Aparentele inseala [+18]

[Ali12]

Hei! Acesta este primul meu fic. Sper sa va placa :3
Gen: yaoi, actiune, dragoste
Varsta minima: +18
Tipul de comentariu solicitat: Orice comentariu este binevenit, mai ales criticile cu scop constructiv.
Primul capitol e cam lung. Sper sa am cititori si imi cer scuze inca de acum pentru greselile de gramatica ^^

Capitolul I

-Nu prea stiu ce sa spun, Nick, a spus Jake dupa care a oftat.
-Haide, ce e rau in asta? Ne mai distram si noi. M-a zapacit atata scoala, a insistat colegul sau.
-Dar e..
-Nu vreau sa aud scuze aiurite, l-a intrerupt Nick. Mai o saptamana si vine vacanta de iarna, iar eu voi fi plecat tot timpu. Deci ne vedem peste 15 minute in fata cafenelei cu doua strazi departare de blocul tau. Voi mai aduce cativa prieteni cu mine. Pa! a spus repede, apoi a inchis nedorind sa auda vreun refuz.
Jake a oftat, a trantit telefonul in partea cealalta a patului si s-a ridicat. A aruncat o privire asupra ceasului care indica ora 9:15, asta insemnand ca pana la jumatate trebuia sa fie gata. A mers lenes catre dulap, taraindu-si picioarele. Ura faptul ca Nick reusea sa-l convinga asa usor. Nu a durat mult pana ce a gasit printre haine un tricou negru cu niste mesaje pe el, o geaca maro de piele si o pereche de blugi simplii. S-a imbracat repede, dupa care a mers la baie pentru a se aranja. S-a aplecat deasupra chiuvetei, a dat drumul la apa si s-a aplecat strangad-o in palme. Cu o miscare brusca si-a aruncat-o pe fata. Senzatia de rece pe care a simtit-o la contactul cu apa, l-a facut sa se relaxeze. Si-a sters usor fata cu un prosop alb, apoi si-a ridicat privirea catre oglinda. Si-a trecut mana prin parul nu foarte lung, brunet, pentru a-l ciufulii. Ochii sai adanci si verzi erau putin obositi. Nu dormise prea mult noaptea trecuta, insa nu dintr-un motiv anume. S-a parfumat usor pe gat, apoi a parasit incaperea si a coborat jos pentru a pleca. Si-a anuntat parintii ca iasa in oras, a batut palma cu sora lui mai mica, si-a luat tenesii preferati si in cele din urma a plecat.
Afara aerul era rece, iar vantul adia usor miscand crengile copacilor. Era pustiu, iar luna era pe cer luminand intreaga zona, formand umbre ciudate pe asfalt datorita copacilor. S-a uitat la ceasul de pe mana si s-a hotarat sa ia un taxi pana la cafenea, nedorind sa-si faca prietenul sa astepte. In mai putin de 10 minute a ajuns acolo si l-a zarit pe Nick. S-a indreptat catre el si l-a salutat dand mana cu el, asa cum au baietii obiceiul.
-Credeam ca nu mai ajungi, s-a plans Nick. Avea parul negru, aranjat, dat cu gel intr-o parte si purta o geaca de piele asortata cu o pereche de pantaloni putin taiati in genunchi.
-Dar eu sunt primul care a ajuns. Spuneai ca o sa vina si alti prieteni de-ai tai, s-a aparat Jake.
-Vorbesti de lup, a spus Nick facand un semn cu capul, aratand in spatele lui Jake.
Acesta s-a intors pe calcaie si le-a zambit prieteneste celorlalti. Era o gasca de inca 6 tipi. Au dat mana pe rand, facand cunostinta cu ei. Nu a retinut decat vreo doua nume, dar nu le-a acordat atentie avand in vedere faptul ca nu mai avea de gand sa iasa cu ei. Cel putin, nu de curand. Au mers la un bar, care nu era prea plin si s-au asezat la o masa. Au comandat cate o bere. Cand acestea au sosit, au inceput sa bea si sa povesteasca. Jake nu ra un fan prea mare al bauturii, asa ca, fiind vorba intre noi, nu a baut prea mult si a simtit ca ameteste putin.
-Haide Jake, deja te-ai saturat? a intrebat unul dintre baieti vazand ca in sticla lui Jake se mai afla inca destul de multa bautura, iar ceilalti aproape ca o terminau.
-Nu.., a mintit Jake.
-Atunci demonstraza-ne si noua ca esti mai bun de atat, a spus razand de el, dupa care i-a impins pe masa o sticla plina de bere.
Stia ca ii va fi greu sa mearga dupa ce va bea toata sticla, dar nu avea de gand sa se faca de ras. Nu de fata cu atatia. Iar incapatanarea lui, de a le demonstra ca poate mai mult, l-a impins automat sa cuprinda sticla cu mana. A tras adanc aer in piept, apoi si-a dus capul sticlei la gura, incepand sa soarba lichidul. Simtea cum il cuprinde ameteala, dar nu s-a lasat pana nu a golit jumatate de sticla.
-Se pare ca totusi ai ceva vlaga in tine, a zis altul batjocoritor.
Jake nu a spus nimic. Nu avea deloc chef de cearta acum. Dar, efectul alcolului il facea sa rada mai mult, iar obrajii lui sa devina roz. A luat pentru a doua oara sticla pe jumatate goala in mana, ducand-o la buze, de data aceasta neramanand nimic in ea. Au continuat sa se distreze, dar intr-un final s-au decis sa paraseasca locul si sa se indrepte catre casa. Cand Jake s-a ridicat de la masa, a simtit ca se dezechilibreaza usor, fiind aproape sa cada, cand o mana l-a prins usor de brat.

