31-12-2010, 01:47 PM
Buna! pai... vreau sa va multumesc enorm pentru comentariile voastre si sa stiti ca ma bucur foarte mult ca va place. Mi se umple sufletul de bucurie cand citesc fiecare comentariu al vostru. Va multumesc inca o data si va urez un an nou fericit si plin de bucurii >:D<
Stiu... acest capitol nu e asa de mare ca celelalte, dar sper sa va placa.
Lectura placuta!
Capitolul 3
Nu mai stau mult pe ganduri ca incep sa alerg departe de acel loc, insa, inainte de asta, il aud cum ii spune ceva roscatei:
-Karin, urmareste-o, iar cand o prinzi, sa mi-o aduci... vie! spune, mai bine spus, ii porunceste fetei, iar ultimul cuvant il accentueaza mai mult ca pe celelalte.
Bineinteles, el ma crede la fel ca inainte daca o trimite pe cea mai slaba din echipa-apropo de asta, de ce mereu cea mai slaba e fata?- dupa mine. Stie, sau cel putin asa crede el ca ea ma poate invinge. Mda.. de parca asta s-ar putea intampla. Ii cunosc toate abilitatiile. De cand am aflat ca Sasuke si-a format o echipa, am aflat totul despre ei. Stiu, par obsedata, insa, nu sunt, sau cel putin, sper sa nu fiu.
La aceste ganduri, un zambet imi infloreste in coltul gurii, iar cand sunt destul de departe de ceilalti, ma opresc si o astept pe tanara care nu intarzie sa apara. O analizez cateva clipe observand ca e frumoasa, chiar foarte frumoasa. Nu as fi prea surpinsa daca brunetul s-ar fi indragostit de ea. Abea dupa ce gandesc aceste cuvinte, imi dau seama cat de stupid a fost. Adica... vorbim despre Sasuke Uchiha. Cel rece ca o stanca ce nu poate iubii pe nimeni. Insa faptul ca s-ar fi putut schimba ma infurie. Ce ironie, pana acum chiar asta imi doream sa faca, insa de cum am vazut-o pe ea, aceste ganduri parca mi se stersesera din cap.
Nu mai am timp sa contemplez asupra gandurilor mele deoarece tanara se indreapta cu viteza spre mine avand pumnul pregatit sa ma loveasca. Cred ca glumesti... fata asta e mai slaba decat pare. Ma feresc plictisita de "atacul" ei si ii prin incheietura mainii rasucindui-o pana cand cade in genunchi. Deci... la asta chiar nu ma asteptam. Se prea poate-defapt, sunt sigura de asta- ca brunetul sa o recruteze in echipa datorita abilitatii ei de a detecta chakra, insa in rest e penibila. Nu pot sa cred ca a trimis-o pe ea. Adica... a fost extrem de usor sa o inving.
Zambesc strengareste si ii indoiesc si mai mult bratul pana cand aceasta scapa cateva lacrimi din ochii ciocolati incepand sa ma implore sa-i dau drumul. Mda.. asta e mai penibil decat as fi crezut.
Deschid ochii atunci cand usa camerei mele se deschide. Privesc dezorientata in jur. Cum Dumnezeu am ajuns aici? Ia stai, nu-mi spune ca a fost tot un vis. Oh, adica eu am avut un cosmar si m-am trezit -sau asa credeam- tot intr-un vis- pentru ca ultimul nu se poate numi cosmar-? Ciudat, foarte ciudat, insa chiar as fi vrut sa stiu ce s-ar fi intamplat in continuare.Oftez stiind ca nu o sa mai am sansa sa aflu si imi indrept privirea ce cred ca scoate flacari spre cel ce ma deranjase. Raman surprinsa cand il vad pe Naruto abea rasufland si destul de ingrijorat si... nerabdator?
Vazandu-mi nervozitatea acesta incepe sa vorbeasca.
