06-05-2008, 11:41 PM
Tadaima, minna ^^. A fost externat pc-ul :)) [ureshi :x]
kiss_me: scuze ca te-am lasat astfel *blush* insa sper sa-ti placa acest capitol, e ceva mai special :-" ma bucur ca iti place cum scriu *blush* sper sa-ti placa si in continuare :hug:
minako: ma bucur ca ai trecut si ca ti-a placut ^^ sper sa ramana la fel si in continuare, avand in vedere ca am o mica surpriza in acest capitol ;)) te mai astept :hug:
Desi sunt un pic speriata de reactiile voastre...eu sper totusi sa va placa acest capitol ^^".
- Ce ai spus?! Ţipă furioasă Mio, privindu-l cu ochii îngustaţi.
- Scuze, dar căsuţa aceasta este pentru a petrece timp împreună. Şi, din păcate, îmi este impus de regulile clanului ca eu să fiu cu tine în baie şi să te spăl...astfel ne vom apropia mult mai mult, Mio. Oricum vom locui împreună cinci ani...
- La naiba!! Perversule!! Faci parte dintr-o familie cu obiceiuri perverse şi ciudate! Te urăsc!! Ţipă ea din nou, după care ieşi din dormitor.
Yuui o urmă imediat, oprind-o exact când dădea să iasă pe uşă.
- Te-am avertizat, Mio. Niciodată nu ieşi fără mine. Ca şi tine, sunt şi eu un prizioner aici.
- Ha! Spui vorbe frumoase, dar nu sunt decât minciuni! Îi spuse ea pe un ton tăios.
- Eşti o mică proastă, ştiai, nu? O privi el furios, făcând-o să se lipească de uşa de la intrare. Crezi că numai tu suferi în această situaţie, dar nu priveşti dincolo de aparenţe şi nu vezi adevărul! Crezi că îmi convine să stau închis cu o fată de la ţară ca tine? Încheie el pe un ton superior.
- Acelaşi lucru e valabil şi pentru tine! Îi ripostă ea, dar nemişcându-se de lângă uşă. Crezi că îmi convine să stau cu un papiţoi de viţă nobilă ca tine, când aş putea prea bine să-mi petrec vremea liberă?! Şi dacă eu sunt proastă, tu eşti şi mai! Iar...
- Taci!!! Ţipă Yuui la ea, punându-şi mâinile de ambele părţi ale capului ei, speriind-o. Scoate un singur cuvânt şi-ţi pun căluş! Acum treci în baie! îi ordonă el, prinzând-o de mână, dar aceasta nu se clinti. ACUM!! Tună el, făcând-o să tresalte, dar cel puţin îl urmă.
O duse într-o încăpere luminată, în mijlocul căreia trona o cadă imensă plină cu apă fierbinte, alături de două scăunele şi bureţi de baie, special pentru cei doi.
- Dezbracă-te! Îi spuse Yuui, fără menajamente.
- Nu...nu vreau...răspunse stins Mio, ţinându-şi mâinile la piept.
- Nu te teme, copilă proastă! Te dezbraci numai tu, oftă Yuui.
- Şi tu de ce nu? Îl întrebă dintr-o dată, curioasă.
- Hmm...err...pentru că tu trebuie să te îmbăiezi, nu eu, reuşi să spună el, deşi obrajii îi deveniră roşii.
- Ţi-e ruşine cu trupul tău? Continuă ea să-l întrebe.
- Nu! Veni răspunsul său prompt. Nu e asta, Mio. Şi mai bine, dezbracă-te odată, până nu mă răzgândesc şi mă alătur ţie, îi spuse acesta insinuant, reuşind astfel să-i distragă atenţia.
- Promiţi că nu faci nimic? Îl întrebă ea, după ce se întoarse cu spatele, descoperind uşor un umăr alb ca laptele.
- Nimic, în afară de a te spăla, îi răspunse acesta zâmbind.
