Arme incrucisate

[Erween]

Standard disclaimer: Toate personajele Inuyasha apartin lui
Rumiko Takahashi. Nu se obtine profit din publicarea acestui fan-fiction.

Prolog

‘’A fost odata ca niciodata si de n-ar fi nu s-ar povesti…’’. Asa incep intotdeauna vechile istorisiri ale taranilor din toate regiunile prin care am trecut. Apuc intotdeauna sa aud inceputul ,dar rareori sfarsitul vreuneia, insa prin voalurile subtiri de matase tesute de viata , am aflat ca fiecare om sau fiinta din aceasta lumea are un trecut si un viitor , o poveste.

Inca ma intreb care va fi finalul povestii mele ,intrucat inca nu l-am auzit … ,dar cel mai mult vreau sa stiu continutul…pe scurt…CE SE VA INTAMPLA?
Nu spun toate acestea cu tristete, in caz ca ar parea asa , ci le spun cu optimism zambind la fiecare raza de soare.

Numele meu e Rin, doar Rin.
A trecut multa vreme si eu am trecut prin multe, de cand m-am nascut . Inca imi amintesc totul, am fost crutata atat de oameni si cat si de demoni ,iar astfel am reusit sa ajung azi aici.
Am saisprezece ani si locuiesc cu batrana Kaede de cand lordul meu, mi-a spus ca ar fi mai bine sa locuiesc cu oamenii ,sa le invat obiceiurile, traditiile si cultura, cu alte cuvinte sa imi fac o viata de om si sa imi intemeiez pe parcursul timpului o familie a mea.

Cu toate ca inca regret un pic ca nu mai vad atat de multe peisaje trebuie sa ii multumesc ca m-a luat in grija, timp de atatia ani chiar daca uneori eram o povara ce il ingreuna.
Nu am sa il uit niciodata, intrucat asa cum a fost el, pana la varsta de 12 ani, el si servitorul lui au fost familia mea.
In caz ca nu stiti ce s-a intamplat am sa va spun cateva franturi din amintirile mele.
Tin minte ca atunci cand m-a gasit el eram moarta si asta sa nu va surprinda ,iar ca sa intelegeti mai bine am sa va spun de la inceputul inceputului.

M-am nascut intr-un sat saracacios aflat langa Muntii de Vest ,iar parintii mei au murit in primele mele luni de viata moment in care am fost luata de unchiul meu care era un om capricios de statura unui puiet de copac, cu nasul carn si un ochi scos din orbite ce visa sa aiba numai avutii fara sa miste un deget ,punandu-ma pe mine in schimb sa fur din recoltele taraniilor.

Toate acestea au durat pana m-am apropriat de sfarsitul celui de-al saselea an din viata. Schimbarea intervenise atunci cand l-am intalnit pe lord.La momentul acela nu stiam cine e.
L-am intalnit intr-un luminis dinspre soare-apune. Prima oara nu am fost atenta la felul cum arata ci doar la faptul ca avea multe rani ce se observau prin hainele sfasiate in unele parti.
Am incercat sa il ajut.Ii aduceam hrana si apa.Nu avea nevoie de nici una dintre aceste lucruri si imi spunea de fiecare data “Nu am nevoie de nimic de la tine” ,dar totusi incercam.

Imi pot aminti si astazi ca printr-o simpla intrebare m-a facut sa rad din nou dupa multa vreme.Nu era o persona rea, asta era ceea ce credeam eu.
Intamplarea a trecut repede si imi inchipuiam ca va ramane doar o simpla amintire in van ,iar viata mea va merge mai departe in acelsi ritm ,insa a doua zi satul a fost atacat lupi de flamanzi veniti din munti in cautatea unei pietre asemanatoare cu cea pe care o avea unchiul.

Au omorat toti satenii ,iar eu am apucat sa o iau pe o carare din padure ,dar lupii tot ma urmareau. In fuga mea pentru a incerca sa salvez si ultima mea sansa la viata m-am impiedicat de o radacina si am cazut la pamant. Coltii lupilor au inceput sa imi sfasie usor carnea pana nu am mai rasuflat. A fost dureros la inceput, dar incetul cu incetul sentimentul disparea ,iar totul in jurul meu se intruneca. Nu mai stiam nimic. Eram moarta.

Totul se terminase pentru mine ,dar ca prin minune m-am trezit in bratele personei pe care o intalnisem cu o zi inainte in padure.El m-a readus la viata, iar eu l-am urmat de atunci.
In timpul petrecut cu el ei servitorul sau care arata ca o broasca inteleapta ,in viziunea mea de copil, am aflat ca era un demon dintr-o familie nobila, un demon puternic si de temut dupa spusele altora.
Nu imi era frica, trecusem prin lucruri si mai rele ,iar atunci cand am luat-o la pas dupa el pentru prima oara a fost un nou inceput pentru mine.

[Erween]

Standard disclaimer: Toate personajele Inuyasha apartin lui
Rumiko Takahashi. Nu se obtine profit din publicarea acestui fan-fiction.

Capitolul 1

Satul meu.

Pregatiri pentru festival.

Satul meu… .
Un sat aflat pe partea estica a Muntilor de Vest pe la marginea caruia curgea un rau, cu apa putina, cu apa sarata, cu lacrimi udata; asa era descris de toata lumea, iar ca fiecare loc avea si el o poveste - o legenda.
Se spune ca odata traia in acest sat o preoteasa, cum alta nu se mai intalnise la vremea aceea, numele ei era Saiko.Era puternica si foarte frumoasa ,insa si foarte sensibila.

