Animezup - forum manga si anime

Frisoane...Durere,frica ....Toate aceste senzatii pe care Hinaria nu le mai simtise de o perioada lunga de timp.Uraste slabiciunile,slabiciuni de care a crezut ca a scapat.Le uraste deoarece devin parte din ea, ii e frica sa nu cedeze...sa nu moara,ii e frica sa nu piarda...
Aceasta suferinta incetase.Durerea pe care o credea mortala, durere a carui sfarsit il credea departe il credea nesfarsit.Nu stia ce se intamplase si de ce erau doua doua zane langa ea?Inca vedea slab si nu putea sa stea pe picioare....Una din zane era la pamant ranita si extenuata iar a 2-a o privea suspicios dar in acelasi timp bland.Se gandea ca nu vrea sa ii faca rau din moment ce a salvat-o..dar de ce?O simpla necunoscuta...de ce au salvat-o?Dupa ce a primit raspunsurille la aceste intrebari a schitat un zambet trist... dar era un zambet .Vroia sa isi arate recunostinta oricum si in orice situatie.Dupa ce zana care i-a vorbit pana acum i-a prezentat situatie in care ii propuneasu sa le ajute sa caute un magician malefic, nici nu a stat sa se gandeasca si a acceptat imediat .Oare facea asta din mila pentru zana care a riscat mult pentru ea?Mila pe care a simtit-o pentru fiintele devoarte de demon?Mila care este o forma a iubirii iar iubirea o parte a prieteniei.
Inca nu avea incredere totala in zane...parca ceva nu o lasa sa zambeasca,sa le multumeasca in felul cum ar fi vrut...ceva o retinea.Dupa cateva ore ,ore in care Hinaria a zburat de colo colo in cautare de apa si plante medicinale pentru Anastasia..ore in care ingerul nu a putut sa se relaxeze deloc deoarece ganduri ciudate ii treceau prin minte...se gandea ca poate exista prietenie ...poate exista acel sentiment necunoscut ei...sentiment in care nu credea pana acum.
Intr-un final zana care a salvat-o pe Hinaria si-a revenit complet.Cele trei s-au hotarat sa plece mai departe iar ingerul statea la distanta de cele doua din motive pe care nici ea nu le stia.Acum nu mai era singura....avea..prieteni?Sau o alta lupta pe care trebuia sa o dea cu realitatea?Poate doar o alta minciuna pe care trebuie sa o indure.

Yume observa teama si neincrederea din ochii Hinaria,era si normal calatorea cu doua zane despre care nu stia absolut nimic.Soarele apunea iar noaptea se asternea o data cu rasaritul lunii.Anastasia aprinse un foc pentru a se incalzi,totusi ingerul suferintei statea retrasa departe de lumina si caldura focului.Yume se apropie incet de ea si ii spuse:

"~Este normal sa nu ai incredere in nimeni,nu te condamn.Dar nu vei reusi sa invingi de una singura de fiecare data.Noi nu-ti vrem raul,altfel nu te ajutam.Pentru mine,oricine ce incearca sa protejeze o fiinta nevinovata,imi este prieten.Nu este usor sa fi singur..."

Yume privea spre stele trista.Isi amintea fiecare sfat,fiecare gest,fiecare vorba a persoanei care o crescuse,bunica sa,de la care invatase sa aprecieze viata,prietenia,iubirea,cele mai importante comori ale unei persoane.O lacrima i se prelinse pe obrazul ei,toata viata se intrebase cine ii erau parintii,nu stia absolut nimic despre originea ei.

In timp ce Yume ii vorbea de singuratatea,de tristete si despre greutatile vietii ingerul realiza ca nu are de a face cu o oarecare zana....Parea buna dar trista in acelasi timp ca si Hinaria de asemenea...Oare ii intelegea sentimentele?

"Oare chiar stii...ca nu e usor sa fii singur?Parca mi-ai citi gandurile...Parca doar dintr-o privire mi-ai vazut toata viata...singuratatea...pe care am trait-o..pana acum."
Yume nu o mai privea pur si simplu zambea...si privea cerul in continuare asa ca Hinaria s-a gandit sa o lase singura...Cateodata e mai bine asa.

In acest timp Anastasia statea singura la caldura focului privind-o pe Hinaria cu blandete si prietenie...parca ar fi chemat-o langa ea.Hinaria s-a apropiat dar caldura nu ii placea o dureau ochii si nu ii era nici frig dar totusi profita de moment pentru a-i multumi zanei ca a salvat-o.

