Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

This N' That

#41
Capitolul 13
Alexa P.O.V


- EÅŸti gata scumpo?
Leonardo a fost singurul meu sprijin. El m-a ajutat să nu fac vreo prostie. Mi-a luat valiza şi a urcat-o în portbagajul taxi-ului. Eric l-a lăsat pe nepotul său să aibă grijă de mine.
M-am uitat la casă, apoi m-am urcat în automobil. Roşcatul s-a urcat lângă mine şi m-a bătut uşor pe mână.
- Nu ştiu ce să fac când mă voi întoarce. Vreau să plec din casă. Am discutat cu Sonia şi e de acord să mă primească la ea. Am nevoie de o pauză, pentru că altfel simt că o să explodez.
- Te înţeleg! Decizia îţi aparţine! Orice s-ar întâmpla voi fi aici pentru tine.
- Leo de ce ai atâta grijă de mine? Relaţia mea cu Alex nu mai merge şi nu trebuie să te culci cu mine ca să îl înfurii pe el.
Roşcatul a început să râdă şi m-a privit.
- Ţi-a zis ce de Isabella, nu? Stai calmă frumoaso! Tu nu o să păţeşti niciodată asta.
- Dar ce s-a întâmplat de fapt?
- Când încă locuiam aici mă înţelegeam foarte bine cu Alexander. Şi mi-a spus de nenumărate ori că o iubeşte şi că e lumina ochilor lui şi i-am spus să mi-o prezinte. Drăguţă, dar se vedea de la o poştă că era superficială. Şi nu înţelegeam ce vedea Sasha la ea. După am mai văzut-o de multe ori. Şi de fiecare dată când Alexander lipsea ea se dădea la mine. Şi într-o zi mi-am spus că ar fi bine să văd cât de bună e la pat. Poate verişorul meu nu o satisface. Şi când eram în plină acţiune a venit Sasha, iar ea a făcut pe victima, spunând că am păcălit-o, că am drogat-o.
- Şi Sasha ce a făcut?
- A crezut-o pe ea! Şi a început să mă urască pe mine. Nu după mult timp unchiul Eric m-a trimis în Anglia să conduc surcursala de acolo. Şi m-am întors înapoi pentru că el nu are încredere în fiul său pentru ai înmâna preşedenţia revistei. Vrea ca tu să fii preşedinte. Pardon preşedintă.
Am rămas cu gura căscată. Eu să conduc revista?
- Nu, nu , nu! Leo nu pot! Nu ştiu nimic despre cum se conduce o firmă. În plus Alexander e fiul lui, iar eu sunt o...
- Tu eşti ca o fiică pentru el. Şi nu îţi face griji! Eu o să te învăţ tot ce ai nevoie.
Am zâmbit şi am observat că am ajuns la aeroport. M-am dat jos din automobil. Am tras aer adânc în piept. În timp ce Leo dădea bagajul jos, i-am văzut pe Sonia şi Will care mă aşteptau. Până la urmă cei doi erau împreună! Să sperăm ca Isabella nu o să se pună în calea lor.


*


- Bine aţi venit fetelor. Eu sunt asistenta domnului Armani, iar numele meu este Kelly. Vă voi pune la punct cu toate detaliile. Ve-ţi sta aici două zile: în această seară şi mâine. Mâine trebuie să fiţi la studio la ora 8 dimineaţa. Trebuie să vă pregătim pe toate şi să primiţi instructajul necesar. Dacă aveţi întrebări mi le puteţi adresa. Afară sunt două limuzine care vă vor duce la hotel şi mâine dimineaţă vă vor aduce înapoi. Domnule Leonardo aş vrea să discut cu dumneavoastră. Fetelor sunteţi libere în această seară. Puteţi să vă distraţi.
- Tipa asta cred că e un robot. Bla, bla, bla.
Am chicotit auzind afirmaţia prietenele mele. Am ieşit din aeroport şi ne-am urcat în limuzine. Nu am avut ocazia să fac cunoştinţă cu restul fetelor. Dar erau foarte prietenoase şi se pare că nici una nu o suporta pe Isabella.
- E cea mai rea! A venit în firmă şi i-a luat locul Soniei! Pentru că aşa voia băiatul lui tata! Jur că băiatul ăla e la fel de prost pe cât e de frumos. Scuză-mă Alexa!
- Stai liniştită Dani! Nu cred că va mai fi soţul meu pentru multă vreme.
- Ar fi un păcat! Vă stă foarte bine împreună! Şi nu îi poţi lăsa cale liberă Isabellei!
- E mai bine aşa Angela! Dacă nu o face viaţa ei va fi îngrozitoare. După fiecare partidă de sex să îi strice numele acelei cotoranţe?
- Sonia!
Bruneta se uita la mine. Îmi venea să plâng, dar trebuia să mă abţin. M-a luat de mână şi m-a îmbrăţişat. Maşina s-a oprit, iar şoferul ne-a anunţat că am ajuns la hotel. Am coborât din automobil, însoţită de celelalte fete. Eram prea posomorâtă ca să mă uit la cât de luxos era hotelul. Mi-am luat valiza şi am intrat în clădire. Sonia a venit în urma mea şi ne-am dus la recepţie. Camerele noastre erau una în faţa alteia. După ce am semnat nişte formulare şi ne-am luat cheile, ne-am îndreptat spre lift.
Am ajuns la etajul şase şi ne-am îndreptat spre camerele noastre.
- Ce spui dacă mergem diseară într-un club şi dansăm până târziu?
- Îmi pare rău dar...
- Şi nu accept un ‘nu’ ca răspuns. Eşti tânără şi trebuie să te distrezi. Nu îl lăsă pe căpcăun să îţi amărească viaţa. Plecăm în zece minute.
Am oftat şi am intrat în cameră. Era mare, la fel şi patul. Mi-am lăsat valiza pe podea şi m-am trântit pe pat. Îmi era atât de dor de Alex. De ce m-a sărutat noaptea trecută? Să mă zăpăcească şi mai tare?
Am auzit o bătaie în uşă. Trebuia să fie Sonia! M-am ridicat de pe pat şi m-am dus să deschid uşa. Bruneta a zâmbit şi m-a tras de mâna. A încuiat uşa în locul meu şi ne-am apropiat de lift.
- Sonia! Nu cred că e o idee foarte bună!
- Şi care e ideea ta bună? Să stai în cameră, pe pătuţul confortabil şi să plângi după Alexander? Te rog Alexa! Asta vrea şi el! Nu trebuie să îl laşi să facă ce vrea din tine. Ai mândrie, nu? Foloseşte-o!
Am oftat şi am observat că în faţa recepţiei erau celelalte fete din limuzină. Am ieşit din hotel şi ne-am îndreptat spre oraş. Parisul era un oraş încântător. Mi-ar fi plăcut să fiu aici cu Alexander. Să mă plimb pe străzi ţinându-mă de mână cu el.


