Hypnose - Versiune listare +- Animezup - forum manga si anime (https://www.animezup.com/forum) +-- Forum: Fan Zone (https://www.animezup.com/forum/Forum-Fan-Zone) +--- Forum: Fan Fiction (https://www.animezup.com/forum/Forum-Fan-Fiction) +---- Forum: Arhiva (https://www.animezup.com/forum/Forum-Arhiva--169) +---- Subiect: Hypnose (/Thread-Hypnose) Pagini:
1
2
|
RE: Hypnose - σχуgєη - 23-04-2011 GreÅŸeli nu cred că am, fiindcă l-am corectat. Bine, e posibil să mai fi scăpat una-două. XD Åžtiu că acÅ£iunea e grăbită ÅŸi...dah, ÅŸtiu că ÅŸi capitolul e scurt. :eto: Tipul este mai puÅ£in dur, asta e adevărat. Asta fiindcă încerc să evidenÅ£iez ce `efecte` are fata asupra lui Dante. Dar nu-Å£i fă griji, în următoarele capitole [bine, nici chiar foarte următoarele...mai puÅ£in următoarele =]] ] va reveni la comportamentul lui de `bad boy`. :]] Åži...cred că mai târziu voi pune următoarea parte...aÅŸa, ca o scuză ca acesta este scurt. ;]] RE: Hypnose - σχуgєη - 24-04-2011 Scuze de dublu-post. Am venit cu continuarea. IV. Câteva râsete intrerup scena dintre noi doi. Privesc intrarea ÅŸcolii ÅŸi observ trei băieÅ£i, toÅ£i râzand în hohote. Păreau genul de tipi noncomformiÅŸti ÅŸi rebeli. Unul blond, unul ÅŸaten ÅŸi altul roÅŸcat, toÅ£i cu zâmbete enervant de arogante pe chip. Mă îndepărtez de fată ÅŸi mă aÅŸez din nou pe scări. -Hey, băieÅ£i! UitaÅ£i cine e acolo! rosteÅŸte roÅŸcatul, atrăgând atenÅ£ia celorlalÅ£i doi asupra noastră. Fata nu pare afectată de reacÅ£ia băieÅ£ilor. Cei trei vin spre scări, ÅŸatenul scoţând din rucsacul său negru o sticlă cu apă. Imediat ce au ajuns in faÅ£a noastră, cel ce atrase atenÅ£ia asupra Kassandrei luă sticla cu apă, turnându-i-o în păr. -Uite, pari mai drăguţă aÅŸa. rosteÅŸte acesta, zâmbind mulÅ£umit. Fata nu făcu altceva decât să îşi treacă mâneca peste faţă, ÅŸtergând calm picăturile de apă ce au alunecat din parul brunet, privindu-i apoi cu aceeaÅŸi răceală atât de specifică ei. -AÅ£i terminat? întrebă după o clipă de tăcere. -EÅŸti aÅŸa fara haz! izbucneÅŸte unul dintre ei. Mă ridic de pe scări, cu gândul ca unul dintre pumnii mei să-i mângâie obrazul tipului, însă renunÅ£ la idee imediat ce simt mâna fetei ce-mi Å£ine strâns antebraÅ£ul. -Nu merită… Mă calmez treptat, aruncându-le celor trei o privire tăioasă ÅŸi trântindu-mă din nou pe trepte. BăieÅ£ii se îndepărtează, iar Kassandra îşi scoate din buzunarul pantalonilor un pachet de Å£igări. -Vrei? mă întreabă indicându-mi pachetul. -Nu, mulÅ£umesc. Nu fumez. Ce tot spun?! ÃŽmi e atât de dor de senzaÅ£ia aceea de liniÅŸte, de clipele de tăcere când ieÅŸeam cu prietenii “la un fumâ€â€¦ÅŸi totuÅŸi, încerc să spun nu tentaÅ£iei. El vrea să o ajut să scape de vicii ÅŸi dacă vreau să fac asta, automat trebuie să renunÅ£ ÅŸi eu. Åži la naiba, că e aÅŸa o ispită! Sunetul strident al clopoÅ£elului stârneÅŸte Å£ipetele, râsetele ÅŸi ieÅŸirile