Fic of the Week 2 - Lucrari

[Better Off Alone]

Ajung şi eu pe ultima sută de metrii, dar nu m-am putut abţine. Va lua ceva timp, dar chiar merită deci ar fi cazul să încep. Nu vreau să fiu scorpie, dar voi fi sinceră şi îmi cer scuze încă de pe-acum dacă v-am ofensat cumva prin comentariul meu. Critic lucrarea, nu autorul !

Pictând în culori arămii

Titlul este sugestiv şi atrage. Două trăsături care, din punctul meu de vedere, nu ar trebui să lipsească. Îmi place faptul că ai folosit verbul la gerunziu, timp ce dă impresia de continuitate, un timp al veşniciei. Ai subliniat astfel nemurirea anotimpului, condiţia ce o face superioară omului sau oricărei alte fiinţe vii. O mişcare continuă, care nu încetează niciodată. Apoi culoriile arămii sunt o altă caracteristică a anotimpului, dar mai evidenţiază starea de tristeţe, dau o oarecare notă sobră textului. O melancolie ce nu se opreşte, ci dăinuie pentru o veşnicie.
Apreciez foarte mult faptul că ai folosit diacritici, la urma urmei acestea sunt particularităţi ale limbii române şi sunt de părere că toţi ar trebui să le folosim, să scriem corect. Şi dacă tot sunt la estetică vreau să mai specific faptul că ai folosit de prea multe ori “;” şi puteai să eviţi această situaţie neplăcută folosind virgula. De asemenea m-a deranjat puţin faptul că nu ai lăsat spaţiu între paragrafe ( de fapt nimeni nu a făcut-o, dar stai liniştită că voi aminti acest aspect la fiecare lucrare în parte ca să fie corect ), nu mă înţelege greşit, dar aşa e mai greu de urmărit şi la un moment dat îţi obosesc ochii, mai ales că ai avut o lucrare relatic lungă. Sper ca data viitoare vei fi puţin mai atentă ăn această priviinţă ( şi nu doar tu, ci şi ceilalţi ).
Ideea în sine este originală şi chiar drăguţă ( cel puţin mie mi-a plăcut ), a fost ceva puţin mai diferit, îndrăznesc chiar să spun că a avut nişte tente poetice.
Modul în care ai abordat-o, în care ai scris-o este bun per total. Aici mă voi lega de mai multe aspecte. Această lucrare mi-a adus aminte foarte mult de una pentru olimpiadă, s-ar putea să fiu singura cu această părere, nu ştiu câţi sunt de acord cu mine, dar lucrarea asta parcă a fost scrisă pentru olimpiadă. Făcând un mic ocol, eu pot spune că sunt în domeniu şi de aceea îndrăznesc să afirm următoarele lucruri. Nu vreau să mi-o iei în nume de rău, dar pe mine nu m-a încântat acest lucru. De ce spun asta? Ei bine, tu ai folosit foarte multe figuri de stil, iar forma în care te-ai exprimat pe tot parcursul textului este exact stereotipul unei lucrări să spunem mediocre ca şi transmitere a sentimentelor, a trăirilor puternice care contează, o lucrare abundentă doar din pricina figurilor de stil. Nu e rău că le foloseşti, dar nu transmit prea multe. Exprimarea mi se pare puţin forţată din cauza lor, te-ai străduit să faci ceva foarte frumos şi sunt sigură că ar fi ieşit minunat dacă nu ai fi abuzat de limbajul de olimpiadă. E puţin fals şi mă deranjează pentru că ideea este chiar bună, mai ales că te-ai legat şi de starea jalnică a lumii, stare care se înrăutăţeşte pe zi ce trece. O interpretare profundă a situaţiei actuale, dar pur şi simplu eu sunt de părere că limbajul de olimpiadă, ca să fiu mai precisă, figurile de stil, strică tot. E doar părerea mea şi te rog să nu mi-o iei în nume de rău. Mi-a plăcut foarte mult aluzia la jurnalele şi fotografiile care nu au putut fi obţinute, aici ai subliniat foarte clar faptul că totul este efemer, că aceste lucruri nu pot rezista în timp, că totul se schimbă, ia altă formă, iar în cazul de faţă totul se schimbă în rău. Mi-a mai plăcut faptul că indiferent de decăderea omenirii, toamna continuă “să picteze”, ignorând situaţia deplorabilă a omenirii. Asta denotă faptul că lucrurile continuă să se întâmple chiar dacă direcţia nu este bună, că timpul nu se va opri doar ca tu să îţi îndrepţi greşelile.
După cum ţi-am spus ai abordat teme profunde, dar ai făcut acea greşeală care, după părerea mea, a pus mult în umbră farmecul lucrării, a confesiunii fiindcă asta este de fapt.
Greşeli de tastare nu am văzut şi te felicit pentru asta, se vede că ai recitit textul şi că ai fost atentă. Apreciez.
Ai un vocabular vast, se vede că citeşti, creaţia a fost amplă din acest punct de vedere şi vreau să te felicit şi pentru acest lucru.

