06-09-2010, 01:25 AM
Lucrarea 4
Inceput
E senzatia aia de dor, dar parca nici nu e dor, e un sentimant de nerabdare care se imbina cu amintiri si cu o dorinta terifianta de a avea acel lucru in acel moment in care mintea ta paralizata de lipsa vrea sa simta fiinta lui langa a ta. Si parca tot nu poti exprima nici in volume de cuvinte nebunia care iti arde fiecare particica din corpul tau mult prea neesential in acele momente de agonie inflacarata.
Devi dependenta de tot, il simti in orice, e ca un fundal in care acordurile de vioara ale sufletului lui iti incatuseaza orice simt si orice gand. Ii cunosti parfumul mintii lui mult prea complicata si criminala pentru fiinta ta cazuta in durere, in durerea de a nu-l avea langa tine pentru fiecare secunda din restul vietii tale. Si astfel dependenta ajunge la extrem, il respiri pentru ca el este aerul tau, un drog care te omoara incet in clipe de fericire perfecta, exaltanta.
Sunt toate clipele acele cand il ai in brate, stii ca e sufletul lui care se zbate sa ajunga laanga al tau, in acelasi corp, vrea sa te completeze si sa te faca perfecta pentru ca tu esti a lui si el este al tau. Atunci iti doresti sa opresti timpul in loc si sa ramana asa pentru tot restul eternitatii, pentru ca numai tu stii ceea ce sufletele voastre si-au jurat odata:
─ Te iubesc atat de mult incat dragostea noastra va merge dincolo de moarte si-i va face in ciuda eternitatii! ...astea sunt cuvintele pe care le-ai spus fara sa gandesti ce consecinte pot avea, te-ai aruncat in iadul dragostei si ai jurat sa fi acolo pana el te va expulza in rai, si asta doar pentru ca stiai...
─ Iar eu te iubesc dinainte sa fie creeata eternitatea si te voi iubi chiar si dupa ce ea va disparea! ...ca iadul tau este unul facut pentru doi, e durerea ce-a care v-a legat pe voi si oricat de mult ati suferi deveniti pe zi ce trece cu mult mai puternici...
Invatati cum sa luptati cu lipsa care va arde inimile mai rau ca focurile cele mai intense ale iadului, deveniti mai rabdatori,pentru ca rabdarea va da puterea sa pretuiti ceea ce iubiti si va lipseste lsandu-va venele golite de sange si trupurile neinsufletite.
Ramane doar intrebarea naiva a unui copil curios ca un pisic: ...Cum a inceput totul?...
Inceputul a fost banal, lumea nu ar fi crezut ca acest vis va deveni asa de real. Erati doua entitati opuse si totusi aceasi minte naucitoare, aceasi nebunie imbatatoare in doua corpuri separate. A fost ca si atractia gravitationala pentru ca ati implinit o lege de mult uitata si ati descoperit lumea unul in ochii celuilalt. Puteai sa vezi toate secretele universului in ochii lui, insa tu te-ai multumit cu esenta sufletului sau. Atunci ai cunoscut egoismul superm, dar si suferinta deplina, in serile in care esti goala si te uiti la o luna atat de plina.
A fost inca de la inceput ceva ce parea sa nu fie facut pentru o lumea ca ce-a de acum, pentru ca totul pare a fi inconjurat de ironie si sarcasm, de o ura care incearca sa distruga cu multa placere si satisfactie legamantul unei iubiri eterne, dar tu stii ca ce vor ei este doar temporar asa ca nu ve risca sa-l pierzi pe el pentru ceea ce spun ei. Pentru ca tu nu asculti ce spune glasul uman tu recunosti doar cuvintele pe care le spune inima lui, si le stii atat de bine pentru ca ti le spune de zeci de ori in acelasi minut.
Stii si tu la fel de bine cum stie si el, ati fost inca de la inceput doar unul singur, insa universul a scris cu sange, sangele care v-a facut sa fiti doi, ca voi va veti intalni dupa multa ura si un mare razboi.