elevilor, iar intrarea este deschisă de către paznic ce, după puÅ£in timp, este împins de către elevi. Privesc plictisit toată gramada de tineri ce încercau să iasă din instituÅ£ie pentru a se recreea, măcar pentru cincisprezece minute. ÃŽmi intorc privirea spre locul în care, acum câteva clipe, se afla Kassandra. Acum e gol, singura dovadă că ea a fost într-adevăr acolo fiind doar jumătate din Å£igara ce începuse s-o fumeze. Oftez dezamăgit, ridicându-mă ÅŸi scuturându-mi pantalonii. Mă deplasez pe colidoarele pustii, inspectând lucrările expuse ale elevilor, tablourile, hărÅ£ile ÅŸi imaginile de pe pereÅ£i. Privesc atent fiecare uşă ÅŸi observ biroul directoarei. Trec de acesta ÅŸi mă îndrept spre cancelarie. Intru, salutându-i pe toÅ£i profesorii ce îşi savurează în liniÅŸte cafeaua. -Bună ziua! mi se adresează o femeie blondă, cu un zâmbet cald. Tu trebuie sa fii noul profesor de desen! -Exact. Åži dumneavoastră sunteÅ£i...? o întreb, zâmbind. -Sunt Missa Jolie, profesoară de matematică. ÃŽncântată! -De asemenea… Åžtiu, acÅ£iunea este grăbită...XD Spor la criticat! ^^ RE: Hypnose - Ciufulitaa!Băă - 24-04-2011 Helăăău dear! Mersii ca m.ai anuntat si scuze ca nu am trecut mai repede p.aci da' n.am avut timp:o3 ;;) Comentariuu' : Deci ficu' e bun, da' cred ca prea repede s.au imbratisat Kassandra si Dante, plus ca el a mai si pupat.o (ador cuvantu' asta!). Raman la aceeasi idee: "Capitolele sunt prea scurte, iar descrierea personajelor lasa de dorit." In rest mi se pare .ochei. Succes la scris in continuare si sa ma anunti cand mai scrii. GUDBAII RE: Hypnose - Camelie. - 24-04-2011 Heya sweetie si mersi ca m'ai anuntat.Scuze ca nu am trecut mai repede but de vreo 10 minute am ajuns si eu acasa >.< Anyway, revenind la fic.Imi place ca tipa e indiferenta, de eram eu in locul ei ... pfuai, mi'e mila de tipii aia.Si deoarece obisnuiesti sa'ti corectezi capitolul inainte, nu am observat nicio greseluta.Uhm, iar capitolul a fost scurt -.-" Haide ca stiu ca poti mai mult, trebuie sa poti face capitolul putin mai lung.Puteai descrie mai mult cum aratau tipii aia si profesoara de matematica, holurile cu picturile si imaginile de pe pereti.Anyway, nu inteleg cum a disparut Kassandra asa repede o.O si cum de prima ora se sfarsise deja. In orice caz, imi place ce ai scris, insa astept mai multe de la tine caci te duce capsorul. Sper sa ma anunti cand pui urmatorul capitol si ... multa inspiratie in continuare. Zbye ~ RE: Hypnose - σχуgєη - 26-04-2011 Am revenit cu continuarea, sper să fie pe placul vostru. XD Cred că voi posta mai greu de-acum...