Obsesie ucigaşă

Trebuie să recunosc că titlul m-a atras foarte mult şi mi-a trezit o curiozitate neobişnuită asupra creaţiei, asupra temei abordate, asupra unghiului în care ai privit tu toamna. Este într-adevăr sugestiv şi marchează mult faptul că obsesia este un defect, chiar unul foarte mare, care are aproape mereu urmări negative, în cazul de faţă moartea sau mai bine spus asasinarea unei persoane.
De asemenea recunosc faptul că aveam aşteptări mari când am citit titlul şi am rămas cu o dezamăgire imensă când am terminat de citit. Mă aşteptam să fie ceva foarte bun, pe măsura titlului, dar, din păcate, ai avut multe scăpări.
Voi începe cu estetica şi aici îţi reproşez şi ţie faptul că nu ai avut spaţierea indicată. Tu, spre deosebire de autoarea precedentă, ai avut o lucrare mai scurtă, dar chiar şi aşa a deranjat faptul că nu ai lăsat spaţiu între paragrafe. De exemplu mie mi-ar fi plăcut ca între cuvintele scrise cu caracter italic şi celelate paragrafe să existe o anumită delimitare, să le scoţi puţin în evidenţă. Mi-ar fi plăcut dacă ai fi folosit diacriticile, dar a fost decizia ta şi nu vreau să insist asupra acestui lucru.
Ideea mi-a plăcut. Ai avut o altă perspectivă asupra sezonului. Toamna mai înseamnă şi pregătirea pentru moarte pe lângă celelalte semnificaţii, dar modul în care ai scris-o nu mi-a lăsat cea mai bună impresie.
Ai avut multe scăpari, e adevărat. În primul rând lunile anului nu se scriu cu majusculă, nu se procedează ca la engleză, franceză sau mai ştiu eu ce alte limbi. Începutul a fost banal din punctul meu de vedere şi mi se pare că te-ai grăbit la final. Ai mai clacat într-o privinţă, nu ştiu dacă a fost greşeală de tastare sau nu, dar se scrie de obicei şi nu deobicei. Repet faptul că s-ar putea să fie doar o greşeală de tastare, nu pot să bag mâna în foc. De asemenea nu mi-a plăcut faptul că nu te-ai axat pe un stil anume şi aici mă refer la faptul că foloseai limbajul de zi cu zi, iar apoi inserai o figură de stil care ţine de limbajul artistic. De exemplu ai folosit sintagma „chipul lui aidoma unei papusi de portelan”, iar mai jos ai scris “imi venea sa o iau si sa sterg holul cu ea”. Înţelegi ce vreau să spun. Ai mai avut nişte repetiţii pe-acolo şi nişte scăpări la exprimare, dar nu mai insist asupra acestor aspecte. Mi-a plăcut faptul că ai insistat pe acel dacă scris cu caractere italice. Regret, curiozitate asupra viitorului, ai accentuat foarte bine aceste lucruri printr-un simplu cuvânt. Apreciez. Ideea este bună, dar ţi-am zis, mi se pare că te-ai grăbit şi asta a luat mult din farmecul poveştii.
Greşeli de tastare nu am văzut exceptând acea scăpare care nu ştiu dacă a fost sau nu greşeală de tastare. Sunt încă nesigură şi nu vreau să fac afirmaţii fără să am o oarecare certitudine, deci mai bine mă abţin.
Nu ai folosit cuvinte pompoase, textul a fost accesibil, foarte uşor de citit, dar ţi-am mai spus trebuia să ai mai multă grijă în legătură cu stilul ales.
Sunt sigură că s-ar fi putut mai bine şi sper ca pe viitor vei fi mai atentă şi îţi vei da silinţa mai mult.

