06-09-2010, 01:24 AM
Lucrarea 2
Inceput de adolescenta
Ma plimb domol pe poteca impodobita de frunzele si nucile imbracate in camasi zdrentuite din care curge mustul amar. Ma uit imprejur si vad ca toamna a atins hainele vesele ale copacilor si le-a preschimbat in mantii batute cu pietre pretioase si nestemate. Am vazut ca a facut o vraja si a adunat toate frunzele verzi, le-a despuiat si le-a imbracat cu rochii tesute cu fire de aur. Acum, frunzele strălucesc ca nişte banuti gasiti in izvor. Apa in care ma scaldam vara era acum rece,amentitatoare si parca vroia sa imi spuna ca totul a murit.Nuu..nu a murit ci a inceput un nou inceput…se dezvolta si pregateste pentru o alta etapa a vietii.
Intru in padure si vad uimita cum pare totul o magie a locurilor tainice, a locurilor ce ar putea insemna o minunatie pentru multi dintre noi. Ma uit in sus, la cerul patat cu fum amestecat ce-a devenit gri, plangand si rugandu-se de vant sa-i spuna o poveste.
De ce ? De ce au murit florile ? De ce este frig si bruma sta pe casa ? De ce este inorat si nu mai stau la taclale cu Soarele si vantul ? De ce nu mi se mai spun povesti cu pirati si aventuri demne de lauda ?
Fug sa ma uit in oglinda. Ce vad ? Vad un chip necunoscut. Vad o fata, acum o tanara frumoasa,impunatoare,cu parul lung, saten deschis, cu ochi mari, albastri ca valurile spumoase ale marii ce se uita nedumerita. O cunosc ? Da ! Nu..nu am cum sa fiu eu ! Aseara cand m-am uitat eram mica, nestiutoare, cu ochii plini de lacrimi dupa mama.
Suparata m-am intrebat : De ce trece timpul atat de repede? Chiar e nevoie sa crestem? Sa dea cineva timpul inapoi cu cativa anisori si sa'l opreasca definitiv.... Pot sa zic ca mi'e dor de mine, mi'e dor de cei care ma inconjurau odata, mi'e dor de acele vise de copil pline de culoare, mi'e dor de tot ce era frumos candva....mi'e dor sa fiu copil...mi'e dor si doare...
Acum,dupa catva timp , mi-am raspuns la acele intrebari : totul este un nou inceput.
Cum se intampla cu natura care moare toamna si iarna si incepe un nou inceput primavara , asa se intampla si cu oamenii, cresc fara sa isi dea seama si incep un nou inceput. Au alte pasiuni, alte idei, alte dezamagiri, alte pretentii.
Incheind aceasta compunere, prin nou ,,inceput ‘’, inteleg ca personalitatea cuiva se schimba,caracterul, tot, devine o persoana,,noua’’.
Inceput de adolescenta
Ma plimb domol pe poteca impodobita de frunzele si nucile imbracate in camasi zdrentuite din care curge mustul amar. Ma uit imprejur si vad ca toamna a atins hainele vesele ale copacilor si le-a preschimbat in mantii batute cu pietre pretioase si nestemate. Am vazut ca a facut o vraja si a adunat toate frunzele verzi, le-a despuiat si le-a imbracat cu rochii tesute cu fire de aur. Acum, frunzele strălucesc ca nişte banuti gasiti in izvor. Apa in care ma scaldam vara era acum rece,amentitatoare si parca vroia sa imi spuna ca totul a murit.Nuu..nu a murit ci a inceput un nou inceput…se dezvolta si pregateste pentru o alta etapa a vietii.
Intru in padure si vad uimita cum pare totul o magie a locurilor tainice, a locurilor ce ar putea insemna o minunatie pentru multi dintre noi. Ma uit in sus, la cerul patat cu fum amestecat ce-a devenit gri, plangand si rugandu-se de vant sa-i spuna o poveste.
De ce ? De ce au murit florile ? De ce este frig si bruma sta pe casa ? De ce este inorat si nu mai stau la taclale cu Soarele si vantul ? De ce nu mi se mai spun povesti cu pirati si aventuri demne de lauda ?
Fug sa ma uit in oglinda. Ce vad ? Vad un chip necunoscut. Vad o fata, acum o tanara frumoasa,impunatoare,cu parul lung, saten deschis, cu ochi mari, albastri ca valurile spumoase ale marii ce se uita nedumerita. O cunosc ? Da ! Nu..nu am cum sa fiu eu ! Aseara cand m-am uitat eram mica, nestiutoare, cu ochii plini de lacrimi dupa mama.
Suparata m-am intrebat : De ce trece timpul atat de repede? Chiar e nevoie sa crestem? Sa dea cineva timpul inapoi cu cativa anisori si sa'l opreasca definitiv.... Pot sa zic ca mi'e dor de mine, mi'e dor de cei care ma inconjurau odata, mi'e dor de acele vise de copil pline de culoare, mi'e dor de tot ce era frumos candva....mi'e dor sa fiu copil...mi'e dor si doare...
Acum,dupa catva timp , mi-am raspuns la acele intrebari : totul este un nou inceput.
Cum se intampla cu natura care moare toamna si iarna si incepe un nou inceput primavara , asa se intampla si cu oamenii, cresc fara sa isi dea seama si incep un nou inceput. Au alte pasiuni, alte idei, alte dezamagiri, alte pretentii.
Incheind aceasta compunere, prin nou ,,inceput ‘’, inteleg ca personalitatea cuiva se schimba,caracterul, tot, devine o persoana,,noua’’.