01-11-2010, 11:16 PM
Multumesc ptr commuri :X :X :X!
Uitati next- ul :D. Scuzati intarzierea .. :(.
Capitolul 7
Cat adoram sunetul facut de apa ce imi lovea trupul, cat adoram cabina mea de dus si cat adoram sa fiu singura. Era un sentiment atat de placut si linistitor.. bineinteles ca imi placea sa si petrec, sa mai si barfesc cu Hinata, insa sentimentul de liniste nu il intrecea nimic. Ies incet din cabina mea de dus, stergandu- ma cu prosopul moale, luandu- mi un halat alb si subtire pe mine. O noua zi la firma ma astepta, o noua zi de chin. Cat mi- as fi dorit sa- mi pierd timpul stand in pat si uitandu- ma la tavanul camerei mele, cum faceam acum. Imi plimbam ochii pe acea suprafata alba, neteda, fara nici un punct care sa- mi atraga atentia… clar: trebuia sa schimb decorul, deja ma saturasem de continuitatea prea plictisitoare a tavanului. Avand in vedere ca era primul lucru la care ma uitam cand ma gandeam, cel putin cand eram in camera mea, trebuia sa fie ceva care sa- mi atraga atentia si sa ma faca sa ma calmez. Parul meu imprastiat, a udat cearsafurile verzi ale patului meu, insa sub nici un chip nu vroiam sa ma ridic.. era atat de bine. Inconstient, am adormit.
Nu stiu cum sau cat am dormit, insa melodia telefonului meu se face auzita, deranjandu- mi toate visele si facndu- ma sa sar speriata din pat. Ma grabesc pentru a ajunge cat mai repede spre locul de unde se auzea acel sunet sacaitor. Caut cu privirea prin toata incaperea. Nimic. Intr- un sfarsit imi dau seama ca telefonul era sub pat, iar in vitejia mea spre a- l lua cat mai repede, reusesc sa dau cu capul de podea, dupa care sa mai cad si din pat. Imi intind mana spre micul obiect, iar surprinzator, acesta se opreste din barait. Palavragesc niste injuraturi acolo, uitandu- ma pe ecranul telefonului si vad ca persoana care ma sunase era Hinata; apoi imi arunc privirea in coltul din dreapta al mobilului si vad imprimata acolo ora zece.
- Cu siguranta este stricat, zic nervoasa aruncandu- l de perete.
Aprind televizorul pentru a ma convinge ca intradevar era ora zece. Dar cum… era abia sapte inainte sa adorm. Oi fi fost eu obosita, dar nici chiar asa incat sa dorm trei ore. Incep sa schimb canalul enervata, cu scopul de a ma convinge si de a mai trage putin de timp. Inchid ochii, dupa care ma indrept spre dulapul meu. Imi iau de acolo o camasa rosie si o pereche de pantaloni negri. Ma indrept lent spre baie, chiar daca eram in intarziere. Ce rost mai avea sa ma grabesc daca deja intarziasem vreo doua ore si ceva. Jumatate de ora n- avea cum sa modifice intarzierea mea, si apoi mai eram si presedinta firmei, puteam veni la ce ora vroiam.. insa acum cu noua asociere dintre mine si Uchiha era de preferat sa ajung mai repede. Intru in baie si imi prind parul intr- un coc, apoi ma indrept spre usa si ma incalt cu o pereche de pantofi negri, cu toc. Cobor din bloc si iau un taxi.
Ajung destul de repede la firma… poate prea repede. Nu putea sa faca pana taxi- ul ala? Cel putin as fi avut o scuza de ce am intarziat.. cam trasa de par, dar tot scuza era.
Intru fara chef si foarte abatuta in firma. Ma indrept spre Hinata pentru informatii. Aceasta parca dandu- si seam ace urma sa zic, mi- o lua inainte:
- Nu- ti face griji.. nu a venit nimeni important, face o pauza timp in care chicoteste, apoi adauga, doar Sasuke te- asteapta in birou.
- Of.. oare ce- o mai vrea acum?
Hinata ridica din umeri, dupa care spune amuzata:
- Cine stie? Poate vreo intalnire de afeceri.
- Ar fi fost bine.. adaug deja plictisita.
Iau liftul spre biroul meu de la etajul opt, desi parca mi- ar fi facut o deosebita placere sa urc pe scari, si nu stiam de ce. Sau stiam.. pentru a- l face pe el sa astepte cat mai mult, sa ma astepte. Ies din lift si ma indrept spre biroul meu. Bat la usa, vrand mai itai sa- I aud vocea.
- Intra, spune persoana de pe partea cealalta, care nu mi se parea a fi Sasuke.