*


- Alexa! Fii atentă! Am un plan!
Mai erau zece minute până la începerea prezentării. Eram agitată, iar faptul că Sonia avea un plan îmi înrăutăţea situaţia. M-a apucat de mână şi ne-am apropiat puţin mai tare de Isabella. Bruneta şi-a scos telefonul şi l-a dus la spate. A zâmbit, apoi m-a privit.
- Nu îmi vine să cred că sunt împreună cu Will! Dacă ai ştii cât de bine sărută!
Înainte să apuc să spun ceva, Isabella mi-a luat cuvintele din gură.
- Ce ai spus? Will nu poate fi împreună cu una ca tine!
- Ha! Şi ce voiai? Să fie cu tine? Cea care ai stat cu prietenul lui cel mai bun şi ţi-ai bătut joc de el? Îmi pare rău , dar eu mă bucur de săruturile şi mângâierile lui Will, în timp ce tu baţi pasul singurică.
Roşcata s-a uitat la mine şi a zâmbit.
- Te rog! Se vede după faţa prietenei tale că soţul ei încă se gândeşte la mine. Hai să recunoaştem! Alexander va fi întotdeauna îndrăgostit de mine şi oricât de mult s-ar schimba soţia lui, tot eu îi tulbur gândurile. Tot la mine se gândeşte când face dragoste cu ea. E păcat că e prost. E un bun amant în pat, dar nu ştie cum să iubească. Crede că dacă îi oferă totul iubitei lui e cea mai ferictă şi o să îl iubească pentru totdeauna.
- Esti o târfă!
- Poate! Dar ştiu să obţin ce vreau. M-am folosit de Alexander să ajung model, iar acum sunt aici. Şi te avertizez un lucru Sonia! O să îl am şi pe Will! Aşa că stai departe de el sau o să o păţeşti.
Spunând acestea roşcata a trecut pe lângă noi şi s-a apropiat de Kelly, împreună cu celelalte modele. Sonia a scos telefonul de la spate şi am observat că a înregistrat toată conversaţia.
- Vom vedea cât de fraier va mai fi Alexander după ce va auzi asta. Şi vom vedea cât de bine ştie să meargă pe tocuri domnişoara bordel!
Am ridicat o sprânceană, în timp ce prietena mea zâmbea. M-a luat de mână şi ne-am apropiat de celelalte. Jumătate din fete au început să iasă pe podium, iar Isabella era în fruntea ei. Sonia a început să chicotească. Ajunsă în capătul pasarelei, roşcata a vrut să se întoarcă şi atunci a căzut jos, rupând partea din spate a rochiei.
Sonia a început să râdă zgomotos, iar eu mi-am dus mâna la gură abţinându-mă să nu râd. Kelly şi designerul şi-au pus mâinile în cap, iar Leo dezaproba din cap. Sonia se sprijinea de mine şi continua să râdă. Prietenele roşcatei o ajutau să se ridice de jos. Aceasta s-a smucit nervoasă din braţele lor şi s-a apropiat de locul în care mă aflam.
A fost abordată aproape imediat de cel care creease rochia şi de asistenta sa. Puteam să auzim ţipetele lor. Roşcatul ne-a împins pe mine şi pe Sonia de spate. Era rândul nostru. O Doamne! Aveam atâtea emoţii. Dacă păţeam acelaşi lucru ca Isabella?
- Relaxează-te! Te vei descurca de minune!
Vorbele lui Leo mă încurajau! Am tras aer în piept şi am păşit pe acea pasarelă cu bruneta în spatele meu. Blitzurile aparatelor foto aproape de orbeau. Trebuia să îmi păstrez calmul şi să mă prefac că sunt o profesionistă. Da! Asta trebuia să fac!


*

- Acum spune-mi adevărul! Tu şi Sonia aţi avut de a face cu întâmplătorul accident al Isabellei?
Ne aflam în drum spre casă. Mi-am întors capul, iar Leo era şi serios şi se abţinea să nu râdă.
- Aş spune da, dar aş minţi!
- Isabella a mai avut experienţe cu scenele si pasarelele şi nu a mai căzut niciodată. Din acest motiv Armani a vrut-o printre modele.
- Bine am fost noi. Dar nu ştiu ce i-a făcut Sonia. Te rog nu mă certa! Mă doare capul destul de tare.
Roşcatul a început să râdă şi s-a uitat în faţă.
- Se pare că am ajuns!
[Imagine: lexythekittysig.png]


I'll be in every beat of your heart!

