Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Capitulare

#1
Buuun >:)
E Martisor, ora... Cu aproximatie fix:)) Ca doar nu toate ceasurile merg la fel :-j Si va fac un cadou >:D<
La multi ani si sa fiti fericiti cu totii >:D<
So... Enjoy >:D<



*

'' O lume atat de rea... Atat de grea, necrutatoare! Totul este impotriva noastra, totul! Imi vine sa urlu cand privesc fiecare desertaciune care se infaptuieste pe pamantul asta! Din nou am fost martor la inca un viol infaptuit de acel nenorocit pe care l-am crezut prieten al meu. Si chiar a fost... Si este. Da, Lucas imi e un prieten adevarat, tine la mine si intotdeauna imi arata bunatate. Singurul defect al sau era ca ii placea sa abuzeze de tinere fete. Incepuse prin a se culca cu ele, dar ajunsese sa le chinuie de fiecare data, luandu-le cu forta. Faptul ca avea o pozitie sociala inalta il proteja de toate prostiile acelor vremuri... Ce noroc pe el! Ma intreb de ce e prieten cu mine, un tip fara niciun sfant in buzunar?! ''

Am incheiat de citit scurtul pasaj scris in ultima mea zi la varsta de 17 ani. Peste doua minute a venit ziua mea, si anume 12 mai. Facusem 18 ani. Astazi, un an mai tarziu, ma intreb cu lacrimi in ochi de ce sunt asa de prost. Acum trei zile am primit o scrisoare de la Lucas, in care imi descria in detaliu violul unei anumite Katherine, o tanara fata ce se parea ca era doar o pustoaica, insa am aflat amandoi in scurt timp ca e fiica de nobil. Spre marele meu noroc, eu nu participasem la acest viol. De fapt eu nu participasem la niciunul din violurile sale, nu atinsesem nicio fata, doar privisem. De ce? Nici eu nu-mi puteam explica de ce privisem astfel de orgii. Nu-mi placeau, chair ma dezgustau. Dar priveam si ma durea de fiecare data.
Acum, trei zile mai tarziu, ma aflu in mansarda mea, recitind scrisoarea patata de lacrimile lui Lucas si ale mele. Prietenul meu se sinucisese. Tatal acelei tinere, Katherine, il prinsese si urma sa-l inchida, insa nu a mai avut ocazia, fiindca Lucas isi pusese capat zilelor. Merse pe un pod inalt si se arunca in gol de pe acesta. Eram singurul caruia ii explicase si de ce. Ma rugase sa nu impartasesc nimanui secretul, era prea indurerat de soarta lui ca sa mai spuna si altora, preferand sa moara in tacere.
Isi ceruse scuze ca eu trebuisem sa fiu martor tuturor, imi explicase ca ma iubeste si ca moare cu mine in gand si multe, multe altele. Am fost astazi la inmormantarea lui. A fost incredibil de trist, toti au plans. Parintii aflasera de violul lui Katherine si il invinuiau, dar totusi nu voiau sa accepte, nu puteau s-o faca, nu le venea sa creda ca fiul lor e un violator nenorocit, ordinar. De mine nu se aflase nimic, nu stia nimeni ca as fi fost complice, mereu statusem in umbra, ascuns de privirile victimelor.
Acum imi parea rau... De fapt de fiecare data cand '' participam '' la un viol al lui Lucas imi parea rau... Insa niciodata nu ajunsesem sa fac ce-mi pusesem in minte, si anume sa-l impiedic. Cu ce l-as fi putut impiedica eu?! Eram doar un tanar de 17-18 ani, fara bani, fara nimic. Locuiam cu bunica, fiindca familia mea... Tatal meu fusese vanzator, doar un vanzator nenorocit, iar mama mea murise la nasterea mea. Nu avusesem o copilarie fericita, iar adolescenta... Ei bine, aceasta se schimbase din momentul in care m-am imprietenit cu Lucas, fiul unui nobil. Acesta ma ajuta de fiecare data cand aveam nevoie, indiferent de ceea ce voiam. Era constient ca il pot ajuta si eu, la randul meu. Nu-mi cerea nimic in schimb, poate doar prietenia pe care i-o oferisem intotdeauna fara ocol, o prietenie sincera, adevarata. Nu ne certaseram niciodata si daca nu si-ar fi curmat zilele poate am fi fost prieteni pana la sfarsitul zilelor.
Era prea tarziu, totusi. Ce sa fac? Merg mai departe. Am inchis ochii, lasandu-mi lacrimile sa-mi curga pe chipul bland si trist. Parul blond si ciufulit imi acoperea ochii de un albastru deschis precum lacurile de munte, iar tenul alb ca laptele capatase acum tente cadaverice. Ma simteam distrus din cauza mortii prietenului meu. Nu-mi pasa de starea lui sociala, nu-mi pasa ca ma ajutase, imi pasa doar de prietenia noastra, o prietenie care mersese cu el in mortamant. M-am trantit in fotoliul din tapiterie maro, asezandu-mi chipul in palme si am stat asa, reflectand la tot ceea ce s-a intamplat. Ma simteam vinovat... Vinovat pentru ca eu seduceam victimele.
Eu si doar eu. Caleb Shepherd, un tanar inalt si dragut, dupa care se uitau toate fetele. Aratam foarte bine si eram constient de acest lucru, folosind asta cu fiecare ocazie: seduceam victimele, iar Lucas isi batea joc de ele. Asta era jocul nostru preferat, ii ziceam '' rapirea Sabinelor ''. Imi rea rusine de mine, si totusi nu incetam niciodata sa fac acest lucru, cu toate ca ma rodea regretul dupa fiecare seducere. Ajunsesem un Don Juan de Londra, un nenorocit. Si totusi nu facusem niciodata nimic pentru asta, continuam sa imi bat joc de victime.
