Hypnose
#1
Helău!
Da, nici nu ştiu cum să încep.
M-am decis să-mi postez ficul la care lucrez acum. Nu e cine ştie ce, e cam al cincilea scris de mine şi primul de care vreau să mă ţin într-adevăr. Celelalte au fost adevărate dezastre şi am renunţat la ele. Nu ştiu cam în cât timp voi posta capitolele. Momentan am doar 5 pagini de Word, asta fiindcă am şters celelalte 6 fiindcă nu mă mulţumeau. :]]
Tip critică permisă: Orice fel de critică.
So...nu vreau s-o mai lungesc. Sper să vă placă! :D


Prolog

Masca. Da, o văd...Dar se indepartează, dispare. Fug după ea, vreau să o prind, însa deşi înaintez, pare că nu fac nici un pas. Sunt înconjurat de priviri insistente, iar râsetele isterice îmi inundă urechile.
Ah, încetaţi! Linişte!
Cad în genunchi, sunt disperat. Râsetele se pierd, senzaţia că urmează să-mi explodeze capul dispare...au plecat, iar tot ce a ramas e bezna. Întunericul încearcă să mă înece, se răsteşte la mine, vrând să mă facă să mă simt vinovat.
Pentru numele lui Dumnezeu! Cu ce am greşit? Plecaţi! Lăsaţi-mă în tăcerea mea!
Din nou, acel calm de neexplicat pune stăpânire pe mine. Aud...aud sunetul paşilor a unei persoane. Un ecou surd îmi trimite mii de fiori pe şira spinării, iar prezenţa sa e din ce în ce mai sufocantă. Mă simt înconjurat, deşi sunt conştient că e doar o persoană lângă mine. Îi simt privirea insistentă, îi aud respiraţia regulată. Mirosul de tutun şi alcool îmi inundă nările. Tresar, iar o picătură de sudoare îmi alunecă pe frunte. Mă simt incapabil de a reacţiona cumva, deşi mi-aş dori ca în acest moment să fug cât mă ţin picioarele. Ceva mă ţine aici. Simt o presiune puternică asupra pieptului, iar respiraţia devine din ce în ce mai grea. Devin din ce în ce mai nervos şi agitat, atât pentru lipsa aerului, cât şi pentru laşitatea persoanei ce nu îndrăzneşte să mi se arate, ce stă ascuns în umbre, parcă aşteptând să îmi dau sufletul.
IeÅŸi din umbra, laÅŸule!
Din nou, acea mască...
La naiba cu toţi ! La naiba cu tine ! Ce vrei? Ah, lasă-mă ! Dispari, nălucă !
Se transformă în fum, se face nevazută. Doar o închipuire, doar un vis, doar o iluzie. Tresar, iar un gust amărui mă face să strâmb din nas. Clipesc de câteva ori, acomodându-mă cu lumina puternică din cameră. Totul are un aer atât de cald, de liniştit. Aceeaşi încăpere, acelaşi loc, aceeaşi ferestră, acelaşi cântec al păsărilor, aceeaşi…minte nebună. Oh, iar am gustat din balul vieţii!


