29-09-2010, 07:56 PM
Am cateva one shots prin PC scrise de ceva timp si m-am gandit sa le postez p-aici...
Tipul de critica dorita: tot ce se poate. Si vreau critica cat mai dura.
About this one shot: n-am idee de ce l-am scris si sunt unele parti care inca nu imi plac...
Ah si titlul e "3." deoarece e al treilea one shot pe care l-am scris. Primele doua exista, inca, dar sunt prea groaznice ca sa fie postate. Asta mai merge.
[cred ca am spus tot ce era de spus]
_____________________
- Carmen! Carmen! Te rog, ascultă-mă! Pot să îţi explic! tânărul părea disperat strigând după iubita lui care se îndepărta cu paşi repezi.
Era seară, în jurul orei douăzeci şi unu, iar străzile erau destul de goale. Nimeni nu prea avea chef să piardă vremea după o zi de muncă. Tânărul, care părea de vreo nouăsprezece ani, îşi trecu mâna prin părul des şi blond. Era, totuşi, vina lui. Carmen avea toate motivele să fie supărată, dar... De ce mai suporta el toate astea? Ea era o pretenţioasă, o egoistă care se gândea numai la ea, care l-a înşelat de nenumărate ori şi el, ca un imbecil ce e, a iertat-o de fiecare dată. Şi acum ea se supără că a uitat de ziua ei. Poftim fete!
Îşi lăsa mana să îi cadă pe lângă corp. Ştia ca mai tarziu o va suna, să îi spună că îi pare rau, să îi promită că nu va mai uita, apoi, a doua zi, să o scoată în oraş şi să îi cumpere ceva cu mult mai scump decât dacă nu ar fi uitat. Blondul avea o viaţă tristă, dar era vina lui. El era imbecilul.
Ea era o fată deşteaptă care îl prostea cum vroia ea, care ştia cum îl poate convinge să îi facă aia, să îi cumpere aialaltă, să îi promită luna de pe cer, să îi spună că o iubeşte şi încă mai câte. Da. O fată deşteaptă... O căţea.
Se întoarse greoi spre direcţia opusă fetei şi mergea cu paşi lenţi. Paşii şi gândurile i-au fost, însă, întrerupte de un individ care, probabil fiind grăbit, îl trânti la pământ.
- S-scuze, zise bărbatul, ajutându-l să se ridice. Te simţi bine? întrebă apoi, părând îngrijorat.
- A... Da, sunt bine îngână blondul şi îşi ridică ochii spre el. Simţii că rămane fară aer privindu-i ochii. Inconştient se gândise la fumul de ţigară, ochii lui păreau a fi plini de fum de ţigară.
Bărbatul îl privi câteva clipe, părând că îl studiază.
- Te-ai udat. Stau aproape, dacă vrei să vii să te usuci...
Într-adevăr, blondul era ud. Cu câteva ore înainte plouase, aşa ca peste tot era câte o baltă mai mare sau mai mică. Tipic românesc.
Fără să gândească prea mult, plecă alături de necunoscut. Abia dacă schimbaseră două cuvinte. Păreau prea ocupaţi să se studieze unul pe altul.
Bărbatul era înalt, avea părul brunet, contrastând cu ochii pe care blondul vroia să îi vadă din nou. Tânărul avea ochii albaştrii, dar nu se puteau compara.
Ajunşi la apartamentul brunetului, acesta îi dădu tânărului haine uscate şi îi făcu o cafea.
- Îmi cer scuze că am intrat aşa în tine. În ultima vreme sunt cu capul în nori, se scuză bărbatul punând ceştile pline cu lichidul maro pe măsuţa de sticlă din faţa canapelei pe care era aşezat blondul.
- Este în regulă. Şi eu eram puţin distras, îi răspunse tânărul zâmbind.
Apartamentul era destul de curat şi îngrijit, aşa că blondului îi trecu prin minte că brunetul ar putea fi însurat, însă nu reuşi să vadă nimic feminin. Alungă, acest gând înlocuindu-l cu mama sa care, poate, îl vizita periodic.
Brunetul ridică ceaşca de pe măsuţă şi sorbi din lichidul amărui, apoi îşi linse buza lasciv sub privirile blondului care roşi puţin. Abia apoi observă că brunetul îl priveşte. Îi văzu buzele curbândui-se într-un zâmbet şi simţii cum îl prinde de mână şi îl trage spre el. Buzele li se uniră într-un sărut timid la început şi tot mai pasional cu fiecare clipă care trecea.