-Sakura... imi pare rau, mama ta mi-a dat voie, spune dupa care dupa o scurta pauza continua; Doamna Tsunade ne-a chemat la marginea satului pentru o misiune. Mergem in cautarea lui Sasuke!
Imediat ce aud numele sau, sar ca arsa din pat si ma schimb in mai putin de un minut- asta nu inainte de a-l da pe blond afara, bineinteles- dupa care ies ca vijelia din casa tragandu-l si pe baiat dupa mine. Desigur, mama se uita la noi ca la extraterestrii, insa nu am luat-o in seama.
Alerg din ce in ce mai repede pe strazile intortocheate ale Konohai in timp ce adolescentul abea mai tinea pasul cu mine. De data asta, mai mult ca oricand am speranta ca-l vom gasi si-l vom si convinge sa se intoarca in sat, totul redevenind ca inainte de plecarea sa. Insa... chiar daca speranta moare ultima, eu deja incep sa exagerez. Stiu ca niciodata nu va fi ca inainte, stiu asta si totusi nu incetez sa cred. Da,sunt mult mai naiva decat credeam.
Inca un lucru care ma framanta e comportamentul lui Tsunade-sama. De ce ne mai trimite in cautarea lui daca chiar ea mi-a spus sa nu imi irosesc viata gandindu-ma la el deoarece nu se va intoarce niciodata si chiar daca ar vrea sa o faca, nu i-ar permite ea. Nu i-ar permite unui tradator sa se intoarca asa... ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. In acele momente imi venea sa plang, sa sparg totul in jurul meu Acele cuvinte al femeii mi-au facut o rana in inima mai adanca decat si-ar fi inchipuit, insa eu, eu inca sper in lucruri ce stiu ca nu vor fi posibile niciodata. Am spus-o si o mai repet; nu-mi pasa daca toti o ma cred naiva, chiar nu ma intereseaza absolut deloc acest detaliu. Speranta e singurul lucru ce ma mai tine in viata. Speranta ca il voi revedea pe el, pe iubirea mea de-o viata. El a fost si inca este prima si singura mea dragoste pe care, orice ar fi nu o voi lasa sa moara - nu ca as putea, oricum.
Intr-un final, sunt trezita din visare de catre vocea stridenta a blondei. Ce lucru ciudat... nici nu mi-am dat seama cand am ajuns la locul propus.
-In sfarsit ati aparut si voi! spune Tsunade pe o voce nervoasa, iar cand e sigura ca toti o asculta atenti - si prin toti ma refer la echipa mea, Neji si Shikamaru - continua pe un ton mai putin iritat ca acum cateva clipe; Ei bine, dupa cum stiti, v-am chemat aici pentru a incerca, din nou, sa-i dam de urma lui Sasuke. Probabil va intrebati de ce acum dupa mult timp... Ei bine, azi - dimineata gardienii acestei porti mi-au povestit cum ca cineva a incercat sa intre in sat, iar din descrierile lor am tras concluzia ca este Uchiha.
Cand aud toate astea, inima incepe a-mi bate din ce in ce mai tare. Dorinta de a-l vedea din nou dupa atatia ani este extrem de mare. Oare s-a schimbat sau e aceeasi persoana rece si fara mila? Ei bine, daca am noroc, asta voi afla cat de curand.
-Inainte de a pleca la drum ne spune ca avand in vedere ca este singurul Jounin dintre noi, Neji va conduce echipa, dupa care ne-a urat succes.
Ei bine, nimeni nu avea nimic de comentat cu privinta la noul sef, doar ca, din pacate, Naruto nu se afla printre acei "nimeni" Acesta incepe sa spuna diferite baliverne cum ca nu e corect avand in vedere ca el urma sa fie urmatorul Hokage , iar atunci cand se va intampla asta - foarte curand, ne asigura el - , pe saten il va face sclavul sau. Ma abtin cu greu sa nu izbucnesc in ras la cele spuse de acesta si imi dau ochii peste cap.