[hiimera]

Hello! Vad ca nimeni nu a lasat, comentariu, insa nu asta ma indemnat neaparat sa citesc. Titlul de felul sau ceva mai interesant, m-a adus cu privirea aici. Nu prea am zarit greseli, cu toate ca nici nu am puricat indeajuns de bine. Insa ce am observat a fost ca te-ai repetat cu anumite cuvinte. Desigur, nu in propozitii foarte apropiate, dar totusi s-a simtit ciudat. Ai grija la asta. Un alt aspect ar fi faptul ca punctele de suspensie sunt alcatuite din trei puncte [scuze acum ma repet, dar nu aveam altfel cum]. Am observat ca la o replica data chiar de protagonist ai folosit acest semn, ca sa spun asa. Insa alcatuit din doua puncte, ele fiind din trei, nici mai mult nici mai putin. Nu spun ca e grav sau ca e crima, dar incearca sa nu te grabesti si sa iti corectezi capitolele la final. Macar dupa cateva minute dupa ce ai terminat de scris. Fiindu-ti mai usor a naviga cu ochi critic printre propoziti reusind sa depistezi neregularitatile. : )
Lasand asta la o parte, per ansambu scrii bine si nici nu te afunzi prea mult in detaliile legate de aspect sau imbracaminte. Ma gandesc ca acum a fost cam musai sa te legi de felul cum avea Jake sa se prezinte in fata celorlalti. Sau cum Nick avea sa arata cand urma sa apara in scena. Iar felul cum i-ai descris a fost suficient, oricum trebuia sa ni prezinti intr-un fel sau altul. Insa sa nu te bazezi pe o descriere robot, gen sa pui accent pe imbracaminte sau mai stiu eu. Si asa e bine cum ai facut, mie personal mi-a placut. Ai un stil simplut, dragut, care chiar prinde bine la cititor.
Si sa nu te lasi intimidata de faptul ca nu ai primit comentarii rapid. Ele o sa apara, eu si asa o sa trec, fiindca pare interesant. Iar pentru primul tau fic, sincer sunt placut surpinsa. Succes cu nextul. *hug*

[Ali12]

Multumesc mult pentru sfaturi si pentru criticile care sunt constructive hiimera*hug*. Voi incerca sa fiu mai atenta. Ma bucur mult ca imi urmaresti fic-ul , iar mai tarziu povestea va lua o usoara intorsatura, sau cel putin asa planuiesc si sper sa-ti placa. Stiu ca acum e cam plictisitoare. Sper sa citesti in continuare!