Hypnose
I.
-Eşti plin de ură, indiferenţă, egoism. Raiul nu acceptă asta! Locul tău nu e aici! cuvintele aruncate asupra lui nu îl afectau cu nimic. Ştia că aşa va fi. Ştia că nu are cum să intre Aici atât de uşor. Zâmbeşte, un zâmbet şters, fals. Se întoarce şi dă să plece, însă vocea puternică a Lui îl opreşte.
-Deşi ştiu o soluţie pentru a fi iertat de toate păcatele. Şi crede-mă, fiule, tu nu ai deloc puţine! Alt zâmbet îşi face loc pe chipul său firav.
-Ascult. rosteşte, întorcându-se. El îl priveşte pentru o secundă, ca mai apoi să se încrunte.
-Deşi...nu cred că ai putea să te descurci...
-Oh, la naiba, bătrâne ! Îmi spui sau nu?
-Nu ridica tonul, copile ! răspunde El, ca mai apoi să se ridice de pe scaunul său confortabil. Pocneşte din degete, iar, din senin, apăru imaginea unei fete. Tânărul se încruntă uşor, analizând-o. Nu-i dădea mai mult de şaptesprezece ani.
-Cine e? întrebă curios.
Era frumoasă. Chiar foarte frumoasă. Îi stârnise interesul. Privirea pătrunzătoare îl captiva. Păreau atât de lipsiţi de sentimente, atât de goi...şi parcă cu ochii aceia ar putea cuceri întreaga lume cu mare uşurinţă. Îi aducea aminte de prietenul lui, cel mai bun prieten al lui. Era un romancier înăscut, scria cu atât de multă dedicaţie, atât de frumos descria momentele din poveştile lui încât îţi venea să te rupi de realitate şi să ocupi un loc acolo, în cărţile lui. Avea aceeaşi privire, indiferentă, rece. Mereu s-a intrebat cum sub privirea aceea de gheaţă se poate ascunde o persoană atât de romantică, de sensibilă...
-Numele ei e Smith Kassandra Elizabeth. Este studentă. Părinţii ei au murit acum nouă ani, ea rămânând în grija fratelui ei mai mare, Joshua, de douăzeci şi patru de ani. În urmă cu două luni acesta a fost găsit neînsufleţit la marginea unui oraş. Se pare că a murit din cauza dependenţei de droguri. Fata a ajuns in grija unei matuşi ce a disparut subit după două săptamâni de la moartea băiatului ei mijlociu, cel care i-a fost alături Kassandrei de mic. Îngerii cred ca ea este de vină pentru toate astea.
-Adică...ea i-a ucis pe toţi? intreabă tânărul uimit.
-Nu. Există o oarecare presupunere cum că ea ar fi fiica lui Lucifer şi...
-Lucifer? Drace, să nu-mi spui că...
-Ah, nu ma intrerupe, tinere! spune El, încruntându-se.
[Imagine: 2z7exb6.png]
Tnx, Tox!<3

Lăv mai femili :]]:
Fiică: Beki
Soţia: ♪ Ąѕђą ♪
Mama Soacră: Tweety
Cumnăţica: Ame

My fic: Hypnose; My drawings; My photos
#2
Heya dear.Am citit ceea ce ai postat mai sus, si trebuie sa recunosc ca prologul m-a cam lasat in ceata.Chiar nu am inteles nimic, insa banuiesc ca tocmai asta a fost intentia ta, sa ne induci in eroare.Greseli chiar nu am observat si asta ma incanta.Legat de titlu, ei bine nu prea inteleg ce legatura are cu continutul a ceea ce ai scris tu, desi banuiesc, ca pe parcurs o sa-mi dau seama.Imi place cum ai combinat modurile de expunere si cum ai terminat, lasandu-ne in suspans, cel putin pe mine.Ai fi putut sa descrii putin personajul principal ca sa ne facem o idee despre el, mai exact, cum arata.Anyway, astept sa revii cu next-ul cat mai curand si sper sa ma anunti si pe mine cand il postezi.
Time you enjoy wasting, was not wasted.
#3
Dya XD, în primul rând, mă bucur că ţi-ai dat cu părerea. Contează foarte mult pentru mine. :D
Prologul, sincer, era mult mai lung şi mult mai încurcat. M-am decis să-l modific chiar pe ultima sută de metri, iar despre idee...da, intenţia mea chiar era să vă bag puţin în ceaţă. ^^
Cred că mai încolo se va observa legătura dintre titlu şi conţinut, dar anyway...eu sper să vă placă ceea ce o să scriu în continuare.
Eh, prima mea intenţie a fost să-l fac yaoi, dar nah...:]]
Mersi, încă o dată pentru părere. Chiar începusem să mă descurajez şi mă aşteptam la comentarii gen `Lasă-te!`.:]]
[Imagine: 2z7exb6.png]
Tnx, Tox!<3