In aceasta dupa-amiaza sunt invitat la ceai la contesa Charlette, o tanara fiica de nobil. De fapt, mai toate victimele noastre fusesera fiice de nobil, fiindca asta ii placea lui Lucas. Probabil daca el mai traia as fi sedus-o si pe aceasta, dar nu, nu voiam s-o fac. Sau...
M-am ridicat din fotoliul meu, privind in jurul meu: o camera micuta, cu mobila veche si de de buna calitate. Cu toate ca nu eram de vita nobila, bunica mea aveao bogatie a ei, constituita in carti. Da, avea atatea carti incat daca le-ar fi vandut ar fi facut avere. Si eu le citisem aroape pe toate in tot acest timp. Nu voiam sa le vanda, tineam la cartile astea mai mult ca la ochii mei din cap. Mai avea, in afara de astea, bijuterii multe. Nu le folosea aproape niciodata, nu-i trebuiau, era prea in varsta. Dar ele constituiau amintirile ei, iar eu respectam acest lucru. Imi iubeam bunica si niciodata nu o facusem sa-i fie rusine, mai ales ca anul in care ne aflam, si anume 1870, nu ne permitea sa facem orice, totul trebuia facut in tacere, cu distretie maxima, fiindca lumea vorbea si vorbea fara sfarsit.
Mai era putin timp pana ce trebuia sa ma pregatesc de ceai. Mi-am facut toaleta repede si am iesit din mansarda mea imbracat elegant, cu hainele scumpe ce mi le daduse iubitul meu Lucas. Mi-am aranjat rapid parul usor ud din cauza apei, insa se parea ca n-are de gand sa stea in niciun fel, asa ca am pornit fara grija catre locuinta contesei. Eu, fiind foarte bun prieten cu Lucas, fusesem inscris in grupurile aristocratilor. Talentul la desen si scriere imi confereau abilitatea de a frecventa aceste cercuri, constituind de multe ori atentia principala. Stiam de data asta de ce eram invitat, si anume pentru ca toti voiau sa afle adevaratul motiv al sinuciderii prietenului meu.
Stiam foarte bine sa evit subiectele care-mi displaceau si nu-mi era rusine sa ma prefac trist, cu atat mai mult cu cat eram trist cu adevarat. Am batut usor la usa, aceasta deschizandu-se in scurt timp de majordom inalt si imbracat intr-un costum. Dintr-o privire, acesta ma invita in casa, conducandu-ma in camera in care se stransesera deja o groaza de persoane.
Cum ma vazut, Charlette se indrepta catre mine, cu mainile intinse. Era o tanara fata inalta, foarte simpatica, cu parul lung si blond cazanadu-i pe umerii frumos rotunjitit, acoperiti de rochia cu decolteu in V ce ii descoperea sanii rotunzi si frumosi. Ochii ei albastrii-suri ma fixara pentru cateva momente, dupa care se apropie. I-am luat mana intr-a mea si am sarutat-o usor, dupa care i-am zambit.
- Caleb, ma bucur enorm sa te vad, imi spuse dupa asta, privindu-ma pe sub gene si zambindu-mi. Hai sa luam un loc, spuse rapid, tragandu-ma dupa ea pe o canapea si punandu-ma sa ma asez. In scurt timp, toata lumea din sala se stranse in jurul nostru. Stiam ce avea sa urmeze: o serie de intrebari idioate despre Lucas. Doresti sa ne arati schitele tale? ma intreba Charlette zambind.
Ochii mi-au stralucit cateva momente, dupa care am dat afirmativ din cap, deschizand blocul mare si scotand de acolo o groaza de file care mai de care mai frumos desenate. In timp ce blondina le lua si le analiza, aratandu-le si celorlalti si laudandu-le in acelasi timp.
Imi placea auzind lucruri de lauda despre munca mea, insa nu-mi placea sa arat asta, asa ca am tacut si am continuat sa zambesc, ascultand atent. Din spatele salii se auzeau soapte despre Lucas, insa m-am prefacut ca nu aud, pastrand tacerea. Era un subiect despre care nu doream sa vorbesc in niciun chip, asa ca m-am prefacut indiferent.
In scurt timp, ceaiul se termina, ceilalti incepand sa plece. Charlette ma ruga sa mai raman ceva timp pe la ea, dorind sa vorbeasca cu mine. Am oftat in sinea mea, insa nu am spus nimic, doar am inclinat din cap. Nu eram prea vorbaret, niciodata nu fusesem asa, mai ales cand era vorba de un subiect asa de important pentru mine.
- Bun, acum, ca au plecat toti, hai sa mergem sus, spuse zambind, ajutandu-ma sa strang schitele si sa le bag inapoi in bloc, indreptandu-ma catre scari alaturi de ea. Am urcat sus, ajungand probabil in camera ei, am intrat si blondina inchise usa cu cheia. Ce s-a intamplat de fapt?
Am ramas uimit cand a pus intrebarea asta asa direct. M-am intors cu spatele la ea, vrand sa ies, insa nu m-a lasat s-o fac, m-a prins de mana, intorcandu-ma cu fata la ea. Refuzam s-o privesc in ochi, ci ma uitam in gol, gandindu-ma in ce cursa am cazut.
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)

Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour

#2
Hopa un fic nou, chiar imi place, iar inceputul dar si sfarsitul imi plac foarte, foarte mult. :X:X
Mai ales ca, prietenul lui Lucas, Caleb acum devenise el soricelul, iar blondina era matza, bine ca acum nu ot prezice ce are sa fie, sau sa se intample. Insa sunt foarte curioasa. :X:X
Totul a iesit super, cum ti-am mai spus de multe ori ai un mod de a descrie toate lucrurile asa de frumos.
Greseli daca e sa ma gandesc, pai una singura am vazut, nu e paguba, e de tastare, insa nu prea i-am dat importanta, fiindca oricum stiu ca tu mereu te corectezi. Dar nu astai baiul, problema este ca sunt nerabdatoare sa vad ce are sa urmeze. So spor la scris. :*:*

#3
Of, haide! O.O Cine a mai pomenit o fiica de nobil sa inchida camera cu cheia, si pe deasupra sa il mai si interogheze pe tip - in cazul nostru, pe Caleb [ numele e cool ] :X
Imi pare rau de Lucas, chiar daca era un violator si mincinos, poate ca avea multe defecte, dar totusi, Caleb tinea la el, il iubea cred:| Chiar trist...
Hmm... Acum nu stiu la ce sa ma astept din partea lui Charlette. Sper sa nu-l tortureze! Bine ca pe mine nu m-ar deranja sa cheme un bodyguard sa-l tortureze >:) *evil laughs* [ Eu si mintea mea, nu ma lua in seama :)) ]
Haide, vino cu capitolul, scumpo. Pls:o3
:bye:

#4
oo mai :no: ~~!
i'm here :),si Doamnee ce taree e ficul acesta. Il ador, mai ales k e vorba intr'o oarecare masura de aristrocati si chestii din secolele trecute ,care ma atrag :X(mai ales rochitzele alea cu corsett X:X: ),si Caleb :> [fain nume:>] hmm,oare care va fi treaba cu el ,si cu cine va face el perversitati :> ..yaoi..*shy* :perv:
Nu stiu ce sa zic de Lucas ,in afara de faptul k era un violator si mincinos ,mie mi se pare ca desi aprecia pretenia cu Caleb ,s'a folosit de acesta ca sa aiba pe cine viola..
ehh anyway abia astept nextuu..
so GAMBATE la scris :chuu:

ja ne! :bye:

