Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Chestionar: Va place acest fic ?
Da
100.00%
13 100.00%
Nu
0%
0 0%
Total 13 vot(uri) 100%
* Opțiunea ta. [Arată Rezultatele]

Un indiciu ca la carte

#11
Am citit şi primul capitol, dar nu l-am comentat, însă am să comentez al doilea capitol.
Mi-ar fi plăcut să fie mai lung capitolul, să aibă mai mult dialog şi, automat, mai multă descriere. Nu aveţi probleme, descrieţi destul de frumos, însă ce mă deranjează - cred că am văzut asta în ambele părţi - e chestia cu "Nici nu ies bine din scara blocului, că acel aparat negru, numit telefon a început să vibreze în geantă." - faza bold-uită. Ok, e doar un exemplu, dar parcă am văzut şi-n prima parte ceva de genul ăsta şi sună tare supărător, mă zgârie la urechi. Ah, în prima parte era faza cu sângele "acel lichid roşu/roşiatic, numit sânge"; probabil aţi vrut să dezvoltaţi propoziţia sau, pur şi simplu, aşa a curs exprimarea, oricum ar fi, sună îngrozitor şi un sfat ar fi să evitaţi lucrurile de genul acesta. Despre personaje nu mi-am putut forma o idee, încă; David pare tipul mai aşezat care-şi doreşte un mariaj mai ... intim, poate, iar Kira e tipa relativ nepăsătoare, poate chiar profitoare şi care se vrea rebelă când ar trebui să stea pe fundul ei. Oricum, sunt nişte personaje tare interesante şi apreciez la modul cel mai serios acţiunea. Faptul că are stropul acela de ceva care mă face să regret mărimea capitolul şi să aştept următorul capitol. Ideea este genială, sau cel puţin aşa-mi pare, descrisă până acum; titlul e foarte "atractiv" şi o dată ce-l citeşti e puţin cam greu să nu fi curios în legătură cu conţinutul. Am mai observat în primul post (primul capitol) că în prima parte a lucrării propoziţiile erau destul de ciudate. I mean ... Scriai puţin, puneai punct; am văzut că mai apoi ai folosit şi virgula sau punct şi virgulă, însă la un moment dat era chiar iritant pentru ochi.

Mă opresc aici, per total e un fic bun; cum am spus: sper să veniţi cu un next mai lung, iar în legătură cu ce mi-a plăcut/m-a deranjat n-are rost să mă repet.
Aştept următorul capitol şi spor la scris.
Baftă ! >:D<

#12
Hey ^^ In sfarsit nenea server asta m-a lasat sa citesc nextu. Zuzule da ce e cu partea asta gigantica?:)) Glumesc. Ambele nexturi mi-au placut mult. Amandoua ati avut descriere si asta imi place. Naratiunea este buna, actiunea nu este grabita, dar parca as mai vrea ceva actiune dar tinand cont ca e de abia al doilea capitol e ok. Dialogul nu este sec si greseli de tastare nu am vazut. Ce mi-a sarit in ochi:

Citat:Acea scenă încă mă bântuie: faţa ei palidă, săngele de lângă ea şi acel şerveţel pe pieptul ei, care şi el la rândul lui era murdar de la lichidul roşu, numit sânge.

Al doilea sange nu trebuia pus pentru ca ai zis ,,lichidul rosu" si se subintelege + ca ai mai folosit cuvantu in acceasi fraza.

Citat:pinguinul din munţi

Asta nu mi-a sarit in ochi da m-a facut sa rad. :))

So, atat am avut de spus. Astept nextu si nu uitati sa ma anuntati cand il puneti. Buh bye! :*
[Imagine: EnvYQ.png]

#13
Hello girls ştiu că am promis că o să dau comm, încă de când aţi postat, dar am avut o problemă, plus că site-ul îmi tot dădea eroare. So, let's see:
Aţi avut descriere şi ceva dialog, iar acţiunea nu a fost grăbită şi totuşi vreau să se întâmple ceva mai ,,picant'' în următorul capitol. Am văzut câteva scăpări pe ici pe colo, dar nu sunt grave. Greşeli de tastare şi de exprimare, nu am văzut altele în afară de cele care au fost menţionate. Aşezarea în pagină este bună. Îmi place felul în care se conturează personajele care sper să fie cât mai complexe. Un mic sfat descrieţi cât mai mult sentimentele, astfel încât să reuşiţi să transmiteţi ceea ce aţi scrieţi, pentru că până acum nu aţi reuşit să o faceţi în totalitate. Cam atât aştept nextu bye, bye.

