Animezup - forum manga si anime

@ashya_love - mulţumim de comentariu =]] nu îţi face griji, Bibi şi Jack nu s-au certat, nu se supăra Jack pe Bibi nici într-o mie de ani :]].
@kiss4_sasuke - nu l-a durut atât de tare pe Alex, 'cause he's a big guy. So dont worry D: În capitolul ăsta ai şi reacţia lui Takumi cu privire la faptul că o găseşte pe Angelique la el în pat :]]
@Yumina - cine a zis ceva de câteva zile? Eu am zis să îl postez chiar acum :]] Şi nu îţi face griji, nu face infarct Takumi , dar dacă citeşti capitolul îi afli reacţia :]].

So, mulţumim tuturor ce ne citesc ficul şi comentează, chiar şi celor care nu lasă reply. Thanks guys. Înseamnă mult pentru noi. Sper să citiţi în continuare.
Lectură plăcută! <3

[center]Capitolul 40[/center]

Săptămânile următoare au trecut ca dracu. Nici nu îmi puteam imagina că poate fi mai rău, de fapt chiar era. Întotdeauna aveam câte o problemp de rezolvat. Mă bucuram totuşi că Bibi îşi mai revenise, în fond... trecuseră aproximativ 3 luni. Trebuia să îi mulţumesc totuşi lui Jack pentru asta, o merita. Mă bucuram că realizase că odată toţi murim şi că nu putea decât să îşi amintească clipele frumoase cu ea. Însă, în comparaţie cu mine, ea mergea regular la mormânt ducându-i flori. Eu treceam pe acolo mai rar – eram prea ocupat. Sau vroiam să cred asta, nu aveam atât de multă forţă să îmi amintesc momentele bune cu mama mea. Nu erau atât de multe; dat fiind că nu petrecusem aşa mult timp împreună. Totuşi o iubisem.
M-am aruncat extenuat pe scaunul de la birou şi am sunat-o pe Beatriz. Făceam asta regulat, deşi se mutase cu Jack de ceva timp simţeam nevoia să ştiu ce face.
- Bună surioară . Ce faci?
Am zis , încercând să par entuziasmat dar oasele şi muşchii mei erau prea obosiţi pentru a depune efort. Mi-a răspuns totuşi vesel.
- Hei frăţioare. Încă eşti la birou? E atât de târziu, e aproape unsprezece , du-te acasă! Părea un ordin, am râs.
- Desigur, desigur. O să fac şi asta . Jack ce face?
- Păi ne uitam la un film şi aproape s-a terminat aşa că o să mergem la culcare. Mai vorbim mâine. Mergi acasă , da? Noapte bună..
Nu am reuşit să înţeleg misterul din tonul ei vesel şi zăpăcit aşa că m-am conformat şi am pus telefonul la loc. M-am ridicat leneş , luându-mi haina şi am plecat din birou. Atunci am realizat că nu mai era niciun angajat, rămăsesem doar eu. Adevărul e că lucrasem în ultimele lunii ca un robot, aveam prea multe de făcut. Atât de multe încât nici nu reuşisem să merg până în Franţa, deşi recunosc că am încercat să o sun pe Angelique de câteva mii de ori, dar niciodată nu a sunat. Propusesem că îşi schimbase cartela. În fine. Am înghiţit în sec şi am trântit portiera maşinii, accelerând. Ştiam că odată ce venea seara mintea mea se umplea cu imaginea ei. Şi nu o mai puteam scoate din minte până a doua zi când trebuia să lucrez iar, dar programul meu se mai eliberase, aşa că urma să am o săptămâna mai liniştită în care puteam să mă gândesc toată, toată ziua la Angelique. Încă nu îmi permiteam să plec din ţară – la dracu cu afacerile astea.