Nu ştia dacă mai respira, dar ştia sigur că simte degetele brunetului cum îi provoacă arsuri pe piele, atingându-i spatele sub materialul moale al tricoului pe care îl avea acum pe el.
Îşi încolăci mâinile pe lângă gâtul brunetului trăgându-l mai aproape de el, temându-se ca acesta să nu întrerupă sărutul. Nu îşi explica de ce nu simţea asta când o săruta pe Carmen. Ah... Carmen. Uitase de ea.
Sărutul continua dându-i fiori blondului care se lăsa absorbit cu totul de străin.
Făra să realizeze, îşi coborî mâinile de pe gâtul bărbatului şi îi atinse pielea pe sub materialul incomod al bluzei. Trase puţin de ea şi brunetul surâse scurt întrerupând sărutul pentru a scapa de hainele care îi incomodau pe amândoi. După ce articolele vestimentare îşi găsiră loc pe podea, blondul privi membrul erect care îşi făcu apariţia în faţa lui şi se întrebă, fără să vrea, cum va încăpea tot acolo?
Buzele brunetului le captivară din nou pe cele ale blondului mişcându-l în acelaşi timp şi reuşind să îl întindă pe canapea, într-o poziţie mai accesibilă.
Întrerupse sărutul şi îl privi câteva clipe în ochi.
- Doare? întrebă brunetul părând îngrijorat.
- Puţin, răspunse deşi câteva lacrimi îi curgeau pe obraji. Nu te... opri, continuă cu greu.
Brunetul intră cu totul şi începu să se mişte încet, apoi grăbi ritmul. Blondul nu îşi putea opri gemetele care erau ca o melodie dulce pentru bărbatul de deasupra lui. În cameră nu se mai auzea nimic în afară se gemetele lor şi contactul corpurilor celor doi.
- Ahh... Cred ca... ah...
Blondul îşi arcui spatele ridicându-se spre brunet şi îşi lăsă lichidul albicios să iasă la suprafaţă, fiind urmat la scurt timp de partenerul lui. Acesta ieşii din el şi îl întoarse cu spatele.
- Crezi că mai rezişti o tură? întrebă el gâfâind.
- Credeam că tu nu mai rezişti, răspunse sarcastic băiatul.
Strânse în mână dunga canapelei şi scoase un geamăt lung; barbatul îşi reluă mişcările lipindu-şi pielea transpirată de cea a blondului. Mişcările erau mai rapide şi mai intense decât înainte, aproape făcându-l pe blond să regrete că nu s-au cunoscut mai devreme.
- Ah... Nu mai... ah... pot, spuse stins.
După încă câteva mişcări, brunetul atinse climaxul sincronizându-se cu partenerul său, apoi îl întoarse cu faţa spre el şi îl îmbrăţişă strâns. Îl surprinse puţin pe blond, dar acesta îi răspunse la îmbrăţişare.
Soneria telefonului se încăpăţâna să rupă îmbrăţişarea lor şi reuşi, deoarece băiatul se îndepărtă de brunet şi căută telefonul printre hainele care zăceau pe podea.
- Da? Carmen... Ce? Nu? Să ne întalnim? îl privi pe brunet apoi ii zise prietenei sale ca şi cum i-ar şopti cuvinte de dragoste: nu ne vom mai întâlni niciodată, Carmen, ne despărţim.
Închise telefonul şi îi dădu drumul pe podea.
- Eşti aşa sigur că vom fi împreună? întrebă bărbatul ridicând o sprânceană.
- Ah, nu, răspunse brunetul. Doar că trebuia să mă despart de ea de prea mult timp. Dacă vreau pe cineva pot găsi uşor, îi explică zâmbind.
- Poftim?
- Te deranjează?
- Nu, răspunse cu o minciună evidentă. Şi... Acum eşti singur. Te-ar interesa să începi o relaţie cu un tip?
- Aaa... Păi, să văd..., răspunse şi se prefăcu că stă puţin pe gânduri. Cred că aş încerca.
Cei doi îşi uniră buzele într-un sărut lung savurându-se unul pe celălalt.
- Nu mi-ai zis numele tău.
- Nu ÅŸtiu cum te numeÅŸti.
