14-11-2009, 11:16 PM
@ AoiButterfly -- mă bucur că îţi place şi că urmăreşti şi acest sezon . Hmm :]] , se pare că aşa s-a întâmpla Amber - takumi, Angelique - Jay, dar nu a fost cu o neapărată intenţie, jur :]]. Aşa am reuşit să creem persoanejel. merci de coment şi că citeşti.
@ Wildrose -- ah x: mă bucur că îţi place acest sezon , sorry de greşeli şi îţi mulţumeşte Denny pentru faptul că le-ai enumerat . Nu ne-am supărat, nu îţi face probleme. Dacă vezi greşeli, spune-le. Le mai edităm şi noi :]]. Eh, dacă nu ar fi avut Jay iubită lucrurile ar fost prea simple ,nu crezi?
Vă rog să rămâneţi în continuare cu noi :]] şi să citiţi. Sper să vă placă şi aceste noi două personaje! Cât şi povestea!
Lectură plăcută!
Semănăm cu Schumacher =]]
[center] Capitolul 3[/center]
Adoram locul acesta numit „ acasă †, iubeam aceste persoane numite „ familie†. Eram prea fericită să mă aflu aici. Şi cred că zâmbetul meu mă dădea de gol.
Când i-am văzut pe unchiul Takumi şi mătuşa Angelique am fost tare veselă. Când eram mică îmi amintesc că eram mereu în preajma unchiului Takumi şi a tatălui meu , de abia putea mama să mă răpească din mâinile lor. Aşa că am doar amintiri plăcute cu acesta , şi de fapt cu toată familia. Mereu fuseserăm apropiaţi.
Mi-a trebuit foarte mult curaj , şi nu ştiu de unde l-am adunat pentru a-l întreba pe Jay dacă are pe „ cineva †. Mi-am dorit imediat să nu o fi făcut, pentru că durea. Şi nu ştiam de ce, dar acea veste nu mi-a priit. O chema „ Kate †şi trebuia să recunosc că numele său era frumos. Plus că era majoretă – acel tip de fată care orice ar face nu poate să nu fie superbă şi adorată de toată lumea. Înţelegeam acum că brunetul din faţa mea nu putea să nu se îndrăgostească decât de o asemenea persoană . Era normal, pentru că şi el era extraordinar şi un baschetbalist nu poate fi decât cu o majoretă. Deşi durea înăuntrul meu, acceptam adevărul. M-a supărat şi bucurat totodată faptul că a renunţat la ieşirea cu iubita lui pentru a sta cu noi. Îmi părea rău pentru ea şi mă simţeam fericită pentru mine. Cred că eram prea egoistă... Am fost trezită de cuvintele lui Jay.
- Şi chiar nu ai avut pe nimeni ,Amber? M-am uitat amuzată la fratele meu, nu credeam că îi prieşte prea bine ideea . Dar nu avea de ce să se îngrijoreze pentru că eu nu avusesem niciun iubit. Cine s-ar fi uitat la mine în fond? O pitică cu trăsături deloc speciale şi pe deasupra blondă. Am râs în sinea mea.
- Normal că nu, este o şcoală de fete , ai uitat? Am râs copilăreşte şi cei doi s-au uitat într-un mod mai ciudat la mine. O privire ce spunea probabil : „ Cum ai rezistat acolo ? †. Ochii lor s-au umplut însă imediat de căldură. Josh s-a apropiat de mine, ridicându-mă de pe scaun. Mi-a luat mâna dreaptă întorcându-mi trupul în aşa fel încât să fac o piruetă. Am roşit toată realizând că amândoi se uitau cu atenţie la mine.
- Şi tu te-ai schimbat mult de când ne-am văzut ultima dată. Acum că nu o să mai mergi la o şcoală de fete, trebuie să am grijă de tine.
Şi – a arătat victorios dinţii şi eu am chicotit.
- Plus că o să fiu şi eu aici, doi fraţi care să te apere. Dar să lăsăm asta, ce facem?
Ziua a trecut foarte greu , am stat mult de vorbă şi am aflat o mulţime de lucruri despre cei doi „ frăţiori †ai mei. Am aflat curând de ce îi iubeam, nu doar pentru că erau extraordinari ci pentru că aveau grijă de mine. Întotdeauna mă protejaseră, amândoi. Seara am luat cina cu toţii, familia mea şi cea a lui Jay. Ca în vremurile vechi , dar eu m-am retras la culcare destul de devreme, pentru că eram obosită. Cu toţii mi-au mai urat încă odată un călduros „ bine ai revenit †şi un dulce „ noapte bună †, ce îmi lipsise enorm.
