Soo... reiau putin din scena ultimului capitol, ca uneori se intampla sa nu iti amintesti ce, cum, unde si de ce se intampla lucrurie 
mie mi se intampla de multe ori >.<"
~~~~~~~~
-Ce? Nu ti-a placut vinul? am intrebat eu ironic, nemiscandu-ma insa din pozitia initiala.
-Oh, a fost nemaipomenit.
-Atunci?
-Totusi, i-a lipsit ceva.
Inainte ca eu sa apuc a intreba ce anume, printr-o miscare rapida, acesta isi unise buzele cu ale mele care erau intredeschise, permitandu-si a-mi explora caldura umeda a gurii cu limba, asa cum o facuse de fiecare data cand ma saruta... cu dorinta.
Mi-am asezat mainile pe pieptul lui, impingandu-l cu putere, in acelasi timp, intorcandu-mi capul intr-o parte, vrand sa opresc acel sarut, care daca il ingaduiam, avea sa ma duca spre pierzanie, in cel mai sigur mod.
-Inceteaza! Am strigat eu, ferindu-ma pe cat posibil de privirea lui sufocanta.
-De ce? iti place sa te sarut, spuse el cu buzele lipite de urechea mea... si nu a fost o intrebare ci o afirmatie!
-Nu-i adevarat! m-am rastit imediat incruntat, scapand un geamat atunci cand mana lui se strecurase pe sub camasa mea.
-Iti place sa te ating.
-Nu!
-Te excita cand o fac, spuse el, coborandu-si mana spre locul dintre picioarele mele.
-Asta pentru ca stii unde sa atingi!
Obrajii mei capatara cu siguranta acea culoare rosiatica, pe care o blestemam de la un timp incoace, si incercam inca din rasputeri sa il tin la departare cu mainile mele ca o bariera... insa a fost cu usurinta doborata. Mi-a prins incheieturile cu celalta mana, care nu era ocupata in a ma atinge in locuri nepermise, si mi le-a imobilizat deasupra capului.
-Doar un sarut, si te las in pace. Am si eu afacerile mele de care trebuie sa am grija, a spus el, zambind in coltul gurii.
-Niciodata! Mai bine ma imbrac in rosu, apoi incep sa ma fatai in fata unui taur!
-Iti e frica de faptul ca o sa iti placa prea mult pentru a mai te opri?
Era cumva o provocare? Ochii si ranjetul care i-au aparut imediat pe buze, asta spuneau! Desi imi eliberase mainile, am ramas putin timp acolo, dupa care, ma ridicasem brusc, ramanand aproape de el.
-Doar ca sa stiti, domnule Jones! Yuri Seki nu se teme nici de moarte!
-Nu de moarte, dar pentru tine, durerea inseamna mai mult decat moartea. Poate ca eu sunt echivalentul durerii pentru tine.
-Unde vrei sa ajungi?
-Te intimidez. Te sperie faptul ca iti place mult prea mult tot ceea ce iti fac.
Ochii lui sclipeau, mandri si victoriosi, pentru ca Dante era pe aproape de a ma face sa ma cred invins, sa recunosc in mod indirect ca imi era frica de el. Ah! Niciodata!
-Bine! Cat rau poate sa faca un sarut, oricum? Dar dupa aceea, pleci naibii de aici, sa nu te mai vad!
Am inghitit in sec. In acel moment regretam ca am spus asa ceva, inca de cum l-am vazut facand un pas inainte. Inima incepuse a-si mari ritmul, dandu-mi impresia ca avea sa imi iasa din piept. Palmele mi s-au umezit, si mi-am strans pumnii lasandu-i pe langa corp.
Mana lui mare cu degetele sale lungi, s-a indreptat spre obrazul meu, apoi spre spatele capului. Prinzandu-mi bland cateva suvite de par in pumn, mi-a tras apoi capul pe spate, parca pentru a se asigura ca nu aveam sa fug. Odata ce buzele lui le-au atins pe ale mele, mi-a adus intreg trupul spre al sau cu mana cealalta, lipindu-ma de el. Limba lui purta gustul vinului si a tigarilor, insa mi se parea mult mai bun decat cel al vinului in sine. Probabil ar fi trebuit sa pun punct chiar daca abia incepusem, dar eu ma alaturasem sarutului cu stangacie, de parca nu mai stiam ce trebuia facut, cand el continua cu atata indarjire. Imi mangaia lacasul umed, si parca toate miscarile limbii lui faceau parte dintr-un act sexual pervers. Ma infiora si ma speria placerea. Ma simteam asa moale, asa lipsit de principii, incat m-a cuprins panica. Am vrut sa-l imping, dar n-am putut, capul nu reuseam sa mi-l introc, deoarece mana lui era prinsa in parul meu, insa am scos un sunet infundat, incercand sa il imping in acelasi timp, iar el s-a oprit, probabil nu pentru ca asa voiam eu, ci pentru ca atunci a considerat el ca trebuia sa inceteze. Totusi nu imi dadea drumul la par, obligandu-ma sa raman aproape.
