01-04-2010, 09:25 PM
@ rocky_ann - Multumim de comentariu si multumim ca citesti >:D<...Si chiar asa nu iti place deloc Errin? T^T...oricum, ma asteptam sa nu impresioneze personalitatea ei :))...O sa incerc sa o fac un personaj ceva mai placut ;))...Anyway Shane face ravagii deci e clar ca Errin ramane mai la urma :))...In orice caz, thanks din nou pentru comment...Sper sa mai treci pe aici :3
Capitolul 4
Errin P.O.V.
"Ţi-a plăcut sărutul?"
Întrebarea lui îmi răsuna în cap provocându-mi o stare ciudată. Întreg corpul îmi tremura. Nerăbdare? Oare ce aştept? Un alt sărut? O picatură de transpirţie mi s-a scurs pe marginea feţei. Era rece şi ciudată. Un tremur mi-a zguduit corpul. Genunchii mei se transformau încet, încet într-un fel de plante ce riscau să se ofilească. M-am uitat la picioare, apoi la cer. Oriunde, numai să îi evit privirea.
-Eşti bine? a întrebat acesta vizibil îngrijorat.
Abia atunci i-am simţit mâinile care mă susţineau în toată puterea cuvântului, semn că picioarele mele nu prea îşi făceau treaba. M-am îndepărtat rapid cu un pas mare. Mi-am dus mâna la gură ca o idioată şi mă uitam la el. M-am ridicat pe vârfuri. Nu ajungeam până la fruntea lui. Acest gând m-a enervat puţin, dar mi-am amintit că sunt zână. Mda' zânele din rândul Norilor sunt scunde...
- Apleacă-te!
S-a uitat ciudat la mine. I-am aruncat şi eu o privire hotărâtă, poruncitoare. Aceeaşi care o foloseam atunci când ordonam ceva în armată...Aceeaşi voce cu care îmi dădeam sentinţele. Am scuturat din cap să mă trezesc din visare. Gata! Stop! Nu mai eşti acolo! Obişunieşte-te! Am clipit de vreo trei ori într-un mod aproape dureros. Shane era aplecat în faţa mea şi se uita chiorâş. M-am apropiat. El a închis ochii şi şi-a muşcat buza inferioară.
I-am atins fruntea cu buzele. Un soi de fulger mi-a lovit corpul. Am deschis ochii brusc să observ ca incă aveam buzele lipite de fruntea sa. M-am ridicat, m-am întors pe călcâie intrând în casă. I-am trântit uşa în nas. Mi-am frecat buzele şi am simţit o aromă dulce. Nu era rujul meu. Acela se consumase pe scenă... Ah, am roşit când mi-am amintit asta. O căldură înfiorătoare mi-a străbătut trupul. Simţeam că o să pic de emoţie. Gândurile mele s-au redus la acel moment şi totul era negru în jur. Aroma de pe buze a început să prindă şi ea contur în universul meu. Era atât de familiară, atât de dulce. Am închis ochii şi m-am sprijinit de uşă. Aroma începea să prindă formă. S-a materializat într-o pădure mare şi verde. Pe un copac bătrân era scrjelită un fel de inimă iar mai jos, spre rădăcină erau iniţialele mele. La baza stejarului era o sabie. A mea... Un băiat s-a apropiat de copac. Ţine în braţe o fată. O lacrimă ii s-a scurs pe obraz. Şi fata aceea...Eram eu. Şi eram puţin cam moartă. Ce dracu'?
O voce puternică m-a tras înapoi din acea viziune în universul meu întunecat. Când am deschis ochii eram din nou în lumea oamenilor.
-Errin! Cum a fost concertul? mi-a urlat tata în ureche.
-Minunat...
Eram şocată. Se pare că toată chestia nu a durat decât vreo cinci secunde, dar m-a dus atât de aproape de...De ce o fi fost aia. Dar de ce, moartă? Mi-am pus mâna pe umărul tatei şi l-am data la o parte ca să mă duc în camera mea. Am urcat scările împleticindu-mă în picioare. O dată intrată în camera mea m-am dus direct pe balcon. Era drăguţ acel loc. Mereu mi-a plăcut să stau şi să casc ochii la cer. Ma rog, am început să fac asta de ieri seară, dar chiar mi-a plăcut.
M-am aşezat pe scaunul care era într-un colţ prăfuit. Mi-am pus mâinile pe zidul micuţ şi capul peste ele. Mă uitam lung la strada pustie.
- Am plecat să mă plimb! a strigat Shane în timp ce ieşea cu un skateboard în mână. Măsa'...
Acest cuvânt şoptit a sunat atât de grav şi serios. Unde avea de gând la mearga la miezul nopţii cu o placă? Nu ştiu. Nici măcar nu m-a observat. A prin viteză şi a disparut pe strada pustie.
Un sentiment nou de ingrijorare şi-a făcut loc printre altele mii din sufletul meu. Ce avea de gând să facă? Am închis ochii pentru câteva clipe. Un fel de oboseala a inceput să mă cuprindă încet, încet. În mai puţin de zece minute mă simţeam epuizată. Dar nu voiam să mă mişc. Aşteptam să vină....
-Ah...Puştoaicele astea îndragostite, a şoptit tata.
Am dat să mormăi ceva, dar atunci ar fi ştiut că sunt trează şi ma trimitea în pat. Dar nu puteam să plec...Trebuia să aştept, aşa că am tăcut. Mi-a pus o pătură pe umeri. Un zâmbet şi-a făcut loc pe buzele mele. Chiar îmi era frig.