Am intrat în clădire fără prea multă cunoştinţă de gesturile pe care le făceam şi am deschis uşa apartamentului. Am aruncat servieta şi sacoul pe ... Pe undeva ce-i drept şi m-am îndreptat spre dormitor. Luminile stinse ca întotdeauna, am simţit un miros venind din bucătărie dar eram prea obosit să desluşesc ce era, sau dacă era real. Mi-am dat tricoul jos şi m-am trântit în pat. Atât de confortabil, mă mişc puţin pentru a căuta perna, vrând să mă dau pe mijlocul patului.
Rece, atât de rece. Inima mi-a îngheţat pentru o secundă şi m-am trezit – nu adormisem dar oboseala îmi dădea această senzaţie. Am tresărit şi am sărit din pat, direct la locul de unde aprindeam lumina. Acceleraţiile inimii mele erau cu mult prea dese. Odată ce lumina a acaparat camera întunecată am putut vedea de ce, mai exact de cine, m-am speriat. Am încercat să râd, dar eram prea uimit pentru asta. Mi-am calmat mai întâi inima.
În patul meu stătea o ... Femeie superbă. Părul ei lung şi catifelat, ochii închişi, trupul atât de alb. . . Până şi hainele ei mă făceau să o doresc. Pielea atât de albă pe sub tricoul larg şi acei pantaloni scurţi – atât de scurţi. M-am apropiat iar ea s-a mişcat, probabil realizând că ceva îi deranja ochii. A împins cearceaful într-o parte şi a între deschis ochii.
Când m-a văzut în faţa ei s-a ridicat în şezut , puţin uimită, trecându-şi mâinile în jurul ochilor. Cred că încă nu realiza ce se întâmpla . M-am apropiat , aşezându-mă pe pat.
Atunci cred că a sesizat . Mi-a atins faţa şi pentru o secundă am uitat să respir. A trebuit să îmi aduc aminte din cauza bătăilor inimii ce păreau să îmi facă pieptul să explodeze. M-am calmat, oarecum . Aceasta s-a cuibărit printr-o mişcare bruscă între braţele mele – cât de mult mă bucuram că era aici deşi încă nu înţelegeam şi nu conteneam să cred că este un vis. Nu vroiam. I-am mângâiat părul – şi oh, da, era real.
- Takumi... Lacrimile ei au început să îmi ude pieptul gol . Am strâns-o şi mai tare la piept, aceasta continuând să vorbească.
- Îmi pare rău, ştiu că sunt egoistă, dar nu îmi pasă. Nu îmi pasă de copilul pe care îl ai cu cealaltă femeie... Eu şi copilul nostru avem nevoie de tine.
Lacrimile sale erau din ce în ce mai dese şi mai mare – simţeam asta. La fel şi prin sunetul dureros pe care îl scotea. Mi-au trebuit mai multe minute pentru a putea analiza informaţia. Pentru că Vanessa- cred că despre ea era vorba , nu era însărcinată şi ... Copilul nostru? Atunci realizam ceea ce vroia să spună. Am lăsat-o liberă prinzându-i bărbia între degete.
- Eşti însărcinată? Am întrebat serios , menţinându-mi tonul calm .
- Da. . . Mi-a răspuns privindu-mă în ochi, deşi aceia erau încă uzi.
Am sărutat-o, uşor, trecându-mi limba peste gâtul ei. I-am ridicat tricoul pentru a-mi aşeza mâna pe burtica ei iar ea a chicotit.
- De ce nu mi-ai spus? Angelique, Vanessa nu a fost niciodată însărcinată. Am încercat să te sun de atât de multe ori... Îmi pare rău că nu am reuşit să vin în Franţa. Dar cum să îmi ascunzi aşa ceva? Copilul nostru! Al nostru, doar al tău şi al meu. Ceva ce ne uneşte, acum şi pentru totdeauna. Te iubesc, nu, de fapt, vă iubesc. Am început să o sărut şi îmi simţeam ochii ce erau mai devreme morţi de oboseală, plini de energie. Nu ştiu cum aş putea explica în cuvitne sentimentul de a fi.. Tată. Cât de bine suna. Un copil cu femeia pe care o iubeam atât de mult. Am atins iar umflătura burţii sale, pentru a mângâia acel loc. Mi-am proptit urechea acolo şi am strâns-o iar în braţe, sărutând-o. Mi-a răspuns, limbile noastre unindu-se.
- Deci.. Ea chiar nu a fost însărcinată?
M-a întrebat după ce am umplut-o cu îmbrăţişări, pe ea şi copilul nostru.
- Nu . Niciodată. Şi cum ai crede că aş accepta-o pe ea, şi nu pe tine? Normal că aş fi avut grijă de acel copil dacă ar fi fost al meu, dar niciodată nu m-aş fi căsătorit cu ea, vreau să zic, chiar dacă erai tu la mijloc sau nu. Nu aş face aşa ceva decât cu femeia pe care o iubesc cu adevărat, şi care încă nu mi-a răspuns la acea întrebare.
Am rânjit şi ea m-a privit blând, atingându-mi chipul. S-a strecurat şi mai tare în braţele mele, eu încă stând lângă ea. M-a sărutat.
- Vreau. A spus pe un ton atât de cald încât mă întrebam cum poate fi adevărat.
- După ce se naşte copilul, nu? O să ai parte de cea mai frumoasă nuntă şi cu siguranţă copilul nostru va fi cel mai iubit copil. Şi noi cel mai fericit cuplu. O să avem o fetiţă drăguţă care o să semene cu mama ei. Iar eu o să fiu mândru să merg cu ele pe stradă.
Am început să râd în timp ce scoteam fiecare mică prostie gândită în acel moment. Ea a început de asemenea să râdă , cuibărită încă între braţele mele. S-a îmbufnat pentru o secundă.
- O să fie băiat, şi eu o să fiu mândră să merg cu cei doi băieţi ai mei pe stradă!
- Asta rămâne de văzut. Deja mă gândesc la hăinuţe roz, pătuţ roz, cameră roz...
- O să fie băiat!
Ne-am tachinat aşa în jur de o oră, iar eu nu am realizat când a trecut timpul. Mi-am dat seama că ar trebui să dormim când ea a căscat. Am aşezat-o uşor pe pat, şi am stins lumina. M-am pus lângă ea, după care rostogolindu-mă am luat-o în braţe, peste mine. Şi-a aşezat capul pe pieptul meu şi eu am sărutat-o pe frunte. Am adormit aşa, eu fără a realiza dacă tot ceea ce se întâmpla era real sau nu – eram prea fericit.