Au spus cei doi în acelaşi timp pentru a râde apoi copios.
Tipul de critica dorita: tot ce se poate. Si vreau critica cat mai dura.
About this one shot: n-am idee de ce l-am scris si sunt unele parti care inca nu imi plac...
Ah si titlul e "3." deoarece e al treilea one shot pe care l-am scris. Primele doua exista, inca, dar sunt prea groaznice ca sa fie postate. Asta mai merge.
[cred ca am spus tot ce era de spus]
_____________________
3.
- Carmen! Carmen! Te rog, ascultă-mă! Pot să îţi explic! tânărul părea disperat strigând după iubita lui care se îndepărta cu paşi repezi.
Era seară, în jurul orei douăzeci şi unu, iar străzile erau destul de goale. Nimeni nu prea avea chef să piardă vremea după o zi de muncă. Tânărul, care părea de vreo nouăsprezece ani, îşi trecu mâna prin părul des şi blond. Era, totuşi, vina lui. Carmen avea toate motivele să fie supărată, dar... De ce mai suporta el toate astea? Ea era o pretenţioasă, o egoistă care se gândea numai la ea, care l-a înşelat de nenumărate ori şi el, ca un imbecil ce e, a iertat-o de fiecare dată. Şi acum ea se supără că a uitat de ziua ei. Poftim fete!
Îşi lăsa mana să îi cadă pe lângă corp. Ştia ca mai tarziu o va suna, să îi spună că îi pare rau, să îi promită că nu va mai uita, apoi, a doua zi, să o scoată în oraş şi să îi cumpere ceva cu mult mai scump decât dacă nu ar fi uitat. Blondul avea o viaţă tristă, dar era vina lui. El era imbecilul.
Ea era o fată deşteaptă care îl prostea cum vroia ea, care ştia cum îl poate convinge să îi facă aia, să îi cumpere aialaltă, să îi promită luna de pe cer, să îi spună că o iubeşte şi încă mai câte. Da. O fată deşteaptă... O căţea.
Se întoarse greoi spre direcţia opusă fetei şi mergea cu paşi lenţi. Paşii şi gândurile i-au fost, însă, întrerupte de un individ care, probabil fiind grăbit, îl trânti la pământ.
- S-scuze, zise bărbatul, ajutându-l să se ridice. Te simţi bine? întrebă apoi, părând îngrijorat.
- A... Da, sunt bine îngână blondul şi îşi ridică ochii spre el. Simţii că rămane fară aer privindu-i ochii. Inconştient se gândise la fumul de ţigară, ochii lui păreau a fi plini de fum de ţigară.
Bărbatul îl privi câteva clipe, părând că îl studiază.
- Te-ai udat. Stau aproape, dacă vrei să vii să te usuci...
Într-adevăr, blondul era ud. Cu câteva ore înainte plouase, aşa ca peste tot era câte o baltă mai mare sau mai mică. Tipic românesc.
Fără să gândească prea mult, plecă alături de necunoscut. Abia dacă schimbaseră două cuvinte. Păreau prea ocupaţi să se studieze unul pe altul.
Bărbatul era înalt, avea părul brunet, contrastând cu ochii pe care blondul vroia să îi vadă din nou. Tânărul avea ochii albaştrii, dar nu se puteau compara.
Ajunşi la apartamentul brunetului, acesta îi dădu tânărului haine uscate şi îi făcu o cafea.
- Îmi cer scuze că am intrat aşa în tine. În ultima vreme sunt cu capul în nori, se scuză bărbatul punând ceştile pline cu lichidul maro pe măsuţa de sticlă din faţa canapelei pe care era aşezat blondul.
- Este în regulă. Şi eu eram puţin distras, îi răspunse tânărul zâmbind.
Apartamentul era destul de curat şi îngrijit, aşa că blondului îi trecu prin minte că brunetul ar putea fi însurat, însă nu reuşi să vadă nimic feminin. Alungă, acest gând înlocuindu-l cu mama sa care, poate, îl vizita periodic.
Brunetul ridică ceaşca de pe măsuţă şi sorbi din lichidul amărui, apoi îşi linse buza lasciv sub privirile blondului care roşi puţin. Abia apoi observă că brunetul îl priveşte. Îi văzu buzele curbândui-se într-un zâmbet şi simţii cum îl prinde de mână şi îl trage spre el. Buzele li se uniră într-un sărut timid la început şi tot mai pasional cu fiecare clipă care trecea.