ÅŸtiÅ£i voi, ÅŸcoala...:nh: Dar, oricum, voi încerca să pun continuările cât de repede pot. ;]] Spor la citit ÅŸi criticat! V. Mă simt ciudat. Nu am fost niciodată înconjurat de oameni de acest gen… Am ajuns într-un loc total nespecific mie ÅŸi mă simt extrem de incomod. Chiar în acest moment aÅŸ fugi cât mă Å£in picioarele ÅŸi m-aÅŸ ascunde în cel mai pustiu loc dacă aÅŸ ÅŸti că El nu m-ar găsi. Dar voi face asta, vor rămâne aici, voi face faţă provocării…pentru el! Åži ajung la un moment dat la sfârÅŸit, în faÅ£a mea se află nefiinÅ£a, iar în spate trecutul. Tu ce-ai alege? Un singur pas în faţă ÅŸi uiÅ£i ce-a fost, ce-ai fost, ce-au fost ÅŸi cum a fost. RenunÅ£i la viaÅ£a plină de vicii, prinzându-te de prima mână ce Å£i se întinde. Ajungi să regreÅ£i până ÅŸi că te-ai născut ÅŸi-Å£i vine pur ÅŸi simplu să strigi până rămâi fără glas, fără speranţă, fără sentimente, fără lacrimi, fără…nimic. Ajungi o păpuşă vie, goală pe dinăuntru. ÃŽncă un suflet pierdut, încă o poartă deschisă prin lacrimi. Marionetă a vieÅ£ii, chinuită de imagini din trecut, stafii alte timpului, năluci ale minÅ£ii… Nu, nu sunt aÅŸa! Refuz…refuz să-mi cedez sufletul, raÅ£iunea Å¢ie. M-ai trimis pe Pământ, la naiba! Nu ezita, ai încredere! O să sfârÅŸesc aÅŸa cum eu vreau. Mi-ai încredinÅ£at viaţă, fii responsabil de faptele tale! Nu ceda, nu mă lăsa aÅŸa. ÃŽÅ£i voi demonstra, eu sunt propriul personaj în viaÅ£a mea! Eu ÅŸi nimeni altcineva! Oh, vei vedea! Voi ajunge acolo, Sus. Promit! -Domnule Sade HoraÅ£iu Dante, acesta este orarul dumneavoastră. Dacă aveÅ£i vreo nelămurire, nu ezitaÅ£i să ne-o spuneÅ£i. -Deocamdată totul e bine. îi zic femeii. Apropo, puteÅ£i să-mi spuneÅ£i Dante. -Foarte bine, Dante! Sper că te vei acomoda cât mai repede. Privesc din nou orarul ÅŸi zâmbesc mulÅ£umit. De mic copil am visat să devin profesor. ÃŽmi plăcea să socializez, mă fascinau persoanele de la catedră…atât pentru cultura lor, cât ÅŸi pentru aerul lor atât de elegant. Mă imaginam un profesor bun ÅŸi înÅ£elegător, cu simÅ£ul umorului ÅŸi totuÅŸi, fără să ignor faptul că elevii mei ar trebui să înveÅ£e ceva. Asta vroiam eu să ajung…până când am căzut în lumea viciilor ÅŸi am renunÅ£at la ÅŸcoală, prietenii vechi ÅŸi, o dată cu toate acestea, ÅŸi la visul meu. Până la urmă, am venit pe pământ ca să fac bine. ÃŽi învăţ eu pe copiii ăştia cum să nu ajungă ca mine… Aud clopoÅ£elul ce sună de intrare ÅŸi miile voci de elevi supăraÅ£i că sunt iar nevoiÅ£i să asiste la o altă oră plictisitoare. Realizez că eu nu ÅŸtiu unde e clasa cu care am oră acum, însă doamna Missa s-a oferit să mă conducă. Ajuns în faÅ£a uÅŸii, rămân uimit de gălăgia produsă de elevi, luându-mi, apoi, la revedere de la femeie. Deschid uÅŸa ÅŸi intru hotărât în încăpere. Toate privirile au fost aÅ£intite spre mine, eu zâmbind uÅŸor ÅŸi îndreptându-ma către catedră. -Ce prof` frumuÅŸel ne-am tras! rosteÅŸte o elevă din ultima bancă, stârnind râsul. -AÅŸa-i? întreb ironic, aÅŸezându-mă pe scaun ÅŸi ridicând o sprânceană. După o pauză de un minut, în care i-am lăsat pe elevi să râdă de cuvintele fetei, am decis că ar fi momentul să mă prezint: -Numele meu e Sade Dante HoraÅ£iu ÅŸi voi fi profesorul