27-11-2010, 07:26 PM
Buna, scuze ca a durat insa desi ieri am avut cerc petagogic nu am avut timp sa lucrez la fic pentru ca i-am ajutat pe ai mei cu magazinul si inspiratia si-a luat zi libera si azi dimineata am avut concurs la mate. Tin sa va anunt ca nu stiu cate capitole voi mai scrie saptamana care vine pentru ca pe 6 decembrie am teza la mate si am de invatat iar pe 15 la romana. Daca postez trei capitole e bine insa nu stiu sigur. Multumesc pentru comentarii si tin sa va mai spun ca ficul nu este corectat pentru ca sunt prea obosita pentru a-l reciti si chiar daca as face-o nu as vedea greselile pe care le am.
Capitolul IV
Ies din scoala si afara sunt asteptat de nimeni alta decat Karin care se cearta cu soferul meu. Imi dau una peste frunte si intru inapoi in scoala pentru a nu fi vazut insa prea tarziu. O aud cum imi striga numele si fuge spre mine pentru a ma imbratisa insa ma dau la o parte cand se arunca spre mine si il imbratiseaza pe...Naruto. Ii privesc cu gura cascata si oarecum amuzat de situatie. Incerc sa ma abtin sa nu rad insa acele sunete provocate de pozitia celor doi ma impiedica. Ma dau cativa pasi inapoi si ma tin de balustrada de la scari si ii privesc amuzat. Astia doi se potrivesc perfect si asta se poate observa de la o posta. Chipul lui Karin obtine cat de curand o culoare rosie asemanatoare cu parul ei insa nu din cauza ca-l place pe blond ci de nervi. O vad cum ii tranteste o palma peste moaca ceea ce pe mine ma face sa rad mai tare. Sincer acum, circul nu este nimic pe langa atia doi. M-as putea obisnui insa imi dau seama ca are trebui sa plec cat pot de repede pentru a nu fi observat de cei doi. Nu ma intereseaza de Naruto insa cu Karin este cu totul si cu totul o alta poveste. Cum a ajuns cretina asta aici habar nu am.
Grabesc pasii si in cateva minute sunt in fata limuzinei in care intru repede. Roscatul mai sta afara. Il intreb ce face si imi spune ca isi asteapta sora. Raman masca la auzul ultimului cuvant rostit de le. Caut repede o scuza pentru a nu o mai astepta si plecam. Nu cred ca-si va da seama prea curand ceea se pe mine nu ma deranjeaza. Dupa un drum care pentru mine a parut oart lung ajungem intr-un final acasa. Intru un locuinta si imi arunc geanta pe undeva. Observ o menajera care facea curat in living. O intreb unde sunt toti iar ea imi rapunde ca sunt plecati la cumparaturi pentru ca vom merge la o cina de afaceri. Imi dau ochii peste cap. Urasc asta. De fiecare data trebuie sa am grija cum vorbesc, cum ma port si ma sacaie rau de tot. Urc scarile pana la camera mea si ma trantesc in pat. Nu cred ca am teme pentru maine si chiar daca as avea, nu-s prost sa le fac. Imi inchid ochii si trec de pragul taramului viselor.
Usa este trantita brutal de perete ceea ce ma face sa trasar imediat. La usa imi vad fratele imbracat la patru ace ceea ce nu-i prea prieste. In mana sa stanga are un alt costum care cred ca este pentru mine. Mi-l arunca in fata si pleaca. Nu mai bag in seama aceasta mica "scapare" a sa si ma imbrac. Intr-un sfert de ora sunt gata si cobor la parte unde parintii ma asteptau. Ies primul din casa si ma indrept spre limuzina unde o vad pe Karin imbracata intr-o rochie neagra ce contine un decolteu generos si care este mulata punandu-i in evidenta formele bine definite. Parul ii este usor ondulat si nu mai poarte ochelari. Desi nu o sufar asta nu inseamna ca nu as putea sa ma mai joc cu ea cand nu am ce face. Intram in limuzina si si ne indreptam spre destinatia noastra.