Respiram cu greu, si il priveam in ochi sfidator. El cu o neatinsa mandrie, imi ranjeste, parca declarandu-ma invins.
-Stiu ca ai un sfert de ora pauza, pe urma mai ai doua ore de lucru. Ne vedem dupa ce iti termini treaba, rosti el incet, facandu-mi cu ochiul, dupa care imi daduse drumul parului si s-a indepartat, iesind pe usa.
-La dracu! am urlat eu nervos, fara a-mi pasa daca avea sa se auda in intreg localul. Am apucat o vaza de pe una din cele doua masute din fata canapelelor, pe care am izbit-o puternic de pamant, spargand-o in mii de bucatele ce s-au imprastiat prin incaperea nu foarte mare. Nu te las sa-ti bati joc de mine! am continuat pe acelasi ton ridicat, ferindu-mi firele de par de pe ochi, trantindu-ma pe urma pe canapea. Mi-am pus coatele pe genunchi, asezandu-mi fruntea in palme. Nu stiam ce trebuia sa fac: sa urlu, sa-mi smulg parul din cap, sa lovesc cu pumnii ca sa ma linistesc?
Am scrasnit din dinti, apoi am tras aer adanc in piep, realizand ca eram totusi la lucru si nu puteam face orice ma taia capul. Mi-am inchis ochii, lasand ca minutele sa treaca pe langa mine incercand sa nu ma gandesc la nimic. Dar cum niciodata nu reuseam, imi veneau in minte numai injuraturi si cuvinte pe care as fi vrut sa i le spun lui Dante, niciunul dintre ele care sa contina ceva decent. Cand sa ma intind, intrase unul dintre colegi, spunandu-mi crispat ca trecuse de doua minute pauza mea si ca seful facea spume la gura. La starea pe care o aveam i-as fi spus sa-i transmita sefului ca ii voi da eu motive sa turbeze, insa am realizat ca era mai bine daca renuntam la idee, asa ca mi-am muscat buza de jos, ridicandu-ma in picioare.
Mi-am asezat camasa, apoi mi-am prins parul intr-o coada la spate, iesind din incapere, si trecand fara a-i multumi pe langa cel care ma anuntase ca trebuia sa revin la lucru.
Trecusera si cele doua ore in care mai aveam de muncit, iar Dante inca era acolo cu unul singul dintre cel doi cu care a venit la inceput: cu cel la costum negru, barbatul gras. M-am grabit sa plec din local inainte ca ei sa termine de discutat, si m-am dus repede in camera aceea in care in urma cu doua ore eram impreuna cu Dante. Desigur, nu am mers sa depan "amintiri", ci sa imi iau casca, pe care mi-o lasasem sub televizorul incadrat in perete. Am iesit pe usa din spate a localului, insa pentru a ajunge in fata unde imi era motocicleta, fara ca Dante sa ma observe, trebuia sa sar un gard. Si eram hotarat sa fac orice ca sa nu mai dau ochii cu el!
Am trecut cu usurinta de gardul ala nenorocit, avand in vedere ca agilitatea nu mi-o puteam pune la indoiala, apoi cand am trecut de coltul cladirii, am zambit multumit, vazandu-mi motocicleta, si am marit pasul.
-Dupa cum credeam. Char iti e frica de mine, spuse Dante, incepand sa rada cu pofta, moment in care mi-am intors brusc privirea, observandu-l sprijinit de zidul alb.
-Iar dupa cum am spus, ma doare-n cot de tine si de ce crezi tu! Te-ai prins? Nu mi-e frica!
-Atunci de ce nu dai ochii cu mine si preferi sa te strecori ca o insecta?
Si-a asezat mainile in san, privindu-ma fara a schita vreun fel de zambet cum facea de obicei. Am inghitit cu greu, apoi m-am apropiat de el.
-Nu m-am strecurat! am negat eu, incruntandu-ma.
-Minti...
-Nu mint! a trebuit sa-mi iau casca!
