Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Chestionar: Care din personajele următoare este preferatul vostru?
Akita
38.60%
22 38.60%
Mark
17.54%
10 17.54%
Yn
22.81%
13 22.81%
Saren
10.53%
6 10.53%
Matei
7.02%
4 7.02%
Yu sau Roni
3.51%
2 3.51%
Total 57 vot(uri) 100%
* Opțiunea ta. [Arată Rezultatele]

[Terminat] This feeling hurts so much

#91
Wow!
Fani...capitolul asta a fost asa super.Cam scurt,dar superb.
Cum se poate tocmai tu sa nu descrii intregul capitol pe Akita si Yn facand dragoste?Ci sa scrii 28 de fraze?Asa putin?Sunt dezamagita.Dar tot mi-a placut cat a fost.Asa romantic. :001_wub:
Ma gandem ca Saren o sa-i prinda,dar bine ca nu s-a intamplat asta.Desi cand va afla...Akita,sa fugi foarte departe.Foarte departe.
Ce?Cand?Cum?Mark e in spital?De ce e Mark in spital?Si-a sclintit glezna la fotbal.Cum asa?Sunt curioasa sa aflu mai multe.Vreau capitolul urmator.Ma intreb cum va reactiona Mark cand va afla despre Yn si Akita ce au facut.Va fi gelos?Va fi nervos?Va mai fi prieten cu Akita?Cu siguranta il va uri pe proful de mate 100%.
Bye!

#92
Te Quero!! : x Ce next încendiar. Mrr... :3
Chiar mi-a plăcut şi chiar mă aşteptam... Bine mint, nu mă aşteptam. xD Oricum chiar m-ai luat prin surprindere cu acesta şi nu pot să cred că în sfârşit i s-a îndeplinit dorinţa lui Akita, ca Yn să îl facă al lui... chiar dacă nu e primul(să le fac ceva celor care l-au avut).
Mi-a plăcut cum ai descris, aproape intens, iar în unele părţi ai reuşit să conturezi ceva mai bine ca în altele sentimentele şi chiar gesturile făcute de personaje, mişcările corporale şi restul.
Pe lângă asta chiar mi-am imaginat totul, fiecare şcenă mică sau mare, nu conta. : )))

Nu prea am ce spune din păcate, aştept nextul şi sper să vi cât mai repede cu el, nu lăsa şcoala să te împiedice. : *

#93
In sfarsit au ajuns si la faza asta a relatiei :X. Abia asteptam sa-i vad facand ceva mai perv. Bine, poate pervers nu e cuvantul potrivit aici. Au fost atat de dulci si Yn a avut atat de multa grija :X. Cum naiba sa nu-i iubesti?
Mai vreau...eu si toata lumea, banuiesc.
In fine, sunt curioasa cum va evolua relatia lor de acum inainte si cum va reactiona sarem cand isi va da seama de tot. Sper k Akita sa fie in siguranta cat timp va fi Yn plecat :-S (cu toate ca ma indoiesc). Dar tu esti scriitoarea si sti mai bine pupic
In rest, ce pot sa zic? A fost un capitol frumos si astept cu nerabdare nextul. pupic
Ps: l-am citit chiar in seara in care ai postat, dar imi era asa de somn ca nu ti-am mai lasat comm20 Deci, scz de intarziere

"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
[Imagine: chibi_5001.gif]
, chibi-ul lui

#94
[font=times new roman] Iei ;x am terminat de citit, mi-a placut foarte foarte mult. Yn este un adevarat gentelman, desi mai mult imi place de Mark ca iubit a lui Akita ;x, nu stiu mi se pare mai simpatic decat Yn, care este mai batran, sa zic asa =]]. Saren si Matei, sunt cei mai...mere....oameni pe care i-am vazut ever =]] nu i-am suportat inca de la primele apariti, plus ca movul nu il suport, iar numele Matei cu atat mai mult ;x.

Imi place ce se petrece intre Yn si Akita este foarte frumoasa iubirea care si'o poarta, dar ar fi mai frumos sa fie cu Mark =]] nu stiu, parerea mea. Imi place mult ficul tau si abia astept nextul ;x il astept cu nerabdare si sa ma anunti si pe mine te rog frumos ;o3. Pwp ;*
[Imagine: animeloves.jpg]
Odododododo ;x
Lumea asta te distruge,Te induce în eroare, Fură tot şi apoi fuge,Te răneşte şi te doare! x333
Gânduri Nespuse, Neştiute şi Inexplicabile

#95
Long time no see, guys. Dar totusi sunt aici cu nextul. Nu m-as mira daca nu am cititori, sectiunea oricum e cam pustie. Anyway, capitolul i-l dedic Mirei pentru ca m-a intrebat de mai multe ori cand pun nextul. Sweety, this is for ya. ^w^
Lectura placuta si scuzati eventualele greseli.