"Tu pari cu adevarat vesela si poate ai prea multa incredere in persoanele din jurul tau...de ce m-ai salvat?Nici nu ma cunosteai...Iar zana cealalta are o rpivire trista si...nu pot descrie parca ar vrea sa spuna ceva dar...nu poate.Stii ceva despre asta?"
Cele doua o priveaupe Yume de la departare care cugeta in continuare...la ce se gandea nimeni nu stia dar...oare cele doua ii ascundeau ceva Hinariei...?

"Pentru fiecare intrebare se presupune ca exista un raspuns nu? Unele intrebari nu au raspuns iar la altele e mai bine sa nu le stii. Intr-o zi, cat de curand poate vei afla sau poate nu? Totul depinde de soarta noastra si fiecare isi alege drumul. Stiu ca Yume vrea sa vii cu noi si sincer ma bucur. Poate simti ca nu e locul tau aici dar va fi imediat ce ne vei cunoaste si acuma iarta-ma daca te voi ruga sa ma lasi sa ma odihnesc. Inca nu sunt complet revenita." Anastasia avea dreptate. Inca nu o cunostea destul de bine pe Hinaria. Era o fire vesela, ii placea sa vorbeasca cu lumea si invatase sa ii citeasca dar ingerul durerii nu reusea sa o convinga ca e in fond o persoana buna. Hinaria o parasi pe Anastasia ca sa se intinda si ea caci selena se afla deja la locul ei de cinste pe bolta. Zana se intinse si inchise ochii. Mintea ei era plina de ganduri, de adevaruri, de trairi, de trecut si prezent, si desi nu vroia sa recunoasca si de viitor. Ii era frica ca va fi distrusa daca nu este cu Yume, ii era frica ca vrajitorul care a distrus Faylinn o va gasi. Deodata isi aminti de ziua cand Failynn a fost distrus si ca a jurat sa respecte promisiunea facuta consliului. In curand adormi, cu spearanta unei zile mai bune in gand.

Yume urmarea in continuare stelele de pe bolta cereasca,admira frumusetea reginei noptii.Desi nu dorea sa accepte,gandul ca ar putea descoperi ceva infricosator in legatura cu originea ei,o inspaimanta.De ce nimeni nu a vrut sa-i spuna cine era cu adevarat?Ce mistere ascundea bunica ei?De ce nu stia nimic despre parintii ei?Nu gasea nici un raspuns.La un moment dat furia ei crescuse dinnou cand isi aminti ca Faylinn fusese distrusa,singurul loc unde traise fericita si unde putea sa afle adevarul.Sufletul ei era mai intunecat decat noaptea,mai rece decat gheata.Yume simti ca cineva o urmarea si privi in spate.Era Hinaria,care statea sprijinita de un copac,urmarind-o.Ridicandu-se,zana se apropie de inger incet si spuse:

"~Ar trebui sa ne odihnim,maine ne asteaptam un drum lung plin de capcane si multe primejdii.Noapte buna." spuse Yume indreptandu-se spre foc pentru a se odihni.

Soarele rasari,iar un val de caldura incepu sa se simta.Razele fierbintii mangaiau chipul celor trei fete,in cele din urma trezindu-se.In timpul somnului Yume o visase pe bunica ei,care o sfatuia sa fie puternica,sa aive incredere in puterile ei si sa nu renunte cu usurinta.Era foarte vesela si plina de energie,stia ca nu e singura.

"~Sunteti gata de aventura?Sa mergem..."spuse zana zambind.

Dupa ce Silver ,Kadomy ,Kana si Azareth pornira spre padure , din senin un demon ii ataca fulgerator . Creatura care seamana cu un dragon numai ca e mai lung si are pene pe spate si crestet , se avanta spre pamant cu tinta clara . In agitatia atacului , Kana se desparte de grup si se fereste ,in timp ce ceilalti se retrag in desisul padurii . Monstrul se avanta iarasi ,lovind in plin pamantul si surpandu-l . Kana incearca sa fuga ,dar pamantul ii aluneca sub picioare si cade in gol . Totul se intuneca brusc...

Unde va ajunge Kana? cine o va salva acum?

Continuandu-si calatoria,atat Yume cat si celelalte simti un pericol apropiindu-se cu viteza de ele.Era un demon cu pene pe spate care se avanta sa le atace.Hinaria si Anastasia se pregati de atac,in timp ce Yume privi in jur cand vazu o surpatura.Se apropie si simti o fiinta cazuta acolo,Yume isi concentra puterile pentru a o scoate de acolo,in timp ce Anastasia si Hinaria luptau cu demonul.Reusi sa o salveze dar zana era acum sleita de puteri.Demonul ataca persistent,cand deodata se indrepta spre Yume si cealalta fiinta.