#42
WoW! Acest capitol a fost genial! In adevaratul sens al cuvantului^^
Oare sa cred in Leo si in povestea lui? Nu stiu . . . Asta e, soarta! >.<
Ce imi place atitudinea Soniei :ha: Parca ma vad pe mine in oglinda:> Imi place ce i sa intamplat "accidental" Izabellei *evil smile* Cat despre hotel, puteai sa adaugi o descriere mai frumoasa pentru ca in mintea mea hotelul arata ca un champing cu multe cortur si cate o cabanuta:]] Deci, practic, teoreti, acustic etc. superb! Ai talent. Felicitari, pup si astept nextu'!>:D<
[Imagine: 302xdzc.jpg]
Voi, nepasatori de moarte, dispretuitori de viata,
Ce-ati probat cu-avantul vostru lumii pusa in mirare,
Ca din vultur vultur naste, din stejar stejar rasare!

#43
Ello dear.
Ştiu că nu am comentat capitolul anterior şi îmi pare foarte rău. Se pare că Alex începe să îşi arate adevărata faţă iar asta cred că îl v-a costa foarte mult. M-a surprins oarecum povestea pe care i-a spuso roşcatul, fetei, deşi încă de la început eram sigură că Isabel e de vina şi mă bucur că Sonia a reuşit să o facă să pice prost, pentru că o merita. Încă nu sunt mulţumită de descriere, la care cred că ar trebui să mai lucrezi pentru a o face să pară mai profundă, să te axezi mai mult pe sentimente, astfel încât să reuşeşti să îi faci pe cititori şi mai captivaţi de capitol, sunt sigură că vei reuşi într-un final. De greşeli nu mă leg, pentru că nu au mai fost atât de multe. Felicitări pentru acest capitol, aştept nextu. Bye, bye.

#44
Capitolul 14
Alexander P.O.V


Tocmai a sosit acasă! Şi el era atât de aproape de ea. O ţinea de braţ, o făcea să zâmbească, o atingea. La dracu’! Dacă nu o iubesc de ce sunt atât de nervos când boul ăla e lângă ea?
Am auzit uşa ei închizându-se. Şoricelul a venit în capcană. Nu va dura mult să reacţioneze urât când îşi va da seama că lucrurile ei au rămas aici.
Uşa s-a deschis şi a luat un contact destul de violent cu peretele de lângă ea. Şoricelul era nervos!
- De ce lucrurile mele nu sunt în camera mea?
M-am întors cu faţa la ea şi am zâmbit. Şatena a închis uşa şi a înaintat spre mine.
- Vrei să îţi ştergi zâmbetul idiot de pe faţă şi să îmi răspunzi la întrebare?
Uuu! Devenea dură! Asta te-a învăţat scumpul tău Leo? M-am apropiat de ea. Acum nu se mai dădea în spate de fiecare dată când mă apropiam de ea.
- Eşti soţia mea şi nu vreau să dorm singur.
- De ce nu o chemi pe Isabella? Sunt sigură că o să vină să îţi încălzească patul.
- De ce? Ca să te las singură şi să îl chemi pe Leonardo? Te face să ţipi de plăcere, mai tare decât mine?
A vrut să îmi dea o palmă, dar i-am prins-o. Am tras-o în braţele mele şi i-am întors mâna la spate. A început să se zbată în braţele mele.
- Dă-mi drumul!
- Răspunde-mi mai întâi la întrebare! E mai bun ca mine la capitolul sex?
Nu îmi răspundea. Am sărutat-o pe gât, muşcând-o uşor.
- Te-am văzut la televizor. Ai fost minunată!
- Doar pentru că Isabella a căzut! Altfel ea ar fi fost cea minunată!
Am oftat şi am trântit-o pe pat. M-am aşezat deasupra ei şi mi-am apăsat trupul de al ei.
- Înceteză să te mai compari cu Isabella!
Mi-am lipit buzele de ale ei. Am muşcat-o de buză de jos până şi-a deschis gura şi i-a permis limbii mele să ajungă lângă a ei. Am început să îi explorez interiorul dulce. Mâinile mele se jucau cu corpul ei. Când i-am atins sânii şatena m-a împins şi s-a dat jos din pat. S-a apropiat de uşă. Înainte să iasă din cameră, am trântit uşa şi nu am lăsat-o să plece. Am încuiat-o şi mi-am pus şi cealaltă mână pe uşă.
- Nu ai să fugi! Nu am să te las să alergi în braţele lui.
- De ce vrei să mă ţii aici? Ca să continui să mă răneşti din nou şi din nou? Ce ţi-am făcut? Nu e vina mea că tatăl tău te-a obligat să te căsătoreşti cu mine.
Mi-am pus mâinile pe talia ei şi mi-am lăsat capul pe umărul ei. Am început să fac paşi prin cameră. M-am aşezat pe marginea patului şi am aşezat pe fată în braţele mele.
- Nu ştiu de ce mă comport aşa. Nu ştiu ce simt pentru tine! Dar nu vreau să fii aproape de Leo. Urăsc să te atingă, să fie aproape de tine.
- Eşti un egoist! Nu mă iubeşti, mă ţii legată lângă tine şi nu vrei să mă laşi să îmi refac viaţa.
Înainte să spun ceva am auzit bătăi în uşă.
- Alexa eşti aici? Trebuie să vorbesc cu tine!
Nenorocitul! Alexa s-a desprins din braţele mele şi s-a dus la uşa. A descuiat-o şi a deschis-o. Nu ştiam cum să reacţionez. A plecat imediat cu el şi m-a lăsat singur. Am oftat şi m-am ridicat de pe pat. Mi-am luat cheile şi telefonul şi am ieşit din cameră. Am format numărul lui Will.
- EÅŸti ocupat?
- Nu chiar. De ce?
- Ne întâlnim la terenul de fotbal în zece minute!
Am închis telefonul şi m-am urcat în maşină. Am pornit motorul şi am ieşit din curtea casei. Poate Will mă ajuta să mă meditez. De ce trebuia să îşi petreacă timpul cu el şi nu cu mine? Eu eram soţul ei! Şi pentru ea eram şi coşmarul ei!
Am lăsat maşina în parcare şi m-am dat jos. Mi-am luat pachetul de ţigări din torpedo şi m-am apropiat de teren. Prietenul meu era deja acolo. M-am aşezat lângă el şi mi-am aprins o ţigară
- Care e problema acum?
- Nu ştiu ce să fac! Urăsc faptul că Alexa îşi petrece mai mult timp cu vărul meu decât cu mine.
- O iubeÅŸti?
- Nu ştiu! Habar nu am ce fel de sentimente am pentru ea, dar nu îmi place să o atingă nimeni. Mai ales acel dobitoc.
- Eu cred că o iubeşti, dar nu vrei să recunoşti! Eşti prins între sentimentele pentru Isabella şi cele pentru Alexa. Şi nu ştii pe care să o alegi.
- Trebuie să mă aleagă pe mine!
Mi-am întors privirea şi am văzut-o pe Isabella. Nu ştiu de ce, dar nu mi se mai părea atât de frumoasă ca înainte. Mi se părea banală. Am observat că ţinea în mână un plic alb.
- Ce cauţi aici?
- Am venit să îţi deschid ochii în legătură cu soţia ta! Crezi că a stat degeaba în mica ei excursie? S-a distrat de minune cu Leonardo. Uite!
Mi-a înmânat plicul şi a zâmbit. Am lăsat ţigara deoparte şi am deschis plicul. În el se aflau poze. Cu Alexa şi Leonardo! În pat!
În acel moment simţeam că o să iau foc. Am strâns plicul în mână şi m-am ridicat de pe bancă.
- Sasha! Calmează-te! Nu trebuie să ai încredere în acele poze! Pot fi trucate!
Nu mai ascultam nimic. M-am urcat în maşină şi am pornit spre casă. De ce eram atât de prost? Şi eu care credeam că e diferită de Isabella! Dar nu era! De ce? La dracu’! Mereu trebuie să fie Leonardo!