#5
Doh. In primul rand imi cer scuze ca am venit atat de tarziu. Iti urez o primavara frumoasa ^^. Si acum sa revenim la fic ^^. mama cat de lung a fost capitolul asta. Credeam ca nu se mai termina. Nu ca m-ar deranja :P. Descrierea a fost ft frumoasa, chiar mi-a placut, naratiunea la fel de frumoasa, actiunea nu a fost grabita, dialogul nu a fost sec. Greseli de tastare ai avut doar una : ,,rea". In contextul in care l-am vazut corect era: ,,era". Ce mai voiam sa iti zic? A da. Nu mai pune space dupa si inaintea ghilimelelor gen: '' O lume atat de rea... Atat de grea, necrutatoare! Totul este impotriva noastra, totul! Imi vine sa urlu cand privesc fiecare desertaciune care se infaptuieste pe pamantul asta! Din nou am fost martor la inca un viol infaptuit de acel nenorocit pe care l-am crezut prieten al meu. Si chiar a fost... Si este. Da, Lucas imi e un prieten adevarat, tine la mine si intotdeauna imi arata bunatate. Singurul defect al sau era ca ii placea sa abuzeze de tinere fete. Incepuse prin a se culca cu ele, dar ajunsese sa le chinuie de fiecare data, luandu-le cu forta. Faptul ca avea o pozitie sociala inalta il proteja de toate prostiile acelor vremuri... Ce noroc pe el! Ma intreb de ce e prieten cu mine, un tip fara niciun sfant in buzunar?! ''. Ideea chiar imi place. Ma bucur ca actiunea se petrece prin anii 1800. Lucas acela e un mic mare pervers dar imi pare rau ca a murit. So, atat am avut de spus. Astept next si nu uita sa ma anunti cand il pui. Buh bye! :*
[Imagine: EnvYQ.png]

#6
Ok, Dears... :-?
La insistentele unor persoane pe care le respect si tin la ele voi pune nextul acum... :-?
Va multumesc pentru comentarii :*
Enjoy ^_^