Lăv mai femili :]]:
Fiică: Beki
Soţia: ♪ Ąѕђą ♪
Mama Soacră: Tweety
Cumnăţica: Ame

My fic: Hypnose; My drawings; My photos
#4
Heya ^^
Asta o sa fie interesant. Inceputul e promitator si deja mi-am facut un filmulet cu (,) cum se va desfasura toata actiunea. Ma intreb daca am dreptate. Mai bine ca nu l-ai facut yaoi. Si...presupun ca ala se va indragosti de Kassandra? Si mai exact care e misiunea lui? Ce-mi place cand intr-un dialog spune cineva "drace" :)) Felul cum ai terminat imi aduce a bezna, mister... Imi place mult misterul => imi place mult cum ai inceput. Sper sa continui la fel de/mai bine. Astept continuarea si te rog sa ma anunti.
Cya ^^
[Imagine: 61516723.png]
LSHTCCOMNAIWEDA
Which translates to: Laughing so hard that coke came out my nose and I wasn't even drinking any.



Thanks Mimi x3 !

#5
Well, dragele mele, am revenit cu continuarea. Sper să fie pe placul vostru şi...spor la citit şi comentat! :D


II.
-Ah, nu mă întrerupe, tinere! spune El încruntându-se. Cum spuneam, se crede ca ea e fiica lui Lucifer şi Matilda, iar după vorbele Celor Înalţi, ea trebuie să rămână fără prieteni, familie şi sprijin pentru a-şi dovedi curajul şi tăria. Dacă ea va fi în stare să realizeze care e drumul cel bun, blestemul lăsat de Lucifer va dispărea. Dacă nu…
-Credinţa Matildei în fiica sa se va spulbera, femeia ar trebui să rămână acolo, pe vecie, iar tânăra va fi exilată, rămânând blocată în timp şi spaţiu. Ştiu şi eu povestea. Totuşi, nu credeţi că exageraţi? Cu toţii ştim că Matilda şi Lucifer au mai avut un fiu. De ce acesta nu a fost blestemat, la fel ca şi fata?
-Lucifer vroia un urmaş masculin, pentru a fi sigur că tronul va rămâne familiei, iar acesta va fi condus de o persoană la fel de crudă si meschină ca el. Să recunoaştem că femeile sunt mai slabe de caracter!
-Într-adevăr...rosteşte băiatul, zâmbind ştrengăreşte. Aşa...şi ce legătura are ea cu mine?
-Tu...ei bine, tu vei pleca pe Pământ cu rolul de a o proteja, ajuta, susţine pe această fată. Vreau să o faci să renunţe la vicii şi să o ajuţi să vadă care e calea cea bună. îi răspunde El la întrebare, uşor amuzat de expresia uimită a tânărului.
-Dar...Ai zis că trebuie să ramâna fără prieteni, fără familie. Cum să o ajut, dacă ea trebuie să rămână singură?
-Ah, dacă nu m-ai mai întrerupe, ai afla tot. Asta e şi problema, fiule! Tu va trebui să înfrunţi toate obstacolele, fără ca Elizabeth să afle cine eşti şi care e misiunea ta. După ce iţi vei face treaba cum trebuie...Raiul te aşteaptă.
~
Au trecut trei zile de când am fost retrimis pe Pamânt. Nu credeam că o să mi se întâmple asta. Credeam că o să ard în Infern, biciuit, umilit, plătind pentru relele făcute în scurta mea viaţă. Am ajuns aici acum, profesor la un liceu de arte. Cine ar fi crezut? Eu, ce uram nespus de mult şcoala şi tot ce ţine de ea...
Deşi am fost foarte greu convins, am renunţat la tricourile mulate cu cranii şi la jeansii rupţi. Acum sunt imbrăcat cu o pereche de jeansi negri, o cămaşă de aceeaşi culoare, desfăcută la primii trei nasturi şi o jachetă pe deasupra. Mă simt din nou om, de parcă aş fi renăscut, de parcă toate păcatele mi-au fost şterse şi uitate. Ah, aş vrea eu să fie aşa uşor!
Am ajuns în faţa liceului ud fleaşcă din cauza ploii şi prost dispus. Dimineţile ar fi mult mai bune dacă s-ar petrece la amiază, asta e sigur! Merg cu paşi leneşi spre intrarea în clădire, oprindu-mă şi realizând că, de fapt, aceasta este închisă.