Desigur, camera mea era deja decorată şi totul era pus la punct, foarte ordonat. Aşa cum mă şi aşteptam să fie, vorbeam aici de mama mea – Elisse. Dacă cineva era un geniu al design-ului atunci aceea era ea. Patul dublu era aşezat în partea stângă a camerei, având o mulţime de pernuţe pufoase şi roz pe el. Aflasem mai de mult că unchiul Takumi avea ceva special cu această culoare şi îl făcuse şi pe tatăl meu să o adore . Aşa toate lucrurile mele se transformau, brusc, în această culoare. Pereţii erau de asemenea pictaţi în aceasta, cu nişte modele interesante. Mă întrebam cât a stat mama să le facă – ştiam că nu angajase pe nimeni, niciodată nu o făcea. În fine, am privit tot ceea ce era înăuntru şi am decis să fac un duş după care să merg la somn. Aşa am şi făcut.
A doua zi m-am trezit de dimineaţă, fiind obişnuită aşa de şase ani , nu mai aveam leac. Am urmat un ritual obişnuit al dimineţii după care am decis să o sunt pe Caroline. Dar când am văzut că era de abia 10 , am zis că nu era cazul. Deşi lungisem totul pentru a trece timpul cât mai repede, acesta nu prea ţinea cu mine. Am coborât la bucătărie şi am luat micul dejun rapid. Pe Josh nu l-am văzut prin preajmă aşa că am presupus că încă dormea – ca de obicei.
Înainte să îmi pot termina gândurile cu acesta, a apărut somnoros.
- Neaţa sis, ce faci? M-a sărutat pe frunte şi a mers să ia ceva din frigider.
- Minunat . Vrei să îţi pregătesc micul dejun? Am întrebat curioasă. A dat din cap aşezându-se la masă.
- La fel de energică ai rămas. Mă bucur aşa tare că eşti acasă, acum nu o să mai am singur bătăi de cap. Hm, cred că tu nu o să primeşti niciodată morală totuşi. A început să râdă iar eu m-am conformat doar să dau din cap. Nu vroiam să cunosc toate semnficaţiile cuvintelor lui. După ce i-am pregătit ceva, mi-am auzit telefonul sunând.
- Investitorii? A întrebat curios.
- Doar Caro. Am răspuns blând şi am ieşit din încăpere. El a continuat să mănânce.
- Ce faci scumpete? Presupun că eşti trează de pe la 6. Ca la mănăstire. Aici era o grămadă de ironie, am ignorat-o căci eram obişnuită. În fine, neaţa.
Era ora doisprezece.
- Este deja prânzul Caro. Eu tocmai vroiam să te sun.
- Ah? Da, da . Vezi că vin să te iau să îţi mai arăt cum decurge treaba p’aici . Să fi gata în 10 minute. Pa prinţesă.
A închis înainte de a-mi da şansa să dau un răspuns concret. Mama nu era acasă aşa că nu aveam cui să îi cer permsisiunea să plec. Nu m-am schimbat, considerând că hainele nu sunt oricum prea importante. Purtam o pereche de pantaloni scurţi de blugi şi un tricou alb , mulat pe piele . Mi-am prins părul într-o doadă strânsă şi am bătut la uşa camerei lui Josh.
- Intră ! A ţipat şi eu am poftit sfios înăuntru.
- Se poate?
- Ăă, da. Tocmai îşi trăgea tricoul pe el. S-a întâmplat ceva? Am zâmbit.
- Pot să merg şi eu pe afară cu Caroline? Ăh.. Mama nu e acasă, şi nici tata... Şi vroiam să .. Adică.. Nu ştiam cum puteam explica de ce îi ceream lui voie să ies. Dar nu eram obişnuită altfel.
A început să râdă şi m-a pupat pe obraz.
- Da, poţi şi ai voie să ieşi. Poate ar trebui să îi dai un mesaj mamei să nu te dea dispărută când ajunge acasă, şi problemă rezolvată. Pa.
Am plecat mulţumindu-i şi am văzut-o pe Caroline care mă aştepta afară.
- Ai întârziat exact 10 secunde . A strigat la mine, încercând să pară supărată. Am ajuns la ea, şi aceasta m-a îmbrăţişat. Aşa am făcut şi eu. Lângă mine se afla acum o fată înaltă ( cred că 1.83 ) , brunetă cu părul scurt tuns bob şi nişte ochi negri superbi.
