Animezup - forum manga si anime

Da, un alt fic cu o tema putin diferita, legata de alchimie si puterea ei. Sper sa va plac, chiar daca sunt incepatoare. In spiratia mea e Full Metal Alchimist, unul din anime-urile mele preferate.





Chimie vs Alchimie




Capitolul 1- Ora de chimie


“Apa, 35 de litri; carbon, 20 de kg; amoniac, 4 litri; lamaie 1.5 kg; fosfor 800 de grame; sare, 250 de grame; praf de pusca, 100 de grame; fluor, 7.5 grame; fier, 5 grame; silicon, 3 grame. Acestea sunt elementele care fac un corp uman adult. Folosind alchmia se pot reinvia mortii, acesti la inceput find o papusa fara inima, dar mai apoi cu ajutorul acestei stinte se pot face minuni…doar ca nimeni nu a ajuns la o asemenea concluzie pana acum…alchimia e o stinta pierduta, dar nu pentru mult timp. Mama va traii din nou, nu mai e mult…”

-Kail, cum ai dormit? aud o voce groasa a unei batrane.
Imi deschid ochii de un verde intens si o vad in fata mea pe profesoara de chimie. Era destul de batrana, avea parul alb prins intr-un coc, ochii caprui atintiti spre mine, spatele drept, puteam jura ca a fost in armata. Nu am spus nimic, ci doar mi-am intreptat privirea in celelalte parti, observand ca sunt in laboratorul de chimie. Mii de sticlute, mii de experimente stupide, cui ii pasa de ele? Ori cum nu folosesc la nimic, cel putin mien u mi-au folosit, stinta nu a salvato pe mama. Am schitat un zambet fals, dupa care m-am ridicat in picioare si am raspuns indraznet la intrebarea babei:
-Da, am dormit extrem de bine, de acum numai aici am sa dorm!
Toti colegii mei au inceput sa rada la auzul spuselor mele, astfel facandu-masi pe mine sa rad. Am observat ca profesoara incepe sa faca riduri, asa ca ma apuc sa rad din ce in ce mai tare. O uram de doamna Karla, nu era la fel ca ceilalti profesori. Adorasem chimia, inca din clasa a 7-a si am hotarat sa merg pe calea acestei stinte, dar de cand a venit ea in scoala nu am mai putul sa particip la nici un concurs sau sa mai i-au vreo nota buna la ea, la ora. Era ca un ghimpe, ce ma impungea de fiecare data cand ma atingeam de ceva din laboratorul de chimie. Din cauza ei eu urasc acum chimia. Anul acesta ceva s-a schimbat la ea. Ma urmareste de fiecare data cand are ocazia, poate si din cauza ca nu mai prea vin la orele ei. Am inceput sa citesc carte legate de chimie si regulile ei, pana cand am gasit o carte sftraveche legata de alchimia intunecata. Mama nu a fost de accord cu mine si nu ma lasat sa practic asa ceva, nu am stiut nici o data de ce nu ma lasat, dar asta nu ma oprit sa invat pe ascuns, desi nu am avut curaj sa fac un experiment pana nu am ajuns sa fac 16 ani. Dar cand am incercat sa ii vindec rana mamei ceva s-a intamplat si cum nu stiam pe atunci de schimbul echivalent, am dat gres. Mi-am pierdut mama, singura persoana pe care o stiam din toata familia measi singura persoana pe care o iubeam mult. Odata cu ea s-a dus si iubirea mea, iar eu in schimb am primit un dar ce nu mi-a folosit la nimic: intunericul. De cand a murit mama batrana asta ma urmareste si nu stiu ce sa fac in legatura cu acest lucru.
Deodata simt ca fata incepe sa ma usture, iar eu imi revin la realitate. Karla asta chiar ma enervat, nu-mi vine sa cred ca m-a plesnit. Nici unul din colegi mei nu mai vorbea acum. Profesoara imi spuse sa imi adun lucrurile si sa nu sa plec, era supart pe nime, ce e clar e clar. Asa am si facut, m-am saturat de orele ei de nimic. Nu a stiut nimic despre chimie, nu sunt prostul ei. Vrea ceva de la mine si am sa aflu exact ce. Mi-am adunat lucrurie rapid si am iesit afara din laborator, indreptandu-ma spre toaleta. Intru intr-o cabina, nestins ce sa fac. De ce mi se intampla mie asta? De ce mie trebuia sa-mi placa chestile astea? Mi-am prins in mana cateca suvite din parul meu rascat, incepand sa la strand in pumn pana am scancit. Nu am stiut cat timp am stat in acea cabina, dar am auzit clopotelul, semn ca ora s-a terminat. Mi-am luat ghiozdanul in spate si am iesit din baie, pentru a ma intalni cu prieteni mei. Ii vad ca se indreapta spre clasa, asa ca ma indrept spre ei, ajungandu-i incetul cu incetul.
-Marfa, frate! Cum reusesti sa vorbesti cu profa in felul asta? il aud pe Tedy, prietenul meu, supranumit si vanatorul-ii placea sa ,,vanete” fete sis a-si bata joc de ele-, ce isi trece mana prin parul sau blond ce ii atarna in toate partile.
-Te obisnuiesti de la un timp, plus nu ma intereseaza ce zice ea, la urma uremei e doar o baba enervanta ce nu stie cine sunt sau cu cine se pune.
-In cazul asta, domnisurile Kail, nu o sa-ti fie frica de pedepse, aud vocea cotoroantei din spatele meu.
Nu aveam nici o scuza ca asa ca am hotarat sa ma dau batut de aceasta data si sa o las sa zica ce are de zis. Imi spune ca dupa ore sa vin in laboratorul de chimie si sa nu incerc sa fug pentru ca nu am scapare de data aceasta. Orele au trecut cum nu se poate spune mai repede si a venit timpul sa merg in laboratorul de chimie. De data asta eram nerabdator sa vorbesc cu ea, nu stiam stiam de ce, dar stiam ca nu va fi ceva de bine, dar nici de rau. Cand am ajuns in laborator am ramas uimit de cea ce am vazut. Biroul era plin de cercuri de transmutatie, cercuri folosite la practicarea alchimiei. M-am indreptat spre birou, dar cand am vrut sa ating unul dintre cercuri, am simtit un fulger ce imi strapund corpul.
-Vad ca sti ce sunt, intrebarea e de ce te joci cu focul.
Imi indrept privirea spre locul de unde am auzit vocea si am vazut pe Karla ce ma studia din priviri. Daca stia despre mine, atunci poate ca stia si despre mama. M-am uitat insistent la ea, dar nu stiam ce sa-i adresez, nu stiam daca ce fac e bine sau daca faptul ca am venit aici a fost o idee buna. Femeia se indreapta spre mine, luand de pe masa niste nisip. Il pusese pe masa, pe unul dintre cercuri, ordonandu-mi sa transform nisipul intr-o bucata de sticla. Nu am facut nimic, doar am stat. Nu vroiam sa ii arat ei ceva, nu aveam incredere in ea. Dau din cap in semn ca nu o sa execut ordinul pe care mi la dat. Se enerveaza, apoi se indreapta spre usa, spunandu-mi inainte sa ies ca sunt un ratat.
-Crede-ma, stiu cine esti si sa sti ca si Colonelul Roy stie despre tine.
-Cine? am vrut eu s-o intreb, dar a iesit din incapere inainte de a auzi intrebarea mea.
Dupa ce a plecat din laborator, am incepul sa ma uit pe masa, gasind trei carti ce am crezut ca au legatura cu alchimia, si asa si era. Am inceput sa rasfoiesc una dintre carti, si dupa ce am vazut ca imi place continutul cartii, le-am luat de pe masa pe toate trei, gandindu-ma ca o sa i le aduc dupa ce le termin si ea nu va sti nimic. Ies din incapere, gandindu-ma la acel Roy. La urma urmei profesoara asta imi ascunde multe, dar cu siguranta nu vrea sa-mi spune ce anume. Are legatura cu mama si voi afla despre ce e vorba, indiferent ce s-ar intampla cu mine. Voi invata alchimia si o voi practica,, ori ce ar zice restul lumii despre mine.

