Oh well, e chiar asa increzator in puterile lui? Si e ataaaat de gelos, zau asa, cine nu ar fi gelos?
Colaborare, foarte tare, lucrati impreuna si intotdeauna se vede rezultatul de la colaborari.
Titlul se potriveste destul de bine cu ce ati scris pana acum, e foarte bun. Nu am vazut greseli de gramatica sau ceva de genul asta, foarte tare descrierea, mi-a placut expresia lui de :'Auch !'
Si cine l-a salvat? Ametitul :))
Next soon !!!
Ja ne !!!
Sweet KIss, povestea noastră se bazează mai mult pe idee, noi vrem doar să ne ţinem ocupate cu ceva, să scriem mai mult ca să devenim mai bune. Stilul meu este foarte detaliat, dar acum încerc să mă adaptez unui alt stil, unul cu mai multă naraţiune şi mai puţină descriere. Vreau să pot scrie ceva uşor de citit.
I Love Colors, păi normal că Damon este confuz, doar a căzut şi era ameţit. O vei cunoaşte pe Myra şi îi vei cunoaşte indecizia.
Smile, Damon a căzut. Am încercat să explic puţin mai bine în capitolul acesta ce s-a întâmplat defapt.
Bemi. [:, mă bucur că îţi place ideea. A fost greu să ne hotărâm asupra numelor şi a acţiunii, dar am reuşit noi cumva.
Cookie., glad you liked it.
Vex, da, numele e inspirat din The Vampire Diaries ^^
| Inna | , nu e primul meu fic. Primul meu fic a fost acum vreo 2-3 ani cu o idee asemănătoare acesteia, doar că nu am ajuns până la sfârşit. Am făcut chiar şi o poveste împreună cu o fată, Miss Rain îşi spunea (de pe m-a). Deci nu sunt nouă în asta.
xFallen Angelx şi Wanna, mulţumim ^^
DeDal Notorius, deja am scris prea mult sus. CiteÅŸte ÅŸi tu =]
That's it. Acum următorul capitol. Sper să vă placă. Am mai spus, stilul meu este puţin mai detaliat, dar poate voi face şi singură un proiect pentru a vă arată.
Până atunci,
Capitolul 2 ~ Stropi de ploaie
Mă plimb îngândurată prin parc. Mintea mea este plină de imagini de care nu mă pot îndeptărta. Sunt înlănţuită de trecut, de imaginea băieţilor din spatele meu care chicoteau şi se înroşeau de fiecare dată când îmi întorceam privirea spre ei. Învăţătoarea noastră mereu le spunea să fie atenţi la ore, dar se pare că nu avea o putere mare de convingere.
Cei doi băieţi, Tyler şi Damon, au crescut uşor, iar sentimentele lor s-au amplificat tot mai mult. Prietenia dintre ei era mai puternică decât niciodată când m-am îndrăgostit de Tyler. Ştiam că nu trebuia să intervin între ei, dar aveam nevoie de iubire şi de atenţie. Părinţii mei divorţaseră şi aveam doar 15 ani. Fragilitatea unui cristal nu este o slăbiciune, ci o calitate care care îl face delicat.
Mă îndrăgostisem de Tyler, băiatul blond cu ochii albaştrii în care se citea calmitate şi înţelepciune, cel care putea da oricui lecţii de matematică. Nu a fost corect din partea mea să îl pun să aleagă între cel mai bun prieten al lui şi fata pe care o plăcea de când era mic. Mie întotdeauna mi-a fost greu să decid cu ce pantofi să mă încalţ sau ce rochie să port. Nu îmi pot imagina ce a fost în mintea bietului Tyler când l-a respins pe singurul său prieten în favoarea unei pasiuni din trecut. Dar şi-a făcut alegerea şi i-a spus lui Damon.
Încă nu-mi vine să cred că Damon mi-a trimis mesaj după ce a aflat de noi. Mi-a spus să vin pe pod, locul unde băieţii se întâlneau de obicei. Nu trebuia să merg, dar curiozitatea m-a împins. Trebuia să îi cer iertare pentru că l-am lăsat fără Tyler, dar privirea lui rece m-a împietrit pe loc. Atunci o scândură lipsită de vigoare s-a rupt şi el a căzut în râu.
Nu pot uita armonia culorilor asfinţitului din acea zi, limpezimea apei sau strigătul înspăimântător pe care l-a scos Damon înainte de a cădea în apă. Râul curgea cu rapiditate. Nu ştiam ce să fac, aşa că am fugit îngrozită ascunzând toate amintirile legate de acea întâmplare şi având grijă să pun mult praf pe ele.