- Mă bucur, şopti ea ca pentru sine, dar el auzi destul de clar.
Mio îşi îndepărtă hainele cu sfială, fiecare piesă de îmbrăcăminte fiind luată de Yuui şi aşezată pe suportul special, aflat în stânga sa. Părul lung şi şaten al lui Mio îi acoperea spatele neted şi se oprea deasupra feselor rotunde şi ferme. Yuui urmări cu atenţie curbele trupului ei şi simţi cum o căldură îl cuprinde, ce pornea din vintre şi urca tot mai sus.
Ce fac?! Asta nu se poate întâmpla....nu mă pot îndrăgosti de ea sau să o doresc!! Îşi spuse în gând, dar degeaba. Corpul îşi avea acum propria minte şi o luase razna. Mio se întoarse către el, obrajii fiindu-i asemeni merelor coapte, şi-l întrebă:
- Ai ceva care să-mi prindă părul?
Yuui privi pierdut chipul ei sfios şi aproape că nu-i auzise întrebarea, dar spre fericirea lui, îi mai rămăsese un gram de raţiune.
- D-da...E pe aici pe undeva, stai să-l caut, îi răspunse el, întorcându-se spre un dulap aflat pe peretele de lângă uşa băii.
Găsi acolo doi piepteni din argint ce aveau încrustat pe ei două simboluri: Soarele şi Luna. Mio îi privi fascinată şi se duse spre el, fără să-i mai pese de goliciunea sa.
- Uau!! Ce frumoşi sunt! Îi spuse ea, atingându-i încântată şi totodată şi mâinile lui Yuui. Respiraţia acestuia se acceleră, simţi cum căldura din corpul său se intensifica, arzându-i obrajii, iar privirea sa se oprise...asupra sânilor ei plini.
Dar Mio nu observase deloc aceste schimbări la Yuui, era prea fascinată de cei doi piepteni. Aceasta se apropie şi mai mult de el, după care îl privi cu ochi de copil ce tocmai descoperise o comoară şi-i rugă:
- Îmi prinzi tu părul cu ei?
Yuui îşi ridică ochii spre ai ei şi înclină mut din cap. Aceasta se întoarse cu spatele către el, dând fiecare fir de păr din faţă spre cascada şatenă ce cădea lin pe spate. Yuui îi dădu ambii piepteni să-i ţină, după care îi luă părul în mâini şi formă un coc pe care-l prinse pe partea dreaptă cu pieptenele încrustat cu Luna şi pe partea stângă, cu cel al Soarelui. Pe alături i-au căzut câteva şuviţe lungi de păr, dar Yuui nu i le adăugă în coc; era mult prea frumoasă astfel. Mio se întoarse spre el cu un zâmbet, ochii strălucindu-i de fericire şi-i mulţumi printr-o îmbrăţişare.
Îi simţi sânii lipindu-se de pieptul său, mâinile ei subţiri strângându-l în braţe şi un gând îi trecu fulgerător prin minte: Şi dacă a observat?!
O îndepărtă repede şi o privi iscoditor, dar aceasta nu era surprinsă decât de reacţia sa subită.
- Mă bucur că îţi place, reuşi el să îngăime, după care adăugă; Acum, haide să te îmbăiem, astfel apa se va răci. Plus că trebuie să şi dormi.
Aceasta îl aprobă şi se aşeză pe scaunel şi aşteptă cuminte. Până la urmă, nu e decât un copil mare, îşi spuse Yuui, în timp ce înmuia buretele în apa din cadă şi apoi udă trupul ei cu mişcări încete. După ce îi spălă spatele, Yuui îi spuse să se întoarcă spre el pentru a continua. Deşi feţele le devenise roşii, Mio îl ascultă, iar acesta atinse cu buretele gâtul, după care coborî uşor spre pieptul ce se înălţa din ce în ce mai repede. Acesta se opri şi îşi ridică privirea spre chipul ei. Ochii ei erau aur lichefiat, obrajii îi ardeau şi buzele îi erau uşor întredeschise, respirând greu.