Capitolul 2


-Fi mai atent, a spus acest tip care-i strangea usor bratul lui Jake pentru a nu-l scapa.
Avea parul brunet, scurt si ochii caprui, patrunzatori. A zambit larg catre Jake, privirea devenindu-i mai calda. Nu-si amintea exact numele lui, dar facuse cunostinta cu el mai devreme. Acesta si-a reluat echilibrul, apoi si-a continuat drumul catre iesirea din bar. Vantul usor rece de afara l-a facut sa se simta mult mai bine.
-Mergem acasa? a intrebat Nick
Toti cei prezenti au incuviintat din cap, spunand ca vor mai iesi in alta zi. "N-au ei norocul asta" - s-a gandit Jake. Bine, sa nu credeti ca era antisocial, pur si simplu nu ii placea asa mult gasca aceasta. A dat mana cu ceilalti, iar cand a ajuns la brunetul care l-a ajutat acum cateva minute, a ramas cateva clipe pe loc, privindu-l si parca nestiind ce sa-i spuna.
-Multumesc, a rostit in cele din urma. Fara sa astepte un raspuns s-a intors cu spatele, l-a prins pe Nick de geaca si au plecat. Au incercat sa-si pastreze echilibrul, chiar daca le era cam greu din cauza efectului bauturii.
Cand au ajuns in fata casei lui Jake, acesta a vrut sa mearga inauntru, dar Nick l-a prins de dupa brat, ajutandu-l sa mearga.
-Ma descurc si singur
-Lasa-ma sa te ajut, a insistat Nick. Eu te-am convins sa vii cu mine si apoi te-ai imbatat. Deci eu sunt responsabil, intr-un fel sau altul.
-Dar si tu ai baut...
-Dar pe mine nu m-a luat ameteala asa de rau. Acum taci si hai.
Au mers inauntru, iar mama lui Jake statea in sufragerie pe canapea, uitandu-se la televizor. Cand i-a zarit pe baieti, i-a ajutat sa se aseze. Jake si-a dat capul pe spate, acoperindu-si fata cu bratul, iar Nick statea aplecat, cu coatele pe genunchi. Dupa cateva clipe de liniste, mama lui Jake, o femeie inalta, cu parul blond si ochii verzi, s-a decis sa rupa tacerea:
-Ma bucur ca v-ati decis sa veniti si acasa. E ora 1:30 si probabil mama ta si-a facut griji, Nick, a spus aceasta cu o voce calma care trada ingrijorarea pe care o simtise in apsenta fiului sau.
-Mama am...
-Stiu bine ca ati baut, l-a intrerupt femeia. Mirositi de la o posta! Sunt putin suparta pentru ca v-ati imbatat, dar mai mult m-am enervat cand nu mi-ai raspuns la telefon.
-Imi pare rau, s-a auzit dintr-o data vocea lui Nick. Eu l-am chemat cu mine, desii stiam ca el nu consuma des alcool. De asta am insistat sa il aduc pana acasa, ca sa ma asigur ca nu pateste nimic.
-Multumesc, Nick. Dar nu trebuie sa-ti ceri scuze. O voi suna pe mama ta sa-i spun ca ramai aici peste noapte, a spus ea pe un ton intelegator.
-Dar..., a incercat sa se opuna Nick, insa fara succes.
-Fara dar! Nu te pot lasa sa mergi asa acasa. Acum mergeti sus si faceti un dus, apoi treceti in pat. Nick, tu poti folosi baia de la etaj, iar tu, Jake, pe cea de aici. Dupa ce a spus acestea, a parasit incaperea.
S-au ridicat amandoi simultan de pe canapea si au mers in directii opuse. Jake a intrat in baie, s-a dezbracat si a intrat in cada, dand drumul apei fierbinti de la dus. A lasat capul pe spate, relaxandu-si corpul si permitand stropilor sa-i curete trupul. Fiecare picatura de apa care ii atingea pielea il facea sa isi revina. A stat asa un timp, apoi s-a ridicat si si-a turnat gel de dus in palme. Mirosul dulceag al acestuia i-a dezmierdat simturile. Cand a terminat, a iesit din la dus si s-a imbracat cu niste pijamale albastre. In durmul catre camera lui a vazut-o pe mama sa, care avea o alta pereche de pijamale in mana.
-Ce faci cu alea? a intrebat el, facand un semn cu capul
-Tu ce crezi ca fac, Einstein? I le dau lui Nick, i-a replicat acesta cu zambetul pe buze.
-Bine. Pune-l sa doarma in camera de oaspeti, sau nu-mi pasa. Vreau doar sa dorm. Noapte buna, a rostit in timp ce urca scarile.
-Nopate buna!
Cand a intrat in camera s-a trantit in pat si fiind obosit, a adormit instantaneu.

[hiimera]

"Cand a terminat, a iesit din la dus si s-a imbracat cu niste pijamale albastre" - de la, cred ca ai vrut sa spui. Si asa, este doar o greseala din neatentie. Dar cum spuneam sa fii mai atenta si sa iti corectezi de doua ori capitolul, in intervale de timp diferite.
Ceea ce admir foarte mult la tine este ca atmosfera pe care ai creat-o in momentul sosirii baietilor acasa si intampinarea lor de mama lui Jake, este foarte confortabila, degajata, parca sustrasa din realitate. Ce doresc eu a spune acum, este faptul ca ai reusit sa aduci la viata un moment normal, descriindu-l chiar foarte frumos. Trecem peste asta, un sfat ar fi acesta - sa dezvolti mai mult ideile - acesta este un prim lucru, iar un al doilea lucru ar fi sa dai volum de substanta povestirii. Capitolul a fost scurt, as fi citi mai mult de atat. Succes cu nextul! Abia astept sa vad ce are sa se petreaca intre Jake si tipul ala, fiindca la cum l-ai introdus in scena, pare ca sunt sanse de a se infiripa intre ei o idila, cred. Ceau! <3

[Kira's Scarlet]

Well...Cri te-a corectat deja, deci eu nu am ce sa critic. Imi place ficul. E interesant pana in momentul de fata. Mai bine dormeau in aceiasi camera. Adica..hello! Vreau yaoiiii~ Capitolul a fost cam scurt pentru o devoratoare de yaoi ca mine. Vroiam mai multa actiune. Anyway, te pup dulce si astept next.