*


Abea intra în casă! În braţele lui!
- Eşti sigură ca eşti bine?
- Da! Mulţumesc!
M-am apropiat de ei şi am apucat-o pe şatenă de braţ şi am smucit-o din braţele roşcatului.
- Noi doi trebuie să vorbim! Ai multe de explicat!
- Dă-i drumul! Nu vezi că se simte rău?
- Nu-mi pasă! Şi tu nu te băga! Am ceva de discutat cu soţia mea!
- E însărcinată cretinule! Iar faptul că o agiţi îi face rău!
Am împietrit! Am slăbit strânsoarea şi i-am eliberat braţul. Leonardo a venit lângă ea şi a luat-o în braţe. Era puţin palidă. Am strâns din dinţi şi mi-am încleştat pumnul.
- E copilul lui, nu?
Şatena s-a uitat la mine nedumerită. Am luat-o de mână şi am urcat scările. Am deschis uşa camerei şi am împins-o înăuntru. Am încuiat uşa şi m-am apropiat de ea. Am apucat-o de păr şi am forţat-o să mă privească.
- Te mai întreb odată! E copilul lui Leonardo?
- Sigur că nu! E copilul tău! Al nostru!
- Şi vrei să te cred?
- Alex tu eşti singurul bărbat din viaţa mea!
I-am dat drumul şi am înceut să râd. Am scos pozele din buzunarul pantalonilor şi le-am luat în mână.
- Uite! Pozele astea sunt făcute acum câteva zile. Când ai plecat la prezentarea de modă. Ziua prezentai moda, iar noaptea te tăvăleai cu Leonardo!
I le-am aruncat în faţă şi am privit-o. Eram nervos şi mă abţineam cu greu să nu mă duc şi să îi sparg moacă idiotului de Leonardo. Şatena s-a uitat la poze.
- Alex! Lasă-mă să îţi explic! Te rog!
Am închis ochii şi am tras aer în piept.
- Explică-mi!
- Nu ştiu cum au fost făcute aceste poze, dar eu nu m-am culcat cu Leonardo. Am ieşit cu fetele la un bar şi ne-am îmbătat. Iar Leonardo doar m-a ajutat să ajung în cameră şi să mă schimb! Dar îţi jur că nu m-am culcat cu el!
M-am apropiat de ea şi i-am atins obrazul. Lacrimile au început să se prelingă pe obrajii ei. Am zâmbit şi m-am uitat în ochii ei. Nu putea să mă mintă. O vedeam în ochii ei. Nu avea cum să fie atât de ipocrită.
- Nu te cred!
- Foarte bine! Şi atunci eu trebuie să te cred când îmi spui că încerci să îţi construieşti o relaţie cu mine? Că nu te mai gândeşti la Isabella?
- Crezi ce vrei! Dar eu chiar încercam! Nu mă culcam cu Isabella pe la spatele tău! Ştii ceva? Vreau să dispari din viaţa mea împreună cu amantul tău. Şi mă îndoiesc mult că acel lucru care creşte în interiorul tău e al meu. Dă-mi divorţul şi pleacă de aici. Nu vreau să mai am de a face cu o curvă.
- Foarte bine! O să dispar din viaţa ta, dar nu pentru totdeauna. Pentru că o să mă întorc şi o să îţi pară rău pentru tot. Pentru cuvintele tale.
A trecut pe lângă mine şi a ieşit din cameră. Am căzut în genunchi şi am luat în pumn cearşaful de pe pat şi am început să plâng. De ce plâng? De ce sunt un prost? De ce?
- Te iubesc Alexa! Chiar te iubesc!
[Imagine: lexythekittysig.png]


I'll be in every beat of your heart!

