SxS - Joaca de copil

[ShoboMik]

Capitolul V

Continuam sa ne uitam unul la altul. Dupa o clipa, Sasuke isi feri privirea, oftand usor.
-Gaara, vad ca te-ai intors mai repede decat era cazul.
-Si asta ce vrea sa insemne? Am deranjat cumva? Misteriosul baiat inainta spre noi, pasind in lumina. Daca acum cateva clipe Uchiha era cel cu fata de camatar, cand l-am intalnit pe acest "Gaara" totul s-a schimbat, si am ramas teapana locului, de parca eram paralizata.
Ochii aceia..i-am mai intalnit.
-Sa inteleg ca avem colegi noi? il intreba acesta pe Sasuke, privirea analizandu-ma pe mine.
-De unde atat interes? Cam multe intrebari in doar trei minute..
Am ascultat linistita micul dialog dintre cei doi, incercand sa-mi aduc aminte unde l-am mai intalnit pe acest baiat, dar am esuat. Nu am reusit sa gandesc absolut nimic. Imediat am facut ceva ce nu avea nici o logica.
Am inceput sa fug, indepartandu-ma de cei doi si incercand sa gandesc limpede. Am iesit din padure, dar nu m-am indreptat spre casa. M-am oprit la un moment dat cercetand locul. Habar n-am unde ma aflu.
M-am asezat langa trunchiul unui copac, si am incercat sa-mi linistesc inima ce incepea s-o ia la galop.
Cine, sau ce era copilul acela? Stiu ce-am vazut. Umbra lui..nu era el. Si ochii aceia, de unde naiba ii stiu?
Mi-am pus mainile in cap, incercand sa-mi pun ordine in idei, dar constienta ca incep sa fiu incoerenta in gandire..
-Ma bucur sa ne intalnim din nou, Sakura. Mi-am ridicat capul, si l-am observat pe Gaara, stand lejer cu mainile in buzunare, privind cerul.
-Sabaku no Gaara, am spus dintr-o suflare. Iruka a spus ceva despre..
-A trecut mult timp, nu-i asa? Acesta si-a coborat privirea spre mine, si mi-a intins mana. Proasta cum sunt de fel, am luat-o imediat fara sa ma gandesc de doua ori.
-Sincer, nu credeam ce te voi revedea vreodata. Totusi, inca nu stii de unde sa ma iei. Iti vei aminti tot curand, daca doresti asta cu adevarat.
L-am privit calma, injurandu-ma in gand. De ce as avea incredere in el? Nici nu il cunosc, deci de ce as asculta prostiile pe care le spune..
-Nici nu ma cunosti? intreba acesta, incepand sa rada.. Eu cred ca ai putea mai mult de atat. Gandeste cum trebuie copilas mic si prost. Astept sa ma urasti ca la carte. Se intoarse cu spatele la mine, facand cativa pasi. Cand vei afla adevarul, ma vei uri cu toata fiinta ta.
Nu am apucat sa-i dau replica. A disparut intr-un nor de fum, lasandu-ma total in ceata.
M-am gandit cateva clipe la cele spuse, dar am pornit spre casa teleghidata, lasand antrenamentul si restul pe alta data. Incepea sa ploua, si nu mai aveam chef de nimic.
Acasa, totul pare la fel de sinistru. M-am dus in camera mea si m-am schimbat, pregatita pentru un dus. Cand am terminat si cu asta, mi-am luat pijamaua, si m-am bagat in pat.
Am incercat sa alung orice gand care mi-ar distrage somnul, si intr-un final am adormit.
Urmatoarea zi, se anunta la fel de oribila. Ploaie, ploaie si iar ploaie. Orele treceau in zbor, si nu reuseam sa ma concentrez la nimic.
Toti stiau despre intoarcerea lui Gaara, dar nimeni nu intreba de ce acesta nu se afla la ore. Eu eram mai cu mot, asa ca aveam de gand sa aflu.
-Ce anume doresti sa afli? M-am speriat putin,dar am recunoscut vocea.
-Adevarul, banuiesc. Mi-am dat seama ca sunt pe coridorul scolii, asa ca am trecut pe langa el, plecand spre clasa. Nu inteleg cum face asta..stie tot ce gandesc.
Gaara este un personaj foarte interesant, la fel ca si restul colegilor mei. Fiecare are ceva..ce te face sa crezi ca nu sunt oameni.
Sabaku no Gaara, este cel mai ciudat dintre toti. Voi afla adevarul.
-Exact asta doresc si eu.
Cred ca m-am enervat de data asta.
-Termina, dispari si lasa-mi viata nenorocita in pace. Ma mananca de vie oricum, deci tot voi muri odata. Nu inteleg ce vrei de la mine. Iesi din capul meu, si tu si secretele tale ciudate si fara noima. Nu am nevoie de toate astea.
Am privit in jur. Nimeni. Probabil sunt nebuna. Ce se intampla cu adevarat?