"~Nu-ti voi permite sa mai faci rau.Ai ranit deja o fiinta si e de ajuns."deodata furia Yumei crescu,sporindu-i puterile,puteri pe care pana acum nu le avusese niciodata.Dintr-o data demonul cazu la pamant si nimeni nu intelegea cum se intamplase acest lucru.Imediat Yume lesina,iar cand se trezi Anastasia,Hinaria si cealalta fiinta stateau langa ea.

"~Ma bucur ca esti teafara",spuse Yume " din cate imi dau seama acum esti singura si nu se stie prin ce pericole mai treci,daca vrei poti veni cu noi.Cu cat suntem mai multi cu atat puterea noastra este mai mare si putem sa ne aparam mai bine.Eu sunt Yume,iar ele sunt Anastasia si Hinaria."

Dupa ce se asigura cu Yume e bine ,Kana se prezinta:
'Sunt Kana ,si vad ca voi doua sunteti zane [aratand spre Anastasia si Yume] iar tu un inger ,nu?[intorcandu-se spre Hinaria] Nu stiu exact ce s-a intamplat ,dar se pare ca m-ati salvat .Va multumesc! Apropo ,nu ati vazut inca o fata ,un baiat si un lup pe aici? ' si Kana incepe sa se invarta prin imprejur ,dar nu gaseste nimic .

Resemnata ,se intoarce spre salvatoare :' Poate au luat-o inainte prin padure...pe aco-' dar Kana nu isi termina propozitia ,ca nu gaseste padurea.

'0_O Puteam sa jur ca acolo era o padure!!! ' Dar Yume ii explica ca pentru a putea distruge monstrul ,au trebuit sa se departeze de padure ,asa ca nu mai sunt in apropierea ei...

'aaa... bine...Dar voi unde va duceati?' raspunde intr-un tarziu Kana .

Hinaria o privea ciudat..I se parea putin copilaroasa,dar parea draguta.Cu toate ca nu avea incredere s-a apropiat de tanara pentru a o lamuri:

"Ele m-au salvat si pe mine.Am fost exact intr-o situatie ca a ta...Si totusi tu pari atat de increzatoare parca ne-ai cunoaste.Oricum noi mergem in cautarea unui vrajitor care a furat niste cristale.Povestea e mai lunga ...si nu sunt sigura ca o inteleg perfect asa ca nu cred ca sunt buna pentru a-ti explica asta...si eu sunt Hinaria.cum ai zis ca te cheama?"

Cele doua zane si Hinaria se uitau ciudat la Fata.....se intrebau ce specie e...lup?oare cat de puternica e?Oare e la fel de prietenoasa cat pare?Hinria le spuse sa taca.Ceva se auzea din departare dar ce era?Ingerul a zburat de o data la inaltime pentru a vedea cine e...dar nimic.In acest timp cele doua zane se uitau prin toate partile caci Se auzeau zgomote puternice si rasete ciudate...Oare ce era?

O noua tovarasa de calatorie care arata ca lup? Anastasia era lasata fara cuvinte. Era bucuroasa ca vor fi mai multe dar tanara i se paru putin prea increzatoare in ea si vorbareata. Nu ii prea placea sa vorbeasca mult pentru ca ea insasi era o fire tacuta inchisa in ea. Era unica pe care Yume nu o putea "citi" iar acesta era si lucrul ciudat la ea. Hinaria era de-a dreptul incantata de Kana.
"O sa avem parte de multe peripetii pana il gasim pe vrajitor. Daca ar sti Kana cat de mult se inseala. Si totusi este doar o sansa sa aflam cine de partea cui lupta. " spuse Anastasia mai mult pentru ea insasi fara sa vie auzita de nimeni doar de Hinaria care se uita la ea vazando bolborosind ceva neinteles ei.
"Haideti sa facem un mic popas. Sa mancam ceva si sa bem. Tocmai am iesit dintr-o lupta si Yume cred ca esti putin obosita. Deci ce ziceti? " Celelalte trei fete se uitara una la alta si dadura din cap in semn ca era o idee buna. In cateva minute erau asezate pe o paturica movulie fiecare cu deseaga de mancare in fata ei si mancand. Doar Anastasia privea spre locul unde Kana aratase padurea. Era ceva ciudat in legatura cu locul acela da nu isi putea aminti ce; stia ca se afla in amintirle ei dar timpul trecuse prea mult peste ele si fusesera uitate. Doar speranta ca isi va aminti ii aducea linistea sufleteasca.