- E prea cald aici? Să deschid o fereastră? O întrebă el, fără să facă vreo aluzie.
Ea negă şi îi luă mâna cu buretele, punând-o din nou pe pieptul ei.
- Continuă, şopti aceasta.
Yuui închise ochii şi apoi îi dechise, respirând uşor. Începu din nou să-i spele pieptul, udându-i sânii plini, mângâindu-i uşor cu buretele...
Atinse apoi adâncitura dintre ei, coborând în jos pe abdomen, dar se opri. Îşi lăsă mâinile pe lângă corp şi încet îşi ridică privirea spre ea, urmărind fiecare părticică a corpului ei...fiecare tresărire sau mişcare ce el ar fi putut produs-o. Nu ştia de ce i se întâmpla asta şii de ce corpul său reacţiona astfel la Mio. Încerca să evite astfel de senzaţii, dar se părea că acestea se înmulţeau odată cu încăpăţânarea sa.
Liniştea ce se lăsase între ei părea mult prea apăsătoare şi, totuşi, prea grăitoare. Mio îl privea încontinuu, neputând să se desprindă din focul albastru al ochilor săi. Simţea o nevoie cum se înălţa în trupul ei, dând naştere la alte nevoi. Fără să-şi mai pună întrebări ce mai mult creau altele, Mio acţionă după dorinţa trupului său.
Se lăsă în genunchi pentru a fi la aceeaşi înălţime ca şi Yuui, deşi acesta tot era un pic mai înal decât ea, după care se lipi de el, prinzându-i gâtul cu mâinile şi buzele cu ale ei. Yuui o prinse la rându-i şi îşi plimbă mâinile pe spatele ei umed. Totul se întâmpla între ei aşa de încet, de parcă niciunul nu dorea să piardă gustul, atingerea şi mirosul celuilalt prea curând. Buzele lor erau supuse unui chin dulce, limbile se dezmierdau în răcoarea gurii lor....mâinile se întâlneau cu pielea umedă şi învelită în material, totul era ca un vis erotic şi feeric.
O lacrimă trecu peste obrazul acesteia...o lacrimă din inimă.
În camera cealaltă, Yuui îşi dăduse cămaşa jos şi căută în dulapul de lângă fereastră.
- La naiba! De ce am fost aşa de neatent?! Sunt un prost! M-am lăsat dus de val şi de dorinţă! La naiba! Înjură acesta din nou, în timp ce arunca pe jos toate hainele din dulap.
Între timp, Mio îl privea din pragul uşii şi nu reuşea să înţeleagă de ce făcuse aşa ceva.
- De ce continui să vorbeşti la astfel de tine, Yuui? Îl întrebă ea, înaintând în cameră.
Acesta tresări şi se întoarse surprins către şatenă. Luă o cămaşă oarecare şi-şi acoperi partea superioară a corpului, după care îi evită privirea, trăgând draperiile de la fereastră.
- De ce ascunzi cine eşti de fapt? Întrebă iar Mio, acum aflându-se exact în spatele lui Yuui. Şi de ce m-ai sărutat, ştiind ce eşti?! îl prinse aceasta de mână şi forţându-l să o privească.
- Pentru că...aşa am fost crescut.
- Încetează să mai vorbeşti astfel despre tine, Yuui, ţipă Mio, strângându-l tare de mână. De ce nu te accepţi şi comporţi aşa cum eşti cu adevărat?! De ce îi laşi să îţi controleze viaţa, Yuui?!
- Pentru că dacă se află, îi răspunse furios acesta, mama şi cu mine vom fi omorâţi!! Yukio nu este doar un nume rezonant, ci unul otrăvitor şi letal!!
- Yuui...
- Pleacă acum! Lasă-mă singur, îi spuse el pe un ton încet şi obosit.