-Ba da, minti. Ai un tic, care te da de gol, dar nu realizezi asta. Eu l-am observat chiar de astazi, cand spuneai ca nu iti place sa te sarut. Ai mintit.
Credeam ca aveam sa explodez! Un tic?! Nu exista asa ceva! Si totusi el spunea ca minteam! nu stiu care sentiment era mai mare: teama sau jena. Nici eu nu stiam daca minteam sau nu, ce Dumnezeu! M-am intors brusc, vrand sa plec, si sa-mi bag picioarele in tot ce credea el! Asta pana cand scoase o cheita mica, argintie din buzunar, intrebandu-ma daca imi aducea aminte de ceva.
Mi-am dus degetele la gat, din instinct. Acea cheie era de la zgarda, si nu era in mana mea, ci a lui! Am injurat printre dinti si am intins mana cerandu-i micul obiect argintiu doar prin acel gest, fara a pronunta vreun cuvant.
-N-ai sa o primesti atat de usor. Uite, spuse el, scotand apoi o alta cheie, mult mai mica, pe care mi-o aruncase si pe care am prins-o cu usurinta. Asta e a pisicii tale. Tu ai una a zgarzii ei, iar eu o am pe cea de la a ta. Ea va creste cu timpul, si nu ii va mai fi buna zgarda, apoi va trebui sa i-o dai jos. Tu nu mai cresti... fizic, dar eu voi fi singurul care va stii cand si de ce va trebui sa ti-o dau jos.
Fierbeam! Care era legatura?! La ce naiba ii statea mintea aia buna de nimic?! M-am incruntat si m-am intors, mergand cu pasi mari si rapizi spre motocicleta mea in timp ce imi asezam casca pe cap. De indata ce am pornit motorul, nici nu l-am mai vazut pe Dante, de parca a disparut ca un fel de fantoma, dar pe urma, l-am observat intrand in limuzina lui, pe masura ce intorceam pentru a iesi din parcare. Ma intrebam ce Dumnezeu avea omul ala in minte si-l blestemam pentru faptul ca nu il intelegeam...
mie mi se intampla de multe ori >.<"~~~~~~~~
-Ce? Nu ti-a placut vinul? am intrebat eu ironic, nemiscandu-ma insa din pozitia initiala.
-Oh, a fost nemaipomenit.
-Atunci?
-Totusi, i-a lipsit ceva.
Inainte ca eu sa apuc a intreba ce anume, printr-o miscare rapida, acesta isi unise buzele cu ale mele care erau intredeschise, permitandu-si a-mi explora caldura umeda a gurii cu limba, asa cum o facuse de fiecare data cand ma saruta... cu dorinta.
Mi-am asezat mainile pe pieptul lui, impingandu-l cu putere, in acelasi timp, intorcandu-mi capul intr-o parte, vrand sa opresc acel sarut, care daca il ingaduiam, avea sa ma duca spre pierzanie, in cel mai sigur mod.
Capitolul IX
-Inceteaza! Am strigat eu, ferindu-ma pe cat posibil de privirea lui sufocanta.
-De ce? iti place sa te sarut, spuse el cu buzele lipite de urechea mea... si nu a fost o intrebare ci o afirmatie!
-Nu-i adevarat! m-am rastit imediat incruntat, scapand un geamat atunci cand mana lui se strecurase pe sub camasa mea.
-Iti place sa te ating.
-Nu!
-Te excita cand o fac, spuse el, coborandu-si mana spre locul dintre picioarele mele.
-Asta pentru ca stii unde sa atingi!
Obrajii mei capatara cu siguranta acea culoare rosiatica, pe care o blestemam de la un timp incoace, si incercam inca din rasputeri sa il tin la departare cu mainile mele ca o bariera... insa a fost cu usurinta doborata. Mi-a prins incheieturile cu celalta mana, care nu era ocupata in a ma atinge in locuri nepermise, si mi le-a imobilizat deasupra capului.
-Doar un sarut, si te las in pace. Am si eu afacerile mele de care trebuie sa am grija, a spus el, zambind in coltul gurii.
-Niciodata! Mai bine ma imbrac in rosu, apoi incep sa ma fatai in fata unui taur!
-Iti e frica de faptul ca o sa iti placa prea mult pentru a mai te opri?
Era cumva o provocare? Ochii si ranjetul care i-au aparut imediat pe buze, asta spuneau! Desi imi eliberase mainile, am ramas putin timp acolo, dupa care, ma ridicasem brusc, ramanand aproape de el.
