Clase muzicale

[Ich.]

Zambii scurt, chipul ii era mai palid, mai rece ca inainte. Ochii ii erau usor goliti, pareau scosi dintr-un tablou ce prezinta o scena dramatica, ochii unei drame.
Expira profund si intra in camera de inregistrare, isi spuse castile pe urechi:

ne
imaginam ca-n cearca, de dragul poporului si-al tarii, ceva
cand defapt negustorii astia de mana a patra ne vand cuiva,
oricui! Baga tara-n datorii, movile, si in curand ajung sa scoata la vanzare bucati
de parca noi suntem simple jucarii, sau oricum ,marionete trase de corzi, fara colti
Dar oricum armele nu mai conteaza, oricum scopul lor avanseaza de la baze
Cu revolutie sau nu, ajungem aceiasi sclavi, carne cruda, vanduta-n randuri repetate, redirectionate
Catre rutina tipica
Si totusi totul arata ca o cripta
Plina de cadavre trase-n sus si-n jos, mintite si manipulate
Fara suflare si umanitate lasate.
Scopul lor urla ca nimic nu mai e subtil, ne lasam idiotizati
De tot ce ne inconjuare ca totul menit sa ne transforme cica subtil in sclerozati.
La finalul ultimului cuvant ramase fara suflare, parca. ofta indelung.