- Nu pot, Yuui, replică Mio, strângându-i blând mâna, făcându-l să o privească mirat. Nu pot, Yuui, pentru că m-am îndrăgostit de tine, zâmbi aceasta trist.
Yuui o privi şocat, neştiind cum de se ajunsese la o aşa încurcătură, cum de ea se îndrăgostise de...
- Ştiu că e incomod să auzi asta şi ştiu că e anormal, dar îţi jur că nu am nicio putere asupra sentimentelor mele...
- Abia ne-am cunoscut, reuşi să îngăime Yuui.
- Şi crezi că nu ştiu?! Crezi că nu-mi dau seama că pare o absurditate ceea ce îţi spun?! Dar...asta e ceea ce simt eu. Când mi-ai zis că ai putea să mori dacă se află acest secret, am simţit cum...
- Cum ce? o întrebă Yuui, prinzând-o de bărbie şi privind-o în ochii înlăcrimaţi.
- Am simţit cum...cum...dădu să spună ea, dar ochii lui o făcură să-şi piardă cuvintele şi să-l sărute. În fond, totul a început de la un sărut...
Nu-mi pasă, Yuui, cine eşti. Nu-mi pasă decât că te iubesc. Nu-mi pasă că eşti fată.
Surprinsi? :P Sunt sigura ca da :)) Sper totusi ca nu va deranjeaza ca e yuri *blush* Intentia mea asa a fost de la inceput ^^". Sper ca nu e nicio problema *worried*
Anyway, hope you enjoyed ^^.
Aaa, si o veste proasta...se aproape tezele [saptamana viitoare chiar am 2 *sigh*] si apoi plec la Otaku, acest lucru insemnand ca voi scrie foarte rar si e posibil sa nu postez vreo 2 saptamani :(
Gomene, minna :((
Oyasumi & chuu :*
kiss_me: scuze ca te-am lasat astfel *blush* insa sper sa-ti placa acest capitol, e ceva mai special :-" ma bucur ca iti place cum scriu *blush* sper sa-ti placa si in continuare :hug:
minako: ma bucur ca ai trecut si ca ti-a placut ^^ sper sa ramana la fel si in continuare, avand in vedere ca am o mica surpriza in acest capitol ;)) te mai astept :hug:
Desi sunt un pic speriata de reactiile voastre...eu sper totusi sa va placa acest capitol ^^".
Capitolul III – Dorinţa şi pedeapsă
- Ce ai spus?! Ţipă furioasă Mio, privindu-l cu ochii îngustaţi.
- Scuze, dar căsuţa aceasta este pentru a petrece timp împreună. Şi, din păcate, îmi este impus de regulile clanului ca eu să fiu cu tine în baie şi să te spăl...astfel ne vom apropia mult mai mult, Mio. Oricum vom locui împreună cinci ani...
- La naiba!! Perversule!! Faci parte dintr-o familie cu obiceiuri perverse şi ciudate! Te urăsc!! Ţipă ea din nou, după care ieşi din dormitor.
Yuui o urmă imediat, oprind-o exact când dădea să iasă pe uşă.
- Te-am avertizat, Mio. Niciodată nu ieşi fără mine. Ca şi tine, sunt şi eu un prizioner aici.
- Ha! Spui vorbe frumoase, dar nu sunt decât minciuni! Îi spuse ea pe un ton tăios.
- Eşti o mică proastă, ştiai, nu? O privi el furios, făcând-o să se lipească de uşa de la intrare. Crezi că numai tu suferi în această situaţie, dar nu priveşti dincolo de aparenţe şi nu vezi adevărul! Crezi că îmi convine să stau închis cu o fată de la ţară ca tine? Încheie el pe un ton superior.
- Acelaşi lucru e valabil şi pentru tine! Îi ripostă ea, dar nemişcându-se de lângă uşă. Crezi că îmi convine să stau cu un papiţoi de viţă nobilă ca tine, când aş putea prea bine să-mi petrec vremea liberă?! Şi dacă eu sunt proastă, tu eşti şi mai! Iar...