*


- Te rog, poti avea incredere in mine, spuse trista, asezandu-se pe patul. Isi inchisese ochii, iar eu mi-am permis s-o privesc. De ce nu vorbesti? continua dupa un moemnt de tacere. Crezi ca asa vei rezolva ceva? Vreau sa aflu totul.
- Ce anume? intreb nepasator, punandu-ma pe un balansoar si fixand-o cu privirea. Incepusem sa ma port normal, degajat, ca si cand nu ma aflam in compania unei fete, ci a o persoane de care nu-mi pasa. De fapt... Nu-mi pasa de Charlette.
Tacu si ma privi si ea la randul ei. Acum ii vedeam cu adevarat trasaturile frumoase si fine. Era trista, puteam citi asta pe chipul ei, si nu intelegeam de ce.
- Caleb, doar tu poti sti ce s-a intamplat cu adevarat. I-ai fost ata de bun prieten...
De ce totul se invartea in jurul mortii bunului meu prieten?! Stiam ca sunt invitat aici doar pentru ca ceilalti sa afle ce s-a intamplat, dar pastrasera tacerea, purtandu-se degajat. Acum Charlette voia sa stie adevarul si sa-l spuna mai departe, probabil, insa ceva imi spunea ca n-are sa fie asa. Am continuat sa privesc atent, apoi ochii mi-au cazut pe o poza de pe o masa, o poza cu ea si Lucas. M-am uitat lung, nestiind la ce sa ma astept. Ce mister tinea fata asta in ea?
- Caleb, te implor! spuse cu vocea gatuita de lacrimile ce deja incepusera sa-i curga pe chipul palid. Eram confuz si ma simteam prost ca venisem aici, stiind ca asa se va termina, sau macar banuind acest lucru. In ciuda faptului ca imi era mila de ea, nu-l puteam trada pe iubitul meu prieten. Eram intr-o situatie foarte proasta, ma simteam jenat de ceea ce se intampla. As fi preferat sa fiu in fata reginei Victoria decat in fata lui Charlotte acum. Lacrimile nu ma impresionau cu nimic, insa nu suportam sa vad pe cineva plangand langa mine.
M-am ridicat de pe scaun, indreptandu-ma catre fereastra pe care am deschis-o, dupa care m-am asezat pe pervaz, privind atent strada pustie si ascultand linstea serii. Charlette se apropie de mine si se aseza in fata mea, pe pervaz, privindu-ma fix in ochi. Se asternuse o tacere grea intre noi.
- De ce vrei sa aflii? intreb intr-un final oftand. Pur si simplu voiam sa scap. Eram prea sus ca sa pot sari pe geam, insa daca avea sa ma sacaie, asta voi face, voi sari pe geam, fara a-mi pasa ce se mai alege de mine. Nesigur, imi intorc chipul spre frumusetea panoramei, refuzand s-o mai privesc. Privirea ei parca ma mustra.
- Caleb, Lucas a fost logodnicul meu. Am primit aceasta lovitura ca pe o maciuca in cap. Eu cum de nu stiusem niciodata ca prietenul meu e logodit? Insa ceea ce a urmat a clarificat totul: Urma sa afle in curand de la parintii lui asta, casatoria noastra fiind deja aranjata. M-am intors nemultumit catre ea. Stiam ca Lucas nu voia sa se casatoreasca niciodata, iar ea si parintii arajasera asta peste vointa lui. Daca ar fi trait...
M-am ridicat de pe pervaz, indreptandu-ma catre iesire. Fata asta chair credea ca o sa ii spun? Ce fel de prieten as fi fost eu daca mi-as fi tradat apropiatul pentru o femeie? Femei se gaseau peste tot, mai frumoase, mai urate, dar erau femei, iar noi hotarasem ca aceasta veriga necesara vietii sa nu se amestece niciodata intre noi. Am pus mana pe clanta, moment in care am auzit-o pe fata din spatele meu sarind jos si, ajungand langa mine, incerca sa ma retina, mai ales ca usa era inchisa, ceea ce ma deranja ingrozitor. Eram cumva tinut ostatic aici?!
Atingerea ei fina ma facu sa tresar. Nu se purta urat, ci chiar bland. M-a tras inapoi langa ea, punandu-ma pe pat, iar eu am facut intocmai, ascultator. Am fost uimit s-o vad pe tanara asezandu-se langa mine, apoi punandu-si o mana peste abdomenul meu si lipindu-si capul de umarul meu. Nu intelegeam, eram confuz, prost dispus si multe, multe altele. Nu intelegeam nici ce are de gand de face acest lucru. Nu eram chair asa de irezistibil incat sa le fac pe toate femeile sa ma duca in pat, sau cel putin asa credeam. Charlette isi aseza mana pe chipul meu, tragandu-l intr-o parte, apoi isi lipi buzele de buzele mele, lasandu-ma perplex. Eram din ce in ce mai confuz de ce anume face asta, eram iritat ca nu intelegeam si poate nici n-aveam sa inteleg.