#14
Capitolul 3: Păreri diferite
Partea întâi


Totul este atât de confuz. Nu mai înţeleg absolut nimic. Ceaţa confuziei mă învăluieşte cu fiecare secundă ce trece. Nu mă lasă să respir. Incertitudinea mi se naşte în sânge, din ascunderea adevărului. Îmi cutreieră venele, îşi face de cap, iar apoi ajunge la inimă, unde îşi împrăştie amarul venin. Simt că trăiesc intens. Acest caz este unul foarte important şi vreau să dau tot ce e mai bun din mine, pentru a face lumină. De data asta mă voi concentra mai mult ca oricând. Vreau să fiu unul dintre cei mai buni detectivi şi împreună cu Kira, să scoatem totul la iveală. Nu o voi mai lasă doar pe ea să facă treaba grea, ci vreau să îi demonstrez, că şi eu sunt capabil să duc ceva la bun sfârşit.

Mă ridic hotărât de pe canapea, încui uşa şi cobor în faţa blocului. Intru în maşină şi pornesc rapid, având drept locaţie, locuinţa soţilor Cervantes. Vreau să ştiu neapărat ce s-a întâmplat şi să fac nişte cercetări mai amănunţite, care, cu siguranţă mă vor ajuta în rezolvarea acestui mister. După puţin timp, ajung în faţa blocului în care locuiau aceştia. Urc la etajul doi, bat la uşa cu numărul paisprezece şi aştept să mi se deschidă. În prag mă întâmpină doamna Cervantes, ce avea lacrimi pe obraz şi ochii roşii de atâta plâns.

- Bună ziua, doamnă! Am auzit ce s-a întâmplat. Îmi pare sincer rău. Condoleanţe! Dacă nu vă supăraţi, am venit pentru a face nişte cercetări.
- Desigur. Vă rog, intraţi! spune în timp ce se dă la o parte din faţa uşii, lăsându-mi calea liberă.

Mă conduce în camera în care s-a petrecut macabra întâmplare. O văd pe Lavinia, zăcând pe covor, într-o baltă de sânge. Este exact precum mi-a povestit Kira. Încep să mă învârt prin cameră, în căutarea unor dovezi. Nimic, absolut nimic, la prima vedere. Arunc o privire mai atentă, iar pe biroul din încăpere observ un lănţişor din aur. Îl iau în mână şi constat că avea un medalion, în formă de inimă, în interiorul căreia se afla o poză cu Lavinia şi un tip. Brusc gândul mă duce la clasicele crime în care iubitul, gelos de-a dreptul, îşi omoară iubita, fiindcă aceasta îl înşela cu altul sau voia să se despartă de el.

Dar totuşi nu este sigur că această crimă, este la fel ca majoritatea din zilele noastre. Este învăluită într-o aură de mister. Un mister ce trebuie rezolvat cât mai curând posibil. Precum am spus, nu voi renunţa atât de uşor la acest caz. Vreau să dau tot ce am mai bun din mine, pentru a lămurii lucrurile.

Brusc, se aud bătăi în uşă. Doamna Cervantes se grăbeşte să deschidă. În cameră îşi face apariţia mama victimei, însoţită de nimeni alta decât Kira. Totul e perfect, acum că a venit şi ea. Mă apropii de aceasta şi îi înmânez dovada găsită. Face ochii mari, apoi începe să-mi spună motivul pentru care este aşa de uimită.

Păreri diferite
Partea a doua



Cum am mai spus, vreau să mă duc la locul faptei, dar înainte de asta o să îl sun pe David, nu vreau să dau ochii cu el. Îmi scot telefonul din geantă şi îl sun, dar nu îmi răspunde. Oricum, fie că se află acolo, fie că nu, o să merg la ei acasă. Minutele se duceau, la fel şi nervii mei, nu înţeleg de ce şi-a mai cumpărat telefon, nici să îl ţină deschis nu este în stare. Spre norocul meu, am ajuns la ei acasă. Urc pe scări, de data aceasta, şi bat la uşă. Fără să mai aştept, intru ca o vijelie în sufragerie. Da, norocul este de partea mea, David era deja acolo.