File ruginii

Şi tu ai avut un titlu atractiv, care mi-a captat atenţia şi m-a făcut să creez mii şi mii de ipoteze referitoare la această lucrare.
Este sugestiv, potrivit, adună toată semnificaţia textului, captează esenţa acestuia şi o stochează în fiecare literă din el.
Te felicit în legătură cu acest aspect.
La capitolul estetică nu stai bine deloc. Ai folosit prea multe puncte de sespensie, la un moment dat mă plictisisem şi să citesc, plus că ochii deja îmi erau afectaţi de aşezarea în pagină pentru că şi tu, la fel ca restul, nu ai avut o spaţiere care să valorifice textul. După cum am spus, ai folosit prea multe puncte de suspensie şi tu chiar puteai evita asta, puteai folosi virgula, linia de pauză, paranteza, punctul, orice. E chiar păcat pentru că ai avut o lucrare bună, iar acest lucru i-a luat mult din valoare.
Ideea a fost foarte bună. Te-ai axat mult pe superficialitatea, lipsa de interes cu care oamenii privesc această bucată din an. Pe neimportanţa atribuită în mod nedrept şi nici măcar justificat acestui anotimp.
Mi-a plăcut şi cum ai transpus-o în scris. Imaginea unei cărţi care cuprinde sensul toamnei, care ascunde de fapt un teatru, o întreagă piesă valorificată odată şi complet uitată acum. Toată această idee cu spectatorii care pleacă, cu jocul de frunze, cu încercarea zadarnică de a evidenţia bogoţiile unui public absent, trebuie să recunosc că mi-a plăcut foarte mult această concepţie. Şi pe lângă profunzimea abordată, pe lângă aerul atât de poetic se mai adaugă originalitatea ce iasă în evidenţă imediat. Exprimarea ta a fost poetică de-a dreptul. Modul afectat în care actorul îşi relata trăirile, sentimentele te captează, te frapează într-un ritm alert, bine determinat. Toate caracteristicile anotimpului au fost precizate pe parcursul acelei mici reprezentaţii scenice şi mi-a plăcut mult faptul că totul era concentrat asupra acestei şi nicio fiinţă umană nu se putea bucura de acel moment mirific, magic, unic. Ai conturat astfel indiferenţa umana faţă de adevăratele lucruri importante care pot face o schimbare în mentalitatea cuiva. Privirea superficială, căutarea ineditului în locul nepotrivit, toate acestea sunt teme profunde pe care tu le-ai scris foarte bine. Mi-ai amintit foarte mult de prima lucrare care la rândul ei a avut teme foarte bine alese, profunde şi pline de sens. Dar ai avut şi scăpări din păcate. Ai repetat de multe ori “poveste” şi alte cuvinte şi nu mi-a plăcut că ai prea insistat pe fructele coapte şi cereale şi alte lucruri de genul acesta. Da, e adevărat că şi ele fac parte din toamna, dar nu mi se par chiar atât de importante încât să le acorzi atâta atenţie, cred că te-ai fi putut axa şi pe alte lucruri mai semnificative, mai pline de miez. Apreciez gestul, dar nu a prea fost pe gustul meu, e doar o părere personală.
Ai avut o greşeală de tastare, şi anume “onaoare”.
Ca şi prima autoare ai un vocabular bogat, se vede că citeşti, cuvintele nu sunt chiar uzuale, iar exprimarea este foarte bună.
Te felicit pentru toate aceste aspecte.

