09-05-2010, 10:26 PM
@ Mitus - Multumim de comentariu >:D< Ne straduim amandoi sa readucem actiunea la viteza normala si speram ca vom reusi XD. Sper s citesti in continuare
Capitolul 9
Errin P.O.V.
-Tu eşti, nu ştiu, am spus căscând ochii mai bine.
Ba ştiu. Tu eşti ca mine şi cred că ar fi normal să sar în sus de fericire şi să alerg şi să ţopăi, dar prefer să te mint. Cum de eşti aşa? De ce eşti aşa? Întrebările veneau, multe şi toate erau fără răspuns. Şi cel mai important, e bine să fii aşa?
- Errin...Mă doare.
Nu! Nu e bine să fii aşa! Nu vreau ca tu să suferi. E strigător la cer! Stăteam şi mă uitam. Mă durea şi pe mine să văd cum această transformare îl răneşte, dar îmi e teamă să mă apropii. Eu...Eu nu am mai văzut aşa ceva. Fiinţele se nasc zâne sau oameni, nu se transformă. Emana o lumină puternică, orbitoare şi abia dacă îl mai puteam vedea clar. La un momentdat mi se părea ca un nor de fum care urma să fie suflat de vânt, dar nu îmi pot explica de ce. Lucrurile se întâmplau în jurul meu, aşa repede şi aşa multe, iar eu nu făceam nimic. Nu îi mai auzeam nici sunetele venite din adâncul pieptului care exărimau o durere sfâşietoare. Nu mai simţeam acel miros vag de magie. Nici măcar aura lui de sentimente nu mai reuşea să mă trezească din această stare ciudată.
Corpul meu a început să se încălzească. Inima îmi bătea mai tare şi câţiva stropi de sudoare mi-au acoperit fruntea. Simţeamsângele fierbinte, ca şi cum eram deasupra unei flăcări uriaşe. Acest gând mi-a stârnit o senzaţie de frică şi m-am uitat automat în jos. Am crezut că voi cădea. Am ridicat din nou capul să văd că timpul practic se oprise "deasupra". Sub mine parcă nu mai exista pământ. Era ca un cer ciudat şi gri.
Nuanţa de gri a luat naştere de la fum. Aerul care venea de acolo era înecăcios şi avea un vag miros metalic. Câţiva stropi au ajuns pe bluza mea. Roşul era aşa de aprins şi mirosul metalic era şi el prezent. Sângele ţâşnea parcă ar fi fost o fântâna arteziană.
M-am uitat mai bine. Am putut vedea ruinele unui caste şi o pădure arsă în apropiere. Flăcările mistuiau dealurile iar restul pământului era doar praf. O altă rafală de sânge m-a lovit în plin, iar hainele mele erau îmbibate. M-am uitat în jos curioasă, să văd provenienţa lichidului roşu. O armată de oameni, pe unul singur. Asata nu e nici pe departe corect! Dar capetele zburau, iar trupurile se prăbuşeau moarte pe sol. Cel ce îi nimicea pe toţi părea la rândul lui rănit, dare reuşea să lupte imecabil cu toate astea.
- Shane!
M-am auzit strigând de jos, din mijlocul bătăliei. Dramatic, să te pierzi de cineva în luptă. Am vrut să intervin, dar apoi mi-am amintit că eu sunt ca un fel de stafie în acea scenă. Am incercat să mă caut, cuprinsă de un fel de teamă pentru mine. Dar în goana nebună a privirii mele am dat din nou peste tipul care lupta ca un bezmetic. M-am uitat mai atentă la el. Părul îi acoperea faţa şi ochii o data caprui erau inegriţi de furie. Shane!
Am simţit o durere în umăr, dar am continuat să îl privesc. Era ciudat să mă uit la astfel de secvenţe, dar nu e prima de acest gen şi niciodata nu ştiu cât durează. Acea durere a trecut repede, iar eu am rămas privind. Nişte înţepături îmi provocau o senzaţie neplacută în tot corpul. În câteva momente acestea s-au adunat în zona abdomenului.
- Errin!
Strigătul său şi durerea aceea cumplită au venit în acelaşi moment. Toate imaginile luptei de sub mine au dispărut subit şi eram din nou în prezent, în lumea oamenilor. Am căzut la pământ sângerând. Am fost înjughiată. Persoana care a făcut asta, in cel mai onorabil mod - pe la spate- a trecut foarte arogant peste mine. Am ridicat privirea să îi văd măcar chipul, dar spre dezamăgirea mea era acoperit de o mască. A întors capul spre mineşi l-a mişcat lenes, în semn că nu mai contituiam nici un pericol.
S-a dus spre Shane, care încă era paralizat de acea transformare stupidă. I-a ridicat chipul cu un deget şi i-a crestat obrazul. Ah, ce scârbos!
- Mă voi întoarce! Şi tu, Errinaza, vei aparţine Dragonilor!
Bine, dar până te întorci, fă bine şi du-te dracu'! A fost o zână, altfel nu avea de unde să ştie despre Dragoni şi nu avea de unde să ştie că eu sunt un Nor. Să fiu sinceră, m-a speriat. Şi m-a îngrozit faptul că voi fi fără aparare destul de mult datărită rănii.
- Errin, trebuie sa ajungi la un spital! Urgent! O sa fie bine!