- Nu ne-am văzut de ceva timp. Am zis eu în timp ce mergeam pe stradă.
- Hmm, da. Asta pentru că odată ce am scăpat de la „ mănăstire †am decis să fug direct acasă şi să îmi petrec vacanţa de vară în stil mare. Cu verii mei. Presupun că nu au apucat să îţi zică , dar Jay m-a luat la nişte petreceri super. M-am distrat rău de tot, deşi mi-a zis că ar trebui să mă comport ca o prinţesă. Ştii tu, porcării d’ale lui. Tonul îi devenea uşor plictisit. Dar lasă asta, cum a fost călătoria? Ceva băieţi frumoşi?
M-am înroşit.
- Băieţi frumoşi? Am repetat pe un ton moale. Ştii doar că nu sunt interesată de nimeni.
- Dar ai putea fii . Mă îndemna la ceva rău, poate.
- Nici tu nu eşti. Am încercat să dau replica înapoi. A zâmbit într-un mod pervers.
- Asta e altceva, ştii bine că eu doar mă „ distrez †cu ei, nu sunt decât nişte păpuşi al căror creier e .. În altă parte.
Am încercat să îi astup gura, să nu mai zică şi alte lucruri şi aceasta a început să râdă.
- Åži unde mergem?
- Prinţesă, ştii că nu îţi fac nimic. Te duc la un bordel.
- Caroline!
- Gata , gata! Nu mai glumesc. Adevărul e că aveam chef de o plimbare şi vroiam să îţi mai arăt oraşu, să te arăt lumii. Etc. De abia aştept să începem iar liceul, altă treabă. Nu mai suntem la închisoare.
Am chicotit.
- Nu e o închisoare! Este un internat de fete. Dar recunosc că şi eu vreau să văd cum este o şcoală adevărată.
Nu realizasem până atunci, dar ne aflam într-o altă parte a oraşului. Nu îmi amintesc unde venea asta în trecut . În fine. Pe stradă a trecut o gaşcă de şase băieţi şi două fete. Au salutat-o pe Caroline şi aşa a făcut şi aceasta. Pun pariu că salivau cu gându la ea, cea care purta o pereche de pantaloni scurţi cazuali şi un tricou simplu albastru. Ştiu că nu era îmbrăcată într-un mod ce s-ar putea numi „ sexi †, dar având o faţă frumoasă din naştere, nişte picioare lungi .. Şi un trup atât de bine definit, nu avea cum să nu îţi atragă atenţia.
- Vezi? Câţi tipi mişto sunt aici?
- Hm, nu prea văd.
- Amber! A exclamat vizibil furioasă.
- Bine, bine. . . Şatenul este drăguţ.
- Interesantă alegere. A început să râdă. Şi Jay, cum ţi s-a părut? S-a schimbat mult, având în vedere că tu nu veneai în vacanţe, cred că a fost un şoc. L-ai recunoscut?
- Da! Am recunoscut ruşinată. Este... Adicăă.. Vreau să zic că... Ăh.. S-a schimbat dar... Tot la fel de... Adicăă...
- Tot îndrăgostită eşti de el. A încercat să mă completeze, dar nu era adevărat. Era ca un frate pentru mine.
- Ştii bine că nu e aşa Caroline, avem o relaţie de frate – soră.
- Nu ai reacţia asta pentru Josh.
- Nu e acelaşi lucru, cu el sunt legată prin sânge. Şi apoi, Jay are o iubită.
- Kate e o curvă. Aş fi vrut să îi dau o replică.. Dar nu am mai reuşit pentru că în faţa noastră a apărut Jay, fiind cu Josh. Am roşit văzându-i şi speram că nu auziseră ce spusese prietena mea. Nu avea dreptul să vorbească aşa despre o fată, doar pentru că ea credea că eu îl iubeam în acel fel pe Jay. . . Trebuia să fim corecţi, iar acela nu era pentru mine. Eram doar prieteni, oricum nu s-ar fi uitat niciodată la una ca şi mine.
Gândindu-mă la faimoasa „ Kate †eram geloasă.. Avea dreptul să fie mereu cu el, pentru că erau iubiţi. Putea să îl atingă atât de uşor, dar mie îmi era greu să o fac. Eram vechi prieteni, dar nu era de-ajuns. Îmi doream să o cunosc pe prietena lui şi să îi spun cât era de norocoasă, şi totodată nu vroiam să o fac... Simţeam cum, odată ce aş fi cunoscut-o, mă puteam înfunda în întuneric. Nu vroiam să o văd pe singura fată din ochii lui Jay, pentru că m-aş fi comparat cu ea. . . Şi ştiam că urma să pierd.