Hi! Dragut capitolul....mentii suspansul si asta e bine. Si eu sunt curioasa cine e acel Roy,si de unde stie profesoara atatea lucruri despre Kail. De asemenea i-mi place de Kail,:x deoarece chiar stie sa se poarte cu profesorii, comportament ce ma atras mult. :)) Sincer, mi se pare o idee buna, nu prea le am yo cu chimia dar pare interesant, si modul in care explici in termeni stintifici e taree.:p
Deci ficul i-mi place. E ok! Astept nextul si te rog grabeste-te!!!
ByeBye :d

Bun, iata ca dupa ce a trecut atata timp am venit cu nextu". E ca scurt, scuze ca am intarziat am avut multe pe cap gomenasai.

Capitolul 2- Colonelul Roy


Ma ridic somnoros din pat cu gandul de a ma duce la baie sa fac un dus, deoarece eram transpirat, toata noaptea gandindu-ma la numele acelui colonel ce mi-l spuse profesoara Karla. Ma intreb cine sunt ei si ce lagatura au cu mama. Imi las gandurile in urma, intrand in cabina de dus, dand drumul la apa rece pentru am ma inviora. Picaturile reci, imi fac corpul sa tresara la fiecare atingere. Opresc robinetul si ies din baie ud, megand prin casa gol pusca fara sa stiu in ce camera doresc defapt sa ajung. Oh, viata asta! Eram prea nerabdator si stiam eu acel proverb “Graba strica treaba!”, dar asta e curiozitatea umana e cea ce ne doboara pe toti. Merg intr-un sfarsit in camera mea si aleg din dulap niste haine la nimereala, fara a-mi pasa daca se potrivesc unele cu altele. Imi iau ghiozdanul in spate si ies pe usa indreptandu-ma cu repeziciune spre scoala. M-am oprit in fata trecerii de pieton pentru a astepta ca semaforul sa arate culoarea verde. Deodata vad o fetita ce trece strada pas cu pas, semaforul fiind inca rosu. Totul era asa ciudat, nimeni nu parea sa se ingrijoreaze din aceasta cauza. Alerg spre ea pentru a o opri, moment in care mai mult voci imi spuneau sa ma opresc. Cand doresc sa o prind de mana, pur si simplu trupul meu trecuse prin al ei, parca af fi o fantoma. Fata acum se afla in spatele meu continuand sa mearga, fara ai pasa ca eu trecusem prin ea. Poate ea nu ma vedea, poate nimeni n-o vedea, dar acum eram prea socat de cea ce se intamplase pentru a spune ceva. Cand imi dau seama ca nu o pot ajuta, imi dau si seama ca eu sunt in mijlocul strazii. Incerc sa fug, dar picioarele mele devin tepene, iar eu raman nemiscat. Audeam un sunet puternic si imi mut imediat privirea in partea dreapta, vazand un camion ce se apopia claxonand si incercand sa franeze, desi nu putea din cauza vitezei prea mari. Imi inchid ochii, crezand ca acesta imi va fi sfarsitul, dar imediat ce sunetul camionului se inteteste, cineva ma prinde de mana si ma trage spre el prinzandu-ma in brate. Din instinct, din cauza frici ma prind de el si il inbratisez, fara sa stiu cine e cel care ma salvase. Totul era din ce in ce ma greu de descifrat si aveam o senzatie de greata intensa. Imi las trupul moale despartind trupul de minte.
Imi deschid ochii, a doua oara ape ziua de azi, desi observ ca nu sunt la mine acasa. Langa patul meu statea un barbat inalt, brunet cu ochii de un albastru intens fixati pe mine, neschitand nici un fel de expresie. Vreau sa ma ridic dar simt cum tot capul imi ia foc si imi duc mana la cap scancind puternic.
-Nu are rost sa te misti, te va durea capul ceva timp, aud vocea brunetului.
-Cine esti? spun cu o voce ragusita.
-Intrebarea e cine esti tu? aud vocea barbatului amuzata de intrebarea pe care i-am adresat-o.
De obicei m-as fi suparat rau pe cineva daca ar rade de mine, dar acum nu puteam, pur si simplu ceva ma facea sa tac si sa ascult. Aud cum barbatul ofteaza puternic si se ridica de pe scaunul pe care statea. Iesise din camera si se duse undeva incepand sa caute ceva. Da, sa se duca la dracu ca nu m-ar fi interesat, tot ce as vrea e sa plec de aici. Abea atunci am incepul sa studiez camera. Pereti erau de un galben intens, iar mobila parea cum nu se poate spune de veche. Nu mi-as fi dorit o asemenea camera in viata mea. Il vad ca patrunde din nou in camera in care ma aflam eu, dar nu il las sa intre bine in camera ca incep sa il iau peste picior.
-Asulta aici, handicapatule, nu sunt o jucarie sau un indicator, asa ca nu trebuie sa dau eu explicatii unui psihopat ce aduce in casa lui pe oricine prinde pe strada. Gata, eu am plecat de aici, am lucruri mai bune de facut.
-Ca de exemplu sa inveti alchimia ca s-o reinvii pe sora mea, aud vocea baratului ce se uita la mine atent asteptand sa-mi vada reactia ce si-a facut imediat aparitia. Ar trebui sa vorbesti mai frumos cu cineva ce ti-a salvat viata sit e si ingijeste.
Mi-am marit ochii, nevenindu-mi sac cred ce aud, dar gandinu-ma ca doar face pe nebunul, m-am indreptat spre usa pentru a pleca, dar acesta ma prinde de mana strangand-o cu putere, facandu-ma sa icnesc de durere, trantindu-ma din nou pe pat.
-Mai bine vorbim! Oricum nu prea faci nimic la scoala, nu-i asa? Aud vocea strainului. Isi arcuieste buzele intr-un zambet si imi raspunde pe masura; vad ca ti-am atras atentia.
Se aseaza langa mine si imi intinde o cana cu un apa si o pastila, zicandu-mi s-o i-au ca sa nu-mi fie rau mai incolo. Vroiam sa-i mai spun vreo doua, dar ce rost avea? Am luat pastila privindul insistent, fara a-mi retrage “botul” din cana. Firele sale rebele de un negru intens ma face sa ma gandesc la un fel de vant ce ma loveste din plin, iar mai apoi imi alina ranile provocate pe parcursul vietii. Aveam o senzatie ca el avea legatura cu cea ce imi spusese profa aia tampita. Ochii lui se intersecteaza cu ai mei, vrand parca sa ma intimideze, dar nu reusira deoarece imi intoarsem privirea in cealalta parte. Nu intelegeam ce e cu mine, totul era cidat. Ma simtiam ca si cum cineva m-ar atrage spre el, iar eu as merge pe diagonala, nevrand sa ma duc la el, dar nici sau ma intorc sau sa merg paralel cu el. Cand terminasem de baut apa, imi luase cana din mana si o puse pe noptiera, apoi se intoarse spre mine uitanduse insistent la pieptul meu. In acel moment imi doream sa fiu ori unde, dar nu aici. Fata incepu sa mi se imbujoreze, prinzand o culoare rosiatica, facadu-ma sa ma stanjenesc. Nu puteam crede ca ma inrosisem din cauza unui barbat. Totusi brunetul era calea mea spre success. Daca avea legatura cu mama si stia ce e alchimia, atunci sigura stia sa o practice. Dar nu avea nici un motiv sa ma invete si pe mine, deci nu il puteam intreba asa ceva. Atunci mi-a venit o idee geniala. Stiam ca mama avuse o sora mai mare, dar nu si un frate. Un zambet mi-a navalit ghipul, mi-am intors privirea spre el si am zis:
-Regret cred ca ma confunzi, mama mea nu e moarta sin u a avut nici un frate, iar alchimia…Alchimia? Vorbesti serios? Nu esti intreg la minete, asa ceva nu exista…spun in batjocora.
Nu imi raspunse. Continua sa se uite la pieptul mea, fara sa spuna ceva. Statuse ceva timp in aceasi pozitie, pana cand am simtit ca devine din ce in ce mai enervant. De ce facea asta? Pana la urma nu i-am facut nimic ca sa imi spune mie toate astea. Ma ridic de pe pat si ma indrept spre usa, vrand sa plec, dar acesta ma prinde de mana strangand-o puternic. Ma uit spre el confuz, iar apoi ma incrunt puternic. Imi deschid gura vrand sa tip la el, dar mi-o ia inainte.
-Da-ti bluza jos! aud vocea sa dura si autoritara.
Incep sa rad si sa-l injur de orice as fi putut, inclusive de asa zisa lui sora care cica era mama mea. Nu aveam de ce sa-l ascult, mai ales ca imi ceruse o mare tampenie. Imi da drumul la mana, repetandu-mi din nou sa-mi dau jos bluza, dar eu nu am miscat nici un deget. Stateam si ma uitam confuz la el, fara sa-mi pot explica de ce nu ma miscam. In mintea mea se procesau o multitudine de idei, dar corpul meu nu facea nici una dintre acestea, nici macar nu dorea sa paraseasca casa strainului. Atunci am observat privirea furioasa a barbatului. Ma prinse de bluza, ridicandu-ma pe sus, facandu-ma sa scancesc puternic. Nu intelesem nimic. Deodata ma simt izbit de un perete, scancind. Imi prinde de bluza cu ambele maini, tragand de ea cu putere pana se rupse, lasand pieptul meu alb la vedere. Incepusem sa tremursi sa devin din ce in ce mai agitat.
- Sta..i…ce faci? il intreb printre scancetele ce continuara sa se auda in intreaga camera. Nu-mi raspunse, ci imi aplicase un pumn in stomac, lasandu-ma fara suflare. Ceva era in neregula cu acea durere pe care o simteam. Corpul incepu sa-mi arda, iar trupul meu deveni din ce in ce mai moale. Cand isi retrase mana am putut obseva un mic punct negru pe pieptul meu, dar nu intelegeam de ce era pe piepte pentru ca el ma lovise in stomac. Cu siguranta folosise alchimia, dar nu intelesem cum facuse asta fara cerc de transmutare. Deodata ma las la pamant incepand sa scuip o cantitate destul de mare de sange. Mi se facuse din ce in ce mai rau. Se apropiase de mine si imi ridicase barbia sus, dar nici acest lucru nu ma facu sa scap de greata ce o simteam in gura. Nu avea gust sarac, ca sangele obisnuit, ci un gust acru ce il poti simti doar in adancul sufletului cand esti trist si te cufunzi tot mai mult in acea tristete, pana nu mai sti unde iti sunt proprile tale maini din cauza ca te duci la fund de unde, cu greu te mai scoate cineva. Ce era adevarat era ca imi era frica, nu stiam ce sa fac. Nu stiam cine era acel barbat. Il vad cum incepa sa ma mangaie pe fata si zabeste.
-Ai grija caci eu nu sunt profa ta de chimie, care daca nu faci ce trebuie nu-ti face nimic. Am sa te fac sa suferi de fiecare data cand nu vei asculta ce iti spun. Am sa-ti fac viata un chim asa cum i-ai facut-o si tu surorii mele, omorand-o, vierme ce esti. Ai grija ce acel mic punctulet pe care il ai pe trup e inceputul unui sigiliu creat de alchemist pentru a distruga apa din corpul uman, iar in momentul in care acest sigiliu va fi complet o sa zici ca-ti doresti sa mori decat sa suporti ce va urma. Stai asa, taci ca nu am terminat, imi spune cand imi arcuiesc buzele pentru al ruga sa-mi de-a pace deoarece cea ce imi spuse devenea din ce in ce mai stanjenitor si groaznic. Pentru a putea sa imi respecti ordinele trebuie sa fi al meu, iar din acest moment tu esti umbra mea. Asta in alchimie inseamna ca tocmai ai devenit scavul meu.
Il vad cum se apropie de mine, stergandu-mi gura de sange, ce se prelingea pe podeauna rece. Ochii mi se marira in momentul in care am simtit ca buzele sale catifelate le prind pe ale mele intr-un sarut lung si dulce. Din instinct imi intredeschid buzele lasandu-l sa partrunda in gura mea, gustand fiecare participa pe care o descoperea. Limba sa imi masa toata cavitaea, pana o gasise pe a mea incepand un joc pasional si pervers, simtind ca suntem unul si acelasi. Buzele sale ferme le mangaiara pe ale mele, incalzindu-le cu savoarea lor. Nu puteam sa zic nimic, il lasasem sa continue jocul ce era din ce in ce mai ispititor. Trupul meu incepu sa tremure din toate partile, iar eu simteam ca nu mai resist. Cei drept, imi placea, chiar daca nu participam la sarut. Inima imi batea cu putere, parca ar vrea sa-mi sara din piept. Imi pun mainile pe piptul sau, vrand sa-l indepartez, dar nu reusisem deoarece eram mult mai puternic decar mine. Imi elibereaza buzele, moment in care am inspirit puternic, dar simteam ca aerul nu vroia sa intre in plamani. Ma trage in bratele sale pentru a ma linisti, lasandu-mi privirea in jos, neputand sa-l privesc, fiind prea stanjenit de situatia in care ma aflam. Inima imi batea cu putere, la fel si a lui. Mintea mea incepul sa paraseasca trupul, ducandu-ma pentru a treia oare pe ziua de azi in lumea viselor. Mi-as fi dorit sa raman acolo si sa nu ma mai trezesc. Un singur lucru am mai putut sa spun, dar nu stiam daca chiar l-am zis sau doar l-a gandit.
-Roy…