'' Ce sa fac... ? '', m-am intrebat in mintea mea, insa corpul mi-a actionat imediat, mana mi se puse pe chipul ei, iar buzele mi se intredeschisera, lingandu-i-le pe ale sale, apoi trecand in lacasul ei umed, am inceput sa ma joc usor cu limba ei, mangaind-o atent si dezmierdand-o. Charlette nu mi se impotrivi, ci chiar mi se alatura cu aceeasi intensitate. Cum... Cum de se lasa asa usor? Ce era cu fata asta?
Intr-o era in care astfel de lucruri sunt considerate greseli si duceau la izolarea de societate, ea le facea fara sa-i pese. Nu-i intelegeam spusele: intai imi dezvaluie ca ii fusese logodnica lui, apoi se pune pe mine. Stiam ca Lucas nu s-ar fi suparat, asa ca am hotarat sa continui, punandu-ma deasupra ei si mangaindu-i trupul. Arata bine fata, iar pielea ei fina ma ademenea. Simteam cum incepusem deja sa doresc mai mult si mai mult si eram sigur ca nu aveam de gand sa am opresc doar daca se va intampla ceva grandios, ceea ce era foarte putin probabil.
Charlette se scula de pe pat, indreptandu-se catre fereastra si trase draperiile, intunecand camera frumos mobilata, apoi intorcandu-se pentru a se pune peste mine. Mainile mele urcara pe umerii ei, mangaind-o atent si dezmierdand-o, pe cand buzele mele se lipira de buzele ei intr-un sarut bland si tandru. I-am dat rochia jos, dezvelindu-i trupul, sanii rotunzi si intariti, talia frumos conturata, pulpele tari si fierbinti si dorinta accentuata de posesiune pe care o cerea doar din priviri. Mainile sale coborara incet pe trupul meu, indreptandu-se catre locul ascuns in pantaloni, pe care il stranse usor in maini, facandu-ma sa scancesc infiorat.
Stia unde sa atinga si cum sa ma faca sa gem. Incepu sa ma sarute pe obraz, coborand spre gat, apoi, desfacandu-mi camasa, cobori din ce in ce mai jos, pe pieptul meu, prinzandu-mi sfarcul stang inter buze, iar pe cel drept intre maini, intre degetele aratator si mare, rasucindu-l atent si facandu-l sa se intareasca. M-am lasat condus in jocul ei pervers, profitand de faptul ca mi se daruieste asa usor. Deja imi schimbasem parerea despre ea, desi era o fiica de nobil, era o femeie usoara.
Nu aveam insa sa ratez o astfel de ocazie, sa am o femeie asa de usor, mai ales dupa tot ceea ce se intamplase cu Lucas... Am schimbat rapid pozitiile, eu ajungand deasupra ei si dezbracandu-ma rapid de haine, aruncandu-le intr-o parte, multumit, entuziasmat. Mi-am coborat buzele pe sanii ei, trasand cercuri de saliva cu limba, iar cu mainile incepand s-o mangai atent, mormaindu-i cuvinte de lauda pentru trupul senzual pe care il avea.
M-am pozitionat intre picioarele ei, patrunzand in ea incet, facand-o sa scanceasca usor, insa nu am incetat, si am inceput sa ma misc din ce in ce mai repede, in ea, facand-o sa geama, sa isi muste buzele si sa ma prinda cu mainile de parul balai si ciufuluit, inchizandu-si ochii suri. Am zambit, stiind ca ii place la nebunie cum ma miscam si tot ceea ce faceam pentru a-i aduce trupul in mrejele placerii. Charlette imi soptea numele printre gemte puternice, oftand de placere cum ma adanceam mai mult in ea si tipand aproape cand am prins-o de par, provocand-o sa ma sarute. Imi placea sa ma comport dur in timpul posesiunii, sa aud tipete de placere si durere cand cea de sub mine era fecioara.
Charlotte nu mai era, imi dadusem seama din prima, din comportamentul ei. Nu-mi pasa insa, chiar eram incantat ca nu trebuie sa astept prea mult si ma puteam misca in voie. Probabil a durat cateva ore in sir ceea ce infaptuisem, dupa care m-am eliberat, gemand multumit, apoi lasandu-ma sa cad in asternturile fine. Charlette ma lua in brate, sarutandu-mi pielea gatului.
- Esti magnific!
Am tresarit la auzul laudei sale, amintindu-mi imediat de Lucas. El imi spunea ca sunt magnific in momomentul in care ii aduceam o noua victima. Mi-a spus ca sunt magnific si cand i-am daruit portretul sau cu ocazia aniversarii, precum si in momentul in care merseseram la lac amandoi, facand baie. Fusese foarte cald in acea zi, iar noi merseseram impreuna, facand baie dezbracati. Ii observasem ochii lui Lucas cum straluceau dupa trupul meu in acea zi, cutremurandu-ma la gandul tuturor orgiilor pe care le infaptuia baiatul cu diferitele fete aduse de mine.
Mi-am inchis ochii, adormind in bratele tinerei fete...
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)

Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour

#7
Vreau prima, deci rezerv loc. Nu se supara nimeni, nu-i asa?

Sa-mi fie rusine. Am uitat de edit. Oricum vine acum.
Se pare ca Charlette, desi e fica unui nobil (cum a spus si Caleb) e o stricata. Nu se da in laturi de la nimic pentru a afla ceea ce o intereseaza. Se culca chiar si cu prietenul cel mao bun a fostului logodnic, pe care -se pare- ca nici nu-l anuntase de logodna. Stiu ca in epoca respectiva secretele sunt tinute cu sfintenie, pentru ca un astfel de secret te poate cobora dar si urca.
Oare ii va prinde cineva in pat... Probabil... Daca da, oare ce se va intampla atuni... Desi sa recunoastem... Sansele ca ei sa fie prinsi sunt foarte mici...
Te pwp, si te pwp si mai dulce...
:bye: :bye:
!!! Priveste lumea in ochi si spune exact ceea ce gandesti, altfel esti doar o marioneta !!!

#8
Gabi ca deobicei tu mereu te intreci pe tine insuti, cstiu ca este un fic yaoi.. deci ar trebui sa o injur pe aia, pentru pacatul ei.. :))
De ce.. ?? De ce au facut-o ? De ce a murit Lucas.. ? :(
Oricum sper sa vina si partile in care yaoi-ul predomina atmosfera.. >:)
Totul a fost descris se manific [nu stiu daca am scris asa corect. :))], oricum asa este. :X
Meriti din plin laudele cititorilor sa stii. :-)
Ai avut doar 2 cred greseli de tastare, insa nu ma intereseaza fiindca in rest totul este super si chiar mi-a placut.
Cu siguranta dau dreptate, legat de titlul lui MusicXD, caci chiar pare misterios.. si ma tine in suspans. Deci astept nextul cu fericire si entuziasm. >:D<>:D<

#9
Tnkz for comms, u sweetheartz

Now... The new chap
^^

*

Cand am deschis ochii era deja noaptea tarziu.. Ma aflam inca in patul lui Charlette, iar aceasta dormea cu capul pe pieptul meu. Eram acoperiti de un cearsaf fin, goi sub acesta, lasandu-ne trupurile calde sa se dezmierde prin simplele lor atingeri. M-am sculat cu grija, nedorind a o trezi si pe fata din bratele mele, dupa care mi-am facut toaleta si mi-am imbacat hainele. Am simtit o tragere de inima in momentul in care mi-a cazut din geaca poza iubitului meu Lucas.
Cum putusem sa o posed pe cea ce trebuia sa-i fie logodnica celui mai bun prieten al meu? Insa nu, nu simteam nimic... Nu ma deranjase si nu ma deranja. Stiam ca sunt un dulce, stiam sa ma port cu femeile, stiam cum sa le fac sa ma doreasca. Si chiar de n-as fi stiut si as fi fost un mitocan, frumusetea ma facea dorit de multe dintre ele. Lucas nu se bucurase de aceeasi frumusete ca si a mea, ceea ce il facea sa urasca femeile. Ii placuse sa isi bata joc de ele cu fiecare ocazie, ceea ce ma facuse sa cred ca ii plac barbatii. Cand il intrebasem acest lucru nu infirmase, ci chiar daduse afirmativ din cap. Era o descoperire care ma socase. Nu ma asteptam ca prietenul meu sa aiba alta orientare... Si tot nu intelegeam ce are cu femeile.