Ca de obicei privesc orasul pe geam. Nu-mi place sa ma conduca cineva. Prefer sa conduc singur insa daca in New York era greu sa conduci fara permis imi dau seama imi dau seama ca si aici va fi greu. Cerul incepe sa-si scimbe nuantele ceea ce inseamna ca se inopteaza. Imi este dor de zilele de vara cand parintii erau plecati din oras iar Itachi era plecat. Noptile acelea in care nu dromeam si ma plimbam in toate cluburile in cautare de noi aventuri insa totul s-a sfarsit acum. Imi intorc privirea si o vad pe Karin cum se smiorcaie in fata mamei mele de cele petrecute la scoala. Aceasta imi arunca o privire nervoasa dupa care ii spune sa nu ma bage in seama. De cand pana cand ii pasa mamei de felul in care ma comport cu Karin?Adica daca stau sa ma gandesc mai bine este ceva ciudat la mijloc. De unde stia Karin in ce sat m-am mutat si mai ales ce cauta cu noi?
Gandurile imi sunt destramate de vocea parintilor care imi spun ca am ajuns. Cobor din limuzina si merge in gradina vilei unde ne vom petrece urmatoarele ore. Usa de la intrare este deschisa de un barbat blond de aceeasi varsta cu mama si tata. Ne invita inauntru iar tata face prezentarile de rigoare. Il studiez cu atentie pe barbat deoarece imi pare mult prea cunoscut insa nu stiu de unde. Ne invita sa stam jos iar eu ma asez pe canapea unde ia loc si Karin. Se apropie din ce in ce mai mult de mine daca asta este posibil si ma strange de brat. Ma abtin cu greu sa nu-i spun vreo doua. In incapere isi face aparitia tocami ...Naruto. Doamne, nici cand voi muri nu cred ca voi scapa de idiotul asta. Ma intreaba ce caut aici iar Minato ne intreaba la randul sau daca ne cunoastem. Dau afirmativ din cap dupa care ma uit in alta parte.
De doua ore stam la masa iar parintii discuta afacerile lor idioate. Ma rog, cel putin tatii nostri, mamale au o cu totul alta discutie. La un moment dat Kushina, o femeie cu parul lung pana fund de culoarea asfintitului ne spune ca peste un an vom fi invitati la nunta fiului lor. Naruto sare ca ars la auzul acestor cuvinte si isi intreaba mama cu cine. Ce intrebare cretina mai pune si asta. In coltul gurii imi apare un zambet siret. Nu-l compatimesc chiar deloc. De ce m-ar interesa ce se intampla cu el? Este un cretin care nu stie cu cine se joaca. Dupa acest anunt se ridica si tata in timp ce-si intinde paharul cu vin pentru a face un toast. Imi iau si eu paharul pentru a degusta acest vin vechi.
-Multumim foarte mult pentru invitatie Kushina. Avem si noi o veste minunata. Tot peste un an Karin si Sasuke se vor casatori.
La auzul acestor cuvinte lichidul rosiatic imi iese din gura, udandu-l pe blond. Mama incepe sa imi spuna sa-mi cer scuze pentru comportamentul meu inadecvat. Fac asa cum spune ea dupa care ma indrept spre baie. Cum ajung acolo ma duc la chiuveta pentru a-mi stropi putin fata si a-mi limpezi gandurile. Stiam ca pun ceva la cale. Cum de nu m-am prins mai devreme despre ce este vorba? Adica eu unul nu vreau sa-mi petrec restul vietii alaturi de o cretina precum Karin.
-Observ ca suntem in aceeasi oala, se aude o voce din pragul usii. Acolo statea Naruto cu mainile bagate in buzunar. Picaturile visinii cadeau de pe materialul alb din care este confectionata camasa blondului.
-Da, ai dreptate. Insa eu, spre deosebire de tine nu imi voi petrece viata cu ea. Nu sunt atat de cretin si plus pot sa scap usor din asta.