Mama victimei ne lasă să vorbim şi se duce la bucătărie pentru a ne face două cafele. Când mă vede, David vine şi îmi arată acel medalion. Îl iau în mână şi îi spun că nu este nimic, ci doar un lănţişor amărât, dar, vocea lui mă face să vreau să îmi retrag cuvintele:

-Cum să fie un medalion amărât? Tu gândeşti ce spui? Poate fi un indiciu!
-Găseşte-l tu pe băiatul ăsta, când nici părinţii ei nu ştiau cine este! îi spun dând ochii peste cap.
-Dar noi putem afla, dacă nu vrei, o să îl găsesc şi singur, spuse David ţipând şi gesticulând, de parcă eu aş fi de vină că el face ipoteze idioate.

Nu o să pierd timpul degeaba cu filozofia lui de doi lei. În schimb, o să caut ceva mult mai esenţial, ceva care sigur este important, de exemplu: un jurnal. Sigur trebuie să fie ceva în el. Mă îndrept spre camera ei, şi încep să ''cotrobăi'' prin lucruri. După zece minute, găsesc ce doresc, jurnalul. Este ascuns după pat, printre pernele ponosite. Îl iau, îl deschid cu grijă,dar ajunge aruncat în perete. Este gol, defapt, foile sunt rupte! Nu pot să concep că acest individ este atât de perspicace! Nu pot!

Îmi pun mănuşile şi îl adun de pe jos, până la urmă sigur îmi va folosi la ceva, aşa gol cum este. Mă întorc la David şi văd cum stă pe canapea cu mica bijuterie în mână. Acest om este prea încăpăţânat, dar, îi spulber starea de euforie aruncându-i caietul răvăşit în cap. Acesta începe, iar, să îmi reproşeze că nu îl ajut deloc, dar, i-o tai scurt:

-Aruncă o privire şi înghite-ţi cuvintele.
-Măcar ai găsit şi tu pentru prima dată în viaţa ta ceva folositor. Uite un număr de telefon.

Rămân perplexă şi încep să dau ochii peste cap. Mi-a luat-o înainte, dar, cei drept, nici nu am văzut acel număr de telefon. Cred că de data aceasta va fi mai uşor decât credeam. David râde şi îşi cere scuze pentru că a ţipat mai devreme la mine. Mă pun lângă el şi îl iau în braţe. Acesta se uită în ochii mei şi îmi şopteşte la ureche că mă iubeşte. Îi cuprind buzele într-un sărut. Acesta îşi bagă mâna sub fusta mea, dar pentru a doua oară, i-o tai:

-Nu aici. Ar trebui să te preocupe cazul, nu picioarele mele, iar, după asta se ridică şi pleacă, lăsându-mă în plop, şi plopu-n aer.
___________________________________________

Partea întâi - Kayla - David
Partea a doua - Zuzu - Kira
___________________________________________

Acest capitol îl dedicăm lui Abbeh., Kira., Moxxy
[Imagine: Jun0xCa.png]

#15
Oww, mă simt măgulită, sincer. Trebuia să vă dezvălui acest lucru înainte să aştern comentariul pe care am de gând să vi-l dau; sincer nu mă aşteptam să fie cu dedicaţie şi dacă avea să fie, nu mă aşteptam să fie pentru mine.
Poate că a fost puţin mai lung capitolul, însă tot l-am parcurs prea repede; poate mă captivează prea tare şi aş vrea mai mult, însă tot scurt mi se pare. Parcă, la un moment dat, erau vreo două - trei virgule puse aiurea. Poate mi s-a părut şi n-am reuşit să procesez cum trebuie, însă mi-a scârţâit acolo. Doar acolo. N-am văzut greşeli de tastare şi îmi place descrierea/acţiunea. Îmi place tare mult faptul că nu învăluiţi numai ficul într-o aură specială, misterioasă, ci şi personajele, pe care le faceţi ieşite din comun. De fapt, capitolul ăsta m-a făcut să-l ador pe David, adică pare tipul de om hotărât, care chiar o iubeşte pe Kira şi, parca, ar vrea s-o impresioneze şi, mai mult, vrea să-şi gâdile şi el orgoliul şi să rezolve cazul cu sau fără ajutorul ei. E atât de tare că au păreri diferite, totul ar fi prea plictisitor dacă s-ar înţelege şi toate cele. Per total îmi place, e tare drăguţ şi sper să veniţi repede cu următorul capitol. Mulţam again de dedicaţie. xD
Spor la scris şi multă imaginaţie ! * huuugs *