Dimineaţa, când m-am trezit. Angelique nu mai era lângă mine. M-am panicat căutând în baie, fugin pe hol şi în sufragerie. Pentru un moment credeam că iar dispăruse , însă am intrat în bucătărie, găsind-o acolo. Pe masă era aşezat un mic dejun copios şi ea zâmbea. Purta tot o pereche de pantaloni scurţi şi o cămaşă albă –a mea mai exact. Am zâmbit, mergând spre ea şi sărutând-o.
- Cred că ar trebui să îmi schimb garderoba, îţi stă mai bine ţie cu hainele mele. I-am deschis câţiva nasturi, până ce i-am putut vedea mai bine sânii – nu purta sutien. Mi-am trecut limba peste unul dintre sâni, sărutându-l.
- Stai jos şi mănâncă.
M-a împins jucăuş şi eu am îndeplinit ordinul. S-a aşezat şi ea şi nu îmi amintesc ce era mai delicios – mâncarea sau ea. Şi urma să mai avem şi un copil, care avea să fie fată, sau băiat. Sau gemeni. Nu conta, atâta timp cât era cu ea ... Ştiam că pot face orice, oricum şi oricând. O iubeam.

capitolul pe care mi lam dorit :X .....e minunat ....sarmanul Takumi...ce soc a avut ..dar a fost unu placut :X...
Sper ca nu vor mai aparea probleme.....Stiu si eu cum e sa te certi cu iubitul de la copii:)):...dar sper ca ei vor avea gemeni...ca sa fie multumiti amandoi ...
Astept capitolul urmator cu nerabdare....cum o fac mereu ...

Ja'ne :*

In sfarsit am si eu timp sa commentez. Scoala asta.... :stress:
Foarte frumos capitol, ca de obicei, chiar daca partea in care Angel se cearta cu tatal ei e cam trista. Cum poate fi asa de crud? Nu se gandeste ca nici el nu este un "model"? Pacat doar de copil, nici nu s-a nascut si cineva nu-l vrea... :cry:
Abea astept sa vad reactia lui Takumi. Cred ca o sa fie foarte fericit. Si asa, poate o sa-si mai aline tristetea. Nu cred ca e deloc usor sa treaca peste moartea fiintei pe care a iubit-o inca de la nastere. :(

Urmatorul capitol sper sa fie mai vesel...
:bye:

Yeeey blavo Teh:X
M-ai facut cea mai fericita persoana ca si cum eu asi avea un copil nu Angel:)).Ma bucur ca acum totul este bine intre Angel si Taku.Apropo stiti de ce imi place asa mult povestea voastra?Pentru ca ma regasesc in Angel iar cred ca iubitul meu e Taku.E chiar foarte frumost.Astept nextu`.Gambate si kissuri multeee:*

Hello, dudelor ! Am revenit cu un nou capitol ! :x. Multumesc ca da-ti reply-uri si ca il cititi ! Cum a zis si Teh, inseamna foarte mult pentru noi.

kiss4_sasuke -> Sper sa-ti placa si acest capitol.
Kripterya -> Sper ca acest cap sa ti se para mai vesel ^^'.
Yumina -> Ma bucur ca te regasesti in Angel.