Mă aşez pe o bancă decojită de culoarea ei galbenă. Planul meu nu a reuşit. Fiecare moleculă din mine ştia că ascund un adevăr care va ieşi la suprafaţă. Mă întreb, îndreptându-mi privirea spre cer, dacă mă voi putea ierta vreodată pentru că am făcut aceste greşeli. Norii cenuşii acoperă soarele neastâmpărat. Cerul parcă adunase ordonat toate sentimentele mele de melancolie şi s-a dezlânţuit în sfârşit. Ploaia începe, iar stropii mă ating din cap până în picioare, trezindu-mă şi mai mult la o realitate dură pe care îmi doresc să nu o cunosc. Privesc intens copacul cu frunze viu colorate într-un verde puternic, imaginându-mi cât de singur se simte el.
Îmi răsucesc uşor capul şi am impresia că îl văd înaintând cu paşi mari spre mine. Hm, iluzie decepţionantă, nu mă încălzi! Ştiu că imaginea lui Damon pe care o privesc este doar o amăgire, doar l-am privit cu ochii mei căzând în apă. Dar pe măsură ce se apropie tot mai mult de mine, imaginea lui devenind mai clară, trăsăturile feţei conturându-se tot mai mult, îmi dau seama că poate chiar este el. Dar cum ?!
Asta a fost. Sper că v-a plăcut ^^
Aşteptăm critici şi comentarii.
Xoxo, AlerimxD.
Bune >:D<
Deci capitolul acesta a fost fantastic,mie personal mi-a placut enorm.Descrierea si dialogul nu au fost... sa zicem acolo :)) .Dar crede-ma nu ai avut nevoie de ele pentru ca ti-a iesit un capitol fabulos.Dar ma astept ca descrierea sa fie in capitolul urmator mult mai multa ,chiar vreau sa-mi formez o imagine mai clara asupra personajelor : > [deci ma refeream la acest aspect,ca sa nu intelegi gresit ^_^]Vreau sa cunosc mai bine viata personajelor.Ceea e si normal :>
Multumesc ma m-ai lamurit.Acum ma intreb.. Oare e o iluzie?:. : )) Eh.. uite ca iarasi sunt tinuta in suspans.Oare ce se va intampla mai departe?Bravo!ma bucur ca ne tii in suspans.Care ar mai fi farmecul?;)
Succes cu scrierea urmatorului capitol!
Am sa il astept! >:D<
Felicitarii!
Ie, ie, ie, ie ! Next Chapter ! :X Nu sti cat de curioasa eram sa aflu ce se va mai intampla.
Ideea ma impresioneaza din ce in ce mai mult. Imi place felul in care ii descri sentimentele. Nu am vazut deloc greseli de tastare iar descrierea a fost preferata mea. Dialog.. nu ati avut niciuna.. asa ca nu comentez nimic.
Astept urmatorul capitol. Pana atunci bafta amandurora ! ^^
:bye:
Nextu` :X . Well :
Si acest capitol este foarte reusit . Nici aici nu este dialog , si naratiunea si descrierea se imbinana perfect . Ador cum descrieti sentimentele personajelor . Pacat ca Myra nu il place pe Damon dar sunt sigura ca intr-un sfarsit va face si acest lucru >:) . Mi se pare putin cam egoist ca desparti doi prieteni doar pentru ca tu sa ai parte de atentie si de iubire...dar ma bucur ca ii pare rau de asta . Sper ca Damon sa o ierte si astept nextu` . Spor la scris . ^^
Uuh , capitolul doi. : >
Da , acum am inteles si eu ce sa intamplat defapt cu Damon : )). Btw , a fost un capitol superb : x , chiar daca dialogul si descrierea au lipsit , ceva frumos tot a iesit (mda. mai nou , fac si rime :]) Ah , sper ca in urmatoarele capitole sa aflam cate ceva si despre Tyler. Adica si el pare avea un rol aici , din cate am inteles eu : - ". Pe Myra nu ai descris'o , deci nu prea imi pot face o idee despre ea , inca.
En fin...
AlerimxD , felicitari ai un stil de a scrie foarte frumos.
Spor la scris fetelor , si bafta incontinuare.
Amoreee~ , sa aduci next-ul cat mai repede.
>:d<
Sex is my drog, Bemi [: , I love Colors şi Cookie, mulţumim mult pentru comentarii >:D<. Ne bucurăm că va plăcut, sper să vă placă şi acest capitol. Well :-"
- > Capitolul trei - Nu sunt o iluzie optică
Mă îndrept cu paşi repezi spre casă, după cum am mai spus, foarte nerăbdător să o văd pe Myra. Oare ea vrea să mă vadă ? Presupun că nu. Doar acest gând doare, ca şi când aş fi răsucit cuţitul în rană. Gândurile îmi sunt mai limpezi acum şi ameţeala se pare că a dispărut de tot. Aerul curat îmi face bine, întotdeauna mi-a făcut, dar acum mă ajută să-mi vin în fire mult mai repede decât de obicei.
Norii au început să plângă din senin. Ador ploaia, dacă nu ţi-am spus până acum acest lucru, este unul dintre fenomenele naturii pe care le prefer. Picăturile de ploaie mi se opresc pe gene, iar apoi îmi dezmiardă obrajii ca nişte lacrimi dulci. Când am ajuns în faţa parcului, am simţit impactul. Acolo era ea, Myra, stând pe o bancă, care cândva a fost galbenă, dar culoarea i s-a dus şi a rămas fierul care va oxida într-un final. Mă priveşte cu nişte ochi mari, de parcă aş fi o stafie.