- Taci!!! Ţipă Yuui la ea, punându-şi mâinile de ambele părţi ale capului ei, speriind-o. Scoate un singur cuvânt şi-ţi pun căluş! Acum treci în baie! îi ordonă el, prinzând-o de mână, dar aceasta nu se clinti. ACUM!! Tună el, făcând-o să tresalte, dar cel puţin îl urmă.
O duse într-o încăpere luminată, în mijlocul căreia trona o cadă imensă plină cu apă fierbinte, alături de două scăunele şi bureţi de baie, special pentru cei doi.
- Dezbracă-te! Îi spuse Yuui, fără menajamente.
- Nu...nu vreau...răspunse stins Mio, ţinându-şi mâinile la piept.
- Nu te teme, copilă proastă! Te dezbraci numai tu, oftă Yuui.
- Şi tu de ce nu? Îl întrebă dintr-o dată, curioasă.
- Hmm...err...pentru că tu trebuie să te îmbăiezi, nu eu, reuşi să spună el, deşi obrajii îi deveniră roşii.
- Ţi-e ruşine cu trupul tău? Continuă ea să-l întrebe.
- Nu! Veni răspunsul său prompt. Nu e asta, Mio. Şi mai bine, dezbracă-te odată, până nu mă răzgândesc şi mă alătur ţie, îi spuse acesta insinuant, reuşind astfel să-i distragă atenţia.
- Promiţi că nu faci nimic? Îl întrebă ea, după ce se întoarse cu spatele, descoperind uşor un umăr alb ca laptele.
- Nimic, în afară de a te spăla, îi răspunse acesta zâmbind.
- Mă bucur, şopti ea ca pentru sine, dar el auzi destul de clar.
Mio îşi îndepărtă hainele cu sfială, fiecare piesă de îmbrăcăminte fiind luată de Yuui şi aşezată pe suportul special, aflat în stânga sa. Părul lung şi şaten al lui Mio îi acoperea spatele neted şi se oprea deasupra feselor rotunde şi ferme. Yuui urmări cu atenţie curbele trupului ei şi simţi cum o căldură îl cuprinde, ce pornea din vintre şi urca tot mai sus.
Ce fac?! Asta nu se poate întâmpla....nu mă pot îndrăgosti de ea sau să o doresc!! Îşi spuse în gând, dar degeaba. Corpul îşi avea acum propria minte şi o luase razna. Mio se întoarse către el, obrajii fiindu-i asemeni merelor coapte, şi-l întrebă:
- Ai ceva care să-mi prindă părul?
Yuui privi pierdut chipul ei sfios şi aproape că nu-i auzise întrebarea, dar spre fericirea lui, îi mai rămăsese un gram de raţiune.
- D-da...E pe aici pe undeva, stai să-l caut, îi răspunse el, întorcându-se spre un dulap aflat pe peretele de lângă uşa băii.
Găsi acolo doi piepteni din argint ce aveau încrustat pe ei două simboluri: Soarele şi Luna. Mio îi privi fascinată şi se duse spre el, fără să-i mai pese de goliciunea sa.
- Uau!! Ce frumoşi sunt! Îi spuse ea, atingându-i încântată şi totodată şi mâinile lui Yuui. Respiraţia acestuia se acceleră, simţi cum căldura din corpul său se intensifica, arzându-i obrajii, iar privirea sa se oprise...asupra sânilor ei plini.
Dar Mio nu observase deloc aceste schimbări la Yuui, era prea fascinată de cei doi piepteni. Aceasta se apropie şi mai mult de el, după care îl privi cu ochi de copil ce tocmai descoperise o comoară şi-i rugă:
- Îmi prinzi tu părul cu ei?