@ Wildrose -- ah x: mă bucur că îţi place acest sezon , sorry de greşeli şi îţi mulţumeşte Denny pentru faptul că le-ai enumerat . Nu ne-am supărat, nu îţi face probleme. Dacă vezi greşeli, spune-le. Le mai edităm şi noi :]]. Eh, dacă nu ar fi avut Jay iubită lucrurile ar fost prea simple ,nu crezi?
Vă rog să rămâneţi în continuare cu noi :]] şi să citiţi. Sper să vă placă şi aceste noi două personaje! Cât şi povestea!
Lectură plăcută!
Semănăm cu Schumacher =]]
[center] Capitolul 3[/center]
Adoram locul acesta numit „ acasă †, iubeam aceste persoane numite „ familie†. Eram prea fericită să mă aflu aici. Şi cred că zâmbetul meu mă dădea de gol.
Când i-am văzut pe unchiul Takumi şi mătuşa Angelique am fost tare veselă. Când eram mică îmi amintesc că eram mereu în preajma unchiului Takumi şi a tatălui meu , de abia putea mama să mă răpească din mâinile lor. Aşa că am doar amintiri plăcute cu acesta , şi de fapt cu toată familia. Mereu fuseserăm apropiaţi.
Mi-a trebuit foarte mult curaj , şi nu ştiu de unde l-am adunat pentru a-l întreba pe Jay dacă are pe „ cineva †. Mi-am dorit imediat să nu o fi făcut, pentru că durea. Şi nu ştiam de ce, dar acea veste nu mi-a priit. O chema „ Kate †şi trebuia să recunosc că numele său era frumos. Plus că era majoretă – acel tip de fată care orice ar face nu poate să nu fie superbă şi adorată de toată lumea. Înţelegeam acum că brunetul din faţa mea nu putea să nu se îndrăgostească decât de o asemenea persoană . Era normal, pentru că şi el era extraordinar şi un baschetbalist nu poate fi decât cu o majoretă. Deşi durea înăuntrul meu, acceptam adevărul. M-a supărat şi bucurat totodată faptul că a renunţat la ieşirea cu iubita lui pentru a sta cu noi. Îmi părea rău pentru ea şi mă simţeam fericită pentru mine. Cred că eram prea egoistă... Am fost trezită de cuvintele lui Jay.
- Şi chiar nu ai avut pe nimeni ,Amber? M-am uitat amuzată la fratele meu, nu credeam că îi prieşte prea bine ideea . Dar nu avea de ce să se îngrijoreze pentru că eu nu avusesem niciun iubit. Cine s-ar fi uitat la mine în fond? O pitică cu trăsături deloc speciale şi pe deasupra blondă. Am râs în sinea mea.
- Normal că nu, este o şcoală de fete , ai uitat? Am râs copilăreşte şi cei doi s-au uitat într-un mod mai ciudat la mine. O privire ce spunea probabil : „ Cum ai rezistat acolo ? †. Ochii lor s-au umplut însă imediat de căldură. Josh s-a apropiat de mine, ridicându-mă de pe scaun. Mi-a luat mâna dreaptă întorcându-mi trupul în aşa fel încât să fac o piruetă. Am roşit toată realizând că amândoi se uitau cu atenţie la mine.
- Şi tu te-ai schimbat mult de când ne-am văzut ultima dată. Acum că nu o să mai mergi la o şcoală de fete, trebuie să am grijă de tine.
Şi – a arătat victorios dinţii şi eu am chicotit.
- Plus că o să fiu şi eu aici, doi fraţi care să te apere. Dar să lăsăm asta, ce facem?
Ziua a trecut foarte greu , am stat mult de vorbă şi am aflat o mulţime de lucruri despre cei doi „ frăţiori †ai mei. Am aflat curând de ce îi iubeam, nu doar pentru că erau extraordinari ci pentru că aveau grijă de mine. Întotdeauna mă protejaseră, amândoi. Seara am luat cina cu toţii, familia mea şi cea a lui Jay. Ca în vremurile vechi , dar eu m-am retras la culcare destul de devreme, pentru că eram obosită. Cu toţii mi-au mai urat încă odată un călduros „ bine ai revenit †şi un dulce „ noapte bună †, ce îmi lipsise enorm.