Sper ca acest capitol sa va placa. ^^ Enjoy.

Capitolul 41

A doua zi de la aceea 'reintalnire' nu crede ca mi-am revenit complet. Cred ca am ramas in ceata la partea ' Vanessa nu e insarcinata'. Si eu ca o proasta ... am crezut ca .. era adevarat. Femeia aceea nu avea limite. Totusi ma bucur ca am venit inapoi, asa copilul meu o sa aiba posibilitatea de a avea un tata. Eram bucuroasa, trebuia sa-i spun asta lui Liss. Dupa ce am terminat de mancat m-am ridicat de la masa luand farfuriile punandu-le in chiuveta si am inceput sa le spal. Din cand in cand imi intorceam capul la Takumi si ii zambeam, era ca si un inger. Statea la masa savurandu-si cafeaua, razele soarelui isi treceau usor incolorul din ele peste parul lui facandu-l sa straluceasca. Era pur si simplu frumos, in adevaratul sens al cuvantului. Cand am terminat de spalat acele vase m-am sters pe maini si am mers la el luandu-l de mana si l-am ridicat de pe scaun.

- Hai la dus ! i-am spus in timp ce l-am tras dupa mine in baie.

Nu a ripostat deloc ba chiar mi-a zambit. Am ajuns la baie si am intrat inauntru. Mi-am dat jos camasa si pantalonii iar mai apoi lenjeria intima. La fel a facut si el, m-am rusinat, la fel ca si data trecuta. A ras. Am intrat sub dus si am dat drumul l-a apa calda. A venit dupa mine si m-am intors cu spatele la el, a inceput sa-mi mangaie burta, eu l-am luat in brate. Picaturile de apa se rasfirau pe corpul nostru, stateam imbratisati. In tacere. Poate doar asta era nevoie. Am inceput sa ne spalam reciproc din cand in cand prostindu-ne cu sapunul. Dupa o lunga 'baie' amandoi am iesit din cabina dusului si ne-am luat cate un prosop. Eu am fugit in camera doar asa ca un jos, sperand ca o sa vina dupa mine dar nu a venit. M-am intors cu spatele putin enervata dar atunci am simtit ca doua maini ma cuprind de talie. Am ras. Ii placea jocul. M-am intors spre el si l-am sarutat, era asa placuta senzatia de a-i simti buzele peste ale mele. Imi duc mainile dupa gatul lui si ma desprind din sarut. Totusi il sarut din nou scurt, iarasi si iarasi, si incaodata. M-a luat in brate punandu-ma pe pat si a inceput sa-mi mangaie sanii in timp ce ma saruta. Totusi stiam ce avea sa urmeze asa ca m-am tras.

- Nu. Poate ii face rau copilului. i-am spus eu speriata.