vostru de desen de-acum înainte. Dacă aveÅ£i întrebări legate de domiciliul meu, maÅŸina mea, cât port la pantofi, stilul de muzică ce-mi place ÅŸi altele, nu ezitaÅ£i să le puneÅ£i! Mă voi asigura că nu voi răspunde la nici una! Clasa izbucneÅŸte în râs. Deschid catalogul la prima pagină, începând să fac prezenÅ£a. Elevii, deÅŸi înainte să intru aici produceau o gălăgie infernală, sunt destul de cuminÅ£i în compania unui profesor. Ora decurge aÅŸa cum mi-am propus: ne cunoaÅŸtem, facem glume ÅŸi râdem ÅŸi asta destul de uÅŸor, fiindcă au un simÅ£ al umorului foarte dezvoltat. Se observă ÅŸi imaginaÅ£ia de care dispun, după fiecare glumă spusă unii elevi începând să o continue sau să dea câte o replică inteligentă. -Domnule profesor, pot să vă pun o întrebare? Privesc curios pe eleva din prima bancă ÅŸi dau aprobator din cap. ~ ÃŽmi savurez cafeaua, studiind tablourile de pe pereÅ£ii încăperii în care mă aflu. Am terminat orele acum ceva timp, dar mă simt atât de moale încât mi-e frică să nu cad din picioare. ÃŽn clădire e o gălăgie infernală, semn că a sosit pauza mult aÅŸteptată de elevi. Cancelaria incepe să fie vizitată de profesori, unii mai grăbiÅ£i, alÅ£ii ÅŸi mai grăbiÅ£i. Atât de asemnănători unor roboÅ£ei fără minte, programaÅ£i să facă doar un lucru, incapabili de altceva. ÃŽn minte nu am nimic altceva decât întrebarea acelei fete, ce presupun că era foarte simplă pentru alÅ£ii. Puteam atât de uÅŸor să mint! Probabil că acum sunt un ciudat în ochii lor… Flash Back -Domnule profesor, pot să vă pun o întrebare? Privesc curios pe eleva din prima bancă ÅŸi dau aprobator din cap. -Cum a-Å£i ajuns profesor? Stau puÅ£in pe gânduri ÅŸi îi spun calm: -El a vrut asta. ToÅ£i se uită cu uimire la mine, iar sunetul strident al clopoÅ£elului se face auzit. Mă ridic de pe scaun ÅŸi îmi iau la revedere de la elevi, ieÅŸind din încăpere. End of Flash Back Poate că a fost un răspuns ciudat, dar…am spus adevărul, nu? El a vrut asta. A vrut ca eu să păcătuiesc, ca mai apoi să mă pună să o ajut pe această fată pentru a-mi ierta greÅŸelile. Nu? Sau poate…că eu am făcut asta. Eu mi-am provocat asta singur încă de prima dată când am ieÅŸit cu acea gaÅŸcă de băieÅ£i. Am ajuns unul dintre ei. Am ajuns un drogat infect, nebun după băutură, neÅŸtiind să-ÅŸi rezolve problemele decât prin violenţă. Asta eram. Poate că asta ÅŸi sunt. ÃŽncep să simt lipsa lucrurilor de atunci, cu toate că din cauza lor am murit. Åžtiu că, chiar după ce prietenul meu cel mai bun a murit din cauză că unul dintre membrii găştii l-a lăsat să se drogheze peste măsură, eu am luat-o razna. ÃŽncepusem să urăsc orice mă înconjoară, mă certam mereu cu cineva. Atunci s-a întâmplat… Flash Back -Tu, idiotule! Tu eÅŸti de vină pentru moartea lui Alexis! mă răstesc eu la unul dintre membrii găştii, în timp ce îl Å£in strâns de gulerul gecii. -Prietene, relaxează-te. rosteÅŸte