Deci... tocmai ma uitam la un film si eu cum nu prea dau importanta filmelor bibliografice m-am gandit sa-l opresc si sa citesc ceva, am gasit fic-ul tau si acum incep sa-ti spun cum l-am descoperit :]] Blah, blah, blah, oricum sunt doua lucruri despre acest fic pe care le ador.
1. E yaoi si 2. Full Metal Alchimist, hello Roy e asa de hot :"> Deci...am noroc ca am gasit ceva pe gustul meu ;]
Sa vedem um...a fost cam dur, dar imi place ideea cu sclavul :"> si sarutul, auuu....sarutul :X:X:X A fost...minunat, mirific, magnific etc. :]]

Sper sa aduci next-ul repede.
Succesc darling *hug*

Hmmm,cu ce sa incep...ficul este super!
Chiar pusesem ochii pe el,dar am zis sa-l las ca un extra,dar ieri s-a intamplat sa ma plictisesc fooarte mult si am zis sa-l citesc in metrou:)) .In primul rand cand am inceput sa citesc,aveam o fata usor uimita,adica nu-mi dadusem seama daca e original sau fan fiction,dar dupaia m-am dezmeticit.Nu sunt cu puricatul,doar cu comentatul,fiindca si asa eu nu am ochi de vultur cand citesc:-" Cel mai mult imi place ca l-ai pus pe Roy,il ador pe omul ala si ma intreb ce o sa-i faca in continuare,iar eu sper ca multe:DDeci Roy e unchiul lui...ce norocos!>.<
Deabia astept urmatorul capitol.Sa ai inspiratie abundenta!
Byyye>:D<

Multumesc pentru comm-uri. Am venit cu nextu', scuze de intarziere! :)