A ras, iarasi. I-am spus despre ideea de a merge la Elisse si Eric. A aprobat din cap. A mers spre sifonierul lui si si-a luat pe el o pereche de pantaloni si o bluza subtire neagra. Eu am mers spre troller si l-am deschis, aveam acolo un dezastru. Am ras. Am inceput sa scot haine dupa haine. Pana am gasit o bluza neagra destul de mulata si mi se observa burta, nu conta. Mi-am mai luat o pereche de pantaloni si ceva cu care sa ma incalt. Takumi s-a dus pana in sufragerie paresa asa c aeu am inceput sa caut feonul, unde naiba il tinea ? Am inceput sa-l strig a venit alarmat, am inceput sa rad. Mai apoi l-am intrebat unde e feonul, s-a dus in baie si cand s-a intors l-a adus cu el. Am zambit ca si cand un copil greseste cu ceva si i se arata acest lucru. L-am luat si am inceput sa -mi usuc parul. In vreo zece minute am fost gata. L-am luat de brat pe Takumi si am iesit din casa. Am coborat din cladire si el a mers sa aduca masina. Stateam in fata cladirii si ma uitam prin jur, am vazut o femeie care era de mana cu copilul ei, un baiat ... asta vroiam ... un baiat, sa-l rasfat. Fara sa imi dau seama Takumi deja ajunsese la locul unde eram eu. Am zambit, am urcat in masina si mi-am pus centura de sigurata. Pe tot drumul iarasi ne-am contrazis de ceea ce o sa fie copilul, fata sau baiat. Totusi doar ne tachinam, nu aveam cum sa ne certam serios pe tema asta. Pana la urma nu e ceea ce vrem noi, ci ceea ce ne este dat. Am ajuns la casa lui Elisse care se pare ca s-a mutat. Era mare, foarte mare pot sa spun. Am coborat din masina si am inaintat spre intrare. L-am asteptat pe Takumi inainte sa bat la usa. A venit si mi-a zambit, era fabulos. A ciocanit la usa si ne-au deschis imediat. Femeia care ne-a deschis era chiar Liss. Am ramas muta cand i-am vazut burta, era destul de mare chiar daca era doar in luna a 5-a. Ne-a zambit si ne-a poftit inauntru. Eric a aparut dintr-o camera care presupuneam ca e bucataria. Ne-au poftit in sufragerie, care era imensa, si desigur mobilata cu foarte bun gust. Ne-am asezat pe o canapea si Liss cu Eric pe cealalta din fata noastra. Eu ii priveam burta lui Liss foarte ciudat. Eram cam mare, nu aveam ce sa spun. Takumi si Eric au inceput sa vorbeasca in timp ce eu si Liss ne uitam una la alta. Ea zambea, eu eram serioasa. Mi-a facut semn din cap cum ca sa mergem altundeva.

- Eric, eu si Angel o sa mergem sa pregatim niste cafea. i-a spus lui Eric si s-a ridicat.

M-am ridicat si eu si le-am zambit celor doi. Am pasit incet spre locul unde mi l-a aratat Liss. Am ajuns in bucatarie, aceasta a aparut de nicaieri si m-a speriat.

- La dracu, Liss ! Ce e cu tine ? Vrei sa ma omori ? i-am spus eu in timp ce imi trageam rasuflarea.
- Oh, Angel, scuza-ma. a spus asta iar apoi m-a imbratisat, iar apoi continuand. Mi-a fost dor de tine. Nu stii ce chin e sa fi insarcinata. Te dor toate. Dar ... totusi merita.
- Crezi ca nu stiu ? Primele saptamani au fost ingrozitoare. am ras iar apoi am continuat. Dar e cum zici tu e minuat !

Am inceput sa-i povestesc tot despre ce s-a intamplat pana in prezent. A ras la 'intamplarea cu Alex' de am crezut ca moare acolo. Am inceput sa pregatim cafelele in timp ce si ea imi povestea despre sarcina ei. Ii zambeam la fiecare comentariu. Am terminat cafelele si am luat eu tava, ea era mult prea, fragila dupa parerea mea ca sa se mai ocupe si cu echilibrul si cu burta. Ma speriam. Asa urma sa fiu si eu ? Daca greseam cumva si nu urma sa fiu o mama buna ? Indata ce i-am vazut zambetul lui Takumi m-am linistit. El urma sa fie langa mine nu-i asa ? Am pus tava pe masuta ce despartea cele doua canapele si m-am cuibarit langa Takumi. La fel a facut si Liss dar ea cu Eric. Ne-am zambit reciproc.

- Elisse, Eric, am vrea sa va propunem ceva, nu-i asa Angel ? m-a intrebat Takumi.
- Desigur, spune-le tu.
- Am vrea sa fiti nasi nostri la nunta noastra si la copilul pe care-l vom aveam. Acceptati ?

Nu au raspuns. S-au uitat unul la celalat si si-au zambit.

- Desigur ! a exclamat Liss incantata. Nu-mi vine sa cred ! O sa va casatoriti ! Si cand o sa fie nunta ? Ati organizat deja ceva ? Ati vorbit cu o firma de catering ? Pot sa ma ocup eu de tot ?
- Mai incet, Liss. am spus eu in timp ce radeam. Ne-am gandit sa ne casatorim doar dupa ce se naste copilul. Adica, oamenii ce cred cand vad o burta plus o rochie de mireasa ? Ca eu i-am pus lantul la gat lui Takumi. am ras, la fel au facut si ei.