#45
Buna! E extraordinar ficul tau... defapt nu m-am exprimat cum trebuie, trebuia sa spun ca toate ficurile tale sunt extraordinare si ca esti o scriitoare foarte buna si foarte talentata!=D>
Alex din punctul meu de vedere este foarte prost si nu o merita pe Alexa(ador numele ei dar nu are nicio legatura cu faptul ca asa ma cheama si pe mine:-" ).
Abia astept momentul cand Alex isi va da seamna cat de prost a fost ca a alungat-o pe Alexa din viata lui dar partea proasta e ca trebuie sa astept in jur de o saptamana ca sa apara next-ul:cry:
Poate sa vina mai devreme? :pls:
Felicitari si mult succes in continuare!
:bye:
P.s.:daca poti te rog sa ma anunti si pe mine cand pui next-ul:D

#46
Capitolul 15
Alexa P.O.V


Londra e un oraş minunat. Un oraş care îmi va aduce o nouă viaţă. Un oraş în care voi încerca să las trecutul în urmă. Dar voi putea? Să renunţ la tot? Să îmi creez o nouă personalitate?
- ÃŽÅ£i place aici?
Vocea roşcatului m-a scos din meditaţie. Mi-am întors capul şi i-am zâmbit.
- Da!
- Dacă vrei putem închiria o casă.
- Îmi place apartamentul tău Leo! Şi nu vreau să mai locuiesc într-o casă care e populată mai mult de servitori.
M-am aşezat pe fotoliul din living şi mi-am atins uşor abdomenul. Copilul meu şi al lui Alex creştea în interiorul meu. Dar Alexander crede că e copilul altuia.
- Îmi pare rău că s-a ajuns aici! Dacă mă lăsai să vorbesc cu el poate rezolvam.
- Nu! Dacă el nu vrea să mă creadă e problema lui. Şi oricum mi-ar fi fost greu să cresc copilul lângă el. E încă prins în sentimentele pentru Isabella. Dacă se gândea că era copilul lui şi a iubirii lui? Nu aş fi putut trăi cu acest gând.
- Atunci ar trebui să te răzbuni pe el şi să îi iei preşedenţia.
- Nu! Peste doi ani el va deveni preşedintele revistei, iar tu mă vei ajuta să devin vicepreşedintă. Apoi mă voi întoarce şi îi voi impune prezenţa mea. În casă şi în firmă. Dacă vrea să nu mă mai vadă niciodată vom vedea cât va rezista să mă vadă în fiecare zi din viaţa lui.
- Şi copilul? Îi vei spune de Alexander vreodată?
- Poate! Dar sunt curioasă cum va reacţiona când îl va vedea. Vreau să văd ce va mai spune atunci. O să fie un şoc imens pentru dragul meu soţ.
- Dar dacă îl recunosc eu?
- Mulţumesc Leo, dar nu!
- Alexander nu e prost! Îşi va da seama mai devreme sau mai târziu. Şi dacă va dori să îţi ia copilul?
Am zâmbit şi m-am ridicat de pe fotoliu. M-am dus în camera care mi-a arătat-o roşcatul. Mi-am pus valiza pe pat şi am deschis-o. Am început să îmi scot hainele din ea. Să îmi ia copilul? Nu se va întâmpla niciodată. Mai întâi îl omor.
Alex! Totul ar fi fost atât de diferit dacă mă credeai şi avea încredere în mine. Acum aş fi fost în braţele tale şi sunt sigură că ai fi fost încântat de acest copil. La ce te gândeşti Alexa! El o iubeşte pe Isabella. Dacă ar fi aflat că e copilul lui te-ar fi pus să avortezi. De ce nu pot să am o viaţă normală? Un soţ care să mă iubească şi care să mi-o spună în fiecare zi. Un copil care să vină de la şcoală şi să mă îmbrăţişeze. Totul e atât de nedrept.
Telefonul meu a început să sune. L-am scos din pantaloni şi am văzut că pe ecran apare numele Soniei. O! Am uitat să îi spun că plec. Să vezi ce o să mă certe.
- Aştept explicaţii domnişoară!
- Sonia nu cred că îţi pot explica totul la telefon!
- Foarte bine! O să vin săptămâna viitoare să te văd! Ai grijă de tine!
Am închis telefonul. M-am trântit pe pat şi am privit tavanul. Voi reuşi să fac ce mi-am propus? Să îl fac pe Alex să se îndrăgostească de mine?
Mi-am pus mâna pe pântec şi am oftat. Cum va reacţiona când îl va vedea? Va fi orbit de furie şi nu îşi va da seama că e copilul lui? Ce bine ar fi fost totul dacă aveam parte de fericire. Acum eram în braţele soţului meu şi poate că era fericit că urma să avem un copil. Oare ce face acum? S-a dus şi s-a aruncat în braţele Isabellei?