Capitolul 3- Tehnica transmutatiei


“Chimia, stinta cea mai grea si cea mai amanuntita dintre toate. Cum s-a format ea? Cine a inventatat-o? Multi au cauzat raspunsul, dar putini l-au gasit. Nu oameni au descoperit chimie, ei au descoperit elementele si calculele matematice. Chimia a fost inventata la fel ca alchimia, la fel ca o Piatra Filozofala, din nimic. Chimia isi ia puterile din ale alchimie, iar oameni din alti oameni mult mai slabi decat ei. Energia isi trage puterea de la o alta energie mult mai slaba. Dar eu? Mama mea o fost omorata de puterea alchimie, ce i-a supt si ultimul stop de putere. Toti din jurul meu ma batjocoresc, luandu-mi toata puterea si toata energia, iar acum acest strain ce se da drept fratele mamei mele, singura sursa de putere a mamei imi strapunge sufletul, luandu-mi si ultima picatura de speranta, ca alchimia e jocul care nu poti sa-l joci numai daca nu esti dominat de nimeni. Steaua sperantei mele cade si in locul ei se ridica luna ce ma face sa cad in genunchi si sa cer indurare. Capul ma doare din ce in ce mai tare si nu stiu ce a fi mai bine: sa plec sau sa raman? Trupul incepe sa-mi tremure de frica, nestind cum sa reactioneze. Nu-mi doresc decat un singur lucru. Sa sfiedez legile chimiei si sa creez iubirea artificeala, iubirea adevarata. Sau poate…totul e doar in imaginatia mea, poate vreau doar sa o vad pe mama…”
Brusc ma ridic in sezut si incep sa tusesc sacandat. Nu puteam intelege nimic, nu putea descifra nici o culoare. Toate erau amestecate intre ele, facand totul sa semene cu o ultima privire inainte de moarte. Deodata simt o mana calda pe fata mea si o voce ce ma stiga in continuu, dar eu nu raspund la nimic. Incetul cu incetul, imaginile si culorile incep sa se imbine in modul lor natural, facandu-ma in sfarsit sa vad camera unde ma aflam. Eram pe un pat din lemn de pin cu o cuverturi albastre, langa era o mica noptiera pe care erau asezate diferite lucruri. In fata mea se intindea un dulap de aceasi culoare ca noptiera, de un albastru pal pentru a nu deranja ochilor. In partea dreapta, unde era un gheam ce imprastia lumina in intreaga incapere, statea prietenul meu cel mai bun si singurul, mangaindu-ma. Eram acasa la mine. Ma asez din nou in pat, lasandu-l pe Lucian, amicul meu sa ma inveleasca cu patura albastruie. Vroia sa ma intrebe o gramada de lucruri, dar nu l-am lasat sa ma intrebe nimic, nu avea nici macar un chef sa-i explic. Deafapt nici macar nu stiam ce sa-i explic, nu stiam daca ce s-a inaplat a fost un vis sau nu
-Lucian, te rog stai cu mine in seara asta, nu am chef de nimic.
Acesta nu-mi raspunse la intrebarea mea, ridicandu-se de pe scaun, zicandu-mi ca trebuie sa dea un telefom. Stiam ca o suna pe mama lui pentru al lasa, stiam ca nu ma va lasa la greu. Era sigurul om care stiam de secretul meu, ca pot practica alcimia si totusi aveam senzatia ca acum nu mai era singurul. Cand vinise sa-mi da aprobare ca il lasa sa doarma la mine, ma ridic din pat si coboram impreuna la bucatarie sa mancam ceva. Desi nu aveam parinti, aveam o casa mare, mereu curat si cu un aspect placut. Mama si tata lucrasera timp de 30 de ani la cea mai mare firma din intreaga lume, iar dupa ce au renuntat la un proiect au demisionat avand un salariu datorat de firma pe inca 40 de ani de cand au parasit-o. Cum ei nu mai existau bani imi reveneau mie. Nu prea foloseam bani inafara de cheluelile lunare pentru intretinerea casei si pentru a o plati pe femeia ce vinea si face curat sau gatea. Scot din frigider o sticla de suc, iar dintr-un sertar iau niste fursecuri, servindu-l pe Lucian. Ne aseza amandoi la masa incepand sa palavragim despre fete, scoala si alte prosti la fel ca orice baieti. La un moment dat, Lucian schimba subiectul, vrand sa stie unde am fost azi si de ce am lipsit. Cu el putem discuta orice, chiar daca totul parea doar o fantezie.
-Stiu ca pare ciudat, dar cred ca am vazut o fantoma sau ceva de genu. Momentul in care roscatul ( avea parul roscat) facu ochii mari si imi spuse sa continuu deoarece i se parea destul de interesant. Deoarece era o fantoma nimeni nu o vazuse, totusi nu stiu de ce eu am vazut-o..
-Pentru ca tu esti special, spune Lucian zambind.
-Nu, tu esti special. Cel putin ochii tai de un galben ca soarele de vara, niste ochii ce ma fac sa ii privesc intens si sa patrund in mintea ta si sa vad daca nu o inseli pe iubita-ta. Am inceput sa radem amandoi din cale afara, fara sa ne mai putem privi unul pe celalalt. Dupa minute bune de ras, am hotarat sa-i povestesc si resul. I-am zis despre barbatul necunoscut, depre ce imi zise profa de chimie, atunci aducandu-mi aminte de cartile ce le-am luat de la profa de chimie.
-Hei, amice n-ai vrea ca maine sa ne uitam peste carile ce le-am luat de la Karla? Poate gasim ceva interesant, am spus eu, dar l-am vazut ca expresia fetei sale ce se schimba.
-Nu pot, iubire. Am hoarat ca mergem cu David si cu gasca lui la niste fetiscane cu care sa ne distram, poate alta data. Sau poate vi cu noi…
-Neah, am sa studiez singur, trebuie sa aflu ce e cu ele si ce legatura au tipi astia cu alchimia sau cel putin ce lagatura au cu mama.
Nu am mai spus nimeni nimic. Am mers la baie, am facut fiecare un dus revigorant, apoi am mers in camera la mine si ne-am bagat in patul cu saltea moale numai buna pentru un somn bine meritat. Nu stiu cand am adormit, dar a fost unul dintre cele mai frumoase vise pe care l-am avut. Eram cu mama, dar ea era sub o alta forma. Sub forma iubirii adevarate, dar sincer nu-mi pot aminti…
Aud ceasul puternic ce-mi deranjeazaq somnul linistit, facandu-ma sa imi amintesc de ziua de ieri. Langa mine statea Lucian ce dormea bustean. Am zambit gandindu-ma la sarutul de ieri cu strainul, in minte venindu-mi un plan haotic si pervers. Inainte de a ma gandi daca cea ce fac e bine mi-am presarat buzele ferme peste ale anicului meu, facandu-l sa se trezeasca brusc. Ma impinse de langa el spunandu-mi ca am inebunit ieri si m-am transformat intr-un gay ordinar.
-Trebuia sa te scol cumva, spun eu zambind, mai apoi incepand sa rad.
-N-ai gasit alte metode? spuse roscatul enervate.