In tot timpul care a stat Liss nu a mai terminat de vorbit, imi punea tot felul de intrebari cum as vrea sa fie rochia de mireasa si alte detalii. Eu ii raspundeam tot felul de aperatii si se intramba urat la mine. Eu continuam sa rad alaturi de Takumi si Eric. Totusi Takumi a luat initiativa sa plecam sub motivul ca aveam ceva foarte important de facut. Am iesit din casa si am urcat inapoi in masina lui. Nu intelegeam ceea ce era asa de important ca sa vedem.

Hello:D
Deci sunt prima yupppy;))
da chiar, ce poate fi asa important de vazut??Teh te rog sa ma lamuresti tu.Ce vioae e Elisse:)) imi aminteste de o prietena.Am o intrebare.Voi ati sctis povestea asta dupa viata mea??Glumeam.nu aveati cum:P.spro la scris si astept cu nerabdare capitolul lui Teh.Ja ne!

Hello,
Nu imi vine sa cred cate capitole am pierdut...:help:
Imi pare nespus de rau ca nu am mai comentat...
Am avut niste probleme si nu prea am avut timp sa citesc...:nh:

Continuarea este pur si simplu SUPERBA:love:
Imi pare rau ca tatal lui Angel nu vrea sa accepte ca fiica lui este insarcinata, dar nu prea conteaza, din moment ce aceasta il are pe Takumi langa ea.
Sunt cel mai reusit cuplu:yes:
Nu are rost ca cei doi sa se tot certe pe tema ca ce sex va avea copilul nu? Oricum vor avea tripleti nu-i asa?(bine iar vorbesc in dungi):ha:
Eu vreau ca si Takumi o fetita.o//o Mereu fetele sunt mai frumoase si mai rasfatate. Ar fi si mai frumos daca ar fi gemeni ca ambii parinti sa fie multumiti, dar eu o sa fiu multumita oricum si daca este doar un baietel.
Sper ca ficul asta mai are multe capitole nu-i asa?:pls: Vreau sa fie cat mai lung, pentru ca imi face o deosebita placere sa citesc tot ce scrieti voi. Este pur si simplu un fic splendid care iti capteaza toata atentia si nu poti face nimic pana ce nu termini de citit tot.
Succes in continuare:*
Cya:bye:

@ Yumina -- Am venit să te lămuresc, ultimul capitol postat pe săpt asta din partea mea, but I'll come back next week with the 44 =]] .
@ shiro -- cu adevărat, vor fi nişte părinţi minunaţi XD
@ Wildrose -- vei afla curând misterul copilului =]]] =]]] . Ah ! Şi vei vedea cum se va întinde ficul :]]
Mulţumim tuturor pentru comentarii şi aprecieri. De asemenea pentru faptul că ne citiţi povestea. Înseamnă mult pt. noi XD .

Lectură plăcută!

[center]Capitolul 42[/center]