-Drace, mereu întârzii! murmur uşor, ca mai apoi să-mi trec mâna prin parul brunet. Mă aşez pe scările de la intrare şi îmi sprijin capul în mâini. Cred că mai am de aşteptat cel puţin patruzeci de minute până să deschidă cretinii ăştia uşa.
Paşii cuiva sparg tăcerea mormântală ce mă sufocă şi îmi întorc privirea spre sursa zgomotului ce m-a trezit înapoi la realitate. Este ea. Udă până la piele, cu câteva şuviţe brunete lipite de chip, cu o privire încruntată, blestemând ziua de luni din toate poziţiile. Zâmbesc şters. Iată calea mea spre liniştea sufletului! Iat-o... ea. Început al unei poveşti de groază, sfarşit al unui basm. Înger caruia i s-au tăiat aripile şi i-a fost luat dreptul la libertate.
Privirea rece căzu asupra mea, rămânând cumva cu salutul pe care intenţionam să i-l adresez în gât... şi parcă nu vroia să mai iasă, mă sufocă. Îmi simt corpul greoi şi, cred, că nici măcar un zâmbet nu aş putea să schiţez. Îşi aranjează bretonul, apoi îşi trece degetele prin păr, privindu-mă în tot acest timp. Nu schiţa nici un gest, părea a fi de ceară.
Oh, tu, păpuşă de ceară! Accepţi să fii a mea pentru eternitate?
-S-a întâmplat ceva? întreabă, încruntându-se uşor. Vocea ei este divină. Aş vrea să o pot auzi mereu, mângâindu-mi auzul. După ce îmi dezlipesc privirea de pe ea, mi-o îndrept spre cer, lăsând picăturile de ploaie să-mi mângâie chipul. Stau pe gânduri câteva clipe, uitând de tot ce mă înconjoară, uitând că ea este acolo, în faţa mea, studiindu-mă, uitând că aştepta un răspuns la întrebarea sa. Clipesc de câteva ori şi îmi pun o mână pe faţă, ca mai apoi să o cobor pe gât, urmând să mă sprijin cu ea de scări. Mă simţeam neputincios în faţa fetei...părea atât de sigură pe ea. Părea că, la orice ai face şi ai spune, bruneta ar putea găsi un defect.
-Hei! Mai traieşti? mă întreabă şi se aşează lânga mine.
O privesc uşor pierdut şi zâmbesc fals.
-Bună intrebare...
[Imagine: 2z7exb6.png]
Tnx, Tox!<3

Lăv mai femili :]]:
Fiică: Beki
Soţia: ♪ Ąѕђą ♪
Mama Soacră: Tweety
Cumnăţica: Ame

My fic: Hypnose; My drawings; My photos
#6
Heya dear si mersi ca m-ai anuntat.Well, am o mica intrebare.De ce ai facut capitolul atat de scurt?A da, ar trebui sa-l numerotezi, ar fi mai interesant asa.
Revenind la continut, ei bine, trebuie sa recunosc ca imi place, desi ai putea incerca sa descrii mai mult personajele o.o Mi se pare mie sau tipu deja s-a indragostit de ea? :)) Anyway, greseli de orice fel nu cred ca am vazut, modurile de expunere au fost imbinate bine, iar dialogul nu mi s-a parut sec.Pe viitor, mi-ar placea sa faci capitolele mai lungi deoarece cred ca ai multa inspiratie si multe idei in acel capsor.
Mersi ca m-ai anuntat si sper ca o vei face iar dupa ce vei posta next-ul.Sper sa ai cat mai multa inspiratie pentru a-ti asterne cum se cuvine cuvintele si pentru a face un fic cat mai interesant.
Time you enjoy wasting, was not wasted.
#7
Heya ^^ Merci ca m-ai anuntat.
Tre' sa recunosc ca m-a atras mult povestea ta.
Ce-mi place conversatia dintre D-zeu si Baiatu' ala.. E ...nu gasesc cuvantul potrivit....
Se pare ca asta si Kassandra sunt amandoi genul "malefic"...sau asa imi lasa mie impresia...
Acum va incepe aventura >:)
Foarte frumoasa ideea si sunt curioasa sa vad cum o dezvolti.
Pe viitor incearca sa faci capitole mai lungi...
Sa ma anunti cand il pui pe urmatorul.
Iti doresc multa inspiratie :P
Cya ^^
[Imagine: 61516723.png]
LSHTCCOMNAIWEDA
Which translates to: Laughing so hard that coke came out my nose and I wasn't even drinking any.