Dat fiind ca Neji deja a luat-o inainte satul de "declaratiile" inutile ale lui Naruto, noi l-am urmat tacuti.
O liniste apasatoare se lasase intre noi, iar nelinistea plutea in aer. Dintr-o data, Neji isi activeaza Byakuganul si priveste atent imprejur.
-Avem vizitatori, spune acesta incruntat dupa care ia pozitia de atac, la fel ca noi toti de altfel.
In mai putin de un minut de la avertizarea satenului, in fata noastra apare Juugo, cel din echipa lui Sasuke. Toti il privim tensionati, insa fiind atenti si in jur sperand ca si brunetul sa fie pe aproape.
Deodata, simt cum doua brate ma prind de talie tinandu-ma strans. Inghit in sec si-mi intorc capul. Lipit de mine si cu un zambet victorios pe fata, un tip cu parul argintiu si ochii violeti isi indreapta atentia spre ceilalti.
-Prostilor... asta a fost o diversiune. Credeti ca daca Sasuke- sama vroia sa intre cu adevarat in Konoha, o facea cat sa-l vada gardienii? Il subestimati... Ei bine, se pare ca planul lui a mers. Avem ceea ce ne trebuie asa ca... si nu mai continua disparand cu mine intr-un nor de fum.
Oh, nu, nu pot sa cred asa ceva, totul fusese o capcana, iar noi, in mod sigur il subestimaseram pe Sasuke - ceea ce mi se pare practic... imposibil . Suigetsu -parca asa il cheama, nu? - are perfecta dreptate. Cum de nimeni nu si-a dat seama de asta? Asta... trebuie sa recunosc, a fost un plan genial, dar de ce tocmai pe mine?! Adica... nu sunt deloc puternica sau ceva de genu` incat Sasuke sa aiba nevoie de mine.
Acum chiar nu mai inteleg absolut nimic. Un singur gand ma framanta: Ce doreste el de la mine? Iar raspunsul la aceasta intrebare cred ca-l voi afla cat de curand.
Stiu... acest capitol nu e asa de mare ca celelalte, dar sper sa va placa.
Lectura placuta!
Capitolul 3
Nu mai stau mult pe ganduri ca incep sa alerg departe de acel loc, insa, inainte de asta, il aud cum ii spune ceva roscatei:
-Karin, urmareste-o, iar cand o prinzi, sa mi-o aduci... vie! spune, mai bine spus, ii porunceste fetei, iar ultimul cuvant il accentueaza mai mult ca pe celelalte.
Bineinteles, el ma crede la fel ca inainte daca o trimite pe cea mai slaba din echipa-apropo de asta, de ce mereu cea mai slaba e fata?- dupa mine. Stie, sau cel putin asa crede el ca ea ma poate invinge. Mda.. de parca asta s-ar putea intampla. Ii cunosc toate abilitatiile. De cand am aflat ca Sasuke si-a format o echipa, am aflat totul despre ei. Stiu, par obsedata, insa, nu sunt, sau cel putin, sper sa nu fiu.
La aceste ganduri, un zambet imi infloreste in coltul gurii, iar cand sunt destul de departe de ceilalti, ma opresc si o astept pe tanara care nu intarzie sa apara. O analizez cateva clipe observand ca e frumoasa, chiar foarte frumoasa. Nu as fi prea surpinsa daca brunetul s-ar fi indragostit de ea. Abea dupa ce gandesc aceste cuvinte, imi dau seama cat de stupid a fost. Adica... vorbim despre Sasuke Uchiha. Cel rece ca o stanca ce nu poate iubii pe nimeni. Insa faptul ca s-ar fi putut schimba ma infurie. Ce ironie, pana acum chiar asta imi doream sa faca, insa de cum am vazut-o pe ea, aceste ganduri parca mi se stersesera din cap.