*


O lună! O întreagă lună departe de el. Fără să îl văd. Fără să îl ating. Încă opt luni şi copilul nostru se va naşte. Departe de tine Alex! Ai fost atât de orb încât nu ai putut să mă crezi. Mai bine nu mă lăsai să îţi explic. Mi-am răcit gura degeaba.
- Şi cu actele astea... Alexa! Eşti atentă?
L-am privit pe cel din faţa mea nevinovată şi puţin ruşinată. Am dezaprobat din cap si mi-am lăsat privirea în jos. Roşcatul s-a ridicat de pe scaunul său şi a lăsat hârtiile pe masă. A trecut pe lângă mine şi s-a apropiat de fereastră. M-am răsucit pe scaun şi m-am întors cu faţa la el. I-am cerut scuze. Dar le meritam? De fiecare dată când vrea să mă înveţe ceva eram cu capul în nori.
S-a întors cu faţa la geam şi şi-a pus mâinile in buzunar. Am auzit oftatul său. Era epuizat! Iar motivul eram eu.
- Nu vreau ca fiecare lecţie să fie aşa. Bagă-ţi minţile în cap! Te-a alungat de lângă el!
Nu mi-a dat timp să îi răspund! A plecat şi m-a lăsat singură. Am oftat şi m-am întors cu faţa la masă. Am tras actele mai aproape de mine şi le-am luat în mână. Nu înţelegeam mare lucru. De ce trebuia să fie totul atât de greu?
Am înlocuit documentele cu telefonul. Mă jucam cu degetul pe ecranul acestuia. Am intrat în agendă, iar primul număr care mi-a apărut a fost cel a lui Alex. M-am gândit de multe ori să îl sun. Să aflu ce face, cu cine e. Deşi Sonia îmi da un raport detaliat în fiecare săptămână. Tânjesc atât de mult după îmbrăţişările lui, de săruturile lui, de parfumul său. Îmi este dor de persoana lui.
Am apăsat butonul verde şi am dus telefonul la ureche. Aveam nevoie să îi aud vocea. Să ştiu că respiră. Dura destul de mult. De obicei răspundea imediat. Am oftat şi am vrut să închid, însă în acel moment a răspuns.
- Alo?
Mi-am acoperit gura cu mâna. Nu trebuia să mă recunoască. De aceea mi-am schimbat numărul de telefon.
- Cine naiba eÅŸti? Ai chef de glume? Ah! Isabella ia-Å£i limba din urechea mea!
Am scăpat telefonul din mână. S-a prăbuşit pe podea. Acumulatorul a ieşit din aparat.
Corpul meu a început să tremure, iar lacrimile au găsit obrajii mei. Am aruncat totul de pe masă şi am început să ţip. Mi-am acoperit urechile cu ambele mâini. Voiam să iasa din capul meu acel nume nenorocit. Acea persoană care mi-a umbrit întotdeauna fericirea. Am simţit două mâini pe umerii mei şi îmi auzeam vag numele.
- Alexandra!
Mâinile mele au fost luate de la urechi, iar persoana care era lângă mine m-a tras în braţele ei şi a început să mă mângâie. Nu putea fi decât Leonardo. L-am luat în braţe şi am continuat să plâng!
- L-am sunat... şi era cu ea... cu siguranţă erau în pat. De ce trebuie să mi se întâmple mie asta? De ce? De ce nu pot să fiu fericită?
- Calmează-te! Gândeşte-te că îi faci rău copilului. Asta vrei? Să moară? Odată cu ultima ta amintire a lui Alexander?
Mi-am ridicat capul şi i-am întâlnit privirea. Mă privea cu reproş. Avea dreptate. În acest moment copilul meu era cel mai important. Mi-am pus ambele mâini pe pântece şi mi-am lăsat capul pe pieptul roşcatului.
M-a sărutat pe creştet şi m-a luat în braţe. A păşit pe hol , îndreptându-ne spre camera mea. A deschis uşa cu piciorul şi a intrat înauntru. M-a lăsat uşor pe pat şi m-a învelit cu cearşaful.
S-a aşezat lângă mine şi mi-a şters lacrimile. Mi-a cerut scuze. M-am uitat la el uimită, iar acesta îmi zâmbea trist.
- Totul ar fi fost atât de diferit dacă te îndrăgosteai de mine. Nu te-aş fi făcut niciodată să plângi.
M-a sărutat pe frunte şi a părăsit încăperea. Am privit câteva clipe uşa. Am oftat şi mi-am pus mâinile sub cap.
- Da! Ar fi fost atât de bine dacă apăreai în viaţa mea înaintea lui Alexander.
Mi-am închis ochii. Totul ar fi fost atât de diferit dacă refuzam să mă căsătoresc cu Alexander. Dar cum puteam să îl refuz pe cel pe care îl iubesc? Pe fiul celui căruia m-a salvat pe mine şi pe mama mea. Mi-ar plăcea atât de mult să dau timpul înapoi şi să îi fac pe părinţii Isabellei să nu se fi întâlnit niciodată. Sau Alex şi ea să nu se fi întâlnit niciodată.
[Imagine: lexythekittysig.png]


I'll be in every beat of your heart!

#47
Iar am sarit cateva capitole :]] Mi-a fost lene sa imi exprim opinia mai devreme, gomene >.<
In primul rand ma bucur ca Sasha nu s-a indragostit atat de repede de Alexa :] Chiar era banal sa se indragosteasca asa deodata de ea O_O Exprimi bine sentimentele personajelor, deci te felicit pentru asta. In unele capitole mi s-a parut ca e prea mult dialog, naratiune si descriere doar asa prin parti. De exemplu, in ultimul capitol, mai mult de jumatate este doar dialog.

Citat:- Cine naiba eÅŸti? Ai chef de glume? Ah! Isabella ia-Å£i limba din urechea mea!
O_O A fost cam ciudata faza :]] Totusi, i-a bagat limba in ureche? >.<

Imi place cum decurg lucrurile, sunt curioasa sa aflu ce se intampla in urmatorul capitol. Imi place ca postezi repede, astfel incat sa nu faci cititorii sa astepte. Multumim:> Spor la scris si bafta in continuare.
[Imagine: tumblr_lw7j04DPq01r5ikx8o1_400_large.gif]
My mama always says that I'm cute. I don't believe her. I'm more than that !