Vocea parca ii era prea calma, in prezenta mea, parca era prea degajat. Intru in inacaperea, toata maronie, incarcata cu tablouri ale diferitelor diamante. Peretele in fata caruia se afla biroul meu din lemn si scaunul meu din piele, era din sticla. Adoram privelistea ce se vedea in timpul noptii. Imi indrept privirea spre Sasuke, ce era asezat pe scaunul meu, uitandu- se la ce se afla de dupa sticla. Perfect! Iar revine la acea stare indiferenta si batjocoritoare. Nici nu ma mai oboseam.
Ma indrept spre biroul meu, sprijinidu- ma pe el. Nu aveam de gand sa spun nimic, vroiam ca el sa inceapa discutia. Dupa cateva minute de tacere, in care eu chiar nu- l bagasem in seama, uitandu- ma pe niste fise, aud o voce ce- mi intrerupe concentrarea:
- Probabil te intrebi de ce sunt aici. Imi spune uitandu- se la mine, eu neschimbandu- mi privirea din fise.
- Nu, chiar deloc.
Deja se uita mirat si intrebator la mine, era de asteptat.
- Bine.. atunci nu vrei sa afli ca peste cateva zile vom merge in Franta, pentru o intalnire de afaceri in care ne vom insusi noi diamante.
- Foarte bine! ii zic rasfoind o carte. Nici macar nu stiam ce subiect avea acea carte, o rasfoiam doar pentru a- l enerva.
- Cred ca ar trebui sa plec, imi zice parca nici el nu fiind sigur de ceea ce vroia sa faca.
Se ridica de pe scaun cu gandul sa plece. Trecu pe langa mine si isi micsora pasii intentionat, asteptand sa fac vreo miscare. Nimic. Cand aproape vroia s- o ia la fuga de emotie si rusine, cred, il apuc de maneca sacoului negru spunandu- i:
- Asa de repede pleci? Apoi printr- o miscare rapida, il apuc de cravata rosie, tragandu- l la nivelul meu, caci eu inca eram asezata pe birou. Stiam ca nu se va impotrivi.
Eram aproape de buzele lui, el inchise ochii asteptand sarutul. Zambesc si ii intorc capul intr- o parte, sarutandu- I obrazul timp de cateva secunde, apoi imi reiau atitudinea indiferenta spunand:
- Acum poti pleca, dupa care ii fac cu ochiul.
Ce facuse el? Ei bine.. el doar tacea si se uita intrebator la mine. Vazand ca nu mai am de gand sa- l bag in seama, pleca.
Cat imi placea linistea, dar cat adoram sa- l sacai.
Uitati next- ul :D. Scuzati intarzierea .. :(.
Capitolul 7
Cat adoram sunetul facut de apa ce imi lovea trupul, cat adoram cabina mea de dus si cat adoram sa fiu singura. Era un sentiment atat de placut si linistitor.. bineinteles ca imi placea sa si petrec, sa mai si barfesc cu Hinata, insa sentimentul de liniste nu il intrecea nimic. Ies incet din cabina mea de dus, stergandu- ma cu prosopul moale, luandu- mi un halat alb si subtire pe mine. O noua zi la firma ma astepta, o noua zi de chin. Cat mi- as fi dorit sa- mi pierd timpul stand in pat si uitandu- ma la tavanul camerei mele, cum faceam acum. Imi plimbam ochii pe acea suprafata alba, neteda, fara nici un punct care sa- mi atraga atentia… clar: trebuia sa schimb decorul, deja ma saturasem de continuitatea prea plictisitoare a tavanului. Avand in vedere ca era primul lucru la care ma uitam cand ma gandeam, cel putin cand eram in camera mea, trebuia sa fie ceva care sa- mi atraga atentia si sa ma faca sa ma calmez. Parul meu imprastiat, a udat cearsafurile verzi ale patului meu, insa sub nici un chip nu vroiam sa ma ridic.. era atat de bine. Inconstient, am adormit.
Nu stiu cum sau cat am dormit, insa melodia telefonului meu se face auzita, deranjandu- mi toate visele si facndu- ma sa sar speriata din pat. Ma grabesc pentru a ajunge cat mai repede spre locul de unde se auzea acel sunet sacaitor. Caut cu privirea prin toata incaperea. Nimic. Intr- un sfarsit imi dau seama ca telefonul era sub pat, iar in vitejia mea spre a- l lua cat mai repede, reusesc sa dau cu capul de podea, dupa care sa mai cad si din pat. Imi intind mana spre micul obiect, iar surprinzator, acesta se opreste din barait. Palavragesc niste injuraturi acolo, uitandu- ma pe ecranul telefonului si vad ca persoana care ma sunase era Hinata; apoi imi arunc privirea in coltul din dreapta al mobilului si vad imprimata acolo ora zece.
- Cu siguranta este stricat, zic nervoasa aruncandu- l de perete.