[Ali12]

Multumesc pentru comentarii fetelor, va pup! Ma bucur foarte mult ca imi cititi lucrarea*smile*. Acesta e un capitol mai lung (asa cum ai cerut hiimera) si are mult dialog.

Capitolul 3

-Trezeste-te! s-a auzit o voce de fetita. Hai Jakey, sus!
Jake a deschis usor ochii si a vazut-o pe surioara lui cu parul blond, asemenea mamei sale, stand in fata patului si tragand de plapuma.
-Ai de gand sa te ridici astazi din pat? a intrebat apropiindu-si fata de cea a lui Jake. Ochisorii ei albastri il cercetau atent.
-Any? Cat e ora?
-Off, prostutule. Ai dormit mult. E deja ora 12. Mi-a zis mama sa vin sa te trezesc, asa ca misca-ti fundul jos , a spus fetita de doar 7 ani, fiind amuzata de fratele ei.
-Bine, vin imediat, a spus cu jumatate de gura fiind somnoros.
Jake s-a ridicat din pat si a simtit o usoara durere de cap, ca urmare a bauturii de ieri. A mers catre usa, apoi intorcandu-se cu fata la Any, i-a scos limba apoi a inchis usa, incuind-o.
-Asta e pentru ca m-ai trezit! a spus el victorios, apoi a coborat scarile pentru a merge in bucatarie.
-Neata'
-Numai dimineata nu e acum. Ai dormit mult, Frumoasa adormita.
-Haha, ce amuzant, a spus sarcastic. Unde e Nick?
-A plecat acum ceva timp. Dar acelasi lucru vreau sa te intreb si eu despre sora ta.
-Any? Nu am vazut-o...a mintit acesta.
-Am trimis-o sa te trezeasca, a insistat mama lui.
-Nu stiu, eu unul nu am vazut-o.
-Si eu sunt preoteasa. Ce i-ai facut? a intrebat mama sa , amuzata.
-Am inchis-o in camera, a recunoscut intr-un final.
-De ce?
-Pentru ca m-a trezit si pentru ca nu am chef sa vina acum prin bucatarie si sa-mi faca capul mai praf decat e deja.
-O sa-i spun sa te lase impace. Acum ai sa mergi sa-i dai drumul.
-Ba nu!
-Atunci s-a zis cu cerealele la micul dejun.
-Nu e corect! Bine, ma duc sa-i dau drumul. Pentru asta merit portie dubla, a spus Jake ridicandu-se de pe scaun.
-S-o crezi tu!
A urcat sus si a deschis usa camerei, uitandu-se dupa micuta lui surioara.
-Haide, iesi pana nu ma razgandesc, a spus el facand un semn cu capul.
Any a iesit din camera cu un ranjet care nu aducea a bine, fara sa mai spuna altceva. Pune ea ceva la cale, s-a gandit Jake. Nebagand in seama acest gand, a coborat jos, avand o mare pofta de cereale. Insa, cand a intrat in bucatarie nici urma de ele.
-Mama, unde-mi sunt cerealele?
-Am ramas fara, asa ca daca vrei va trebuii sa mergi sa-ti cumperi.
-Ce? M-ai mintit! Mai bine o tineam pe Any inchisa acolo toata ziua. Si da, ma duc sa-mi cumpar cereale, dar sa nu se atinga nimeni de ele, a spus Jake incercand sa para amenintator, dar a esuat din cauza zambetului jucaus pe care-l abordase in acea dimineata.
-Hai printeso, nu fa o drama, a sus mama lui incepand sa rada.
-Ba uite ca fac. Si acum scuzati printesa, dar trebuie sa-si cumpere cereale, a spus Jake la fel de amuzat si a urcat din nou la etaj.
A mers in camera lui si a cautat prin dulap niste haine, pe care le-a gasit repede, apoi s-a imbracat si a mers la baie sa se aranjeze. Cand si-a trecut piaptanul prin par, acesta s-a blocat. A pipait locul si a simtit un lichid. Cand s-a gandit , a realizat faptul ca era lipici. Si cine putea fi responsabil pentru asta? Cineva mic, care dorea sa se razbune.
-Any! a strigat Jake enervat.
-Oh, ce-ai patit? a intrebat aceasta, aparand de nicaieri, cu o voce socata, vrand sa para nevinovata. Bineinteles, doar se prefacea.
-Tu mi-ai pus lipici pe piaptan, corect?
-Ma crezi in stare de asa ceva? a spus ea facand ochisorii mari, luand o pozitie de ingeras inocent.
-Daca nu ai fost tu atunci cine sa fi fost?
-Nu va mai certati. Daca dai cu apa fierbinte se duce, nu e asa rezistent, i-a intrerupt dintr-o data mama lor. Iar tu, Any, du-te in sufragerie si nu mai ai ce cauta in camera fratelui tau.
Fetita i-a scos limba, apoi a plecat din camera razand. Jake s-a dus langa cada, si-a aplecat capul in jos si a dat drumul la apa fierbinte. A tinut capul acolo un timp, apoi a reusit sa-si scoata piaptanul din par. Intre timp mama lui ii pregatise un prosop cu care s-a uscat repede si a plecat de acasa fara sa anunte.
Era o zi racoroasa, si parea ca nu mai e mult pana sa ninga. A intrat la un supermarket mare si s-a pierdut printre rafturi. Spre norocul lui nu era prea aglomerat, asa ca si-a gasit cerealele, care erau alaturi de pufarine si alte dulciuri, aflandu-se pe raftul cel mai de sus. S-a ridicat pe varfuri, incercand sa le ia. Dintr-o data, cineva mai inalt din spatele lui si-a intins mana peste el, luand cerealele. Cand s-a intors sa vada cine era, nu i-a venit sa creada.
-Mersi, a spus Jake.
-Cu placere. Ce faci? i-a raspund tipul zambind.
-Am venit sa imi cumpar niste cereale. Tu?
-Eu fac niste cumparaturi. Am ramas cu frigiderul gol.
-Adica locuiesti singur?
-Da. Pai am 24 de ani, a spus zambind. Tu cati ai, Jake?
-Mai putin fac 18. Scuze, dar eu nu-mi amintesc cum te cheama..
-Nu-i nimic. Ma cheama Mike, a spus intinzand mana catre Jake.
Da, el era Mike. Tipul cu ochii caprui, profunzi, care l-a ajutat ieri la bar cand era sa cada. Acum ca nu mai era baut arata chiar mai bine. Avea parul brunet si aranjat, dat intr-o parte. A zambit larg, asteptand. In cele din urma a dat si Jake mana cu el, zambind.
-Te grabesti? a intrebat Mike
-Nu. Sincer nu prea am chef sa merg acasa sa ma cert din nou cu sora mea care e pusa pe farse.
-N-am eu experienta cu copii, dar stiu ca pot sa fie enervanti. Dar trebuie sa ai rabdare cu ei.
-N-am rabdare cu sora mea. Stai tu o zi cu ea si dupaia vorbeste.
-Bine, sa zicem ca ai dreptate. Dar daca seamana cu tine, e o draguta, a spus Mike apropiindu-se usor de Jake. Fetele lor erau doar la cativa centimetrii distanta, iar Mike il patrundea cu privirea pe Jake. Inima lui a inceput sa bata mai tare iar obrajii lui au prins o usoara culoare rozalie. Simtea apropierea brusca dintre ei, asa ca a facut un pas lateral ca sa pastreze distanta.