-Si cum vei scapa? Nu ai reusit atunci cand ai tai au vrut sa te muti din New York. Nu pot sa cred ca spun asta insa ar trebui sa ne ajutam. Parintii nostri vor sa faca toate astea ca firmele lor sa ia amploare.
Il privesc pe blond si ii dau dreptate. Dam mana in semn de pace si ne intoarcem la masa. Fara el nu voi putea scapa.
Okay cred ca am cam grabit actiunea insa ramane la atitudinea voastra.
Capitolul IV
Ies din scoala si afara sunt asteptat de nimeni alta decat Karin care se cearta cu soferul meu. Imi dau una peste frunte si intru inapoi in scoala pentru a nu fi vazut insa prea tarziu. O aud cum imi striga numele si fuge spre mine pentru a ma imbratisa insa ma dau la o parte cand se arunca spre mine si il imbratiseaza pe...Naruto. Ii privesc cu gura cascata si oarecum amuzat de situatie. Incerc sa ma abtin sa nu rad insa acele sunete provocate de pozitia celor doi ma impiedica. Ma dau cativa pasi inapoi si ma tin de balustrada de la scari si ii privesc amuzat. Astia doi se potrivesc perfect si asta se poate observa de la o posta. Chipul lui Karin obtine cat de curand o culoare rosie asemanatoare cu parul ei insa nu din cauza ca-l place pe blond ci de nervi. O vad cum ii tranteste o palma peste moaca ceea ce pe mine ma face sa rad mai tare. Sincer acum, circul nu este nimic pe langa atia doi. M-as putea obisnui insa imi dau seama ca are trebui sa plec cat pot de repede pentru a nu fi observat de cei doi. Nu ma intereseaza de Naruto insa cu Karin este cu totul si cu totul o alta poveste. Cum a ajuns cretina asta aici habar nu am.
Grabesc pasii si in cateva minute sunt in fata limuzinei in care intru repede. Roscatul mai sta afara. Il intreb ce face si imi spune ca isi asteapta sora. Raman masca la auzul ultimului cuvant rostit de le. Caut repede o scuza pentru a nu o mai astepta si plecam. Nu cred ca-si va da seama prea curand ceea se pe mine nu ma deranjeaza. Dupa un drum care pentru mine a parut oart lung ajungem intr-un final acasa. Intru un locuinta si imi arunc geanta pe undeva. Observ o menajera care facea curat in living. O intreb unde sunt toti iar ea imi rapunde ca sunt plecati la cumparaturi pentru ca vom merge la o cina de afaceri. Imi dau ochii peste cap. Urasc asta. De fiecare data trebuie sa am grija cum vorbesc, cum ma port si ma sacaie rau de tot. Urc scarile pana la camera mea si ma trantesc in pat. Nu cred ca am teme pentru maine si chiar daca as avea, nu-s prost sa le fac. Imi inchid ochii si trec de pragul taramului viselor.
Usa este trantita brutal de perete ceea ce ma face sa trasar imediat. La usa imi vad fratele imbracat la patru ace ceea ce nu-i prea prieste. In mana sa stanga are un alt costum care cred ca este pentru mine. Mi-l arunca in fata si pleaca. Nu mai bag in seama aceasta mica "scapare" a sa si ma imbrac. Intr-un sfert de ora sunt gata si cobor la parte unde parintii ma asteptau. Ies primul din casa si ma indrept spre limuzina unde o vad pe Karin imbracata intr-o rochie neagra ce contine un decolteu generos si care este mulata punandu-i in evidenta formele bine definite. Parul ii este usor ondulat si nu mai poarte ochelari. Desi nu o sufar asta nu inseamna ca nu as putea sa ma mai joc cu ea cand nu am ce face. Intram in limuzina si si ne indreptam spre destinatia noastra.