altul, în încercarea de a mă calma. RE: Hypnose - Camelie. - 26-04-2011 Uhu, a sosit nextu' ^^ Ma bucur ca mai anuntat sotioara draga ;)) Asa, imi place ca e ceva mia lung decat celelalte, desi putea sa mai aiba cateva randuri.Greseli, la fel ca intodeauna, nu ai 'cuz te'ai verificat inainte.Actiunea e buna, nu mi se pare grabita. Descrierea e ok, desi ai putea sa descrii o leaca mai mult personajele si ceea ce il inconjoara. Chiar nu ma asteptam ca Dante sa fii vrut vreodata sa devina profesor o.O but, imi place de el, de personalitatea lui, desi e in continua schimbare [seamana cu mine uneori ;)) ] Well, nu stiu ce sa mai spun, nu mai am idei.Oricum, iti urez multa imaginatie si sa incerci sa descrii putin mai mult personaju'. Zbye ~ P.S sa ma anunti si pe mine cand pui nextu'. Kiss & hug bombonico ^^ RE: Hypnose - σχуgєη - 04-05-2011 -Prietene, relaxteză-te.. rosteÅŸte altul, în încercarea de a mă calma. Este în zadar. Nu mai sunt eu, nu mai gândesc. O fi din cauza alcoolului sau a dispreÅ£ului pentru propria-mi viaţă. Sunt un nimic, ÅŸtiu asta. Eram un nimic ÅŸi înainte ca Alexis să fi murit, dar măcar eram un nimic cu un prieten…un frate pe care mă puteam baza oricând. Era singurul ce îmi lua sticla de bere din mână ÅŸi începea să-mi povestească despre viitoarea lui lucrare. Scria. Scria poveÅŸti de dragoste. Era băiatul perfect. Romantic, matur, cu o privire rece…şi totuÅŸi, eu eram singurul căruia el îşi dezvăluia poveÅŸtile. Avea un fel de a scrie prin care te făcea să vrei mai mult, te făcea să crezi că ÅŸi tu eÅŸti acolo, te făcea să simÅ£i ceea ce simÅ£ea personajul principal. DeÅŸi nu ÅŸi-a publicat niciodată scrierile, eu îl consideram cel mai bun romancier. ÃŽi dau drumul tipului ÅŸi oftez. ToÅ£i cred că m-am calmat, dar sunt de-a dreptul exasperat. Vreau să-l văd mort. Se întoarce, dând să plece, dar piciorul meu face contact cu spatele lui, făcându-l să pice. Mă priveÅŸte speriat, iar o parte din mine îmi spune să mă opresc. Dar, la dracu`, că e atât de mică faţă de cealaltă parte a mea disperată ÅŸi orbită de ură…Mă repezesc asupra lui cu pumni ÅŸi picioare, ceilalÅ£i sărind asupra mea ÅŸi oprindu-mă. -Frate, ÅŸtiu că era prietenul tău. Era ÅŸi al nostru…dar nu trebuie să te laÅŸi condus de furie. Mă smucesc din strânsoarea lui. -Taci! Nu ÅŸtii ce spui! Nu era doar prietenul meu! Era tot ceea ce aveam eu mai de preÅ£! Voi nu sunteÅ£i decât niÅŸte nimicuri cu care-mi omor timpul! strig, lacrimile începând să-ÅŸi facă apariÅ£ia. Un claxon ne atrage atenÅ£ia, iar eu mă întorc cu totul ÅŸi observ o maÅŸină ce încearcă să oprească. Orbit de faruri, speriat de moarte…şi totuÅŸi, nu lăsam asta să se vadă. Stau acolo, parcă hipnotizat de lumina puternică, incapabil să mă miÅŸc. Sunt fericit! Sunt al dracu` de fericit! O să mor, în sfârÅŸit! O să ajung acolo la tine, prietene! Jur! ÃŽn curând, ne vom revedea, iar tu