Nu ştiu cum văd ceilalţi acest fapt, dar ideea de a fi tată mi se pare minunată. Să am un copil, o familie, să fiu alături de femeia pe care o iubesc. Cu adevărat un vis ce îţi dă forţa să treci peste toate. Ce urma să devin şi eu, şi la dracu că eram fericit.
Am urcat în maşină deschizându-i portiera lui Angelique şi ajutând-o să intre – ceva îmi spunea că putea şi singură dar mă apucase un spirit supra-protector.
- Unde mergem? S-a adresat veselă şi eu i-am zâmbit pornind autovehiculul.
- Eşti curioasă? Am început să o tachinez, nedepăşind limita de viteză. În mod normal nu îmi păsa de acest lucru dar acum nu eram doar eu, mai aveam în grijă două persoane. A observat atenţie cu care conduceam şi a chicotit.
- Sunt! Am început să râd prefăcându-mă atent doar la drum. Mi-a dat un ghiont în stomac iar eu m-am prefăcut că mă doare.
- Ok , ok. O să vezi când ajungem acolo.
Tot restul drumului am vorbit despre diferite lucruri, nici nu îmi păsa despre ce, sau cum vorbeam, atâta timp cât eram împreună puteam şi să stăm în tăcere.
Când am ajuns în faţa unei clădiri super înalte , am coborât, cu acelaşi gest delicat am ajutat-o pe Angelique să coboare. A citit titlul tipărit mare la intrarea în clădire.
„ Agenţii Imobiliare.”
- Ce facem aici?
- Nu-mi spune că nu vrei un loc al nostru? Am rânjit şi i-am urmărit reacţia. A zâmbit foarte vesel şi m-a îmbrăţişat sărutându-mă. Mi s-a părut mai rău decât un copil entuziasmat în ziua de Crăciun, sau ceva de genu. Ochii îi licăreau. Am strâns-o şi eu între braţe.
- Serios? M-a întrebat înainte să intrăm în biroul agentului imobiliar. Am răspuns.
- Desigur.
Mie sincer nu îmi păsa prea tare unde locuiam, alesem să stau într-un apartament pentru că... Era mai comod şi o casă nu se potrivea unui bărbat singur. Unui burlac, ceva mai mic şi luxos era perfect. Dar acum că urma să am o familie – una adevărată , mă gândeam că trebuie să avem un loc special şi mai mare – mult mai mare.
- Domnule , doamnă Asazuki. Bună ziua. Am primit telefonul dumneavoastră şi am pregătit câteva locuri pentru vizitat. Mă gândeam la un apartament cu patru camere , luxos, are lift , la etajul şase. Vecinii sunt cumsecade, şi sunt portari. Este un loc foarte drăguţ.
Nu am lăsat-o să continue.
- Nu vreau să trăim într-un bloc. Soţia mea – am arătat spre Angelique – este însărcinată, şi nu vreau să trebuiască să urce sau coboare scări, sau să rămână blocată în lift – sau orice altceva de genul acesta. M-am uitat spre ea. Doar dacă tu nu îţi doreşti aşa ceva?
Mi-a zâmbit şi mă întrebam de ce se înroşise. Poate din cauza cuvântului „ soţie ” , sau „ doamna Asazuki ” – femeile sunt emoţionate prea uşor . I-am luat mâna între degetele mele şi am privit-o.
- O casă e cu siguranţă mai bună. O casă încăpătoare cu o curte drăguţă ... Cred că atâta vreme cât avem cât mai mult spaţiu este foarte bine, vreau să zic... O să fim trei. Şi-a pus cealaltă mână liberă peste burtă şi inima mea a luat-o razna. Simţeam iar ceea ce însemna cuvântul „ tată ” , de abia mi-am putut readuce ritmul respiraţiei la normal.
Doamna de la agenţie ne-a dus prin oraş la diferite case – sincer nu mi-a plăcut niciuna, şi oricum o lăsam pe Angelique să decidă - orice era bun pentru ea, era bun şi pentru mine şi copilul nostru. Ne-a arătat însă, într-un final, o casă mare cu o curte foarte îngrijită , avea şi o grădiniţă cu flori – deşi florile trebuiau resuscitate. Am intrat înăuntru şi am văzut cât de mult spaţiu era, camere destule şi o bucătărie imensă . Am văzut sufrageria şi băile. Mi s-a părut destul de ok, plus că dacă nu ne plăceau culorile puteam schimba . Casa nu era mobilată.
- Cât de superb!
A exclamat Angelique înainte să întreb dacă îi place. M-a strâns de mână privindu-mă adânc în ochi, avea expresia unui copil care tocmai vroia să îşi îndulcească părinţii să îi cumpere nu ştiu ce. Am început să râd chiar înainte să mă întrebe.
- O putem lua?
Am mângâiat-o pe păr, sărutându-i fruntea.
- Ok. E frumoasă, cred că o să ne simţim bine. Plus că e destul de aproape de casa lui Eric şi Elisse , vreau să zic unde locuiesc ei actual. A rânjit şi am înţeles că şi ăsta era unul din motivele pentru care îi plăcea locuinţa.
- Am vrea să o cumpărăm. Am zis eu într-un fianl.
De acte am decis să las un angajat să se ocupe, aşa că mi-am sunat secretara de la firmă şi a fost încântată să facă această treabă. Cred că prevedea o mărire de salariu din cauza tonului meu vesel. Am urcat iar în maşină şi am privit-o pe Angel.
- În sfârşit o să avem locul nostru. Trebuie doar să mai mobilăm, să refacem grădiniţa, şi să cumpărăm nişte scaune drăguţe şi o masă pentru afară. Trebuie să decidem camera copilului, şi camera noastră. Am început să vorbesc şi mă uimeam de lucrurile pe care le gândeam. Era atât de plăcut deşi nu erau bărbaţii genul care să se preocupe de detalii, eram încântat de orice. Telefonul mi-a sunat .
- Domnule Asazuki, mă scuzaţi că vă deranjez, au apărut nişte probleme cu privire la contractul cu P.O.O.S , nu ştiu ce aş putea face.
Am oftat .
- Vin într-acolo. Am privit-o vinovat pe Angel şi ea a scos limba la mine.
- Ştiu.. Trebuie să pleci.
Am lăsat un alt oftat mai lung şi am sărutat-o . Eram la semafor.
- Nu te supăra, te rog. Am rostit fără prea mare tragere de inimă. Ea a râs.
- Te iert, te iert. Doar du-mă la Elisse. Mă gândeam să îi cer nişte sfaturi pentru decorare.
- Perfect, faceţi o echipă trăznet. Doar să faceţi camera fetei – pardon copilului, roz. Am chicotit.
- O să fie băiat! A mai rostit încă odată.