Noi am fost si la inceput: ...unul impartit la doi...!
Inceput
E senzatia aia de dor, dar parca nici nu e dor, e un sentimant de nerabdare care se imbina cu amintiri si cu o dorinta terifianta de a avea acel lucru in acel moment in care mintea ta paralizata de lipsa vrea sa simta fiinta lui langa a ta. Si parca tot nu poti exprima nici in volume de cuvinte nebunia care iti arde fiecare particica din corpul tau mult prea neesential in acele momente de agonie inflacarata.
Devi dependenta de tot, il simti in orice, e ca un fundal in care acordurile de vioara ale sufletului lui iti incatuseaza orice simt si orice gand. Ii cunosti parfumul mintii lui mult prea complicata si criminala pentru fiinta ta cazuta in durere, in durerea de a nu-l avea langa tine pentru fiecare secunda din restul vietii tale. Si astfel dependenta ajunge la extrem, il respiri pentru ca el este aerul tau, un drog care te omoara incet in clipe de fericire perfecta, exaltanta.
Sunt toate clipele acele cand il ai in brate, stii ca e sufletul lui care se zbate sa ajunga laanga al tau, in acelasi corp, vrea sa te completeze si sa te faca perfecta pentru ca tu esti a lui si el este al tau. Atunci iti doresti sa opresti timpul in loc si sa ramana asa pentru tot restul eternitatii, pentru ca numai tu stii ceea ce sufletele voastre si-au jurat odata:
─ Te iubesc atat de mult incat dragostea noastra va merge dincolo de moarte si-i va face in ciuda eternitatii! ...astea sunt cuvintele pe care le-ai spus fara sa gandesti ce consecinte pot avea, te-ai aruncat in iadul dragostei si ai jurat sa fi acolo pana el te va expulza in rai, si asta doar pentru ca stiai...
─ Iar eu te iubesc dinainte sa fie creeata eternitatea si te voi iubi chiar si dupa ce ea va disparea! ...ca iadul tau este unul facut pentru doi, e durerea ce-a care v-a legat pe voi si oricat de mult ati suferi deveniti pe zi ce trece cu mult mai puternici...
Invatati cum sa luptati cu lipsa care va arde inimile mai rau ca focurile cele mai intense ale iadului, deveniti mai rabdatori,pentru ca rabdarea va da puterea sa pretuiti ceea ce iubiti si va lipseste lsandu-va venele golite de sange si trupurile neinsufletite.
Ramane doar intrebarea naiva a unui copil curios ca un pisic: ...Cum a inceput totul?...
Inceputul a fost banal, lumea nu ar fi crezut ca acest vis va deveni asa de real. Erati doua entitati opuse si totusi aceasi minte naucitoare, aceasi nebunie imbatatoare in doua corpuri separate. A fost ca si atractia gravitationala pentru ca ati implinit o lege de mult uitata si ati descoperit lumea unul in ochii celuilalt. Puteai sa vezi toate secretele universului in ochii lui, insa tu te-ai multumit cu esenta sufletului sau. Atunci ai cunoscut egoismul superm, dar si suferinta deplina, in serile in care esti goala si te uiti la o luna atat de plina.
A fost inca de la inceput ceva ce parea sa nu fie facut pentru o lumea ca ce-a de acum, pentru ca totul pare a fi inconjurat de ironie si sarcasm, de o ura care incearca sa distruga cu multa placere si satisfactie legamantul unei iubiri eterne, dar tu stii ca ce vor ei este doar temporar asa ca nu ve risca sa-l pierzi pe el pentru ceea ce spun ei. Pentru ca tu nu asculti ce spune glasul uman tu recunosti doar cuvintele pe care le spune inima lui, si le stii atat de bine pentru ca ti le spune de zeci de ori in acelasi minut.
Stii si tu la fel de bine cum stie si el, ati fost inca de la inceput doar unul singur, insa universul a scris cu sange, sangele care v-a facut sa fiti doi, ca voi va veti intalni dupa multa ura si un mare razboi.
Noi am fost si la inceput: ...unul impartit la doi...!