[hiimera]

-O sa-i spun sa te lase impace - in pace.
Pune ea ceva la cale, s-a gandit Jake - tot ce este cu bolt trebuia in ghilimele. Deoarece prezinti gandurile personajului. Ceea ce se mai pune in ghilime de asemenea mai sunt acele fragmente din amintiri. Si un mic sfat sa le pui cu italics, bine asta nu este obligatorie, dar sa se faca o diferenta.
-Hai printeso, nu fa o drama, a sus mama lui incepand sa rada - a spus.
-Mai putin fac 18 - nu prea are logica, cred ca te-ai grabit de s-a strecurat aceasta incurcatura de cuvinte. Mai am putin si fac optsprezece ani. - cifrele mici se scriu cu litere, niciodata cu cifre, doar anii sau numere foarte complexe, atunci le scrii ca la matematica.

Cam acestea ar fi greselile care mi-au sarit in ochi. Ma bucur ca e mai lungut, dar nu e mare diferenta, insa scrii cati poti tu, scumpa mea. Nu te lua tu ca imi place mie lung, deci nu, scrii in ritmul tau. <3 Eu apreciez si asa continutul, nu lungimea. Conteaza calitatea, nu cantitatea.
Per ansamblu este ok, ideile totusi nu prea sunt nu stiu cum, dialogul e foarte mult si destul de sec si nu foarte dinamic. Ar trebui sa ti cont de urmatoarele lucruri - ideile secundare care formeaza capitolul pot de multe ori sa fie foarte simple, fara nimic interesant. De aceea trebuie sa faci in asa fel incat sa construiesti in cu totul altfel planul. Sa dezvolti descrierea folosindu-te de diverse mijloace. Un exemplu dar care nu tine neaparat de asta, ci de altceva ar fi partea in care e descrisa Any. Intr-un final fiecare are stilul sau, esti libera sa iti introduci cum doresti personajele in fic, dar la ce doresc eu a ajunge este la asta - surioara lui cu parul blond, asemenea mamei sale, - nu era nevoie de o descriere robot ca sa spun asa, puteai altfel sa spui, ceva mai diferit. Gen: "In soarele puternic ce se revarsa in camera, o silueta pitica se contura la capul patului. Paru-i balai, vocea finuta patara cadrul... etc". Asta ar fi o chestie, iar o a doua chestie ar fi legata de dialog, care el tinde ce cele mai multe ori sa fie sec, fara impact. Fiindca personajele nu intretin o conversatie foarte ampla si nici foarte interesanta, trebuie sa il dinamizezi si sa-l concepi astfel incat sa ne cuprinda curiozitatea. Ori cel mai bine il transformi in vorbire indirecta - povestire. In capitolul acesta, puteai sa te rezumi la cateva replici bine definite, de sine statatoare care sa creioneze foarte bine atmosfera si actiunea, iar restul naratiune, descriere...
Ceea ce mi se pare cam prea in fuga adus, sunt emotiile care tind sa se propage spre alte meleaguri in momentul in care Jake il intalneste din nou pe Mike. Nu, nu spun ca nu este foarte bine ce ai facut, dar tinde spre ceva gen ca s-ar cam indragosti de el. Emotiile se ridica la alt nivel. Deja unul superior. La asta vreau eu sa ajung, sper sa intelegi. Oricum tot admir faptul ca reusesti sa aduci in prin plan un cadru cat se poate de natural, real si ceea ce imi mai place este stilul tau, caci nu e chiar atat de simplu. Si asa imi complace ficul si sper sa nu te deranjeze prezenta mea. Abia astept nextul, ma voi rasfira si acolo desigur. Succes! *hug*

[Kira's Scarlet]

Hey draguta. Vad ca ai venit cu un nou capitol. Felicitari. Nu e cel mai reusit, dar e bunicel. Presupun ca esti incepatoare. Apropo, ai cumva 12 ani? Dupa user name, am presupus Um, deci Jake s-a intalnit cu Mike. Ai cam grabit putin actiunea. Totul e putin prea rapid si nu pare natural, daca intelegi ce zic. Ma gandesc ca tu atunci cand te intalnesti cu cineva pe care l-ai vazut o singura data, te porti asa. Am auzit de oameni care nu au nevoie de prea multe cuvinte pentru ca se sincronizeaza perfect, dar asta e chiar prea de tot. Nu mi-o lua in nume de rau Dar imi place. Pe viitor poate reusesti sa excelezi. Pana atunci, spor la scris!

[Ali12]

Multumesc pentru sfaturi fetelor!*hug*. Inseamna foarte mult pentru mine faptul ca inca imi cititi lucrarea, chiar daca am multe de modificat la stilul meu pentru a scrie ceva de calitate. Am vrut sa vin mai repede cu next-ul, dar am avut ceva probleme cu calculatorul. Draga Kira ( sper ca e bine daca iti spun asa ) trebuie sa-ti marturisesc ca nu am 12 ani, dar esti aproape. Am 14..Poate e putin cam ciudat ca am 14 ani si scriu un fic +18 dar... yaoi asta te prinde, n-ai ce sa faci! Si Cri de data asta am facut un capitol mai lung si sper sa se vada diferenta.