Am plecat, lăsând-o acasă la Elisse şi m-am uitat suspicios la ele . Au râs simultan şi eu am plecat. Treburile de la birou erau enervante, acum că aveam cu cine să îmi petrec timpul. Am rezolvat problema pentru care ajunsesem acolo şi instantaneu au mai apărut şi altele care cereau să mă ţină ocupat. I-am trimis un mesaj lui Angelique prin care i-am spus că o să cam întârzi. Mi-a răspuns spunându-mi că mă aşteaptă la apartament, când termină ce are de făcut în acea zi. Am făcut un efort să îmi ocup mintea cu bilanţuri, contracte şi alte cele – mă gândeam ce o să fie copilul, chiar speram să avem o fată cu părul ciocolatiu , ochii verzi. La fel ca mama ei. Toţi angajaţii mi-au observat starea mult prea bună şi cam aeriană, zâmbeau şi ei. Chiar mă comportasem frumos cu toată lumea în acea zi. Chiar şi Jack era entuziasmat.
Se făcuse destul de târziu când am terminat treaba, se lăsase întunericul.
- Hei frate, ce bine dispus ai fost azi. Felicitări , am auzit că o să fii tătic. Prin asta renunţ la resentimentele faţă de viitoarea ta soţie, sau încerc. A început să râdă şi eu am dat din cap.
- Cum merge cu Bibi?
- Extraordinar. Dacă nu ar fi aşa , deja aş fi ucis. Ai uitat?
Am afirmat glumeţ, amintindu-mi că îl „ ameninţasem ” .
Drumul până acasă a fost destul de scurt, am urcat în apartament deschizând uşa şi am văzut că era.. Cald. Neobişnuit de cald – sau mi se părea. Angelique era în sufragerie , uitându-se la tv şi mâncând... Ceva, nu am realizat prea bine ce erau, chipsuri sau.. În fine. Am mers către ea şi am sărutat-o.
- Bine ai venit acasă.
Mi-a zis râzând. Am luat-o în braţe, purtând-o până în dormitor. Am pus-o în pat şi m-am aruncat peste ea – de fapt m-am aşezat destul de uşor. I-am îndepărtat bluza sărutând-o.
- Takumi , poate să..
M-am documentat, nu o să îi facă rău dacă ne mişcăm uşor.
Şi-a ferit privirea iar eu am continuat să o mângâi. Nu ştiu cât de lungă a fost noaptea, sau când a venit dimineaţa. Ştiam doar că acum , chiar nu mai puteam trăi fără Angelique. Fără ea şi copilul nostru.

I love this cap:X:X
Este extraordinar,atat de euforic incat imediat imi cred aripioare:)).Da chiar ce o sa fie copilul:fata sau baiat??Sper ca nu o sa va contraziceti si voi ca Angel si Taku:P.Sper sa fie baiat dar si fetita e bine.Deci nu cred ca mai am sanse ca Denny sa posteze azi..cred ca ma voi multumi cumva si cu atat:P.si apropo povestea nu se apropie de sfarsit nu??Zicetimi va rog ca nu:(.Pur si simplu nu vreau sa se termine.E prea frumos.So...astept nextu`.Kissuri multe:*

OMG ...capitolele sunt minunate :o3 ...scuze ca nu am comentat si la celalalt , dar nu am apucat ...
Abia astept sa faca nunta, si sa nasca Angel ...Sper ca nu se va mai intampla nimic rau de acum...si poate ca Angel sa va impaca si cu tatal ei :(
Bravo fetelor....faceti o treaba buna impreuna :*

Astept nextul...saptamana viitoare :(


Zbye :-h