Sarutul trandafirului [ YAOI ]

[Hasamy lost vampire]

Capitolul VIII

Viziunea

" Ce se intampla cu mine? De ce ma simt asa in preajma lor? Totul mi se pare asa de familiar! " gandi baiatul.
Inspira adanc si deschise larg poarta. Trebuia sa-si infrunte teama si sa se concentreze asupra lucrului pentru care a venit. Porni usor pe cararea de piatra pana in fata usii. Vru sa bata, dar vocea lui Keito il opri:
-Nu mai trebuie sa bati! Casa mea e si casa ta de acum!
Ii sintea respiratia rece pe ceafa si isi intoarse rapid capul. Buzele lui erau la numai cativa centimentri de ale baiatului.
Kaoru facu cativa pasi in spate, dar, spre norocul lui, usua se deschise si ceilalati doi frati iesira afara. Keito se indeparta vazandu-l ca Natsuhi il priveste cu seriozitatate, parca spunand: " Nu te atinge de el! "
Saisei ii privi pe amandoi cu dezinteres. Stia ca cei doi duc o lupta nevazuta pentru dragostea lui Kaoru, lucru imposibil de realizat, dar si el il vedea pe baiat ca pe un trofeu. Insa nu ptea face nimic, nu acum cat timp altii ravneau la acel premiu. Trebuia doar sa astepta momentul potrivit si sa se strecoare, castigand astfel lupta.
Kaoru ii intinse fratelui mai mare buchetul de trandafiri si cand Keito ii dadu banii, ii lua. Barbatul ii puse mana pe umar.
In acel moment, brunetul fu aruincat intr-o viziune. Se afla in aceasi padure unde il vazuse pe acel barbat inspaimantat, doar ca de data asta inaintea lui aparu in departare o casa.
Se apripie incat de ea, curios si speriat in acelasi timp, observand un drum de piatra. Il urma fara ezitare si ajunse in fata unei case. Semana foarte mult cu cea a lui Keito. O forta nevazuta parca il atragea inaunhtru si se lasa condus de ea. Intra pe acelasi coridor, doar ca mobilierul parea nou. Trecu in sufragerie si vazu doua siluete in fata ferestrei.
-Renaste! vorbi prima.
-In sfarsit, renaste, se auzi si vocea celei de a doua.
In urmatoarele clipe, cei doi isi intoarsera privirile spre el si baiatul observa ca ochii lor erau acum complet rosii.
Imaginea disparu, parca trezindu-se din somn.
-S-a intamplat ceva? intreba ingrijorat Keito.
-Nu, totul e in regula! Doar mi-am amintit ca mai am multe de facut.
-Bine! Maine as vrea inca un buchet, la aceasi ora.
Dupa ce termina propozitia, Keito intra in casa, urmat de cei doi frati ai sai, iar Kaoru isi continua livrarile.
Nu mai vroia sa aiba de-a face cu acel barbat care il inspaimanta, dar care il atragea intr-un fel necunoscut lui. Simpla prezenta a lui Keito ii dezgropa amintiri pierdute adanc in minte,. Simtea cum teama il cuprinde cand era aproape de el, dar o lumina palida de uimire ii linistea sufletul.
Timpul trecu si in curand se facu ora 17:00. Dupa ce isi lua la revedere de la doamna Akasaka, se indrepta direct spre casa, unde mama lui pregatea cina.
De cum intra pe usa, tatal ii iesi in intampinare, strigand:
-Ce cauti la ora asta acasa?
-Tata, ti-am spus de ieri ca m-am angajat si lucrez pana la cinci.
-Cand mi-ai spus asta?
-Acum doua zile, cand erai in bucatarie, citind ziarul.
-Fiule, cand citesc ziarul nu sunt atent la nimic altceva. Draga, tu ai stiut de asta?
La care femeia din bucatarie raspunde:
-Bineinteles! Ti-am spus si eu azi dimineata cand a plecat. Se pare ca imbatraensti, iubire.
-Nici cand ma uit la televizor nu sunt atent la ce imi spun cei din jur.
-Ar trebui sa iesi si tu mai mult la aer curat. Televizorul iti mananca timpul liber. De cand am cumparat plasma, numai cu ochii in ecran te vad si cu telecomanda in mana. Nu vezi ca iti faci rau? Nu vreau ca fiica noastra sa ajunga ca tine.
-Mama, tu ai baiat, nu fata, interveni suparat Kaoru.
-Imi pare rau, scumpul meu! Vroiam sa spun fiul meu! raspunde mama, scuzandu-se.
-Ce, nu stie? adauga tatal.
-Ce nu stiu? intreba din nou Kaoru.
-Ca de ziua ta iti cumparam un laptop. Na, vezi ce m-ai pus sa fac acum? I-am srticat surpriza, continua barbatul.
Kaoru se lasa pe unul din scaunele de langa masa, in timp ce tatal sau isi rel;ua locul frunteas din dreptul ferestrei, continuand sa rasfoiasca ziarul.
Stia ca parintii ii ascund ceva, deoarece cred ca nu este pregatit. Si mai stia ca nu ii vor cumpara un laptop decat peste cativa ani. Trebuia sa afle neaparat ce se intampla. Simtea ca este un lucru important.
Dupa jumatate de ora, mama aranja masa si toata familia se ospata din bucatele bine-facute.
Pe la miezul noptii, Kaoru avu acelasi cosmar. Isi ridica spatele si privi in jur inspaimant. Inima ii batea cu petere, parca vrand sa-i sparga pieptul si sa se ascunda in cel mai intunecat colt al camerei.
Se ridica din pat si facu cativa pasi spre fereastra. Ramase impietrit cand o umbra trecu prin fata lui, sarind de pe o casa pe alta. O raza de lumina cazu pe chipul siluetei indepartate, scot
and la iveala cateva suvite mov. Parul ii flutura adierea vantului.
Trase perdeaua si simti cum gura ii este uscata. Vru sa coboare in bucatarie, dar calca pe ceva lucios si se apleca sa-l ia. Uitandu-se cu atentie la el, observa ca e un inel cu o piatra rosie pe el.
Oare de unde a aparut si cum a ajuns in camera lui? Incerca sa caute un respuns, dar nimic nu ii veni in minte. Avea sa ramana un mister.
Si-l puse pe deget sa vada daca i se potriveste. Inelui ii veni perfect. Parca uitase motivul pentru care se indrepta spre usa. Se arunca din nou pe pat, gandindu-se ce sa faca cu noul inel. Sa il arate parintilor? Nu, nu era o idee prea buna. Vor crede ca l-a furat. Sa-l pastreze? Nu era sigur ca face un lucru bun ascunzand un lucru ce ar putea apartine altei persoane.
Adormi cu gandul la inel si al proprietarul acestuia.

Stiu ca e un capitol scurt, doar ca nu am mai avut iinspiratie.