Am inceput sa cred ca l-am suparat, dar in monetul in care a inceput sa rada, am incepult si eu, si uite ca acum cand stateam la masa uitasem tot. Dupa ce am mancat, roscatul a plecat la scoala, iar eu am ramas acasa sub pretextul ca ma simteam rau( asta i-am zis dirigintei). Am strans masa, am spalat vasele, apoi am mers in baie pentru a face un dus revigorant. Storpii de apa se loveu de mine precum acele, facandu-ma sa ma incord la fiecare dintre ei si sa scancesc de satifactie. Niciodata nu mi-a placut sa fac dus cu apa calda, dar azi era ceva cu mine si vroiam neaparat sa ma incalzesc pentru ca azi voi incepe sa stiudiez cu adevarat alchimia. Dupa cateva minute bune ies din dus, incapand sa ma sterg, luand pe mine niste haine din dulap. Am scos din ghiozdan cartile de alchimie si m-am asezat pe jos si am ales una. Era cinci cariti si erau destul de groase, asa ca am luat-o pe una mai subtire decat toate. Pe coperta acesteia scria cu litere mari “Apa”. Nu stiam ca puteai transmute apa, mai ales ca pe ea nu puteai sa faci un cerc de transmutatie. Cartea era plina de desene cu tot felul de cercuri de transumutare pe care nu le stiam pana acum. Am inceput sa citesc.
Dupa cateva ore de citit in continuu am hotarat sa ies pe afara sa ma plimb. Mi-am luat pe mine jacheta si am iesi pe usa, intreptandu-ma spre parc. Cerul era inorat, dar nu parea ca va ploua, cel putin asa credeam eu. Cand am trecute pe cealalta parte a drumului am putut-o observa din nou pe fata fantoma ce o vazusem si pe care am incercat sa o salvez, dar am esuat. Fata se plimba fara o tinta anume. Am hotarat s-o urmaresc, asa ca m-am luat dupa ea. Fata mergea normal, dar aveam o senzatie ca ochii ei ma privesc. O lua pe un drum ingust printre blocuri ce nu putea duce decat in doua locuri: la lacul din oras sau la cimitir, care era aproape de acesta. Pe masura ce inaintam devenea din ce in ce mai straniu. Vantul incepu sa bata cu putere, semn ca va ploua. Pana la urma ma inselasem. Cand ajunse la capatul drumului a luat-o prin iarba deasa ce ducea spre lac. A incepul sa alerge, iar eu dupa ea pentru a nu o pierde. Cand am ajuns in varful pantei am zarit un lac imens, limbede si curat. Langa el erau o multime de salcami si trestii, iar dupa acesta se intindea padurea. Cand am ajund langa ea, am put sa-i aud glasul pentru prima data. Incepu sa cante:
-De ce? De ce? De ce fugi de moarte? De ce nu ma lasi sa-ti fac ce mi-ai facut tu mie? aud vocea fetei ce incepu sa planga. De ce?
Fata se intoarse spre mine. Avea ochii rosii ca sangele, iar una dintre suvitele ei satene ii statea pe ochiul drept. Lacrimile ei se transformasera in sange, incepand sa-i murdareasca fata palida. Si totusi avuse ceva ce ma facut ca raman socat. Avea buzele exact ca ale mamei: dulci, suave si de o coloare rosu aprins. Insa vocea nu era a ei, era a micutei fantome. Am vrut sa o intreb cine e si cum o cheama, dar nu am apucat deoarece ma prinse de brat si fara nici un efort ma ridica in sus si ma arunca in apa rece a lacului.
-Te omor, jur ca te omor! tipa fata, apoi sari si ea in apa dupa mine. N-am sa uit nici o data ca mi-ai distrus viata, adauga aceasta.
Ma apuca de gat si ma trase la fund, incepand sa ma strang pana simtisem ca nu mai pot rerpira. Nu mai intelegea nimic. Ultima data cand am vazut-o am trecut prin ea, iar acum ma putea atinge, oare de ce eu nu am putut si ea da? Mintea mea incepu a dori sa paraseasca trupul, dar de data asta nu l-am lasat. Daca si ea avea legatura cu mama era deja prea de tot. M-am gandit ca vreau sa traiesc, sa am pe cineva drag langa mine mereu si cel mai mult, eu vreau s-o inviu pe mama si pana nu reusesc nu am sa ma las. Am incercat sa o lovesc pe fata, dar nici o sansa. Mana mea trecu prin ea la fel ca prima data. Acum clar ca eram confuz. Ce avea ea si nu aveam eu? Deodata am simtit ca iau foc. Apa deveni din ce in ce mai neagrea, iar la suprafata ei aparu un cerc de transmutare alb. Din mijlocul sau porneau sase lini din care se semificau altele mai mici pana ce inauntrul cercului se forma un romb plin de inscriptii intr-o alta limba. Am facut ochii mari in acel moment stiind ca cercul il vazusem in cartea pe care am inceput-o s-o citesc azi. Transforma apa in orice vroiam. In momentul acela fantoma imi dadu drumul, acoperindu-si fata cu ambele mainile. Corpul fantomei deveni uman pentru o clipa, apoi incepand sa se crape exact ca o cana de portelan. Ma uitasem in palmele mele si am putut obeserva acelasi cerc de transmutare ca cel de pe apa. Oare eu faceam toate astea? M-am uitat la fata din nou la fata, iar di corpul ei au inceput sa cada bucati din ea, pana cand si-a luat mainile de la ochii
-Vezi, ai facut-o din nou.
Abea dupa ce tot corpul sau se faramita am putut sa-mi dau seama ca puteam respire. Nu mai eram in apa ci intr-un intuneric deplin. Totul era linistit, nu se auzea nici un sunet inafara da gafaielile mele. M-am uitat intr-o parte si alta sa vad daca pot sa zaresc ceva sau pe cineva. Fantoma disparuse. Deodata in locul in care fusese fata fantoma am putut observa un mic cristal rosu de aceasi culoare ca buzele ei. M-am aplecat spre el in ideea de al lua, fara sa ma gandesc la spusele de ea mai inainte. Cand am pus mana pe el, totul a prins o culoare albastra, apoi un verde foarte transparent. Cristalul imi intra prin piele si am o senzatie ca se prinde de inima mea. Un lichid fara gust imi invadeaza gura si narile, aerul ne mai vrand sa patrunda in corpul meu. Totul deveni din ce in ce mai neclar, ma scufundam. Ultimul lucru pe care mi-l mai amintesc este o mana destul de calda ce imi mangaie obrazul.
Ma ridic deodata in fund si incep sa tusesc. Din gura mea iesi o cantitate destul de mare de apa. Am deschis ochii si am vazut ca nu mai eram in apa. Eram pe iarba, langa lac. Nu mai stiam daca cea ce mi s-a intamplat a fost realitate sau vis. Nu stiam daca am fost aruncat in apa de fantoma aceea sau ce fi ea sau am cazut pur si simplu. In acel moment nu mi-a pasat deoarece a simtit o mana ce incepu sa ma mangaie pe spate, facandu-ma sa tresar speriat. Ma intorc sa vad cine e si raman uimit. Din instinct ochii mei s-au marit, iar eu am intepenit. Nu-mi vinea sa cred ochilor, ma simteam din ce in ce mai rau. Frica incepu sa-mi domine intregul corp, dar eu am ramas nemiscat tot acest timp. Atunci am deschis gura, dar am reusit sa spun numai un singur cuvant.
-Tu…