Mii de sentimente s-au năpustit, din nou, asupra mea. Bucurie pentru că în sfârşit o văd, însă este udă, noroc că are hainele mulate, însă tot îmi este frică să nu răcească. Tristeţe pentru că asta citesc în ochii ei, triste şi nedumerire. Oare nu se aştepta să mă vadă în viaţă ? Mă apropii de ea şi îi spun cu încredere:
- Bună, draga mea Myra.
Încă se uită la mine speriată, şocată parcă aş fi atins-o cu un fier încins. Nu înţeleg expresia de pe chipul ei palid. În ochii ei albaştri, asemenea unei mări învolburate în timpul unei furtuni, se zăreşte o sclipire de diamant. Ador ochii şi privirea aceea, o ador pe ea. Este frumuseţea întruchipată. Pare un înger coborât din cer special pentru mine. Părul ei este lung şi negru şi sigur nu este vopsit, chiar dacă unele invidioase spun asta. Vor doar să fie interesante şi să o supere, însă eu nu voi mai permite asta de acum înainte. Văzând că nu răspunde, m-am panicat aşa că i-am spus:
- Myra vei răci, iar eu nu vreau asta. Putem merge acasă?
Mi-a zâmbit, un zâmbet atât de inocent, încât mă face să vreau să o sărut chiar în acest moment.
- Sigur că putem să mergem acasă, dar am o întrebare pentru tine, Damon, ci....cine te-a salvat ?
- Îţi voi explica când vom ajunge la destinaţia dorită tot ce-ţi doreşti. Acum, însă, haide să ne concetram doar pe faptul că tu trebuie să-ţi schimbi hainele cât mai repede. Bine ?
Drăgălaşa de ea, inocenta mea micuţă ! Mergem unul lângă altul respirând la unison. Un gând pe care aş vrea să-l alung cât mai repede îmi vine în minte. Unde e amicul meu de o viaţă ? Oare ar trebui să fiu supărat pe el pentru că s-a îndrăgostit de Myra ? Presupun că nu prea contează pentru el dacă mă supăr sau nu. Myra ne-a despărţit pe noi acum mult timp, ne-a făcut praf prietenia şi cu toate astea eu încerc să o cuceresc. Când am ajuns în faţa casei ei am zărit un chip care m-a scos din lumea viselor neplăcute. Dar chipul acela rigid este şi mai neplăcut.
Tyler ?
Eu.:) Dau edit cand termin de citit.
edit
Vad ca Snowy nu mai are rabdare asa ca am sa comentez. Deci ce pot sa spun? Mi-au placut mult capitolele. Ma bucur ca AlerimxD nu e inceptatoare. Va iesi mai bine ficul asa. Greseli de tastare nu am vazut, deci e destul de bine. Capitolele au fost exceptionale. Ce ma bucura cel mai mult este faptul ca nu grabiti actiunea. Descrierea este foarte buna. So, Tyler si Damon se intalnesc *smile*. Astept sa scrieti repede capitolul urmator. Vreau sa stiu daca va exista un mic certulet sau si mai bine... o bataie! Ah, pe cine pacalesc. N-am eu norocul asta *cry*. Astept continuarea *hugs*
o.O Trebuia sa strice Tyler totul nu?
Pot spune ca si acest capitol este la fel de bun ca si celelalte si nici aici nu am nimic de reprosat.Doar ca capitolul este cam scurt si as fi vrut mai multe detalii.Vreau multe nu?Oricum naratiunea este buna,Descrierea a fost prezenta {Thanks GOD"}Dialog.. la cat de speriata e fata nu ma asteptam la mai mult.Un capitol bun fara greseli.Eu nu am vazut... Si tot vreau o descriere mai ampla a sentimentrelor.De ce?Draga Snowy ai talent,imaginatie,carisma te pricepi de ce sa nu ma astept la mai mult?Ecvident sunt primele capitole si mai bine termincu comentarile mele fara rost si te felicit.>:D<Felicitari.
Astept urmatorul capitol ca sa-l cunosc si pe Tyler
Rusine mie, am uitat sa dau com. Nu am scuza. Dar pot sa spun ca e superb, superb :X. Si el o iarta pentru ca nu a incercat sa il salveze. Si se pare ca o iubeste. Si i-a pus pe cei doi sa aleaga, mi se pare foarte frumos daca macar se simte prost pentru asta. Macar atat din partea ei. Dar e imposibil ca prietenii sa nu ajunga si la iubire.
Descrieti foarte frumos, fiecare sentiment, fiecare gand si fiecare pas facut de eroii povestirii. Asta mi se pare foarte tare.
Ei, astept next-ul cu nerabdare. Buh Bye :-h