Nu mai am timp sa contemplez asupra gandurilor mele deoarece tanara se indreapta cu viteza spre mine avand pumnul pregatit sa ma loveasca. Cred ca glumesti... fata asta e mai slaba decat pare. Ma feresc plictisita de "atacul" ei si ii prin incheietura mainii rasucindui-o pana cand cade in genunchi. Deci... la asta chiar nu ma asteptam. Se prea poate-defapt, sunt sigura de asta- ca brunetul sa o recruteze in echipa datorita abilitatii ei de a detecta chakra, insa in rest e penibila. Nu pot sa cred ca a trimis-o pe ea. Adica... a fost extrem de usor sa o inving.
Zambesc strengareste si ii indoiesc si mai mult bratul pana cand aceasta scapa cateva lacrimi din ochii ciocolati incepand sa ma implore sa-i dau drumul. Mda.. asta e mai penibil decat as fi crezut.
Deschid ochii atunci cand usa camerei mele se deschide. Privesc dezorientata in jur. Cum Dumnezeu am ajuns aici? Ia stai, nu-mi spune ca a fost tot un vis. Oh, adica eu am avut un cosmar si m-am trezit -sau asa credeam- tot intr-un vis- pentru ca ultimul nu se poate numi cosmar-? Ciudat, foarte ciudat, insa chiar as fi vrut sa stiu ce s-ar fi intamplat in continuare.Oftez stiind ca nu o sa mai am sansa sa aflu si imi indrept privirea ce cred ca scoate flacari spre cel ce ma deranjase. Raman surprinsa cand il vad pe Naruto abea rasufland si destul de ingrijorat si... nerabdator?
Vazandu-mi nervozitatea acesta incepe sa vorbeasca.
-Sakura... imi pare rau, mama ta mi-a dat voie, spune dupa care dupa o scurta pauza continua; Doamna Tsunade ne-a chemat la marginea satului pentru o misiune. Mergem in cautarea lui Sasuke!
Imediat ce aud numele sau, sar ca arsa din pat si ma schimb in mai putin de un minut- asta nu inainte de a-l da pe blond afara, bineinteles- dupa care ies ca vijelia din casa tragandu-l si pe baiat dupa mine. Desigur, mama se uita la noi ca la extraterestrii, insa nu am luat-o in seama.
Alerg din ce in ce mai repede pe strazile intortocheate ale Konohai in timp ce adolescentul abea mai tinea pasul cu mine. De data asta, mai mult ca oricand am speranta ca-l vom gasi si-l vom si convinge sa se intoarca in sat, totul redevenind ca inainte de plecarea sa. Insa... chiar daca speranta moare ultima, eu deja incep sa exagerez. Stiu ca niciodata nu va fi ca inainte, stiu asta si totusi nu incetez sa cred. Da,sunt mult mai naiva decat credeam.
Inca un lucru care ma framanta e comportamentul lui Tsunade-sama. De ce ne mai trimite in cautarea lui daca chiar ea mi-a spus sa nu imi irosesc viata gandindu-ma la el deoarece nu se va intoarce niciodata si chiar daca ar vrea sa o faca, nu i-ar permite ea. Nu i-ar permite unui tradator sa se intoarca asa... ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. In acele momente imi venea sa plang, sa sparg totul in jurul meu Acele cuvinte al femeii mi-au facut o rana in inima mai adanca decat si-ar fi inchipuit, insa eu, eu inca sper in lucruri ce stiu ca nu vor fi posibile niciodata. Am spus-o si o mai repet; nu-mi pasa daca toti o ma cred naiva, chiar nu ma intereseaza absolut deloc acest detaliu. Speranta e singurul lucru ce ma mai tine in viata. Speranta ca il voi revedea pe el, pe iubirea mea de-o viata. El a fost si inca este prima si singura mea dragoste pe care, orice ar fi nu o voi lasa sa moara - nu ca as putea, oricum.