Eu am ucis toamna

Titlul m-a atras, mi-a sărit în ochi, mi s-a întipărit pe retină şi nici măcar acum nu îl pot şterge şi nici măcar nu vreau. Mi-a plăcut prea mult. Şi aici mi-am făcut mii de ipoteze şi am mers pe teren nesigur, înconjurată de o ceaţă densă. Mii de sentimente în doar patru cuvinte. Şi pe lânga asta, la fel ca la creaşia anterioară, acaparează tot sensul unic, toată valoarea, sensibilitatea şi obsesia bolnavă pentru iubita decedată. Recunosc că nici nu mi-ar fi trecut prin minte tema abordată, m-a uimit, m-a şocat şi asta în cel mai bun mod. Un orizont mai mult decât original, ai atribuit toamna unei simple fete, ceva unic, surprinzător, dar foarte bun. Felicitări pentru titlu, idee, abordare, pentru tot. Chiar meriţi.
Este diferită faţă de toate celelalte lucrări, iar acest lucru se vede de la o distanţă considerabilă, la fel cum se vede faptul că ai experienţă şi chiar ştii ce faci. Să nu mai spun că faci totul foarte bine.
Estetica... Ei bine, şi aici e aceeaşi problemă şi nu mai insist asupra ei. Mi-a plăcut foarte mult faptul că ai scris anumite cuvinte cu majuscule, ai evidenţiat furia, decepţia pierderii fiinţei iubite, chiar caracterul posesiv al personajului atunci când e vorba de ea. Ai folosit diacritice, felicitări din nou.
Ideea după cum am mai precizat este originală, cu diverse semnificaţii, o idee ce transmite, ce ţi se întipăreşte în suflet, iar atunci când termini de parcurs lucrarea îţi rămâne o stare de regret că deja s-a terminat şi simţi că ceva s-a schimbat în tine atunci când ai citit. Starea ta trece de la părerea de rău, la impresia puternică a nedreătăţii, a dorinţei de a schimba ceva, a neputinţei în care te afli şi tu, dar şi personajul. Simţi totul, nu rămâi indiferent, fără pic de sentiment. Ar trebui să fii inuman ca să faci asta. Ai transpus în scris fiecare sentiment, ai o descriere impecabilă, se vede că ai o anumită experienţă, dar şi că eşti talentată. Ai un stil bine conturat, care îţi sare în ochi şi se stochează în sufletul tău, ajungând să te îndrăgosteşti de el. Cel puţin eu am făcut toate aceste lucruri. Aş avea multe cuvinte de laudă, dar mă rezum la acestea fiindcă se scruge tmpul şi chiar vreau să mă încadrez. Mă rezum la faptul ca eşti genială ca şi scriitoare.
Greşeli de tastare am văzut, dar nu am notat fiindcă deja sunt presată de timp şi sunt şi obosită, deci îmi cer scuze că nu le precizez, nu cred că o voi face nici mai departe.
Iar în privinţa vocabularului voi spune aceleaşi lucruri ca la prima lucrare şi la cea precedentă. E vast, bogat, se vede că citeşti mult şi că îţi place să o faci.