Thanks Mimi x3 !

#8
Heyy hey, I.m heree!
O idee ciudata daca ar fi sa ma intrebi pe mine, dar totusi very good.
In primul rand titlul.Sincer, prima oara nu m.a prea atras, dar dupa ce l.am citit de 5 ori a parut mai...atragator?
Doi, prologul.Jesus!Foarte interesant, mi.a placut mult felul in care ai povestit!
Trei, raman la ideea Ashei (fosta Dya XD) cu personajele.Are dreptate.Ar trebui sa le descri mai mult, si moral si fizic.
Finally, wow o.O.Dragut sfarsit de capitol, avand in vedere ca ne.ai lasat cu gura cascata =P~
Anunta.ma cand scri urmatorul capitol si spor la scris!;)
Art is a dirty job, but somebodys got to do it!
#9
Am revenit cu continuarea. Ştiu, nu e cine ştie ce, dar sunt aici să mă perfecţionez. XD Well...spor la citit şi criticat, dragelor!

III.
Mă priveşte oarecum uimită, dar îşi schimbă repede expresia feţei. De ce îmi pare a fi o păpuşă? Chipul perfect, ochii albaştri. Atât de albaştri încât ai impresia că, dacă o priveşti mai mult de o secundă în ochi, o să aluneci în prăpastia vieţii şi, dacă eşti slab de înger, rămâi acolo, tânjind după atingerile ei. Atât de aproape, auzindu-i respiraţia regulată…Prea aproape.
Privesc uşor stânjenit pământul, în încercarea de a-mi găsi cuvintele ce parcă nu vor să iasă, ce creează un amalgam de cuvinte şi impresii, fraze, propoziţii…şi simt cum toate acestea îmi dăunează psihicului. Toate se întâmplă cu o prea mare rapiditate, iar eu…eu mă simt neputincios.
-Horaţiu Dante. rostesc zâmbind.
Îşi întoarce privirea spre mine. Tresar, iar zâmbetul prietenos ce îmi lumina chipul dispare într-o clipă. Dacă va crede că sunt un dobitoc şi nu voi avea posibilitatea de a mă apropia de ea? Drace, nu vreau să ajung un nimeni printre atâtea nimicuri!
-Kassandra Elizabeth. răspunde zâmbind.
Doamne, ce-mi faci? Bătrân nebun, vrei să o iau razna? Copila asta…pare atât de inocentă încât aş fi în stare sa mă las ars în iad pentru a o vedea fericită. Ah, nu sunt aici pentru ea! Sunt aici pentru mine!
Îmi simt corpul atât de greu şi cred că energia cu care am revenit pe Pământ s-a risipit pe drum. Îmi sprijin capul în mâini, oftând. Simt ca inima nu mai are loc in piept atunci când mâna ei rece face contact cu spatele meu. Numai tricoul ud sta între noi, iar acum este singurul obiect pe care îl urasc din tot sufletul.
Îmi ridic privirea spre ea, întâlnindu-i buzele arcuite într-un zâmbet cald. Rosteşte ceva, dar parcă suntele nu vroiau să se facă înţelese. În momente de genul acesta aş vrea ca oamenii să nu poată vorbi. Doar să se privească, mereu şi mereu, să se piardă în privirea celorlalţi pentru totdeauna…pentru eternitate. Să se lase prada plăcerii şi să uite de reguli, să iubească doar…şi să simtă.
-Te simţi bine? o aud şoptind acum, ţinându-mă în acelaşi timp strâns de mână.