'' - Tarfele alea ordinare merita sa pateasca aceste lucruri murdare. Da, Caleb, urasc femeile. Ador sa le vad indurerate.
- Dar e o nelegiuire ceea ce faci! Vei fi pedepsit pentru relele aplicate lor.
- Da, si? Nu vei fi pedepsit tu, nu-ti fa vriji!
- Nu ma intereseaza de mine, ci de tine! ''


Am revazut in mintea mea ceea ce se intamplase, auzind franturile de conversatie reproduse exact la fel. Alesesem sa ii fac pe plac bunului meu prieten. Eram o persoana din patura de jos a societatii, insa pe Lucas nu-l deranjase asta niciodaa, el mereu ma ajutase sa urc sus. Oamenii din inalta societate ma placeau si ma apreciau pentru ceea ce sunt. Femeile ma voiau, si nu pentru ca eram prietenul lui Lucas, ci pentru ca eram superb. Daca material nu le puteam oferi nimic, fizic le puteam duce pe culmile placerii.
In mintea mea aparura imagini din momentul in care devenisem barbat, imagini cu prima fata din viata mea: bona. Cand eram mic, bunica mea angajase o bona pentru mine, spre a ma ingriji. Aceasta statuse cu noi, ajungand a fi infirmiera bunicii. Pe cand aveam doar 15 ani, ramasesem singur acasa, doar cu ea, Izabelle, bunica fiind plecata la o inmormantare. In acea noapte, Izabelle s-a bagat in pat cu mine. Ii simteam trupul fierbinte langa al meu, iar mainile ei incepura sa-mi inspecteze trupul slab, apoi incepu sa ma sarute.
M-am lasat dus de val, gandindu-ma la frumusetea ei si la faptul ca tot se va intampla o data si o data asta, asa ca de ce sa nu fie cu o persoana ca ea? In acel moment trecusem de stadiul de baiat, devenisem barbat, un barbat ce avea sa repete aceasta experienta de zeci de ori cu ea. Izabelle fusese prima femeie la care tinusem cu adevarat. Era incantatoare, blanda si buna. Am suferit mult in momentul in care a trebuit sa plece de la noi...
Mi-am alungat gandurile din minte, privindu-i chipul inocent al lui Charlette. Abia acum se dezmeticea si ea. Casca lung, dupa care se uita lung la mine, analizandu-ma.
- Pleci? ma intreba usor trista, iar eu am dat afirmativ din cap.
Fara sa spun nimic, am iesit din camera, indepartandu-ma cu desenele sub brat. Spre marele meu noroc, nu era nimeni care sa ma fi vazut, se daduse stingerea deja. Am ajuns la usa de la intrare, am deschis-o si am iesit fara a ma uita in urma. Am pasit incet pe aleea intunecata, indreptandu-ma catre cimitir.
In mintea mea staruia ceea ce mi se spusese cu ceva timp in urma de catre dragul meu Lucas: se temea de prima noapte petrecuta printre morti. Cu toate ca ma temeam, am preferat sa nu-l las singur, ci am mers acolo, sa-i tin companie. Prietenii lui Lucas refuzasera sa faca asta, de teama. Circulau zvonuri de pe strigoi prin aceste vremuri, iar ei, mai idioti, nu voiau sa riste. Eu insa nu ma dadeam batut. Mai bine sa mor acolo, de mana unei fiinte supranaturale, si totusi sa fiu aproape de iubitul meu prieten. De trei zile eram nedormit, refuzasem s-o fac. Am stat langa el, langa tronul sau, plangand intr-una. Abia acum, cand l-am pierdut, am realizat cat de mult il iubesc pe baiatul asta. Pentru mine, prietenia insemna foarte mult.
Am ajuns la portile cimitirului. Se afla la marginea orasului, iar in aceasta noapte cu luna plina, arata de-a dreptul straniu. M-am cutremurat in momentul in care i-am vazut cavoul proaspat ridicat. Era din marmura alba, cu un inger desenat deasupra intrarii. Usile mari se deschisera sub forta mea, dandu-mi voie sa patrund in interiorul acestuia, unde domnea tronul lui de culoare alba. Era inchis acum capacul, insa nu suportam sa-l las asa. M-am apropiat de acesta si am deschis capacul. Ii vedeam chipul palid la lumina lumanarilor.
Cateva lacrimi au inceput sa mi se scurga pe chipul bland. Trasarutile lui fine erau acum inghetate, de o frumusete morbida. Avea o culoare palida, insa nu ma temeam de el. Chiar si daca ar fi fost, prin absurd, un mort-viu, un strigoi, cum li se spune, nu ma temeam. Imi era tot prieten si as fi murit pentru el, as fi murit cu el. Lucas insa nu avea sa se mai ridice niciodata din acest loc. Lumanarile din jur faceau atmosfera din ce in ce mai stranie. Se auzira sunete din afara mausoleului, insa stiam ca nu e nimic, in ciuda povestilor oamenilor.
Mama lui Lucas se gandise sa puna si o canapea sprijinita sub tabloul ce-i infatisa portretul fiului ei, iar eu am tras-o usor langa tron, asezandu-ma. Am inceput sa-i desenez chipul impietrit pentru eternitate. Creionul aluneca rapid pe foaia usor ingalbenita, miscandu-se din ce in ce mai rapid, pe cand el... El nu se misca. Dupa ce am terminat schita si am bagat foaia alaturi de celelalte, am continuat sa-l privesc pe iubitul meu prieten. M-am ridicat in picioare, atingandu-i mana rece precum gheata.
Abia acum imi dadeam seama ca inca plangeam. Lacrimile mele curgeau siroaie, gasindu-si sfarsitul pe haine, uscandu-se de indata ce ajungeau acolo. M-am aplecat peste prietenul meu si i-am sarutat buzele incredibil de reci. Era prima data cand aveam parte de un gest atat de tandru cu el, insa el... El nu avea cum sa-mi mai raspunda acum, fiindca trecuse in nefiinta. M-am reasezat pe bancuta, continuand sa il privesc. Am inceput sa cand, pentru a alunga linistea din jur. Aveam o voce frumoasa... Si cantam un cantec vechi,de dor, in speranta ca imi voi reveni, insa prezenta trupului neinsufletit al bunului meu prieten ma demoraliza.
Nici cea mai angelica voce nu l-ar fi trezit din somnul acela de veci. Mi-am lasat capul pe marginea tronului alb, in timp ce ii mangaiam mainile asezate pe piept cu mainile mele calde. La un moment dat, am simtit cum sunt apucat de mana intr-o stransoare rece si puternica. In momentul in care am deschis ochii, l-am vazut pe Lucas, iubitul meu prieten, pe jumatate ridicat din cavou, stand in sezut. Ochii lui, inainte de un albastru incantator, acum aveau un rosu bolnav, insetat de sange.
In afara de acest lucru, era doar Lucas al meu. Insa inima deja mi-o luase la galop. Ma temeam si stiam prea bine acest lucru. Lucas insa parea a nu ma mai recunoaste. Avea un zambet dement pe chip, plin de rautate, ceea ce imi facu trupul sa inceapa sa tremure incontrolabil. Baiatul din fata mea zambi atent, dupa care incepu sa rada demonic, apropiindu-se tot mai mult de mine, pana ce m-a prins de par, tragandu-ma aproape de el. Cand m-am uitat mai atent, am vazut ca dintii ii crescusera uriasi si ascutiti.
Si i-a infipt in carnea mea cu atata forta incat m-a facut sa strig de durere, dupa care sa cad la pamant, nemairezistand. Durea ingrozitor, iar eu nu puteam scapa. Nici macar nu indrazneam sa ma misc. Acum, ca Lucas era langa mine, tot ce mai conta era ca el sa fie fericit. Dar...
Mi-am inchis ochii, resemnandu-ma. Aveam sa mor de mana celui mai bun prieten si nu-mi pasa.
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)

Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour

#10
OMG, OMG!!! O.O
Nu pot sa cred! Cum este posibil?!
Intr-un fel, chiar imi pare bine ca Lucas a revenit la viata sub forma unui vampir, daca nu ma insel. Astfel, Caleb nu va mai suferi si sper din tot sufletul sa uite de nenorocita de Charlette, sa o scoti din peisaj, dear! >:)
Dar acum e alta problema... : | I mean, vad ca pe Caleb nu-l deranjeaza daca moare de mana lui Lucas, sau mai bine zis, de coltii sai. Sunt si mai curioasa. Sa nu intarzii, sweetie:pls:
Byeh :]




Utilizatori care citesc acest subiect:
2 Vizitator(i)