Yuui îşi ridică ochii spre ai ei şi înclină mut din cap. Aceasta se întoarse cu spatele către el, dând fiecare fir de păr din faţă spre cascada şatenă ce cădea lin pe spate. Yuui îi dădu ambii piepteni să-i ţină, după care îi luă părul în mâini şi formă un coc pe care-l prinse pe partea dreaptă cu pieptenele încrustat cu Luna şi pe partea stângă, cu cel al Soarelui. Pe alături i-au căzut câteva şuviţe lungi de păr, dar Yuui nu i le adăugă în coc; era mult prea frumoasă astfel. Mio se întoarse spre el cu un zâmbet, ochii strălucindu-i de fericire şi-i mulţumi printr-o îmbrăţişare.
Îi simţi sânii lipindu-se de pieptul său, mâinile ei subţiri strângându-l în braţe şi un gând îi trecu fulgerător prin minte: Şi dacă a observat?!
O îndepărtă repede şi o privi iscoditor, dar aceasta nu era surprinsă decât de reacţia sa subită.
- Mă bucur că îţi place, reuşi el să îngăime, după care adăugă; Acum, haide să te îmbăiem, astfel apa se va răci. Plus că trebuie să şi dormi.
Aceasta îl aprobă şi se aşeză pe scaunel şi aşteptă cuminte. Până la urmă, nu e decât un copil mare, îşi spuse Yuui, în timp ce înmuia buretele în apa din cadă şi apoi udă trupul ei cu mişcări încete. După ce îi spălă spatele, Yuui îi spuse să se întoarcă spre el pentru a continua. Deşi feţele le devenise roşii, Mio îl ascultă, iar acesta atinse cu buretele gâtul, după care coborî uşor spre pieptul ce se înălţa din ce în ce mai repede. Acesta se opri şi îşi ridică privirea spre chipul ei. Ochii ei erau aur lichefiat, obrajii îi ardeau şi buzele îi erau uşor întredeschise, respirând greu.
- E prea cald aici? Să deschid o fereastră? O întrebă el, fără să facă vreo aluzie.
Ea negă şi îi luă mâna cu buretele, punând-o din nou pe pieptul ei.
- Continuă, şopti aceasta.
Yuui închise ochii şi apoi îi dechise, respirând uşor. Începu din nou să-i spele pieptul, udându-i sânii plini, mângâindu-i uşor cu buretele...
Atinse apoi adâncitura dintre ei, coborând în jos pe abdomen, dar se opri. Îşi lăsă mâinile pe lângă corp şi încet îşi ridică privirea spre ea, urmărind fiecare părticică a corpului ei...fiecare tresărire sau mişcare ce el ar fi putut produs-o. Nu ştia de ce i se întâmpla asta şii de ce corpul său reacţiona astfel la Mio. Încerca să evite astfel de senzaţii, dar se părea că acestea se înmulţeau odată cu încăpăţânarea sa.
Liniştea ce se lăsase între ei părea mult prea apăsătoare şi, totuşi, prea grăitoare. Mio îl privea încontinuu, neputând să se desprindă din focul albastru al ochilor săi. Simţea o nevoie cum se înălţa în trupul ei, dând naştere la alte nevoi. Fără să-şi mai pună întrebări ce mai mult creau altele, Mio acţionă după dorinţa trupului său.
Se lăsă în genunchi pentru a fi la aceeaşi înălţime ca şi Yuui, deşi acesta tot era un pic mai înal decât ea, după care se lipi de el, prinzându-i gâtul cu mâinile şi buzele cu ale ei. Yuui o prinse la rându-i şi îşi plimbă mâinile pe spatele ei umed. Totul se întâmpla între ei aşa de încet, de parcă niciunul nu dorea să piardă gustul, atingerea şi mirosul celuilalt prea curând. Buzele lor erau supuse unui chin dulce, limbile se dezmierdau în răcoarea gurii lor....mâinile se întâlneau cu pielea umedă şi învelită în material, totul era ca un vis erotic şi feeric.
Nu se poate întâmpla aşa ceva!!