Aprind televizorul pentru a ma convinge ca intradevar era ora zece. Dar cum… era abia sapte inainte sa adorm. Oi fi fost eu obosita, dar nici chiar asa incat sa dorm trei ore. Incep sa schimb canalul enervata, cu scopul de a ma convinge si de a mai trage putin de timp. Inchid ochii, dupa care ma indrept spre dulapul meu. Imi iau de acolo o camasa rosie si o pereche de pantaloni negri. Ma indrept lent spre baie, chiar daca eram in intarziere. Ce rost mai avea sa ma grabesc daca deja intarziasem vreo doua ore si ceva. Jumatate de ora n- avea cum sa modifice intarzierea mea, si apoi mai eram si presedinta firmei, puteam veni la ce ora vroiam.. insa acum cu noua asociere dintre mine si Uchiha era de preferat sa ajung mai repede. Intru in baie si imi prind parul intr- un coc, apoi ma indrept spre usa si ma incalt cu o pereche de pantofi negri, cu toc. Cobor din bloc si iau un taxi.
Ajung destul de repede la firma… poate prea repede. Nu putea sa faca pana taxi- ul ala? Cel putin as fi avut o scuza de ce am intarziat.. cam trasa de par, dar tot scuza era.
Intru fara chef si foarte abatuta in firma. Ma indrept spre Hinata pentru informatii. Aceasta parca dandu- si seam ace urma sa zic, mi- o lua inainte:
- Nu- ti face griji.. nu a venit nimeni important, face o pauza timp in care chicoteste, apoi adauga, doar Sasuke te- asteapta in birou.
- Of.. oare ce- o mai vrea acum?
Hinata ridica din umeri, dupa care spune amuzata:
- Cine stie? Poate vreo intalnire de afeceri.
- Ar fi fost bine.. adaug deja plictisita.
Iau liftul spre biroul meu de la etajul opt, desi parca mi- ar fi facut o deosebita placere sa urc pe scari, si nu stiam de ce. Sau stiam.. pentru a- l face pe el sa astepte cat mai mult, sa ma astepte. Ies din lift si ma indrept spre biroul meu. Bat la usa, vrand mai itai sa- I aud vocea.
- Intra, spune persoana de pe partea cealalta, care nu mi se parea a fi Sasuke.
Vocea parca ii era prea calma, in prezenta mea, parca era prea degajat. Intru in inacaperea, toata maronie, incarcata cu tablouri ale diferitelor diamante. Peretele in fata caruia se afla biroul meu din lemn si scaunul meu din piele, era din sticla. Adoram privelistea ce se vedea in timpul noptii. Imi indrept privirea spre Sasuke, ce era asezat pe scaunul meu, uitandu- se la ce se afla de dupa sticla. Perfect! Iar revine la acea stare indiferenta si batjocoritoare. Nici nu ma mai oboseam.
Ma indrept spre biroul meu, sprijinidu- ma pe el. Nu aveam de gand sa spun nimic, vroiam ca el sa inceapa discutia. Dupa cateva minute de tacere, in care eu chiar nu- l bagasem in seama, uitandu- ma pe niste fise, aud o voce ce- mi intrerupe concentrarea:
- Probabil te intrebi de ce sunt aici. Imi spune uitandu- se la mine, eu neschimbandu- mi privirea din fise.
- Nu, chiar deloc.
Deja se uita mirat si intrebator la mine, era de asteptat.
- Bine.. atunci nu vrei sa afli ca peste cateva zile vom merge in Franta, pentru o intalnire de afaceri in care ne vom insusi noi diamante.
- Foarte bine! ii zic rasfoind o carte. Nici macar nu stiam ce subiect avea acea carte, o rasfoiam doar pentru a- l enerva.
- Cred ca ar trebui sa plec, imi zice parca nici el nu fiind sigur de ceea ce vroia sa faca.
Se ridica de pe scaun cu gandul sa plece. Trecu pe langa mine si isi micsora pasii intentionat, asteptand sa fac vreo miscare. Nimic. Cand aproape vroia s- o ia la fuga de emotie si rusine, cred, il apuc de maneca sacoului negru spunandu- i:
- Asa de repede pleci? Apoi printr- o miscare rapida, il apuc de cravata rosie, tragandu- l la nivelul meu, caci eu inca eram asezata pe birou. Stiam ca nu se va impotrivi.
Eram aproape de buzele lui, el inchise ochii asteptand sarutul. Zambesc si ii intorc capul intr- o parte, sarutandu- I obrazul timp de cateva secunde, apoi imi reiau atitudinea indiferenta spunand:
- Acum poti pleca, dupa care ii fac cu ochiul.
Ce facuse el? Ei bine.. el doar tacea si se uita intrebator la mine. Vazand ca nu mai am de gand sa- l bag in seama, pleca.
Cat imi placea linistea, dar cat adoram sa- l sacai.
Mi-e foameee!!!