Legenda spune ca si-a daruit inima unui fiinte de o alta seminta, decat cea din care facea ea parte. Cu toate ca el la inceput i-a impartasit sentimentele si nu i-a facut niciun rau i s-a ordonat de mai marii sai sa o ucida intrucat ea era pentru ei o adevarata amenintare.
Intratat de mult o iubea incat a refuzat ,iar pentru asta a fost inchis si i s-au legat puterile cu ajutorul unor talismane ca sa nu ii de-a de stire preotesei.

Dupa cum spune legenda ei doi au murit pana la urma impreuna incercand sa scape, iar din locul unde si-au dat suflarea, izvoraste astazi acest izvor.
O legenda trista dupa parerea mea, dar acum e timpul pregatirilor pentru festival.
-Riiiiinnnnnnn!
-Riiiiinnnnnnn!
-Unde esti copila?Vino de ma ajuta aici, hai mai sunt multe de facut?
-Imediat Kaede!Imediat.
…
-Off…unde ai fost? Ei bine daca vrei sa ai timp sa te pregatesti pentru festivalul de maine ar trebui sa dai o mana de ajutor azi.Ia te rog dute si du cutiile astea celor din mijlocul satului, iar apoi ajuta-i cu pregatirile.
-Am si plecat Kaede-sama.
-Sa ai grija.Sunt grele.
‘’Stai linistita, iti faci prea multe griji uneori’’ si astea au fost ultimele mele ganduri inainte ca pe la jumatatea drumului sa ma impiedic de radacinile unui copac batran si sa cad, varsand in acelasi timp si continutul cutiilor.

Tocmai cand ma desmeticeam si constientizam ca am facut-o lata, o mana se intinse spre a mea pentru a ma ajuta sa ma ridic.
Era Makoto.Un baiat cu trei ani mai mare ca mine pe care il cunoscusem printr-o simpla intamplare acum patru ani ,iar de atunci am devenit buni prieteni.Avea parul negru ca pana corbului, ochii mari si umerii lati.
-Esti foarte visatoare azi Rin-chan , se auzi vocea baiatului.
-Nu cred, si ti-am spus sa nu mai imi spui asa, Rin, doar Rin. Ai inteles?
-Hei gata, gata nu te supara.Hai sa te ajut sa iti duci cutiile.
-Nu…nu ma supar si...hhmm…multumesc pentru ajutor.
-Oricand cu placere.

Astfel Makoto ma ajutat o buna bucata de zi cu pregatirile ,iar dupa am mers cu el sa il ajut sa isi termine si el treaba.Cea de-a doua parte s-a intamplat cu chiu si vai deoarece la inceput nu vroia nici in ruptul capului ,ca eu sa imi pierd timpul ca sa il ajut, dupa cum spunea el ,dar pana la urma eu am iesit invingatoare .Am terminat repede si aici deoarece el a avut mai mult de jumatate din treaba gata atunci cand ne-am intalnit.Se vedea de la o posta ca era bine crescut si silitor in tot ceea ce facea.
Dupa toata munca depusa si dupa ce am mai avut grija de catava aranajamente am ajuns acasa pe la ora douazeci si doi.Era destul de tarziu asa ca am fost surprinsa cand am vazut lumina aprinsa ,in casa.Credeam ca Kaede s-a culcat ,dar se pare ca ma inselam.Banuiesc ca o sa ma ia de-a fir de par ca sa ii spun de ce am intarziat atata.

Intru in casa si spre surprinderea mea langa Kaede se afla o broasca care vorbea si nu mai se opera.O recunosc imediat.Era broasca aceea inteleapta-Jaken.
-La ora asta se vine acasa domnisoara, zice o voce care intrerupe sirul gandurilor mele.
-Imi pare rau matusa Kaede ,dar am ajutat la ultimele pregatiri.
-Batrane Jaken ce te aduce pe la noi, ii spun eu broastei si sunt sigura ca remarca l-a enervat putin.
-Copilo sunt un youkai tu sti foarte bine ca nu imbatranesc asa ca ai putin respect.
-Da, sigur.
-Ei bine, de ce ai venit pe aici?
-Lord Sesshomaru mi-a zis ca iti iau niste cadouri si sa vin sa vad daca mai esti intreaga.Ma mir ca ai supravietuit pana acum.
-Da, uite cine vorbeste, nu ai putea sa stai fara Sesshomaru nici macar douazeci si patru de ore, ma rastesc la el deorece intotdeauna face niste remarci oribile.

Insa, sunt curiosa in privinta a ceea ce mi-a adus.Deschid pachetul dreptunchiular pe care mi-l inmaneaza si scot din el un kimono cum altul nu am mai vazut.Avea diferite imprimeuri florale ,culoarea predominanta fiind turcoaz , iar pe margini fasii de matrial alb brodate de mana in stil chinezesc.Nu credeam ca am sa vad vreodata asa ceva ,dar sa mai si am.Eram de-a dreptul uimita.
Strang kimonoul si ii multumesc lui Jaken ,iar apoi dupa inca aproximativ zece minute ii las pe Jaken si Kaede si ma duc sa ma culc deoarece maine era o zi mare – Ziua festivalului.