Copii ÅŸi telefoanele

[History]

Primul telefon l-am avut in clasa a 5a sau a 6a, era un Nokia asemanator cu cel din imaginea asta doar ca era rosu. Nici macar jocuri nu avea, era alb-negru, evident ca nu avea camera, bluetooth, cablu USB insa eram mica si consideram ca nu am nevoie de ceva mai mult. Avem si eu acolo credit sa ii sun pe parinti daca aveam vreo problema acasa si cam atat. Tin sa mentionez ca parintii mi-au "luat" atunci telefon pentru ca mama a inceput sa lucreze in alta parte si venea acasa pe la vreo 2-3 noaptea iar tata era mai mereu plecat si eram doar cu bunica acasa. Sau se intampla sa raman si singura si, cum sunt ei grijulii, trebuia sa stie mereu unde sunt si ce fac. Niciodata nu cred ca am zis ca am nevoie de un telefon mobil pentru ca nu credeam ca am nevoie de asa ceva, pentru mine era doar ceva ce trebuie sa ai pentru a putea fi contactat sau a suna pe cineva in caz de urgente.
Ulterior, in vacanta de vara am primit de la parinti un Cosmote Cute luat la jumatate de pret , insa nou-nout. Era ceva nou pentru mine, mai ales pentru ca am avut telefon timp de vreo 2 luni iar apoi vreo 2 ani am stat fara si pot spune ca nu i-am dus lipsa. Imi place ca tine bateria destul de mult si camera e destul de buna. Nu il iau la mine la scoala etc ca sa ma dau mare, il tin acasa si cand ies pe afara il dau pe silentios.
E treaba parintilor daca vor sa le cumpere telefoane "de fite", daca au pe ce arunca banii e treaba lor. De ce sa-mi pese mie ca virgula Cutarescu Cutarica are 6 ani si maica-sa i-a luat telefon cu touchscreen and so on? Intr-adevar e total gresit pentru ca un copil de 6 ani nu poate sa aiba grija de el cum trebuie but e alegerea parintilor.