Intr-un final, sunt trezita din visare de catre vocea stridenta a blondei. Ce lucru ciudat... nici nu mi-am dat seama cand am ajuns la locul propus.
-In sfarsit ati aparut si voi! spune Tsunade pe o voce nervoasa, iar cand e sigura ca toti o asculta atenti - si prin toti ma refer la echipa mea, Neji si Shikamaru - continua pe un ton mai putin iritat ca acum cateva clipe; Ei bine, dupa cum stiti, v-am chemat aici pentru a incerca, din nou, sa-i dam de urma lui Sasuke. Probabil va intrebati de ce acum dupa mult timp... Ei bine, azi - dimineata gardienii acestei porti mi-au povestit cum ca cineva a incercat sa intre in sat, iar din descrierile lor am tras concluzia ca este Uchiha.
Cand aud toate astea, inima incepe a-mi bate din ce in ce mai tare. Dorinta de a-l vedea din nou dupa atatia ani este extrem de mare. Oare s-a schimbat sau e aceeasi persoana rece si fara mila? Ei bine, daca am noroc, asta voi afla cat de curand.
-Inainte de a pleca la drum ne spune ca avand in vedere ca este singurul Jounin dintre noi, Neji va conduce echipa, dupa care ne-a urat succes.
Ei bine, nimeni nu avea nimic de comentat cu privinta la noul sef, doar ca, din pacate, Naruto nu se afla printre acei "nimeni" Acesta incepe sa spuna diferite baliverne cum ca nu e corect avand in vedere ca el urma sa fie urmatorul Hokage , iar atunci cand se va intampla asta - foarte curand, ne asigura el - , pe saten il va face sclavul sau. Ma abtin cu greu sa nu izbucnesc in ras la cele spuse de acesta si imi dau ochii peste cap.
Dat fiind ca Neji deja a luat-o inainte satul de "declaratiile" inutile ale lui Naruto, noi l-am urmat tacuti.
O liniste apasatoare se lasase intre noi, iar nelinistea plutea in aer. Dintr-o data, Neji isi activeaza Byakuganul si priveste atent imprejur.
-Avem vizitatori, spune acesta incruntat dupa care ia pozitia de atac, la fel ca noi toti de altfel.
In mai putin de un minut de la avertizarea satenului, in fata noastra apare Juugo, cel din echipa lui Sasuke. Toti il privim tensionati, insa fiind atenti si in jur sperand ca si brunetul sa fie pe aproape.
Deodata, simt cum doua brate ma prind de talie tinandu-ma strans. Inghit in sec si-mi intorc capul. Lipit de mine si cu un zambet victorios pe fata, un tip cu parul argintiu si ochii violeti isi indreapta atentia spre ceilalti.
-Prostilor... asta a fost o diversiune. Credeti ca daca Sasuke- sama vroia sa intre cu adevarat in Konoha, o facea cat sa-l vada gardienii? Il subestimati... Ei bine, se pare ca planul lui a mers. Avem ceea ce ne trebuie asa ca... si nu mai continua disparand cu mine intr-un nor de fum.
Oh, nu, nu pot sa cred asa ceva, totul fusese o capcana, iar noi, in mod sigur il subestimaseram pe Sasuke - ceea ce mi se pare practic... imposibil . Suigetsu -parca asa il cheama, nu? - are perfecta dreptate. Cum de nimeni nu si-a dat seama de asta? Asta... trebuie sa recunosc, a fost un plan genial, dar de ce tocmai pe mine?! Adica... nu sunt deloc puternica sau ceva de genu` incat Sasuke sa aiba nevoie de mine.
Acum chiar nu mai inteleg absolut nimic. Un singur gand ma framanta: Ce doreste el de la mine? Iar raspunsul la aceasta intrebare cred ca-l voi afla cat de curand.
![[Imagine: o7k7f6.jpg]](http://i1113.photobucket.com/albums/k509/Marina955/o7k7f6.jpg)