Shake, shake that booty for Beckha !


#48
NUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU. Doamne de ce eu? Acum cand eram in mijlocul actiunii pac tac gata capitolul. Am stat nu stiu cat timp dar seara asta m-am distrat cu fic-ul tau. E superb si nu ma pot abtine sa nu mai vreau. E ca o prajitura - cand o incepi nu mai poti sa o lasi. Totusi nu am inteles niste chestii pe sotul Alexei il cheama si Alexander si Sasha? Ca m-a bulversat un pic. Can't wait for the next one. Hope it will be good.

#49
Hello dear Moxxy is here. Ştiu că nu am comentat capitolul anterior, iar pe la acesta trec destul de târziu cu un reply, dar am fost destul de ocupată cu şcoala. A fost un capitol frumos, deşi mi s-a părut că acţiunea a fost uşor grăbită.Descrierea a fost în regulă, deşi m-aş fi aşteptat la ceva mai mult de la tine, ţinând cont că acest fic este atât de frumos. Se pare că Isabell nu se lasă cu una, cu două, iar pe Sasha nu este prea afecatat de plecarea Alexei, dar e mai bine aşa, deoarece dacă ar fi recunoscut că o iubeşte totul ar fi devenit un clişeu. Well cam atât aştept nextu. Bye, bye.

#50
wulf- Sasha e porecla lui Alexander:)


Capitolul 16
Alexander P.O.V



Cinci luni! Douăzeci de săptămâni fără ea. Fără zâmbetul şi farmecul ei. Doamne! Am pierdut-o când m-am îndrăgostit de ea. Dacă nu o lăsam să plece cu el totul ar fi fost atâr de diferit. Copilul care creştea în interiorul ei era al meu. Copilul meu!
- Fiule! Vreau să vorbesc cu tine!
M-am întors cu scaunul şi mi-am privit tatăl. Am aprobat din cap, iar acesta s-a aşezat pe patul meu. Şi-a împreunat mâinile şi a început să se joace cu degetele lui. Cred ca voia să îmi spună ceva serios.
- Cred că eşti pregătit ca să devii preşedintele companiei.
Asta da surpriză! Nu credeam că voi auzi aceste cuvinte din gura tatei. Mereu mi-am dorit acest lucru. Să conduc compania. Dar de ce simt că tata nu e mulţumit de acest lucru?
- Mai vrei sa îmi spui ceva, nu?
- Da! Voi fi sincer cu tine Alexander! Înainte să plece, i-am spus Alexei că aş vrea ca ea să conducă revista. Nu îţi voi ţine nici o predică pentru că sunt sigur că degeaba îmi răcesc gura. Îţi vei da seama singur că ai făcut o mare greşeală.
S-a ridicat de pe pat şi m-a batut uşor pe umăr. A ieşit din cameră în timp ce ochii mei îl urmăreau. A închis uşa în urma lui.
Ce a făcut fata asta de ne-a vrăjit pe toţi? Pe tata, pe Will, pe Sonia, pe Leonardo şi pe mine. Lacrimile au început să se prelingă pe obrajii mei. Le-am atins uşor cu degetele , uimindu-mă. De ce plâng? De ce încă mai plâng după ea? Trebuie să o scot din capul meu. Dar pot să o scot din inima mea? S-a băgat într-un colţ adânc şi nu vrea să iasă.
Cred că arată superb cu sarcina. Şi probabil dobitocul de Leonardo o mângăie şi o sărută tot timpul.
M-am întors cu faţa la birou şi am aruncat totul jos. Aveam nevoie de ea. Să fie lângă mine şi să mă sprijine. O iubesc! Şi nu pot schimba asta.
Am tras aer în piept şi m-am ridicat de pe scaun. Aveam nevoie de aer. Să plec din casa ei, departe de amintirea ei. Am ieşit repede din casă înainte să mă vadă tata. M-am urcat în maşină şi am pornit motorul. În timp ce lăsam motorul să se încălzească puţin, i-am trimis mesaj lui Will. În acest moment numai el mă ajuta să mă relaxez.



*


Îmi vine să îl strâng de gât pe prietenul meu. Eu mă simt ca dracu’ şi el o aduce pe iubita lui cu el. ’ Prietena mea cea mai bună’ care vrea să mă omoare de câte ori are ocazia. Will eşti prietenul sau duşmanul meu?
S-au aşezat pe scaunele din faţa mea şi s-au sărutat puţin. Nu am putut să nu observ zâmbetul Soniei. O făcea anume! Ticăloasa!
- Scuze, dar Sonia a insistat să vină cu mine!
Am zâmbit uşor şi am privit-o pe brunetă. De ce mereu trebuie să mă scoată din sărite?
- Las-o mai moale cu crimele D’Alessandro. Am venit pentru că vreau să îţi arăt ceva.
Fata şi-a scos telefonul din geantă şi a început să îl butoneze. Nu a durat mult şi l-a lăsat pe masă, făcându-mi semn să tac.
- Te rog! Se vede după faţa prietenei tale că soţul ei încă se gândeşte la mine. Hai să recunoaştem! Alexander va fi întotdeauna îndrăgostit de mine şi oricât de mult s-ar schimba soţia lui, tot eu îi tulbur gândurile. Tot la mine se gândeşte când face dragoste cu ea. E păcat că e prost. E un bun amant în pat, dar nu ştie cum să iubească. Crede că dacă îi oferă totul iubitei lui e cea mai ferictă şi o să îl iubească pentru totdeauna.
- Esti o târfă!
- Poate! Dar ştiu să obţin ce vreau. M-am folosit de Alexander să ajung model, iar acum sunt aici. Şi te avertizez un lucru Sonia! O să îl am şi pe Will! Aşa că stai departe de el sau o să o păţeşti.