-Doar ca sa stiti, domnule Jones! Yuri Seki nu se teme nici de moarte!
-Nu de moarte, dar pentru tine, durerea inseamna mai mult decat moartea. Poate ca eu sunt echivalentul durerii pentru tine.
-Unde vrei sa ajungi?
-Te intimidez. Te sperie faptul ca iti place mult prea mult tot ceea ce iti fac.
Ochii lui sclipeau, mandri si victoriosi, pentru ca Dante era pe aproape de a ma face sa ma cred invins, sa recunosc in mod indirect ca imi era frica de el. Ah! Niciodata!
-Bine! Cat rau poate sa faca un sarut, oricum? Dar dupa aceea, pleci naibii de aici, sa nu te mai vad!
Am inghitit in sec. In acel moment regretam ca am spus asa ceva, inca de cum l-am vazut facand un pas inainte. Inima incepuse a-si mari ritmul, dandu-mi impresia ca avea sa imi iasa din piept. Palmele mi s-au umezit, si mi-am strans pumnii lasandu-i pe langa corp.
Mana lui mare cu degetele sale lungi, s-a indreptat spre obrazul meu, apoi spre spatele capului. Prinzandu-mi bland cateva suvite de par in pumn, mi-a tras apoi capul pe spate, parca pentru a se asigura ca nu aveam sa fug. Odata ce buzele lui le-au atins pe ale mele, mi-a adus intreg trupul spre al sau cu mana cealalta, lipindu-ma de el. Limba lui purta gustul vinului si a tigarilor, insa mi se parea mult mai bun decat cel al vinului in sine. Probabil ar fi trebuit sa pun punct chiar daca abia incepusem, dar eu ma alaturasem sarutului cu stangacie, de parca nu mai stiam ce trebuia facut, cand el continua cu atata indarjire. Imi mangaia lacasul umed, si parca toate miscarile limbii lui faceau parte dintr-un act sexual pervers. Ma infiora si ma speria placerea. Ma simteam asa moale, asa lipsit de principii, incat m-a cuprins panica. Am vrut sa-l imping, dar n-am putut, capul nu reuseam sa mi-l introc, deoarece mana lui era prinsa in parul meu, insa am scos un sunet infundat, incercand sa il imping in acelasi timp, iar el s-a oprit, probabil nu pentru ca asa voiam eu, ci pentru ca atunci a considerat el ca trebuia sa inceteze. Totusi nu imi dadea drumul la par, obligandu-ma sa raman aproape.
Respiram cu greu, si il priveam in ochi sfidator. El cu o neatinsa mandrie, imi ranjeste, parca declarandu-ma invins.
-Stiu ca ai un sfert de ora pauza, pe urma mai ai doua ore de lucru. Ne vedem dupa ce iti termini treaba, rosti el incet, facandu-mi cu ochiul, dupa care imi daduse drumul parului si s-a indepartat, iesind pe usa.
-La dracu! am urlat eu nervos, fara a-mi pasa daca avea sa se auda in intreg localul. Am apucat o vaza de pe una din cele doua masute din fata canapelelor, pe care am izbit-o puternic de pamant, spargand-o in mii de bucatele ce s-au imprastiat prin incaperea nu foarte mare. Nu te las sa-ti bati joc de mine! am continuat pe acelasi ton ridicat, ferindu-mi firele de par de pe ochi, trantindu-ma pe urma pe canapea. Mi-am pus coatele pe genunchi, asezandu-mi fruntea in palme. Nu stiam ce trebuia sa fac: sa urlu, sa-mi smulg parul din cap, sa lovesc cu pumnii ca sa ma linistesc?
Am scrasnit din dinti, apoi am tras aer adanc in piep, realizand ca eram totusi la lucru si nu puteam face orice ma taia capul. Mi-am inchis ochii, lasand ca minutele sa treaca pe langa mine incercand sa nu ma gandesc la nimic. Dar cum niciodata nu reuseam, imi veneau in minte numai injuraturi si cuvinte pe care as fi vrut sa i le spun lui Dante, niciunul dintre ele care sa contina ceva decent. Cand sa ma intind, intrase unul dintre colegi, spunandu-mi crispat ca trecuse de doua minute pauza mea si ca seful facea spume la gura. La starea pe care o aveam i-as fi spus sa-i transmita sefului ca ii voi da eu motive sa turbeze, insa am realizat ca era mai bine daca renuntam la idee, asa ca mi-am muscat buza de jos, ridicandu-ma in picioare.