vei începe a-mi povesti despre următoarea ta lucrare, frăţioare… ÃŽmi simt corpul amorÅ£it, până ÅŸi respiraÅ£ia devenind dificilă. Parcă cineva îmi apasă pe piept, în încercarea disperată de a-mi pune capăt vieÅ£ii. Nu-i nici o problemă, ÅŸi eu vreau să mor la fel de mult ca tine. Las în urmă toată această viaţă în care nu am realizat nimic. Am fost…acea adiere de vânt din mijlocul verii. O simÅ£i, îţi provoacă plăcere, dar dispare la fel de brusc cum a apărut. AÅŸa a fost viaÅ£a mea. Nu am fost niciodată o ‘rază de lumină’ pentru nimeni. Mereu am trăit jucând propriul joc, cu propriile reguli. Nu-mi aduc aminte ca părinÅ£ii să-mi fi spus vreodată că sunt mândri de mine…de fapt, nu-mi aduc aminte să-mi fi spus vreodată că mă iubesc. ÃŽn fiecare zi mă trezeam cu acelaÅŸi gând ‘Îndur acum totul, dar mai târziu voi fi ceea ce mi-am propus’. Eh, eram un visător, un naiv. Eram atât de…jalnic! Am descoperit asta prima dată când tata, persoana pe care eu o respectam cel mai mult, pe care o iubeam enorm, pentru care mi-aÅŸ fi dat ÅŸi viaÅ£a, mi-a spus că naÅŸterea mea a fost o greÅŸeală ÅŸi că a fost, este ÅŸi va fi mereu regretată. Nu am prins ură pe el, nu am început să plâng ca un isteric, nu am cerut să mi se acorde încă o ÅŸansă, nu…nu am făcut nimic care să mă fi umilit. Am plecat cu zâmbetul pe buze. Nu a avut loc nici o despărÅ£ire dureroasă, nu am avut parte de o ieÅŸire dramatică. Pur ÅŸi simplu…am plecat. Nu ÅŸtiu ce s-a întâmplat cu ei, dar nici nu-mi pasă. Mi-am găsit a doua familie lângă el. Era singurul care mă înÅ£elegea ÅŸi pe care-l înÅ£elegeam, persoana pe care mă puteam baza mereu. Acum dacă el nu mai e…eu ce rost mai am? Inima cedează, iar bătăile sale încep să fie din ce în ce mai slabe, parcă dorindu-mi sfârÅŸitul. O să mor. Acum, la sfârÅŸitul timpului meu, voi merge în partea cealalta a lumii, unde ploaia nu mă răneÅŸte, unde lumea se transformă în gheaţă, unde sufletul meu se va pierde în labirintul creat de razele lunii, unde liniÅŸtea distruge, liniÅŸtea ucide. SfârÅŸit de poveste. Tu ai crezut într-un sfârÅŸit fericit? Inima cedează, iar bătăile sale încep să fie din ce în ce mai slabe, parcă dorindu-mi sfârÅŸitul. Nu-i nimic, nici eu nu te-am suportat vreodată… End Of Flash Back ÃŽntreaga mea viaţă…Mă simt pierdut în mine, în tine, în noi, în voi, în toÅ£i ÅŸi toate. E un străin în mintea mea, care numai cu prezenÅ£a mă face să tremur. Cine eÅŸti? Cine sunt? Deschizi ochii, priveÅŸti ceea ce te înconjoară, chiar dacă de fiecare dată doare. Totul e la fel, umbra ta se ÅŸterge tot mai mult. CauÅ£i soarele, dar stă mort în faÅ£a ta, pe jos. A strălucit cât de mult a putut, acum e obosit… Este cineva acolo ce simte ceea ce simt ÅŸi eu? Este cineva ce merge singur, crezând că la capătul drumului o persoană îl va întâmpina cu zâmbetul pe buze? Este cineva ce stă în frig, încercând să-ÅŸi îngheÅ£e propriile