Ca de obicei privesc orasul pe geam. Nu-mi place sa ma conduca cineva. Prefer sa conduc singur insa daca in New York era greu sa conduci fara permis imi dau seama imi dau seama ca si aici va fi greu. Cerul incepe sa-si scimbe nuantele ceea ce inseamna ca se inopteaza. Imi este dor de zilele de vara cand parintii erau plecati din oras iar Itachi era plecat. Noptile acelea in care nu dromeam si ma plimbam in toate cluburile in cautare de noi aventuri insa totul s-a sfarsit acum. Imi intorc privirea si o vad pe Karin cum se smiorcaie in fata mamei mele de cele petrecute la scoala. Aceasta imi arunca o privire nervoasa dupa care ii spune sa nu ma bage in seama. De cand pana cand ii pasa mamei de felul in care ma comport cu Karin?Adica daca stau sa ma gandesc mai bine este ceva ciudat la mijloc. De unde stia Karin in ce sat m-am mutat si mai ales ce cauta cu noi?
Gandurile imi sunt destramate de vocea parintilor care imi spun ca am ajuns. Cobor din limuzina si merge in gradina vilei unde ne vom petrece urmatoarele ore. Usa de la intrare este deschisa de un barbat blond de aceeasi varsta cu mama si tata. Ne invita inauntru iar tata face prezentarile de rigoare. Il studiez cu atentie pe barbat deoarece imi pare mult prea cunoscut insa nu stiu de unde. Ne invita sa stam jos iar eu ma asez pe canapea unde ia loc si Karin. Se apropie din ce in ce mai mult de mine daca asta este posibil si ma strange de brat. Ma abtin cu greu sa nu-i spun vreo doua. In incapere isi face aparitia tocami ...Naruto. Doamne, nici cand voi muri nu cred ca voi scapa de idiotul asta. Ma intreaba ce caut aici iar Minato ne intreaba la randul sau daca ne cunoastem. Dau afirmativ din cap dupa care ma uit in alta parte.
De doua ore stam la masa iar parintii discuta afacerile lor idioate. Ma rog, cel putin tatii nostri, mamale au o cu totul alta discutie. La un moment dat Kushina, o femeie cu parul lung pana fund de culoarea asfintitului ne spune ca peste un an vom fi invitati la nunta fiului lor. Naruto sare ca ars la auzul acestor cuvinte si isi intreaba mama cu cine. Ce intrebare cretina mai pune si asta. In coltul gurii imi apare un zambet siret. Nu-l compatimesc chiar deloc. De ce m-ar interesa ce se intampla cu el? Este un cretin care nu stie cu cine se joaca. Dupa acest anunt se ridica si tata in timp ce-si intinde paharul cu vin pentru a face un toast. Imi iau si eu paharul pentru a degusta acest vin vechi.
-Multumim foarte mult pentru invitatie Kushina. Avem si noi o veste minunata. Tot peste un an Karin si Sasuke se vor casatori.
La auzul acestor cuvinte lichidul rosiatic imi iese din gura, udandu-l pe blond. Mama incepe sa imi spuna sa-mi cer scuze pentru comportamentul meu inadecvat. Fac asa cum spune ea dupa care ma indrept spre baie. Cum ajung acolo ma duc la chiuveta pentru a-mi stropi putin fata si a-mi limpezi gandurile. Stiam ca pun ceva la cale. Cum de nu m-am prins mai devreme despre ce este vorba? Adica eu unul nu vreau sa-mi petrec restul vietii alaturi de o cretina precum Karin.
-Observ ca suntem in aceeasi oala, se aude o voce din pragul usii. Acolo statea Naruto cu mainile bagate in buzunar. Picaturile visinii cadeau de pe materialul alb din care este confectionata camasa blondului.
-Da, ai dreptate. Insa eu, spre deosebire de tine nu imi voi petrece viata cu ea. Nu sunt atat de cretin si plus pot sa scap usor din asta.
-Si cum vei scapa? Nu ai reusit atunci cand ai tai au vrut sa te muti din New York. Nu pot sa cred ca spun asta insa ar trebui sa ne ajutam. Parintii nostri vor sa faca toate astea ca firmele lor sa ia amploare.
Il privesc pe blond si ii dau dreptate. Dam mana in semn de pace si ne intoarcem la masa. Fara el nu voi putea scapa.
Okay cred ca am cam grabit actiunea insa ramane la atitudinea voastra.