Acest gând străpunse mintea înceţoşată de aburii dorinţei a lui Yuui. Se desprinse brusc din sărut şi se ridică în picioare. Privirea surprinsă a lui Mio se înălţă spre el şi dintr-o dată, şocul luă locul surprinderii. Observând acest lucru, Yuui îşi duse mâna la piept şi simţi cămaşa udă. Ieşi din încăpere fără niciun cuvânt, lăsând-o pe Mio în genunchi şi într-un şoc total.O lacrimă trecu peste obrazul acesteia...o lacrimă din inimă.
*
În camera cealaltă, Yuui îşi dăduse cămaşa jos şi căută în dulapul de lângă fereastră.
- La naiba! De ce am fost aşa de neatent?! Sunt un prost! M-am lăsat dus de val şi de dorinţă! La naiba! Înjură acesta din nou, în timp ce arunca pe jos toate hainele din dulap.
Între timp, Mio îl privea din pragul uşii şi nu reuşea să înţeleagă de ce făcuse aşa ceva.
- De ce continui să vorbeşti la astfel de tine, Yuui? Îl întrebă ea, înaintând în cameră.
Acesta tresări şi se întoarse surprins către şatenă. Luă o cămaşă oarecare şi-şi acoperi partea superioară a corpului, după care îi evită privirea, trăgând draperiile de la fereastră.
- De ce ascunzi cine eşti de fapt? Întrebă iar Mio, acum aflându-se exact în spatele lui Yuui. Şi de ce m-ai sărutat, ştiind ce eşti?! îl prinse aceasta de mână şi forţându-l să o privească.
- Pentru că...aşa am fost crescut.
- Încetează să mai vorbeşti astfel despre tine, Yuui, ţipă Mio, strângându-l tare de mână. De ce nu te accepţi şi comporţi aşa cum eşti cu adevărat?! De ce îi laşi să îţi controleze viaţa, Yuui?!
- Pentru că dacă se află, îi răspunse furios acesta, mama şi cu mine vom fi omorâţi!! Yukio nu este doar un nume rezonant, ci unul otrăvitor şi letal!!
- Yuui...
- Pleacă acum! Lasă-mă singur, îi spuse el pe un ton încet şi obosit.
- Nu pot, Yuui, replică Mio, strângându-i blând mâna, făcându-l să o privească mirat. Nu pot, Yuui, pentru că m-am îndrăgostit de tine, zâmbi aceasta trist.
Yuui o privi şocat, neştiind cum de se ajunsese la o aşa încurcătură, cum de ea se îndrăgostise de...
- Ştiu că e incomod să auzi asta şi ştiu că e anormal, dar îţi jur că nu am nicio putere asupra sentimentelor mele...
- Abia ne-am cunoscut, reuşi să îngăime Yuui.
- Şi crezi că nu ştiu?! Crezi că nu-mi dau seama că pare o absurditate ceea ce îţi spun?! Dar...asta e ceea ce simt eu. Când mi-ai zis că ai putea să mori dacă se află acest secret, am simţit cum...
- Cum ce? o întrebă Yuui, prinzând-o de bărbie şi privind-o în ochii înlăcrimaţi.
- Am simţit cum...cum...dădu să spună ea, dar ochii lui o făcură să-şi piardă cuvintele şi să-l sărute. În fond, totul a început de la un sărut...
Nu-mi pasă, Yuui, cine eşti. Nu-mi pasă decât că te iubesc. Nu-mi pasă că eşti fată.
Surprinsi? :P Sunt sigura ca da :)) Sper totusi ca nu va deranjeaza ca e yuri *blush* Intentia mea asa a fost de la inceput ^^". Sper ca nu e nicio problema *worried*
Anyway, hope you enjoyed ^^.
Aaa, si o veste proasta...se aproape tezele [saptamana viitoare chiar am 2 *sigh*] si apoi plec la Otaku, acest lucru insemnand ca voi scrie foarte rar si e posibil sa nu postez vreo 2 saptamani :(
Gomene, minna :((
Oyasumi & chuu :*