P.S. Scuze de comentariul incoerent, însă abia m-am trezit şi sunt încă ameţită :))

Edit: Sunt priiiima ! <3

#16
La insistenţele copilei Zuzu, a trebuit să trec şi eu pe aici deşi nu se încadrează în ce aş citi eu, dar m-a provocat primul capitol. Din câte am sesizat voi două descrieţi la fel ceea ce e destul de ok din punctul meu de vedere şi nu aş putea spune că aveţi diferenţe totuşi descrieţi cam rigid nu vă puneţi în pielea personajului şi vă exploraţi gândurile şi trăirile mai pe larg. Asta ar fi o problemă pe care o punctez.
-

#17
Hello girls.
Mulţumesc pentru dedicaţie mă simt onorată. Îmi cer scuze că nu l-am dat aseară, dar m-am apucat de învăţat şi nu am realizat când a trecut timpul, dar sa revenim.
După cum a spus şi Lynn şi după cum am mai spus şi în comentariul anterior, încă nu reuşiţi să transmiteţi sentimentele, mai lucraţi la asta. Acţiunea nu a fost grăbită, ci mai degrabă a fost chiar liniştită. Aşezarea în pagină este ok. Am văzut pe ici pe cole, câteva fraze care sună destul de ciudat, dar nu e grav, aşa că puteţi sta liniştite.După cum am mai spus mai lucraţi la descriere, adică descrieţi mai mult sentimentele. Încă odată merci pentru dedicaţie şi aştept nextu. Bye, bye.
P.S. Aripioara de plumb vă iubeşte.

#18
Cine e cea mai lenesa persoana ever si vine din an in Paste pe la ficuri? *looking around*. Kira >:) *laughs*. Ooo da. In ultima vreme am o lene de citit ficuri, si de alte lucruri bine inteles, de nu ma vad. Imi cer scuze, Zuzu, de intarziere. Merci ca mi-ai amintit. Dedicatie pour moi? Merci xD. Asa sa revin la fic. Mi-a placut capitolul da il voiam mai luuung >.>. Interesant, nu am ce zice. Descrierea e la locul ei, nu ma mai leg de ea, naratiunea e buna, actiunea nu e grabita, dialogul nu e sec si greseli de tastare nu sunt. Zuzule nu prea avea rost sa precizezi care a cui e ca ti'o recunosc dupa perversitatea din mintea ta :)). So, atat am avut de spus. Astept nextu si, Kayla, nu uita sa ma anunti cand il pui. Buh bye! :*
[Imagine: EnvYQ.png]

#19
Capitolul 4: Vizita
Partea întâi.

Precum v-am spus, această femeie este isterică. Am încercat să-mi strecor puţin mâna pe sub fusta acesteia, dar ea mi-a tăiat-o repede, precum face întotdeauna. Uneori mă tot întreb dacă mă mai iubeşte. Se poartă atât de rece, încât ai zice că suntem doi străini, nu soţ şi soţie. Meseria de detectiv este foarte grea şi mereu ne-a afectat viaţa de cuplu. Foarte rar am avut parte de câteva momente mai intime, în care să fim doar noi doi, fără alte cazuri pe cap, sau mai bine zis necazuri.

Fără alte discuţii, mă ridic de pe canapea şi ies vijelios din apartament, fără măcar să spun ceva. Sunt sigur că această plecare bruscă a derutat-o puţin, dar merită într-un fel, fiindcă şi ea a plecat brusc, de câteva ori, fără să spună ceva, iar acum a urmat rândul meu să procedez asemenea ei. Acum sper să îşi dea seama de comportamentul ei indescifrabil.

Dar să lăsăm asta la o parte. Am altceva mult mai important pe cap şi anume acest caz. Trebuie să găsesc indicii care să mă ajute în rezolvarea acestui mister. Eu unul cred că acel medalion pe care l-am găsit este un indiciu destul de bun. Nu îmi pasă ce crede Kira. De data aceasta voi face şi cum voi vrea eu. Nu mă voi da bătut atât de uşor. Vreau cu orice preţ să duc acest caz la bun sfârşit, cu sau fără ajutor. De această dată nu voi mai sta degeaba şi să o las pe Kira să facă toată treabă, iar mai apoi doar ea să primească laudele. Vreau să le demonstrez ei şi celorlalţi că sunt în stare să fac o treabă bună şi că nu sunt mereu cel care încurcă ''oalele''. Dar cel mai important vreau să îmi demonstrez mie însumi faptul că pot fi mai bun decât ea.