Capitolul 4

-Esti singur? L-a intrebat Mike.
-Da, i-a raspuns simplu si scurt Jake.
-Atunci ai vrea sa ma insotesti?
-Da, de ce nu?
Au ocolit raftul cu cereale si au continuat sa mearga prin magazin, plimbadu-si privirile printre produse. Au discutat diverse teme cum ar fi fotbal sau muzica, chiar si filme. Nici nu si-au dat seama cat de repede a trecut timpul. S-au indreptat catre casa de marcat, unde o doamna care impartasea cu toata lumea zambete, le-a scanat produsele. Dupa ce au platit s-au indreptat catre iesirea din magazin, Mike ducand o plasa si Jake avand in mana doar punga cu cereale. Ridicandu-si privirea catre cerul neatins, Jake a observat norii albi si pufosi, care nu lasau nici o raza de soare sa le alinte pielea, anuntand prima ninsoare. Acest gand l-a facut instantaneu pe Jake sa zambeasca. Ii placea zapada si Craciunul in sine. Pentru el aceasta sarbatoare insemna un moment de liniste, in care toata lumea poate fi fericita si poate invata sa daruiasca. Revenind cu gandul in prezent, a observat ca Mike scosese din buzunar o pereche de chei. A apasat pe un buton , apoi un sunet scurt a rasunat in parcare. Intorcand capul catre susra sunetului, Jake a vazut o masina gri parcata lateral, un Chevrolet. Mike s-a indreptat catre ea, a deschis usa si i-a facut semn lui Jake sa intre. Fara sa spuna ceva el s-a urcat in masina, iar cand s-a asezat a simtit un usor miros de brad, din acela de care au majoritatea masinilor. Vazand ca Jake nu spune nimic, Mike s-a hotarat sa rupa tacerea:
-Ai planuri pentru astazi?
-Nu, de ce?
-Atunci ai vrea sa opresc pe drum la vreo cafenea? I-a facut Mike propunerea pe un ton parca indiferent dar cu o usoara urma de interes pentru a mai petrece ceva timp impreuna.
-Da, nu mi-ar strica o cafea acum, i-a raspuns Jake aruncandu-si cutia de cereale pe bancheta din spate.
Mike s-a urcat in masina si si-a dat geaca neagra jos, aruncand-o in spate langa cereale, ramanand doar intr-o camasa cu manecile trase in sus pana deasupra cotului. Apoi a dat cu grija cu spatele, iesind din parcare si a luat directia opusa casei lui Jake. El admira pe geam muntii inlantuiti care se desfasurau in departare, fiind acoperiti cu zapada. Dupa un timp in care a stat adancit in gandurile sale, si-a intors privirea catre Mike, urmarindu-i fiecare miscare. Bratele sale pareau puternice si coborand cu privirea mai jos a observat o taietura adanca, care se prelungea de la cot si se curba pana pe partea cealalta a bratului ca o bratara. Din instinct a intins mana si i-a atins rana cu varfurile degetelor. Mike a scancit usor din cauza usturimii cand Jake i-a apasat usor pe taietura. Cand acesta a simtit crestatura din piele l-a cuprins un fior si si-a indepartat mana ca ars.
-Scuze, n-am vrut, s-a scuzat. De unde ai capatat rana asta?
-Un mic accident in timp ce reparam o bicicleta, nimic grav, a spus parca putin prea repede si cu glasul usor tremurat.
Jake stia ca ii ascunde ceva, pentru ca a observat cum si-a muscat incet buza pe interior. A deschis gura sa spuna ceva, dar a fost oprit de sunetul telefonului care a inceput sa vibreze puternic. Si-a dus mana la buzunar si a constatat ca nu telefonul lui suna.
-E al meu, a spus Mike, facand un semn cu capul catre geaca de pe bancheata din spate. Mi-l dai, te rog? A adaugat apoi.
-Sigur, i-a raspuns Jake si s-a intins sa ia telefonul. L-a scos din geaca si i l-a inmanat lui Mike, a carui voce a devenit brusc mai joasa si mai serioasa cand a inceput sa vorbeasca:
-Nu, mai trebuie sa fac ceva, a spus Mike tinand cu o mana telefonul si cu cealalta conducand.