Sal! Am vrut sa trec pe aici de mai mult timp, m-am uitat pe profilul tau si am vazut ca mi-ai comentat ficul, asa ca am venit si eu pe la tine, mai ales pentru ca imi place Full Metal Alchimist.
Sa incepem, am vazut cateva greseli de tastare (mai bine spus mai multe), dar nu le-am luat in considerare, descrierea e ampla, continutul e bun, iar Roy este la fel de aspru ca in anime, imi place :smart: ! Imi place foarte mult de Kail desi nu sunt fan yaoi, stie sa judece in situatii critice cum a si demonstrat in acest capitol. Astept nextu' si sper sa aiba mai putine greseli de tastare! :bye:

Dupa cum vezi nu stau degeaba, ti-am citit ficul asta de o saptamana. Prasta de mine nu l-am vazut Pai, ficul asta m-a surprins putin la inceput, dar dupa aceea mi-am dat seama ca e totusi normal pentru tine, mai ales ca din cate vad iti plac mult chestile astea legate de fictiune gen magie, ingeri, etc.
Kail e un scumip si jumatate, nu-mi vine sa cred ca a reusit sa-si omoare mama si acum vrea sa si-o invie. Mai ciudat e ca poate folosi alchimiea, ce multi au spus ca nici macar nu exista in adevaratul sens al cuvantului. Si care e faza cu Roy? Am inteles ca e unchiul lui, dar ce vrea de la el? Astazi sunt putin bulversata, am avut examen la pian si sti cum e. Stresant. Sa lasam examenele mele si sa ne intoarcem la tine si ficul tau.
Ai cam multe greseli de taste si cateva de exprimari, trebuie sa fi ceva mai atenta si o sa vezi ca se vor rezolva cu timpul, cred. Nam sa mai comentez restul, n-am nici un chef azi, poate daca imii e mai bine maine a sa revin cu un edit, dar nu cred ca vei avea sanse.
Vreau sa vad ce se intampla si cine la salvat, desi banuiesc cine a fost. Deci grabeste-te si adune nextul!