Din capitolul trecut:
~~~~~~~~~~~~

-Ma rog, nu mai conteaza. Daca tot ai adus vorba de el, de ce nu te duci sa-l vizitezi la spital?
-Unde? am tresarit la ultimul cuvant din intrebarea sa.
-La spital... Aseara a fost dus la spital. Si-a sclintit glezna la fotbal, insa se pare ca a fost ceva mult mai grav de a ajuns acolo.

In cateva minute nu ma mai aflam in bucatarie, ci alergand pe trotuar in drum spre cladirea pe care am urat-o toata viata. Imi era greu sa fug dupa cele petrecute inainte, dar imi dadeam silinta pentru a ajunge la colegul meu cat mai repede.
Acum intelegeam de ce nu mi-a raspuns la mesajele de pe telefon cand i-am scris, bucuros, ca m-am culcat cu Yn.
~~~~~~~~~~~~

-Capitolul 20-


Spitalele imi starneau intotdeauna o stare de neliniste care, desi suportabila, era neplacuta, iar sala in care ma aflam acum era dezagreabila. Peretii erau acoperiti cu faianta de un verde ca fierea, fisurata, cu pete intunecate, probabil cu sange vechi, care murdareau tencuiala subtire. Erau, de asemenea, randuri de scaune care dispareau in intuneric dincolo de cercul de lumina aruncata de lampile chirurgicale.
Atmosfera ma infiora cu fiecare pas facut..
Nu stiu cum am ajuns acolo, dar imediat ce l-am vazut intins in patul acela, am alergat spre el, ignorand strigatul disperat al asistentei ce gafaia in spatele meu.
-Mark, ce nai...
-Domnule! Domnule! Nu ati citit afisul? Nu trebuie sa alergati pe hol! Nu sunteti zdravan la cap? Am alergat dupa dumnevoastra de la parter pana aici. Nu sunteti zdravan la ...
-De cand este in starea asta?
Nu-mi raspunse, ci ma privi la fel de confuza ca inainte. De parca eu as fi avut rabdare sa citesc afisul inainte sa urc treptele si sa ajung aici.
-Imi pare rau, dar nu stiu nimic despre el. Nu sunt asistenta pe etajul asta.
M-am repezit spre pat fara sa o mai bag in seama. Chipul lui era palid, mainile albe si acoperite foarte putin cu o patura dezgustatoare. Acesta se numea spital sau inchisoare? Am dat negativ din cap si m-am intors cu fata spre asistenta.
-Va rog... Chemati pe cineva, am murmurat.
Vazand ca nu sunt in apele mele si ca aproape voi incepe sa plang, aproba din cap si se supuse, iesind pe hol si chemand pe cineva. Ma simteam extreme de vinovat.
Oare chiar fusese vina mea ca el se afla aici, in timp ce ma daruiam lui Yn?
Reusisem sa-mi trec temperamentul intr-un altul ca si cum as fi fost un fluid subtil sau un ciudat parfum, cand Mark isi deschise ochii si privi ingrijorat spre mine. Tresari, de parca nu s-ar fi asteptat sa fiu acolo, apoi incerca intr-un mod ciudat sa ma alunge cu privirea lui de gheata din acel loc.
-Imi pare nespus de rau!
-Ma simteam singur si gol in mijlocul desertului, pentru prima data ma simteam in siguranta aici, unde nici cel mai mic incident nu ar fi declansat o catastrofa infioratoare, veni replica lui intarziata, privind telefonul cu lacrimi in ochi; ma facuse vinovat, dar pe ocolite.
Micutul aparat statea pe pervaz, la cativa metri de patul unde se afla el. Cand am vazut ca intinde mana, incercand sa il ia, l-am ajutat eu. I l-am oferit, scotand apoi un oftat.
Fata lui mai prinsese culoare de cand primele lacrimi ii atinsera obrajii palizi. I-am prins mana intra mea, mangaind-o usor.
Nu ma mai simteam in stare de nimic. Doream sa ii explic totul si sa imi cer scuze de cate ori e nevoie, dar parca buzele mele nu se desprindeau si ma durea atat de tare cand ii auzeam vocea blanda, cu un strop de tristete si dezamagire..
-Te-ai folosit de mine, asa-i?
Brusc vocea ii deveni rece si aspra. Pe fata lui am surprins un zambet trist, care a disparut imediat ce l-am privit in ochi. Vazand ca nu spun nimic, continua:
-Si tacerea e un raspuns.
-Nu, Mark, nu am profitat de nimic. A fost doar un moment placut, nu mi-am dat seama ca s-ar putea ajunge aici. Am crezut ca e totul bine cu tine. Imi pare rau.
Se lasa o tacere inficosatoare punctata doar de respiratia lui grea, in timp ce butona telefonul si tot recitea niste mesaje.
-Te-ai simtit bine cu el? Macar tu sa fi facut asta, cand eu am stat aici.