sentimente? Este cineva ce se îneacă în ale sale gânduri? Este cineva ce strigă, deÅŸi ÅŸtie că nimeni nu-l aude? Este cineva care râde cu speranÅ£a că durerea va dispărea? Este cineva care Å£ipă doar pentru a perturba liniÅŸtea apăsătoare? Este cineva ce-ÅŸi decupează sufletul cu speranÅ£a că dezamăgirea se va reduce? Poate este, pe partea cea întunecată a soarelui. Clipesc, gravitatea gândului mă ucide, încet, încet, fără durere. Åži totuÅŸi, parcă se simte... Salutul cuiva mă face să mă trezesc din visare. O privesc lung ÅŸi debusolat. Mi se adresează politicos, salutându-mă ÅŸi întrebându-mă ce fac. De parcă e treaba ta… -Sunt bine. îi răspund rece ÅŸi o măsor din priviri. Nu arată rău. Blondă, cu părul lung, ochii albaÅŸtri, privire pătrunzătoare, buze pline, ten perfect, corp frumos. Genul de fată ce place oricărui băiat. -Eu sunt Cerice ÅŸi… -Åži? o întreb acid, ridicând o sprânceană. Nu am chef de tine, nu am chef de nimeni. Lasă-mă! -Ăăă…ştii, te-am văzut cam abătut. Ce zici de o cafea? îmi spune, ezitând uÅŸor. O privesc sceptic, dar accept într-un sfârÅŸit. Ea vrea să mă simt viu… ÃŽmi iau jacheta de pe scaun ÅŸi ies din cancelarie împreună cu Cerice. Mă duce la o cafenea, unde începem să vorbim despre noi. Uh, scuzaÅ£i că a venit atât de târziu. XD Sper că vă mulÅ£umeÅŸte măcar 50%.>.< Spor la comentat! XD RE: Hypnose - Camelie. - 04-05-2011 Heya there ^^ Bun, inceputul m-a captivat, ai descris atat de bine incat vedeam totul in fata ochiilor.Si restul a fost in regula, actiunea nu mi s'a parut grabita, dialogul e ok si el.In acest capitol ai descris mai mult, ceea ce ma incanta. [cel putin asa mi se pare mie] Greseli, cum ne'ai obisnuit, nu ai si te felicit pentru asta ^^ Aaaa o mica observatie sau sfat, dupa ce ai terminat Flash Back'ul trebuia sa dai un enter ca sa delimitezi ca pana acolo a fost vorba de ceva, iar apoi urmeaza altceva [sper ca ai inteles la ce m-am referit].Si ai grija, nu numerotasesi capitolul, nu stiu daca a fost din neatentie sau nu, insa eu ti-am spus. Nu stiu ce sa mai spun inafara de ... next, please :O3 Sper sa ma anunti cand postezi urmatorul capitol. Zbye~ RE: Hypnose - Dragonz Eyez - 07-05-2011 Heya^^ Ce-ai facut, de ce nu ma mai anunti cand pui capitole noi? Eu nu am comentat la celalalt pentru ca nu aveam ce si m-ar fi acuzat astia de spam :)) Deci chiar daca nu-ti las comentariu, te rog anunta-ma, ca nu-mi permit sa las o poveste neterminata :P Sa revenim la esential. Povestea e foarte frumoasa cu descriere si toate cele. Dialogul imi place, sec nu e. Dante asta e cam sentimental, where's my bad boy /:)?Imi place personajul Kassandrei. E bine gandit, cred. Inca n-am vazut legatura intre titlu si poveste, dar sper ca pe parurs sa aflam si noi de ce ai ales tocmai Hypnose. Dupa cum am zis nu imi place sa las o poveste neterminata, deci astept next-ul si te rog sa ma anunti :P Cya^^ |