Desigur, camera mea era deja decorată şi totul era pus la punct, foarte ordonat. Aşa cum mă şi aşteptam să fie, vorbeam aici de mama mea – Elisse. Dacă cineva era un geniu al design-ului atunci aceea era ea. Patul dublu era aşezat în partea stângă a camerei, având o mulţime de pernuţe pufoase şi roz pe el. Aflasem mai de mult că unchiul Takumi avea ceva special cu această culoare şi îl făcuse şi pe tatăl meu să o adore . Aşa toate lucrurile mele se transformau, brusc, în această culoare. Pereţii erau de asemenea pictaţi în aceasta, cu nişte modele interesante. Mă întrebam cât a stat mama să le facă – ştiam că nu angajase pe nimeni, niciodată nu o făcea. În fine, am privit tot ceea ce era înăuntru şi am decis să fac un duş după care să merg la somn. Aşa am şi făcut.
A doua zi m-am trezit de dimineaţă, fiind obişnuită aşa de şase ani , nu mai aveam leac. Am urmat un ritual obişnuit al dimineţii după care am decis să o sunt pe Caroline. Dar când am văzut că era de abia 10 , am zis că nu era cazul. Deşi lungisem totul pentru a trece timpul cât mai repede, acesta nu prea ţinea cu mine. Am coborât la bucătărie şi am luat micul dejun rapid. Pe Josh nu l-am văzut prin preajmă aşa că am presupus că încă dormea – ca de obicei.
Înainte să îmi pot termina gândurile cu acesta, a apărut somnoros.
- Neaţa sis, ce faci? M-a sărutat pe frunte şi a mers să ia ceva din frigider.
- Minunat . Vrei să îţi pregătesc micul dejun? Am întrebat curioasă. A dat din cap aşezându-se la masă.
- La fel de energică ai rămas. Mă bucur aşa tare că eşti acasă, acum nu o să mai am singur bătăi de cap. Hm, cred că tu nu o să primeşti niciodată morală totuşi. A început să râdă iar eu m-am conformat doar să dau din cap. Nu vroiam să cunosc toate semnficaţiile cuvintelor lui. După ce i-am pregătit ceva, mi-am auzit telefonul sunând.
- Investitorii? A întrebat curios.
- Doar Caro. Am răspuns blând şi am ieşit din încăpere. El a continuat să mănânce.
- Ce faci scumpete? Presupun că eşti trează de pe la 6. Ca la mănăstire. Aici era o grămadă de ironie, am ignorat-o căci eram obişnuită. În fine, neaţa.
Era ora doisprezece.
- Este deja prânzul Caro. Eu tocmai vroiam să te sun.
- Ah? Da, da . Vezi că vin să te iau să îţi mai arăt cum decurge treaba p’aici . Să fi gata în 10 minute. Pa prinţesă.
A închis înainte de a-mi da şansa să dau un răspuns concret. Mama nu era acasă aşa că nu aveam cui să îi cer permsisiunea să plec. Nu m-am schimbat, considerând că hainele nu sunt oricum prea importante. Purtam o pereche de pantaloni scurţi de blugi şi un tricou alb , mulat pe piele . Mi-am prins părul într-o doadă strânsă şi am bătut la uşa camerei lui Josh.
- Intră ! A ţipat şi eu am poftit sfios înăuntru.
- Se poate?
- Ăă, da. Tocmai îşi trăgea tricoul pe el. S-a întâmplat ceva? Am zâmbit.
- Pot să merg şi eu pe afară cu Caroline? Ăh.. Mama nu e acasă, şi nici tata... Şi vroiam să .. Adică.. Nu ştiam cum puteam explica de ce îi ceream lui voie să ies. Dar nu eram obişnuită altfel.
A început să râdă şi m-a pupat pe obraz.
- Da, poţi şi ai voie să ieşi. Poate ar trebui să îi dai un mesaj mamei să nu te dea dispărută când ajunge acasă, şi problemă rezolvată. Pa.
Am plecat mulţumindu-i şi am văzut-o pe Caroline care mă aştepta afară.
- Ai întârziat exact 10 secunde . A strigat la mine, încercând să pară supărată. Am ajuns la ea, şi aceasta m-a îmbrăţişat. Aşa am făcut şi eu. Lângă mine se afla acum o fată înaltă ( cred că 1.83 ) , brunetă cu părul scurt tuns bob şi nişte ochi negri superbi.
- Nu ne-am văzut de ceva timp. Am zis eu în timp ce mergeam pe stradă.