Era lângă mine şi continua să mă incurajeze. Am ridicat mâna şi l-am mângâiat pe faţă. O să fie bine...
Capitolul 9
Errin P.O.V.
-Tu eşti, nu ştiu, am spus căscând ochii mai bine.
Ba ştiu. Tu eşti ca mine şi cred că ar fi normal să sar în sus de fericire şi să alerg şi să ţopăi, dar prefer să te mint. Cum de eşti aşa? De ce eşti aşa? Întrebările veneau, multe şi toate erau fără răspuns. Şi cel mai important, e bine să fii aşa?
- Errin...Mă doare.
Nu! Nu e bine să fii aşa! Nu vreau ca tu să suferi. E strigător la cer! Stăteam şi mă uitam. Mă durea şi pe mine să văd cum această transformare îl răneşte, dar îmi e teamă să mă apropii. Eu...Eu nu am mai văzut aşa ceva. Fiinţele se nasc zâne sau oameni, nu se transformă. Emana o lumină puternică, orbitoare şi abia dacă îl mai puteam vedea clar. La un momentdat mi se părea ca un nor de fum care urma să fie suflat de vânt, dar nu îmi pot explica de ce. Lucrurile se întâmplau în jurul meu, aşa repede şi aşa multe, iar eu nu făceam nimic. Nu îi mai auzeam nici sunetele venite din adâncul pieptului care exărimau o durere sfâşietoare. Nu mai simţeam acel miros vag de magie. Nici măcar aura lui de sentimente nu mai reuşea să mă trezească din această stare ciudată.
Corpul meu a început să se încălzească. Inima îmi bătea mai tare şi câţiva stropi de sudoare mi-au acoperit fruntea. Simţeamsângele fierbinte, ca şi cum eram deasupra unei flăcări uriaşe. Acest gând mi-a stârnit o senzaţie de frică şi m-am uitat automat în jos. Am crezut că voi cădea. Am ridicat din nou capul să văd că timpul practic se oprise "deasupra". Sub mine parcă nu mai exista pământ. Era ca un cer ciudat şi gri.
Nuanţa de gri a luat naştere de la fum. Aerul care venea de acolo era înecăcios şi avea un vag miros metalic. Câţiva stropi au ajuns pe bluza mea. Roşul era aşa de aprins şi mirosul metalic era şi el prezent. Sângele ţâşnea parcă ar fi fost o fântâna arteziană.
M-am uitat mai bine. Am putut vedea ruinele unui caste şi o pădure arsă în apropiere. Flăcările mistuiau dealurile iar restul pământului era doar praf. O altă rafală de sânge m-a lovit în plin, iar hainele mele erau îmbibate. M-am uitat în jos curioasă, să văd provenienţa lichidului roşu. O armată de oameni, pe unul singur. Asata nu e nici pe departe corect! Dar capetele zburau, iar trupurile se prăbuşeau moarte pe sol. Cel ce îi nimicea pe toţi părea la rândul lui rănit, dare reuşea să lupte imecabil cu toate astea.
- Shane!
M-am auzit strigând de jos, din mijlocul bătăliei. Dramatic, să te pierzi de cineva în luptă. Am vrut să intervin, dar apoi mi-am amintit că eu sunt ca un fel de stafie în acea scenă. Am incercat să mă caut, cuprinsă de un fel de teamă pentru mine. Dar în goana nebună a privirii mele am dat din nou peste tipul care lupta ca un bezmetic. M-am uitat mai atentă la el. Părul îi acoperea faţa şi ochii o data caprui erau inegriţi de furie. Shane!
Am simţit o durere în umăr, dar am continuat să îl privesc. Era ciudat să mă uit la astfel de secvenţe, dar nu e prima de acest gen şi niciodata nu ştiu cât durează. Acea durere a trecut repede, iar eu am rămas privind. Nişte înţepături îmi provocau o senzaţie neplacută în tot corpul. În câteva momente acestea s-au adunat în zona abdomenului.
- Errin!
Strigătul său şi durerea aceea cumplită au venit în acelaşi moment. Toate imaginile luptei de sub mine au dispărut subit şi eram din nou în prezent, în lumea oamenilor. Am căzut la pământ sângerând. Am fost înjughiată. Persoana care a făcut asta, in cel mai onorabil mod - pe la spate- a trecut foarte arogant peste mine. Am ridicat privirea să îi văd măcar chipul, dar spre dezamăgirea mea era acoperit de o mască. A întors capul spre mineşi l-a mişcat lenes, în semn că nu mai contituiam nici un pericol.
S-a dus spre Shane, care încă era paralizat de acea transformare stupidă. I-a ridicat chipul cu un deget şi i-a crestat obrazul. Ah, ce scârbos!
- Mă voi întoarce! Şi tu, Errinaza, vei aparţine Dragonilor!
Bine, dar până te întorci, fă bine şi du-te dracu'! A fost o zână, altfel nu avea de unde să ştie despre Dragoni şi nu avea de unde să ştie că eu sunt un Nor. Să fiu sinceră, m-a speriat. Şi m-a îngrozit faptul că voi fi fără aparare destul de mult datărită rănii.
- Errin, trebuie sa ajungi la un spital! Urgent! O sa fie bine!
Era lângă mine şi continua să mă incurajeze. Am ridicat mâna şi l-am mângâiat pe faţă. O să fie bine...