Mi-am asezat camasa, apoi mi-am prins parul intr-o coada la spate, iesind din incapere, si trecand fara a-i multumi pe langa cel care ma anuntase ca trebuia sa revin la lucru.
Trecusera si cele doua ore in care mai aveam de muncit, iar Dante inca era acolo cu unul singul dintre cel doi cu care a venit la inceput: cu cel la costum negru, barbatul gras. M-am grabit sa plec din local inainte ca ei sa termine de discutat, si m-am dus repede in camera aceea in care in urma cu doua ore eram impreuna cu Dante. Desigur, nu am mers sa depan "amintiri", ci sa imi iau casca, pe care mi-o lasasem sub televizorul incadrat in perete. Am iesit pe usa din spate a localului, insa pentru a ajunge in fata unde imi era motocicleta, fara ca Dante sa ma observe, trebuia sa sar un gard. Si eram hotarat sa fac orice ca sa nu mai dau ochii cu el!
Am trecut cu usurinta de gardul ala nenorocit, avand in vedere ca agilitatea nu mi-o puteam pune la indoiala, apoi cand am trecut de coltul cladirii, am zambit multumit, vazandu-mi motocicleta, si am marit pasul.
-Dupa cum credeam. Char iti e frica de mine, spuse Dante, incepand sa rada cu pofta, moment in care mi-am intors brusc privirea, observandu-l sprijinit de zidul alb.
-Iar dupa cum am spus, ma doare-n cot de tine si de ce crezi tu! Te-ai prins? Nu mi-e frica!
-Atunci de ce nu dai ochii cu mine si preferi sa te strecori ca o insecta?
Si-a asezat mainile in san, privindu-ma fara a schita vreun fel de zambet cum facea de obicei. Am inghitit cu greu, apoi m-am apropiat de el.
-Nu m-am strecurat! am negat eu, incruntandu-ma.
-Minti...
-Nu mint! a trebuit sa-mi iau casca!
-Ba da, minti. Ai un tic, care te da de gol, dar nu realizezi asta. Eu l-am observat chiar de astazi, cand spuneai ca nu iti place sa te sarut. Ai mintit.
Credeam ca aveam sa explodez! Un tic?! Nu exista asa ceva! Si totusi el spunea ca minteam! nu stiu care sentiment era mai mare: teama sau jena. Nici eu nu stiam daca minteam sau nu, ce Dumnezeu! M-am intors brusc, vrand sa plec, si sa-mi bag picioarele in tot ce credea el! Asta pana cand scoase o cheita mica, argintie din buzunar, intrebandu-ma daca imi aducea aminte de ceva.
Mi-am dus degetele la gat, din instinct. Acea cheie era de la zgarda, si nu era in mana mea, ci a lui! Am injurat printre dinti si am intins mana cerandu-i micul obiect argintiu doar prin acel gest, fara a pronunta vreun cuvant.
-N-ai sa o primesti atat de usor. Uite, spuse el, scotand apoi o alta cheie, mult mai mica, pe care mi-o aruncase si pe care am prins-o cu usurinta. Asta e a pisicii tale. Tu ai una a zgarzii ei, iar eu o am pe cea de la a ta. Ea va creste cu timpul, si nu ii va mai fi buna zgarda, apoi va trebui sa i-o dai jos. Tu nu mai cresti... fizic, dar eu voi fi singurul care va stii cand si de ce va trebui sa ti-o dau jos.
Fierbeam! Care era legatura?! La ce naiba ii statea mintea aia buna de nimic?! M-am incruntat si m-am intors, mergand cu pasi mari si rapizi spre motocicleta mea in timp ce imi asezam casca pe cap. De indata ce am pornit motorul, nici nu l-am mai vazut pe Dante, de parca a disparut ca un fel de fantoma, dar pe urma, l-am observat intrand in limuzina lui, pe masura ce intorceam pentru a iesi din parcare. Ma intrebam ce Dumnezeu avea omul ala in minte si-l blestemam pentru faptul ca nu il intelegeam...
---MY YAOI BLOG-- *click*
![[Imagine: _Gay_Rights__by_Minty_Hippo.png]](http://i219.photobucket.com/albums/cc127/Yzabella_93/Banners/_Gay_Rights__by_Minty_Hippo.png)
![[Imagine: Not_a_choice___stamp_by_ethereal_cr.gif]](http://i219.photobucket.com/albums/cc127/Yzabella_93/fetze/Not_a_choice___stamp_by_ethereal_cr.gif)
Why is it that, as a culture we are more comfortable with seeing two men holding guns than holding hands? [Ernest Gaines]