Dar frigul şi oboseala m-au învins. Am adormit pe balcon în timp ce aşteptam. S-o fi întors? Nu ştiu...
Capitolul 4
Errin P.O.V.
"Ţi-a plăcut sărutul?"
Întrebarea lui îmi răsuna în cap provocându-mi o stare ciudată. Întreg corpul îmi tremura. Nerăbdare? Oare ce aştept? Un alt sărut? O picatură de transpirţie mi s-a scurs pe marginea feţei. Era rece şi ciudată. Un tremur mi-a zguduit corpul. Genunchii mei se transformau încet, încet într-un fel de plante ce riscau să se ofilească. M-am uitat la picioare, apoi la cer. Oriunde, numai să îi evit privirea.
-Eşti bine? a întrebat acesta vizibil îngrijorat.
Abia atunci i-am simţit mâinile care mă susţineau în toată puterea cuvântului, semn că picioarele mele nu prea îşi făceau treaba. M-am îndepărtat rapid cu un pas mare. Mi-am dus mâna la gură ca o idioată şi mă uitam la el. M-am ridicat pe vârfuri. Nu ajungeam până la fruntea lui. Acest gând m-a enervat puţin, dar mi-am amintit că sunt zână. Mda' zânele din rândul Norilor sunt scunde...
- Apleacă-te!
S-a uitat ciudat la mine. I-am aruncat şi eu o privire hotărâtă, poruncitoare. Aceeaşi care o foloseam atunci când ordonam ceva în armată...Aceeaşi voce cu care îmi dădeam sentinţele. Am scuturat din cap să mă trezesc din visare. Gata! Stop! Nu mai eşti acolo! Obişunieşte-te! Am clipit de vreo trei ori într-un mod aproape dureros. Shane era aplecat în faţa mea şi se uita chiorâş. M-am apropiat. El a închis ochii şi şi-a muşcat buza inferioară.
I-am atins fruntea cu buzele. Un soi de fulger mi-a lovit corpul. Am deschis ochii brusc să observ ca incă aveam buzele lipite de fruntea sa. M-am ridicat, m-am întors pe călcâie intrând în casă. I-am trântit uşa în nas. Mi-am frecat buzele şi am simţit o aromă dulce. Nu era rujul meu. Acela se consumase pe scenă... Ah, am roşit când mi-am amintit asta. O căldură înfiorătoare mi-a străbătut trupul. Simţeam că o să pic de emoţie. Gândurile mele s-au redus la acel moment şi totul era negru în jur. Aroma de pe buze a început să prindă şi ea contur în universul meu. Era atât de familiară, atât de dulce. Am închis ochii şi m-am sprijinit de uşă. Aroma începea să prindă formă. S-a materializat într-o pădure mare şi verde. Pe un copac bătrân era scrjelită un fel de inimă iar mai jos, spre rădăcină erau iniţialele mele. La baza stejarului era o sabie. A mea... Un băiat s-a apropiat de copac. Ţine în braţe o fată. O lacrimă ii s-a scurs pe obraz. Şi fata aceea...Eram eu. Şi eram puţin cam moartă. Ce dracu'?
O voce puternică m-a tras înapoi din acea viziune în universul meu întunecat. Când am deschis ochii eram din nou în lumea oamenilor.
-Errin! Cum a fost concertul? mi-a urlat tata în ureche.
-Minunat...
Eram şocată. Se pare că toată chestia nu a durat decât vreo cinci secunde, dar m-a dus atât de aproape de...De ce o fi fost aia. Dar de ce, moartă? Mi-am pus mâna pe umărul tatei şi l-am data la o parte ca să mă duc în camera mea. Am urcat scările împleticindu-mă în picioare. O dată intrată în camera mea m-am dus direct pe balcon. Era drăguţ acel loc. Mereu mi-a plăcut să stau şi să casc ochii la cer. Ma rog, am început să fac asta de ieri seară, dar chiar mi-a plăcut.
M-am aşezat pe scaunul care era într-un colţ prăfuit. Mi-am pus mâinile pe zidul micuţ şi capul peste ele. Mă uitam lung la strada pustie.
- Am plecat să mă plimb! a strigat Shane în timp ce ieşea cu un skateboard în mână. Măsa'...
Acest cuvânt şoptit a sunat atât de grav şi serios. Unde avea de gând la mearga la miezul nopţii cu o placă? Nu ştiu. Nici măcar nu m-a observat. A prin viteză şi a disparut pe strada pustie.
Un sentiment nou de ingrijorare şi-a făcut loc printre altele mii din sufletul meu. Ce avea de gând să facă? Am închis ochii pentru câteva clipe. Un fel de oboseala a inceput să mă cuprindă încet, încet. În mai puţin de zece minute mă simţeam epuizată. Dar nu voiam să mă mişc. Aşteptam să vină....
-Ah...Puştoaicele astea îndragostite, a şoptit tata.
Am dat să mormăi ceva, dar atunci ar fi ştiut că sunt trează şi ma trimitea în pat. Dar nu puteam să plec...Trebuia să aştept, aşa că am tăcut. Mi-a pus o pătură pe umeri. Un zâmbet şi-a făcut loc pe buzele mele. Chiar îmi era frig.
Dar frigul şi oboseala m-au învins. Am adormit pe balcon în timp ce aşteptam. S-o fi întors? Nu ştiu...