- Hmm, da. Asta pentru că odată ce am scăpat de la „ mănăstire †am decis să fug direct acasă şi să îmi petrec vacanţa de vară în stil mare. Cu verii mei. Presupun că nu au apucat să îţi zică , dar Jay m-a luat la nişte petreceri super. M-am distrat rău de tot, deşi mi-a zis că ar trebui să mă comport ca o prinţesă. Ştii tu, porcării d’ale lui. Tonul îi devenea uşor plictisit. Dar lasă asta, cum a fost călătoria? Ceva băieţi frumoşi?
M-am înroşit.
- Băieţi frumoşi? Am repetat pe un ton moale. Ştii doar că nu sunt interesată de nimeni.
- Dar ai putea fii . Mă îndemna la ceva rău, poate.
- Nici tu nu eşti. Am încercat să dau replica înapoi. A zâmbit într-un mod pervers.
- Asta e altceva, ştii bine că eu doar mă „ distrez †cu ei, nu sunt decât nişte păpuşi al căror creier e .. În altă parte.
Am încercat să îi astup gura, să nu mai zică şi alte lucruri şi aceasta a început să râdă.
- Åži unde mergem?
- Prinţesă, ştii că nu îţi fac nimic. Te duc la un bordel.
- Caroline!
- Gata , gata! Nu mai glumesc. Adevărul e că aveam chef de o plimbare şi vroiam să îţi mai arăt oraşu, să te arăt lumii. Etc. De abia aştept să începem iar liceul, altă treabă. Nu mai suntem la închisoare.
Am chicotit.
- Nu e o închisoare! Este un internat de fete. Dar recunosc că şi eu vreau să văd cum este o şcoală adevărată.
Nu realizasem până atunci, dar ne aflam într-o altă parte a oraşului. Nu îmi amintesc unde venea asta în trecut . În fine. Pe stradă a trecut o gaşcă de şase băieţi şi două fete. Au salutat-o pe Caroline şi aşa a făcut şi aceasta. Pun pariu că salivau cu gându la ea, cea care purta o pereche de pantaloni scurţi cazuali şi un tricou simplu albastru. Ştiu că nu era îmbrăcată într-un mod ce s-ar putea numi „ sexi †, dar având o faţă frumoasă din naştere, nişte picioare lungi .. Şi un trup atât de bine definit, nu avea cum să nu îţi atragă atenţia.
- Vezi? Câţi tipi mişto sunt aici?
- Hm, nu prea văd.
- Amber! A exclamat vizibil furioasă.
- Bine, bine. . . Şatenul este drăguţ.
- Interesantă alegere. A început să râdă. Şi Jay, cum ţi s-a părut? S-a schimbat mult, având în vedere că tu nu veneai în vacanţe, cred că a fost un şoc. L-ai recunoscut?
- Da! Am recunoscut ruşinată. Este... Adicăă.. Vreau să zic că... Ăh.. S-a schimbat dar... Tot la fel de... Adicăă...
- Tot îndrăgostită eşti de el. A încercat să mă completeze, dar nu era adevărat. Era ca un frate pentru mine.
- Ştii bine că nu e aşa Caroline, avem o relaţie de frate – soră.
- Nu ai reacţia asta pentru Josh.
- Nu e acelaşi lucru, cu el sunt legată prin sânge. Şi apoi, Jay are o iubită.
- Kate e o curvă. Aş fi vrut să îi dau o replică.. Dar nu am mai reuşit pentru că în faţa noastră a apărut Jay, fiind cu Josh. Am roşit văzându-i şi speram că nu auziseră ce spusese prietena mea. Nu avea dreptul să vorbească aşa despre o fată, doar pentru că ea credea că eu îl iubeam în acel fel pe Jay. . . Trebuia să fim corecţi, iar acela nu era pentru mine. Eram doar prieteni, oricum nu s-ar fi uitat niciodată la una ca şi mine.
Gândindu-mă la faimoasa „ Kate †eram geloasă.. Avea dreptul să fie mereu cu el, pentru că erau iubiţi. Putea să îl atingă atât de uşor, dar mie îmi era greu să o fac. Eram vechi prieteni, dar nu era de-ajuns. Îmi doream să o cunosc pe prietena lui şi să îi spun cât era de norocoasă, şi totodată nu vroiam să o fac... Simţeam cum, odată ce aş fi cunoscut-o, mă puteam înfunda în întuneric. Nu vroiam să o văd pe singura fată din ochii lui Jay, pentru că m-aş fi comparat cu ea. . . Şi ştiam că urma să pierd.