Tot mergând şi gândindu-mă la aceste lucruri, deodată, îl observ pe tipul din aceea fotografie aflată în medalion. Nu se poate. Sigur nu îl confund? Ba nu, nu îl confund, chiar el este. Mă hotărăsc să îl urmez. Poate fi un prim suspect sau o sursă, care să mă conducă la adevăratul criminal. Îl urmez îndeaproape, fără a-l lăsa să mă observe, dar şi fără a-l scăpa din vizor. Nu vreau s-o dau iar în bară. Văd cum măreşte pasul şi se îndreaptă spre o alee întunecată. Încep să fac paşi mai mari ,iar mersul să mi-l transform într-un alergat stângaci. Cu toate acestea sunt totuşi precaut.

Intru pe acea alee întunecoasă, iar un sentiment de nervozitate, combinat cu puţină frică îmi acaparează întreaga minte. Brusc, tipul dispare din faţa mea, iar eu, uimit de această dispariţie misterioasă, dau să plec, fiind puţin dezamăgit de faptul că nu descoperisem nimic, dar în faţa mea observ un tip înalt, bine făcut, care nu mă lăsa să trec.

- Da, ce doriţi? Vă pot ajuta cu ceva? îl întreb, privindu-l în ochi
- Nu, nu mă puteţi ajuta cu nimic. Vreau doar să vă spun, că nu prea este bine să umblaţi de unul singur pe aici, pentru că nu se ştie niciodată peste ce pericole puteţi da.

După ce a spus aceste cuvinte, a dispărut, la fel de repede precum a apărut. Nu m-au speriat vorbele sale, doar că m-au făcut puţin curios. Oare despre ce pericole este vorba ? Cine ştie, poate voi afla la un moment dat.
Merg mai departe, pe străduţele întortocheate. Nu este nimeni pe străzi.Totul este pustiu, poate prea pustiu. Ceva nu e de bine şi trebuie cu orice preţ să aflu ce. Poate fi un nou indiciu care mă poate ajuta. Nu prea ştiu de ce nu este lume pe afară, dar ceva ştiu sigur. Această linişte nu prevesteşte ceva bun.

Merg ce mai merg şi dau peste un grup de băieţi, cu vârste de aproximativ optsprezece-nouăsprezece ani. Nu par a fi suspecţi, deci îmi continui drumul, dar nu fac doi paşi şi deja îi aud vorbind :

- Cât de prost poate să fie ! Dacă ar ştii că principalul suspect se află chiar mai aproape decât îşi poate imagina el vreodată.
- Taci din gură, idiotule ! Te poate auzi şi poţi strica totul. Altădată, abţine-te de la comentarii prosteşti ! spune un tip blond, pe un ton superior

Oare ce vor să spună ? Nu mai înţeleg absolut nimic. Sunt şi mai confuz decât eram înainte. Dar, cu toate acestea nu mă las. Oare chiar au dreptate ? Adevăratul criminal să fie chiar mai aproape decât mă gândesc eu ? Nu se ştie, poate voi afla la un moment dat.

Trebuie să fac repede ceva ca să găsesc un indiciu preţios, sau poate că sunt foarte aproape de indiciu, dar nu îmi dau seama. Nu pot să înţeleg nimic. Întrebări fără sens îmi traversează subconştientul, dar rămân fără răspuns. Se pare că nu pot face nimic de unul singur. Fie că vreau, fie că nu, trebuie să-i cer ajutorul Kirei. Scot telefonul din buzunarul pantalonilor şi formez numărul acesteia. Îi spun să vină la mine acasă, deoarece am ceva de discutat cu ea. După ce închid, mă întorc şi pornesc spre casă.

Vizita
Partea a doua.

Este un idiot! Cum poate să îmi plătească cu aceeaşi monedă? Credeam că veninul meu o să fie gustat de alţii, nu şi de mine. Partea cea proastă este că eu am rămas fără nici măcar un indiciu, fără dovezi sau alte prostioare ce ar putea să mă ajute. Ah! Totul mi se pare o prostie, am luat-o de la zero, defapt de la minus zero. În orice caz, trebuie să mă uit atent la cadavru, iar după, să îl sun pe unul dintre medicii legişti să vină să îl ia.