Povestea unei frunze

Titlul este sec, banal, nu atrage cu nimic, dar măcar este sugestiv şi are legătură cu tema abordată.
Aceată poveste mi-a dat din nou impresia de lucrare pentru un anumit concurs, dar spre deosebire de prima lucrare care a fost foarte bună, aceasta a avut multe lipsuri. Dacă ar fi să mă iau după nivel nu i-aş atribui un titlul mai mare decât cel de lucrare de clasa a patra.
Estetica... Ei bine, aici m-a deranjat faptul că ai scris cu caractere îngroşate cuprinsul şi titulu abia de se observă. Oboseşte ochiul şi chiar nu arată bine. Şi m-au mai deranjat ghilimelele. Acestea se folosesc când este un anumit citat sau o amintire cel mult, dar nici aici nu le-aş prea folosi, dar mie mai mult mi-a dat impresia de confesiune. Şi nici tu nu ai folosit diacriticile. Nu mai intru în amânunte.
Ideea nu e foarte profundă sau originală sau se află un stadiu avansat, ci din contră este foarte folosită, banală, fără pic de semnificaţie. Ai avut multe scăpări. De exemplu frunza este de genul feminin, iat tu ai spus la un moment dat “stateam mandru”. De asemenea nu mi-a plăcut acea introducere specifică basmului, este răsuflată, nepotrivită şi te contrazice într-o privinţă. Şi aici mă refer la faptul că tu ai spus că este o frunză de stejar, acum scuză-mă, dar sterajul nu este conifer şi în mod clar nu îţi păstrează frunzele. De asemenea ai folosit “raul cel susur“ şi aici ai greşit din nou. De asemena mai ai îţi lipseşte un “i“ în unele cuvinte, de exemplu la în sigtagma “ani ca deceniile“. Nu m-a atras cu nimic, din păcate. Nu vreau să fiu scorpie, dar asta este cruda realitate. Sunt sigură că poţi evolua şi dacă vei munci mai mult vei ajunge chiar bună, dar repet, încă mai ai de lucru.

PoveÅŸtile toamnei

La fel ca şi lucrarea precedentă titlul nu m-a atras cu nimic. Mi s-a părut banal, fără acel ceva ascuns care să mă facă să mor de nerăbdare să citesc lucrarea. Vreau să îmi retrag spusele de la prima lucrare. Dacă acolo mă enervau figurile de stil, aici deja mă duc de exasperare. Pe bune! Nu mi-o lua în nume de rău, dar m-am săturat de astfel de lucrări care au figure de stil şi atât, niciun mesaj, zero sentimente puternice, o mică impresie ce mi se poate întipări, nimic. Vă rog încercaţi să terminaţi cu astfel de chestii. Nu vă avantajează cu nimic, credeţi-mă. Ştiu din proprie experienţă. Şi tu te-ai străduit să redai ceva frumos cu ajutorul limbajului figurat, doar că nu ţi-a ieşit, tropii doar te obosesc, mie una îmi provoacă nervi. Hai, mai zis şi eu să foloseşti unul, doi, dar nu faceţi abuz că mai rău strică. Lăsând această mică paranteză, această lucrare este din nou stereotipul acela lipsit de sentimente, lipsit de miez. Pe mine nu mă atrage.
La estetică este aceeaşi problemă. Nu devolt nimic.
Ideea este răsuflată, banală, complet stricată de exprimarea pe care tu ai abordat-o. Sunt sigură că dacă ai fi modificat câte ceva ar fi ieşit mai bine. Mai multă grijă pe data viitoare. Sunt sigură că poţi mai mult de atât, deci continuă să scrii şi debasasează-te de stilul acesta pueril, tipic concursurilor.

Întâlnire cu toamna

În primul rând vreau să îţi spun că atunci când am văzut titlul cu majuscule nu mi-a plăcut deloc. Dă impresia că ţipi, mai bine ai fi renunţat la această formă. Idem celorlalte două lucrări, nu mă impresionează şi îmi dă mai degrabă o stare de nervozitate că nu mai scap de astfell de lucrări. Chiar m-am săturat, începutul a fost foarte promiţător doar pentru a mă pregăti pentru lucrările codaşe pe care abia le diferenţeiz? Se pare că da. Încercaţi să vă lărgiţi orizontul, nu mai rămâneţi pe acelaşi tip plictisitor de clasa a patra.
Aceeaşi problemă de estetică.
Ideea idem. Nu mă atrage, e banal, folosit, figuri de stil, strădanie zadarnică. Sunt sigură că ai fi putut să scrii altfel şi te asigur că rezultatul ar fi fost cu mult mai bun. Încearcă şi vei vedea că am dreptate. Şi tu ai scris septembrie cu majusculă. Repet: vorbim româna, nu engleza!
Ai mai avut greşeli de tastare, dar nu le-am notat. Îmi cer scuze, dar din păcate nu am putut să comentez mai repede.