Stiu dragele mele, sunt o proasta. Am intarziat foarte mult si stiu ca ma urati pentru asta, sper totusi sa nu ma fi parasit. :((


Capitolul 4- Povestea


Incepusem sa tremur, nu stiam ce se va intampla, nu stiam ce sa fac sau ce sa zic. Eu doar statea acolo si il priveam uimit. Inima imi batea cu puterea, facandu-mi intregul corp sa tremure. Insa nu tremuram de frica sau spaima, ci de uimire. Gandul ca il revad din nou ma facu sa tresar, simtind un fulger ce imi strabare sirea spinarii. Ochii sai de un albastru intens ma absorbira intr-o lume pura, incocenta si totusi rece. Am simtit o mana rece ce imi mangaia fata, facandu-ma sa ma trezesc la realitate. Ma ridica in brate fara sa spuna nimic, iar mai apoi pe cer, deasupra noastra, aparu un cerc de transmutatie ce incepu sa se insoseasca. Mici bucati de lumina, asemanatoare cu stelele noaptea, doar ca rosii incepura sa cada peste noi. Umbrele nostre disparura incetul cu inceput, cercul de transmutare devenind transparent. M-am uitat la mainile brunetului, apoi la fata lui, iar mai apoi la corpul meu. Aratam exact ca doua fantome. Copurile noastre incepura sa devina din ce in ce mai neclare, pana am disparut moment in care cercul de transmutie disparu si el.
Am aparut intr-o camera ce imi parea foarte cunoscuta. Pereti, patul, noptiera, totul arata extrem de familiar. Barbatul ma lasa jos, pe patul mare, iar apoi ma inveli cu patura moale si calda. Abea atunci am putut sa imi revine total si sa-mi pot aminti unde sunt si cine statea langa mine. Era Roy. Corpul meu a inceput sa tremure, dar nici eu nu stiam de ce. Nu stiam daca tremuram din cauza ca imi era frig sau tremuram din cauza emotilor ce nu mai rezistau inchise in lacasul inimi mele si incepura sa apara la iveala, dand o culoare rosiatica obrajilor mei. Ma pierdusem din nou in ganduri, in fapte, mai bine spus ma pierdusem undeva de unde nu puteam scapa.
Brunetul iesi din camera, iar eu ramasem prins intre vis si realitate. Corpul meu vibra neincetat, simtind cum o caldura puternica pune stapanire pe intregul trup. De ce mi se intampla asta? De ce numai cand ma gandeam sau cand il vedeam pe Roy? Simteam o mare dorinta de ai intalni din nou acele buze fine ce emanau o caldura in tot trupul meu. Simteam nevoia sa-i viu sclav, sa-l ascult, dar ceva ma opreste de fiecare data; constinta mea. “E doar un strain, nu-l cunosc, imi vrea raul si totusi…Nu vrea decat sa-si bata joc de mine, sa ma foloseasca si totusi…”
Aud pasi inceti ce se aud de undeva si se apropie de mine. Roy patrunde din nou in camera cu o cutie din metal in mana ce il pune pe noptiera de langa mine. Mi-am intors capul spre noptiera si am inceput sa studiez cutia ce mi-am dat imedeiat seama ca era facut dintr-un metal slab. Ere pe alocuri ruginita si prafuita, semn ca statuse ascunsa de ochii lumii multa vreme. Curiozitatea mea incepu sa creasca cu fiecare secunda, iar atmosfera incepu sa se incalzeasca si sa devina din ce in ce mai tensionata si cu toate astea...
-Cine esti? intreb cu o voce tremurata. Nu puteam intelege nimic, ma simteam un purice pe langa Roy; imi era frica, dar nu stiam cu siguranta de ce. Isi duse mana pe obrazul meu mangaindu-l usor, apoi imi prinse barbia intre degetul mare si aratator, facandu-ma sa-mi intorc privirea spre a sa. Cred ca obrajii imi luase foc, iar ochii imi iesisera din orbite de frica sa nu ii intalneasca pe ai lui, dar brunetului nu ii pasa. El doar se uita la mine ca la o arta, inspectandu-mi fiecare particica a corpului, sorbindu-ma din priviri, iar pe mine facandu-ma sa tresar la orice miscare.
-De asta esti tu aici, ca eu sa-ti explic ca fara mine tu nu poti face nimic. Un uncenic nu-si va putea bate stapanul sau nu il va putea inlatura atat de usor. Si n-am sa te las sa faci cea mai mare greseala din viata ta, mai ales ca are legatura cu sora mea.
Trupul meu inghetase complet desi stiam ca eram in stare sa-si mai spun vreo doua. Vroiam sa stiu ce vrea, fapt ce ma indrumat sa tac si sa ascult ce are de zis, ca mai apoi sa pot judeca. Mi-am incordat muschii pentru a scapa din inghet ce devenea din ce in ce mai sufocant. M-am asezat in fund si mi-am mutat privirea spre Roy. Era aceeasi privire, rece si plina de fiori ce iti faceau trupul sa inghetre instantaneau, iar mintea sa zboare in cele mai indepartate cosmaruri, facandu-te sa te sufoci. Ii fac semn din cap ca poate vorbi, iar el incepu a vorbi tare si raspicat. Incepu sa-mi zica despre Veche Alchimie si cum era folosita aceasta, lucruri care eu le stiam deja de la mama si de la tata,asa ca la inceput m-am plictisit de groaza, dar l-am lasat sa continue si am ramas la fel de serios pentru a nu ma lasa mai prejos decat el. Dar povestea asta nu a mai durat mult si a inceput cu treburile serioase.
-Neamurile noastra au avut de mult timp alchimisti in familie. Nu a existat generatie in care sa nu fi fost cel putin un alchemist. Parintii tai nu am reusit sa fie alchimisti asa ca tatal tau dupa ce te-a invatat tot ce stie a plecat in lume sa-si gaseasca destinu, iar mama ta a ramas cu tine. Pentru tine alchimia e o joaca de copii, dar tu nu ai habar de ce inseamna sa transformi un element in altul. Cea ce i-ai facut tu mamei tale nu a fost ceva ce a omorat-o total.
- Ce vrei sa spui? intreb eu uimit, ochii marindu-mi-se din instinct, iar corpul incepand sa-mi tremure din nou, facandu-mi pielea de gaina. Povestea lui ma incita la culmea, mai ales ca incetul cu incetul totul se lumina. Inima imi batea mult prea tare si aveam nevoie de un strop de ragaz ca sa ma linistesc. Il prind de camasa alba cu o mana, iar cu cealalta de mana dreapta, semn ca doream sa se opreasca un moment. Acesta imi luase mana de pe camasa si ma intinde inapoi in pat. Credeam ca o sa ma lase in pace si nu o sa-mi mai povesteasca nimic, dar m-am inselat din nou. Dimpotriva, s-a urcat desupra mea punandu-si picioarele de o parte si de alta a trupului meu pentrua nu ma lasa sa scap si asezandu-si fundul pe barbatia mea. Desi aveam senzatia ca mor de placere, ceva ma retinu rapid, facand-mi obraji din ce in ce mai rosii, iar pielea din ce in ce mai sensibila la fiecare atingere a sa. Imi mangaia usor abdomenul, incercand sa ma linisteasca, dar ii iesea mereu contrariul. Caldura trupului meu se intensifica cu fiecare secunda, iar inima incepu sa-mi bata atat de tare incat credeai ca va iesi din piept si se va faramita in o multime de bucatele. In momentul in care am deschis gura pentru a lua aer am inceput sa gem de placere, sunetele amplificanduse in toata camera, ajungand si la urechile mele. Ma simteam jenant, stind ca doar din atat am reusit sa ma fastacesc exact ca o fetita.