De partea opusa a receptorului se auzea o voce aspra si puternica.
-Acum? A intrebat Mike putin enervat. Bine, am inteles. Sunt deja catre tine, dar mai e o problema. Discutam cand ajung.
Apoi a inchis telefonul si a intors masina in partea cealalta. Brusc, a redevenit alt Mike, unul mult mai zambaret si prietenos, cel pe care il vasuze Jake pana acum.
-Scuze, a intervenit ceva, dar te duc acasa mai intai.
-Nu e nevoie.. Daca te grabesti.
-Nu, stai linistit. Nu ma grabesc chiar asa rau, i-a spus zambindu-i dulce. Un zambet care i-l adresa lui Jake mai tot timpul cand il privea.
-Bine, a cedat el.
Pe drum nu au vorbit prea mult, iar Jake se gandea cu cine vorbise Mike asa de serios, dar s-a gandit ca daca va intreba, oricum nu avea sa primeasca un raspuns.
-Mersi ca m-ai adus pana acasa, i-a spus.
-N-ai pentru ce. Mersi ca m-ai insotit la cumparaturi, i-a spus Mike.
-Oricand, a spus Jake si a vrut sa iasa afara din masina, dar Mike l-a prins de mana presandu-si palma calda pe incheietura lui, facandu-l sa-si intoarca capul. S-au privit cateva secunde, ochi in ochi, fara ca unul dintre ei sa indrazneasca sa spuna ceva. Mike stia ca Jake dorea sa-l intrebe daca are vreo problema, sau ce se intamplase. Iar Jake stia ca nu e treaba lui si ca abia ce il cunoscuse pe Mike, asa ca nu avea rost sa se streseze. Privirea cercetatoare a lui Mike ii admira trasaturile simpatice ale lui Jake, incercand sa citeasca orice urma de banuiala sau curiozitate in privirea lui, dar nu a vazut nimic din ce se astepta, doar putina indiferenta.
-Ce e? A intrebat Jake cand linistea devenise prea apasatoare.
-Ni..nimic, poti sa pleci, i-a spus Mike, iar el asa a facut.
Cand a intrat in casa, a mers repede prin incaperi dar nu a vazut-o nici pe mama lui, nici pe sora lui, asa ca s-a dus la el in camera. Telefonul a inceput sa-i sune, iar cand a raspuns glasul persoanei care il cauta l-a facut sa zambeasca.
-Hei! Nu am mai vorbit de ceva timp, ce mai faci? A spus Jake entuziasmat fara sa asculte ce are de spus cealalta persoana.
-Bine, dar tu? A intrebat Nick.
-Bine. Mai am inca doua apeluri pierdute de la tine...
-Da, l-a intrerupt. Vroiam sa te intreb daca vi pe la mine, dar deja s-au intors ai mei.
-Ah, scuze, dar nu am fost acasa. Am mers la magazin si m-am intalnit cu Mike, iar cu ocazia asta am mai stat de vorba. Pare de treaba.
-Pare! Dar nu este prea ok.. Sa nu te mai vezi cu el, a spus Nick repede, schimbandu-si tonul vocii cand i-a auzit numele lui Mike.
-De ce?
-Pentru ca face lucruri care nu-mi plac. Iti spun asta pentru ca imi pasa de tine, deci mai bine stai departe de el, a insistat Nick in continuare cu o voce prea serioasa.
-Adica imi spui tu cu cine sa stau si cu cine nu? Si nici macar nu-mi dai o explicatie? S-a enervat usor Jake.
-Tare-as vrea sa pot.. a spus Nick cu glasul aproape soptit.
-Si de ce nu poti?
-Pentru ca nu pot! Daca ai incredere in mine, doar stai departe de el, a spus Nick incercand sa-si faca vocea mai calma si mai familiara.
Avea incredere in Nick, dar il enerva faptul ca trebuia mereu sa faca tot ce spune el. Avea si el ceva de spus, dar mai niciodata nu-l asculta. Se obisnuise cu asta, Nick era mai posesiv si cu un aer de superioritate inca de cand il cunostea. Dar se gandea sa ia si el ceva atitudine, caci pana la urma deja devine mai matur si poate sa ia decizii pe cont propriu.
-Sti ceva? Daca il voi mai intalni, voi mai vorbi cu el. Nu mi se va intampla nimic. Nici macar nu-mi spui ce se intampla...Daca ai de gand sa-mi dai mai multe explicatii, suna-ma, a spus Jake si fara sa astepte un raspuns a inchis telefonul, punandu-l pe birou.