Trebuie să recunosc că am rămas cu gura căscată. Ştiam că Isabella e o ticăloasă, dar nici aşa. Bruneta şi-a lua telefonul şi l-a pus înapoi în geantă. M-a privit cu un aer de superioritate şi a zâmbit.
- Ştii, înainte mă îndoiam că ai fi prost, dar acum m-am convins. Eşti un dobitoc! Nici măcar nu înţeleg de ce prietena mea cea mai bună te iubeşti. Şi auzi bine! Te iubeşte! Ea nu s-a culcat cu Leonardo. Nu e deloc ca Isabella. Şi e trist că nu ai putut să îţi dai seama de asta în timpul în care a fost lângă tine.
- De ce nu taci? Habar nu ai de nimic!
- În fiecare lună mă duc să o văd. Şi e mai frumoasă cu fiecare zi care trece. Iar copilul tău este perfect sănătos. E al tău! Acum eu trebuie să plec.
S-a ridicat de pe scaun şi şi-a sărutat iubitul. A trecut pe lângă mine şi m-a tras de păr. Am oftat şi m-am uitat la prietenul meu. Mi-am aprins o ţigară şi m-am lăsat pe spătarul scaunului.
- Şi tu ai văzut-o?
- Da Sasha! Şi habar nu ai cum suferă că nu eşti lângă ea. E foarte frumoasă.
- Åži el?
- Are grijă de ea ca să nu îi lipsească nimic. Dar nu poate să te înlocuiască pe tine. Soţia ta te vrea lângă ea şi lângă copilul vostru.
- Nu e copilul meu!
- Spui asta doar pentru că Isabella ţi-a arătat acele imagini. Dar erau dezbracaţi? Se sărutau? Întotdeauna te grăbeşti să judeci fără să asculţi vreo explicaţie. Nu vezi că decizia pe care ai luat-o acum câteva luni te distruge? Ştiind că Alexa te iubeşti mai mult decât viaţa ei, o crezi în stare să se culce cu altcineva? Mai ales cu verişorul tău.
Îl priveam pe blond şi nu ştiam ce să îi răspund. Ţigara dintre degetele mele se consuma singură, iar scrumul cădea pe podea. Avea dreptate? M-am grăbit prea tare că să judec? Orice s-ar întâmpla nu mai pot să dau înapoi. Trebuie să îmi continui viaţa. Dar voi putea? Fără ea?


*


- M-ai lăsat cu gura căscată când m-ai sunat!
Am intrat în apartamentul Isabellei cu zâmbetul pe buze. Crezi că voi fi plastilina ta? Te înşeli păpuşă! Acum nu mai eşti nimic pentru mine. Şi nu îmi mai pasă dacă te rănesc.
M-am întors cu faţa la ea. Aceasta a închis uşa şi s-a lipit de ea. Am analizat-o din cap până în picioare. Purta o cămaşa bărbatească care îi ajungea până la pulpe. Ce curvă!
S-a dezlipit de uşa şi s-a apropiat de mine. Şi-a strecurat mâna pe sub tricoul meu şi a pus-o pe piept. Mâna libera şi-a pus-o în părul meu şi a început să se joace cu el.
- Ţi-a fost dor de partidele noastre de sex? Totuşi soţioara ta a plecat cu amantul ei acum 6 luni.
Am zâmbit şi mi-am pus ambele mâini pe gâtul ei. L-am mângâiat uşor, apoi mi-am strâns degetele în jurul acestuia. Roşcata m-a privit speriată şi şi-a pus mâinile în jurul gâtului ei, încercând să le îndepărteze pe ale mele.
- Nu am venit aici ca să mă culc cu tine. Am venit să te întreb ceva şi vreau adevărul. Alexa s-a culcat cu Leonardo? Da sau nu? Să nu îndrăzneşti să mă minţi, pentru că te omor!
Evita să răspundă, în timp ce respira din ce în ce mai repede. Am strâns-o şi mai tare.
- Da sau nu?
- N..n..nu!
Mi-am luat mâinile de la gâtul ei, iar aceasta a căzut în genunchi. A început să tuşească.
Am vrut să plec, însă fata s-a ridicat şi m-a îmbrăţişat pe la spate.
- Te rog! Nu pleca după ea! Te rog!
- De ce m-ai minţit?
- Nu voiam să fii cu ea. Nu te iubeşte! Nu aşa cum te iubesc eu!
Am început să râd şi i-am îndepărtat mâinile. M-am întors şi i-am tras o palmă. Roşcata a căzut la pământ şi şi-a pus mâna pe obraz. M-am lăsat în genunchi şi am apucat-o de păr.
- Eşti o nenorocită! Niciodată nu m-ai iubit! Ai profitat de mine şi de banii mei. M-ai făcut să îmi alung soţia şi copilul de lângă mine. Ai să plăteşti pentru asta.
I-am dat drumul şi am ieşit din apartament. M-am lipit de uşă şi am oftat. Lacrimile au început să îmi alunece pe obraji. Alexa! Scumpa mea Alexa nu m-a trădat. Doamne! Ce am făcut? Aşteaptă-mă iubita mea! Vin după tine!
[Imagine: lexythekittysig.png]


I'll be in every beat of your heart!




Utilizatori care citesc acest subiect:
3 Vizitator(i)