Mă apropii de tânăra neînsufleţită şi încep să o pipăi, desigur, mănuşile urmând să îmi fie mânjite de urmele sărăcăcioase de sânge. Totul părea în regulă, defapt, ce tot spun? În regulă nu mai este nimic în viaţa mea, dar totuşi ceva îmi scăpă, dar nu ştiu ce. Nu găsesc nimic şi am de gând să îl sun pe David, dar, mi-o ia înainte. Răspund la telefon şi îl aud :

-Vino până la mine! iar apoi mi-a închis. Acest caz cred că îl va face pe David să o ia razna, dar ce, numai el? Cred că suntem prea ocupaţi cu munca şi în orice caz, cred că puţină relaxare nu strică, de aceea am de gând să îi fac o surpriză. Îmi iau la revedere de la părinţii fetei şi încep să alerg spre apartamentul lui David, care era la două sau trei străzi distanţă. După cinci minute de ţopăit pe pietriş şi praf, ajung în faţa uşii lui. Nici nu bat la uşă, că îmi şi deschide. Curioasă îl întreb :

-De unde ai ÅŸtiut?
-Te-am văzut când urcai, îmi răspunde şi mă ia în braţe. Cred că această vizită nu va fi una de serviciu, din contră. Nici unul nu vorbea, dar mâinile lui îmi invadau spatele, buzele sale îmi atingeau pielea gâtului, şi nu în ultimul rând eu încercam să îi desfac nasturii de la cămaşă. Ştiu că nu este bine ceea ce facem, Lavinia este mai importantă, dar totuşi, şi David merită o pauză. Gândurile îmi sunt întrerupte de vocea lui, cam neîncrezătoare, ce-i drept:

-Ce te-a apucat? Ce mai vrei acum?
-Te vreau pe tine, îi spun încercând să pun stăpânire pe buzele lui, dar acesta dă capul într-o parte. Nici nu înţeleg ce are acum! Omul ăsta este mai schimbător decât vremea, ştiam eu că este idiot, dar nici chiar aşa! Mă dă la o parte şi se ridică, uitându-se la mine sfidător, privirea lui parcă îmi spune să plec, dar nu sunt aşa sigură. Când îl văd că se aşează iar lângă mine, îl întreb:

-Şi acum ce ai mai păţit?
-Nu mă pot gândi decât la Lavinia, îmi spune şi îşi lasă chipul în palme.
-Eu plec, îi zic acru, dar mă trage de mână şi ajung iar în braţele sale. Sigur şi-a dat seama că m-am enervat, de aceea începuse să mă sărute. Sărutările lui mă făceau să tremur, de aceea am de gând să răman cu el la noapte.

__________________________________
Partea întâi -> Kayla -> David.
Partea a doua -> Zuzu -> Kira.
[Imagine: j5atg3.png]


#20
Hey fetelor ^^ Se pare ca nu aveti niciun comentariu. Ei, sparg eu gheata. Ambele parti au fost superbe nu prea am ce comenta in special la ele. O sa le comentez pe fiecare in parte ^_^

Kayla: Wow imi place ca ai facut capitolul ceva mai mare decat Zuzu [ Firai tu sa fi Zuzo]. Descrierea este la locul ei, desi parca mai mergea sa mai descrii oleaca. Naratiunea este buna, actiunea nu e grabita si dialogul nu e sec. Greseli de tastare nu am vazut deci e bine. Nu prea mi-a placut ca David s-a dus dupa tipu ala pe strazile alea. Tipu ala s-o fi prins ca ii spioneaza si pare cam tantalau fara suparare ^^"

Zuzu: Ce capitol mareeeeeeeeeee. Aproape ca am obosit citindu-l. =_=. Data viitoare il vreau mai mare ca te bat de nu te vezi. Oricum mi-a placut cat ai scris dar voiam ceva mai multa actiune. La Kayla a fost actiune ,mai multa decat la tine. Cu descrierea esti in regula dar ceva mai multa actiune nu strica. Actiunea nu e grabita, naratiunea e buna si dialogul nu e sec. Greseli de tastare nu am vazut deci e bine.


Cam atat am avut de spus. Astept nextu` si nu uitati sa ma anuntati cand il puneti. Spor la scris! Buh bye! :*
[Imagine: EnvYQ.png]



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Nu judeca o carte dupa coperta Fallen Angel 1 2.690 25-01-2012, 10:27 PM
Ultimul răspuns: CyBeR


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)