-De ce imi faci asta? Ce legatura are cu…
Nu m-a lasat sa imi termin propozitia deoarece mi-a prins intre degetul aratator si cel mare barbia si si-a unit buzele cu ale mele, facandu-le sa se contoplesca una cu alta intr-un sarut lung si pasional. Asta a umplut ultima picatura a paharului, am ramas stupefiat. Simteam ca am devenit iarasi o stana de piatra, dar mi-am data dezacordul rapid, simtindu-mi trupul ce vibra neincetat. Buzele sale ferme le mangaiau pe ale mele, facandu-ma sa ma alatur si eu sarutului pe reprizi, gustandu-le savoarea. As fi putut sa neg ca nu-mi placea, dar era imposibil. Eram vrajit de placere si trupul meu actiona inainte de a gandi. Am inceput sa ma las fermecatde acest jos, lasandu-l sa patrunda in gura mea si sa imi mangaie tot ce descoperi cu limba sa, facandu-ma sa imi incord muschii si sa las frau liber gemetelor. Bataile inimi se accelerau cu fiecare secunda, iar plamanii nu mai puteau sa imi oxigeneze corpul, fapt ce la facut pe Roy sa isi desparta buzele suave de ale mele, oprind sarutul.
-Toate la timpul lor, dragul meu, toate la timpul lor, aud vocea lui perversa. Nu s-a dat jos de pe mine, asa ca eu am incercat sa-l inlatur, dar puterea mea era nimic pe langa a lui. Inainte de a putea sa pornesc o cearta acesta a continuat povestea.
-Mai ti minte ce i-ai facut tu mamei tale? Ei bine, tipul ala de transformare nu merge. Nu poti transforma o finta umana intr-o jucarie pe care o poti manipula. Totusi daca te gandesti mie imi iese chiar bine cu tine, spuse cu un usor umor in voce.
Tipul ma enerva atat de tare, stica mereu tot ce era frumos. I-am zis sa continue pana nu voi avea de gand sa plec, dar el a venit cu o alta replica.
-Ce te face sa crezi ca am sa te las sa pleci. Vei sta pana termin aici, deci vrei sa iti spun ce face transmutatia asta? ma intrebam iar eu am dat afirmativ din cap, moment in care brunetul deveni din nou serios. Trupul se desparte de corp si devine cenusa, iar spiritul devine ratacitor, altfel spus o fantoma ce sunt marionetele unei femei numite Karla. Cred ca tu o cunosti nu?
Am ramas perplex. Profa aia zgarcita si nebuna este conducatoarea fantomelor. Cum era posibil? Atunci mi-a sarit fisa. Cartile de alchimie, fantoma ce ma urmarise, oare era alchemist, dar ce fel de alchemist era ea?
-Roy am trei intrebari, spun cu jumatate de gura. Profamea de chimie, Karla, e alchemist? Ea a chemat fantoma si cum am reusit sa scap de ea?
Brunetul zambi si imi zise:
-Acum e timpul sa imi explic comportamentul meu. Tatal tau, inainte sa moara intr-o lupta cu, sa-i zicem, profa ta de chimie, mi-a incredintat mie sufletul tau, adica sa faci tot ce doresc, exact ca un servitor. La inceput nu mi-a pasat, mai ales ca sora mea te crestea, asa ca i-am zis sa nu-ti zica de mine nimic ca sa nu am nici o legatura cu tine. Dar cand ai inceput sa folosesti alchimiea si cand ai ‘omorat-o’ pe maica-ta am stiut ca e treaba mea sa te ghidez si sa te fac mai apoi proprietatea mea. Te-am aparat mereu, chiar daca tu nu stiai ca eu exist, nu ai fost singur niciodata dupa ce a murit mama ta. Am facut un pact cu Karla ca atat timp cat tu nu o sa ma cunosti ea nu se va atinge de tine, dar raul triseaza mereau si asa acum esti in incurcatura. Nu,Karla nu e alchemist, ea e un Spintecator la fel ca toate fantomele pe care tu le-ai vazut, doar ca poate folosi un fel de alchimie interzisa si asa a reusit sa-si creeze un corp uman. Aceasta alchimie se trage din invataturile chimiei si trecand de linia realitati poate creea alchimie. Faza e alta. Tatal tau nu mi-a incredintat sufletul tau numa’ asa sa am eu servitori. Mi l-a incredintat pentru ca tu ai aceasi putere ca si Karla, iar alchimia asta e putere interzisa, nu e permisa folosirea ei. De aceea eu trebuie sa te antrenezi pentru a reusi cu puterle chimie sa-ti inventezi propria teorie despre alchimie. De aceea ai putut sa folosesti transmutarile din cartea Spintecatoarei Supreme. Doar alchimisti si cei apropiati lor pot vedea fantomele astea. Si acum eu i-am gasit o slabiciune cu ajutorul tau. Fantomele ei nu sunt imune la puterea sale, adica ea le poate omor oricand. Nu stiu ce se intampla cu spiritual dupa ce distrus, dar ceva imi spune ca impreuna am putea afla. Alte intrebari?
Eram uimit, simteam mi de fiori ce imi strabat intregul corp. Ii strangeam mana putermic si ma uitam in ochii lui, imaginandu-mi tot ce spusese. S-a lasat pe mine si m-a imbratisat, dandu-si seama ca e prea mult deodata. Doream sa stiu ce legatura are chimia cu toate astea, vroiam sa stiu ce era cristalul aceala rosu, dar puterile mele spuneau complet contrariul. Oboseala ma stapanea Imi prinse cu ambele maini obrajii infierbantati si isi uni din nou buzele cu ale mele incepand un nou sarut incitant la care nu am putut parcicipa…
Cel putin pana informatile ce acum sunt amestecate in capul meu se vor aranja de la stanga la dreapta pentru a fi memorate, pot sa zic ca povestea lui s-a sfarsit.

Mersi mult ca mai anuntat pe mess, altfel cred ca nu iti comentam azi. Stai linistita ca nu ma supar, pot sa astept ;) sunt genul de fata care nu o deranjeaza sa astepte.
In primul rand vreau sa-ti spun ca a fost un capitol superb, m-ai facut sa salivez...si sarutul :perv: Ohoho ce satut, ai explicat tot, nu cred ca se putea mai bine de cum ai scris tu, cel putin asta e parerea mea.
In al doilea rand Kail e un scump si il ador :x. Numai gandul cum reactioneaza la fiecare atingere a lui Roy, ah as putea muri numai la gandul ca Roy si Kail vor face sex impreuna.
Poestea ta devine tot mai interesanta, deci vreau neaparat sa vad ce se intampla.