Petală delicată, pleacă şi lasă-mă în a mea mare de lacrimi înainte ca viaţa să te lege de mine!
O privesc trist, gândindu-mă că dacă renunţ acum…poate ea nu va avea de suferit. Fără să rostesc vreun cuvânt o trag spre mine, îmbrăţişând-o. Îi simt mâinile mici cum se încolăcesc in jurul meu, iar eu îmi bag faţa în părul ei inspirând adânc. Miroase a ciocolată…un miros dulce, ce îmi inundă nările, ameţindu-mă. Tresar şi mă îndepărtez, împingând-o uşor.
-Scuze. îi spun, dând să mă ridic de pe scări. Mă opresc când o aud suspinând şi mă trântesc înapoi jos, parca nemaiavând putere să mişc nici măcar un deget.
-Nu e nimic…spune trecându-şi mâna prin păr. Cred că e un tic de-al ei. Ah, dar ce conteaza atâta timp cât acest lucru o face şi mai irezistibilă?
Închide ochii, masându-şi uşor gâtul. Ploaia se oprise in urmă cu câteva minute, dar eu eram prea preocupat să mă port ca un idiot pentru a observa. Drace, nu mă mai recunosc! Îmi ciufulesc uşor bretonul şi mă ridic, apropiându-mă de fată. O prind fin de incheietură şi ii sărut mâna.
-Încântat! rostesc zâmbind.
Îşi retrage mâna şi şi-o pune pe chipul meu, mângâindu-mi obrazul. Fineţea ei, delicateţea…toate acestea mă fac să mă simt inferior, atât de mic, de neînsemnat. Un punct negru pe langă frumuseţea ei neimaginabilă. Mă priveşte direct în ochi, un zâmbet cald luminându-i faţa. Mă apropii uşor de ea, punându-mi cealaltă mână pe umărul său. Îi simt respiraţia caldă pe buzele mele şi cu greu mă abţin să nu mi le lipesc de ale ei. Într-un sfârşit, îi aplic un sărut scurt pe obraz şi îi zâmbesc prieteneşte.
[Imagine: 2z7exb6.png]
Tnx, Tox!<3

Lăv mai femili :]]:
Fiică: Beki
Soţia: ♪ Ąѕђą ♪
Mama Soacră: Tweety
Cumnăţica: Ame

My fic: Hypnose; My drawings; My photos
#10
Heya dear si mersi ca m'ai anuntat ^^ Well, la fel ca celelalte capitole, este lipsit de greseli, sau mi se pare mie?/:) Anyway, nu am stat sa caut.Descrierea este mai abundenta, cred.Dialogul nu e sec, cel putin dupa parerea mea.Uhm actiunea :-? Well, mie, una, mi se pare cam grabita.Adica, tot ce ai descris si narat in acest capitol este parca in opozitie cu ce ai spus despre personaj mai sus >.< Adica, mi s'a parut ca tipu era ceva mai dur, sau a fost doar in imaginatia mea? o.O Anyway, mai am o remarca.De ce e capitolul atat de scurt?x.x Stiu ca ai inspiratie in capsorul acela mic, deci sper ca pe viitor sa fie mai lung, oke?;;) Uhm, ma bucur ca mi'ai ascultat sfatul si ai inceput sa numerotezi capitolele ^^
Pai, altceva nu cred ca mai am de spus.Sper sa ai multa inspiratie in continuare si astept next'ul [sper sa ma anunti cand il postezi].
Zbye ~
Time you enjoy wasting, was not wasted.




Utilizatori care citesc acest subiect: 1 Vizitator(i)
This forum uses Lukasz Tkacz MyBB addons.