[hiimera]

"Ridicandu-si privirea catre cerul neatins..." - stiu ca ai explicat dupa treaba cu cerul, insa partea asta, parerea mea putea continuata. Suna ciudat. Hmmm, cred ca asta este singura chestie care mi-a sarut in ochi. Sincer, am citit fara sa ma opresc. Capitolul a fost interesant fiindca identitatea lui Mike este inca necunoscuta. Iar background-ul sau ramane inca sub semnul intrebarii. Dap, e mai lung ca restul, dar cum am mai spus scumpa mea, scrii cat poti, dar scrii bine.
Owww 14 ani, pe la varsta aia m-am apucat eu de scris. <3 Ok, nu asta este important. Ai si asa un stil dragut, mai trebuie sa slefuiesti la el, dar stiu ca vei ajunge unde nazuiesti. Ai incredere in tine si nu renunta la scris, indiferent cat de greu ar fi. Un lucru as vrea sa spun, asa mai important. Te repeti de prea multe ori cu numele protagonistilor. Incearca sa construiesti propozitiile in asa fel incat sa nu fie necesar sa apelezi de fiecare data la nume, ci sa te axezi si pe pronumele personal, dar si pe alte cuvinte care anunta prezenta baietilor. Acum dialogul arata mai bine, mi s-a parut super chiar, iar situatia in care s-a ajuns mi se pare minunata. Deci eu pot spune ca ai surprins parca o bucata din realitate. Nu stiu, asta chiar ai redat bine in fic. Parerea mea.
Nu prea am foarte multe de spus acum, dar astept nextul si abia stept sa vad cum ai sa conturezi in continuare povestea. Idei sunt sigura ca ai cu carul si sigur sunt superbe. Dar nu uita - atentie maxima si distractie. *hug*