Călătoria

Sugestiv, dar nu e ceva care să te uimească sau să îţi trezească curiozitatea. Dar este sugestiv şi cuprinde esenţa şi ideea.
Mai trebuie să menţionez problema de estetică? Bănuiesc că nu, m-am plictisit şi eu.
Ideea în sine are o notă de inocenţă, acelaşi aer pueril, dar e puţin mai interesantă decât precedentele. Şi tu ai avut o structură specifică basmului. Recunosc că m-a amuzat şi mi-a plăcut mult mai mult decât încercarea precedentă. Ţi-a ieşit mai bine. Doar că eu nu sunt adepta acestor genuri.
Trasmite ceva, e adevărat. Dar ceva încă în stadii minore care mai are până va avansa. Continuă şi sunt sigură că vei reuşi. A fost drăguţ să văd această tentativă puerilă, plină de candoare şi spre surprinderea mea am înghiţit mai uşor şi am rezistat până la sfârşit fără să mă enervez prea tare. Nu ştiu de ce. Poate că acum sunt aşa obosită încât nu mai gândesc logic şi îmi cer scuze că mi-am cam pierdut din luciditate, dar după cum am spus sunt presată de timp şi nu sunt tocmai în cea mai bună stare de sănătate. Scuzele mele.
Ai avut repetiţii care m-au cam deranjat. Dacă ai fi repetat pe parcursul textului acelaşi cuvânt de mai multe ori nu m-ar fi deranjat atât de tare, dar faza e că tu repetai imediat, de exemplu în primele două propoziţii ai repetat cuvântul “fetiţa“. Şi acesta este doar un exemplu.
Ai redat imagini vizuale plăcute, le-am înghiţit uşor şi cred că am făcut acest lucru doar pentru că ai avut o structură asemănătoare basmului. Acolo se folosesc multe tropii şi tu chiar te-ai apropiat de acest stil. Mi-a plăcut asta. Felicitări.
Vocabularul a fost specific basmului, iar greşeli de tastare nu am zărit, dar sunt obosită acum şi nici nu le-am prea căutat. Deci îmi cer scuze dacă am omis ceva.

Poveste de toamnă

Titlul nu mă atrage. Pot spune exact aceleaşi lucruri pe care le-am precizat şi mai devreme la celelalte lucrări. Banal, nu transmite nimic, nu mă face curioasă, nimic. Aceeaşi idée răsuflată, fără strop de originalitate, ceva scris doar ca să fie. Cam asta pot spune. Aceeaşi estetică, aceeaşi exprimare care mă calcă pe mine pe nervi şi de care m-am plictisit până peste cap.
Spre deosebire de ceilalţi tu ai avut un limbaj mai nonconformist, dar nici tu nu te-ai axat pe un anumit stil şi ai combinat expresiile uzuale, de zi cu zi cu limbajul figurat.
Nu mai face asta! Rezumă-te la un stil anume, conturează-l, cizelează-ţi forma de a scrie, munceşte mai mult, încearcă în continuare. Cam asta îţi pot spune. Şi încă ceva, nu mai scrieţi lunile anului cu majusculă, vă rog. Tu ai mai scris şi alte cuvinte în aceastî manieră. De emplu “soare“. Există un caz aparte în care poţi face asta, şi anume atunci când dai cuvântului un sens aparte, special, unic, dar nu şi în cazul tău. Nu e nimic inedit în această folosire, ba chiar o consider greşeală. De exemplu la timp poţi folosi acea variantă cu majusculă, dar asta doar dacă îi dai un sens filozofic, dincolo de aparenţe, o forţă mistică, departe de capacitatea umană de a percepe. Înţelegi ce vreau să spun.
Fii mai atentă pe viitor şi stăduieşte-te mai mult şi vei vedea diferenţa.

Bun acum că am terminat cred că e cazul să votez. Voi allege o singură lucrarea, cea care m-a impresionat cel mai mult, care, din punctual meu de vedere, merită să câştige. Votul meu merge spre lucrarea numărul 4, Eu am ucis toamna.
Felicitări tuturor concurenţilor pentru munca depusă şi sper că lucrurile vor evolua şi că va fii din ce în ce mai bine.