Nu ştia dacă mai respira, dar ştia sigur că simte degetele brunetului cum îi provoacă arsuri pe piele, atingându-i spatele sub materialul moale al tricoului pe care îl avea acum pe el.
Îşi încolăci mâinile pe lângă gâtul brunetului trăgându-l mai aproape de el, temându-se ca acesta să nu întrerupă sărutul. Nu îşi explica de ce nu simţea asta când o săruta pe Carmen. Ah... Carmen. Uitase de ea.
Sărutul continua dându-i fiori blondului care se lăsa absorbit cu totul de străin.
Făra să realizeze, îşi coborî mâinile de pe gâtul bărbatului şi îi atinse pielea pe sub materialul incomod al bluzei. Trase puţin de ea şi brunetul surâse scurt întrerupând sărutul pentru a scapa de hainele care îi incomodau pe amândoi. După ce articolele vestimentare îşi găsiră loc pe podea, blondul privi membrul erect care îşi făcu apariţia în faţa lui şi se întrebă, fără să vrea, cum va încăpea tot acolo?
Buzele brunetului le captivară din nou pe cele ale blondului mişcându-l în acelaşi timp şi reuşind să îl întindă pe canapea, într-o poziţie mai accesibilă.
Întrerupse sărutul şi îl privi câteva clipe în ochi.
- Doare? întrebă brunetul părând îngrijorat.
- Puţin, răspunse deşi câteva lacrimi îi curgeau pe obraji. Nu te... opri, continuă cu greu.
Brunetul intră cu totul şi începu să se mişte încet, apoi grăbi ritmul. Blondul nu îşi putea opri gemetele care erau ca o melodie dulce pentru bărbatul de deasupra lui. În cameră nu se mai auzea nimic în afară se gemetele lor şi contactul corpurilor celor doi.
- Ahh... Cred ca... ah...
Blondul îşi arcui spatele ridicându-se spre brunet şi îşi lăsă lichidul albicios să iasă la suprafaţă, fiind urmat la scurt timp de partenerul lui. Acesta ieşii din el şi îl întoarse cu spatele.
- Crezi că mai rezişti o tură? întrebă el gâfâind.
- Credeam că tu nu mai rezişti, răspunse sarcastic băiatul.
Strânse în mână dunga canapelei şi scoase un geamăt lung; barbatul îşi reluă mişcările lipindu-şi pielea transpirată de cea a blondului. Mişcările erau mai rapide şi mai intense decât înainte, aproape făcându-l pe blond să regrete că nu s-au cunoscut mai devreme.
- Ah... Nu mai... ah... pot, spuse stins.
După încă câteva mişcări, brunetul atinse climaxul sincronizându-se cu partenerul său, apoi îl întoarse cu faţa spre el şi îl îmbrăţişă strâns. Îl surprinse puţin pe blond, dar acesta îi răspunse la îmbrăţişare.
Soneria telefonului se încăpăţâna să rupă îmbrăţişarea lor şi reuşi, deoarece băiatul se îndepărtă de brunet şi căută telefonul printre hainele care zăceau pe podea.
- Da? Carmen... Ce? Nu? Să ne întalnim? îl privi pe brunet apoi ii zise prietenei sale ca şi cum i-ar şopti cuvinte de dragoste: nu ne vom mai întâlni niciodată, Carmen, ne despărţim.
Închise telefonul şi îi dădu drumul pe podea.
- Eşti aşa sigur că vom fi împreună? întrebă bărbatul ridicând o sprânceană.
- Ah, nu, răspunse brunetul. Doar că trebuia să mă despart de ea de prea mult timp. Dacă vreau pe cineva pot găsi uşor, îi explică zâmbind.
- Poftim?
- Te deranjează?
- Nu, răspunse cu o minciună evidentă. Şi... Acum eşti singur. Te-ar interesa să începi o relaţie cu un tip?
- Aaa... Păi, să văd..., răspunse şi se prefăcu că stă puţin pe gânduri. Cred că aş încerca.
Cei doi îşi uniră buzele într-un sărut lung savurându-se unul pe celălalt.
- Nu mi-ai zis numele tău.
- Nu ÅŸtiu cum te numeÅŸti.
Au spus cei doi în acelaşi timp pentru a râde apoi copios.