-Mark, ma simt deja foarte vinovat, te rog nu o mai fa din adins. Ti-am trimis doar niste mesaje, esti prietenul meu, voiam sa stii ca sunt fericit.
-Mai mult rau mi-ai facut!
Se schimbase total: privirea, vocea, tonul... Toate erau diferite la el. Chiar asa mult sa-l fi suparat?
-Stiai prea bine ca daca imi tirmiti aceste mesaje, spunand cat de bine te-ai simtit cu el, o sa ma intristez si mai tare. Stiai prea bine asta? De ce ai facut-o? De ce ai continuat sa ma ranesti cand stiai ca sunt ca o pasare inchisa intr-o colivie in locul asta oribil? De ce?
Privirea ii devenise asemeni unui detinut ce mai avea cateva zile de stat in inchisoare, si totusi prefera sa ramana acolo decat sa plece in neant.
-Mark...
Un suspin imi inunda gura dupa ce i-am pronuntat numele cu atata vinovatie. Nu, nu o facusem intentionat, credeam ca se va bucura si el pentru mine. Am preferat sa tac, caci imi era teama sa nu se aprinda din nou. Mi-am plecat capul in timp ce el ma privea cu acei ochi de sticla. Brusc fata ii deveni iarasi palida. Ofta si se intoarse cu chipul spre geam, spunand ca vrea sa doarma. Ca si cum acea replica fusese in loc de "œla revedere si nu ma mai deranja".
M-am intors cu spatele la el, privind vinovat usa.
-O sa-mi treaca, sopti, apoi i-am surprins cu coada ochiului un zambet naiv.
Ma simteam mai bine dupa acea replica, cu toate ca durerea nu trecuse, puteam pleca mai fericit acum. Il stiam pe Mark, si-ar fi revenit repede, asta doar daca ii ofeream putin timp sa cugete asupra celor petrecute si sa se refaca.
Cand am pus mana pe clanta, asistenta tocmai intra in fuga in incaperea unde ne aflam. Era o femeie in varsta de patruzeci si ceva de ani, cu parul prins intr-o coada la spate, saten, usor ondulat, imbracata intr-un halat alb. Intarziase... Si i-am spus-o si ei.
-Nu mai e nevoie de dumneavoastra acum. Dar... Aveti grija de el.
-Bineinteles, tinere. Maine va fi acasa.
Zambi in coltul buzelor, apoi imi facu semn sa plec, satenul avea nevoie de liniste si odihna. Poate reuseam sa clarificam lucrurile maine, insa eu trebuia sa ma intorc acasa la Yn si sa ii spun ca l-am vizitat pe Mark la spital, ca ii multumesc ca m-a lasat sa dorm la el si ca acum trebuia sa plec.
In timp ce mergeam pe trotuarul pustiu, ma gandeam cum pot face aceste lucruri? Dupa tot ce s-a intamplat cu o seara inainte nu ma simteam in stare sa ii spun ca plec acum. Inima incepu sa-mi bata cu putere cand am zarit casa in fata ochilor. Am traversat strada, apoi am batut la usa ce mi se deschise imediat.
-Cum se simtea pustiul? intreba Yn cu un zambet victorios.
Era imbracat in haine de casa, niste pantaloni de training gri trei sferturi cu dungi albe si un tricou mulat, negru, ce ii scotea o parte a muschilor in evidenta de pe abdomen. Parfumul lui era omniprezent, fermecandu-ma ca o otrava rafinata.
N-am schitat nimic si am trecut de prag, stiind exact unde ma duc. Ii auzeam pasii in spatele meu, iar atunci cand intra cu mine in dormitor, zambi intr-un mod ciudat, un gest pe care nu-l mai vazusem la el pana acum, mai degraba semana cu a lui Saren. Zambea atat de pervers incat, pentru o fractiune de secunda, puteam sa jur ca gresisem casa.
-Era... Era bine, putin cam morocanos, m-am incurcat eu in cuvinte cand se apropie de mine cu pasi mari, atletici.
-Tot in dormitorul meu tragi, nu?
Parca imi ignorase replica si, continuand pe acelasi ton, imi puse mana pe umar, impingandu-ma usor spre pat.
-Stiam eu ca ti-a placut.
-Yn, stai, nu vreau din nou asta. Adica... Nu ca nu mi-a placut, a fost bine, m-am simtit mandru alaturi de tine, protejat si iubit, dar nu mai pot face asta acum, din nou. Trebuie sa plec.
-Aki, o sa te simti din nou bine. Stiu ca vrei si tu asta.
Isi plimba mana pe umarul meu, apoi o cobori spre brat pana la incheietura si o prinse bland. O lua si o saruta, pastrandu-si acel zambet ciudat ce imi trimitea o mie de fiori. Isi lipi buzele fierbinti pentru scurt timp aproape de ale mele, presandu-le usor si cu calm.
-Dar... Nu mai pot, am zis vinovat, aducandu-mi aminte de expresia trista si ranita a colegului meu.
-Cine zice?
Fu ultima replica pe care am auzit-o din partea lui inainte sa ma tranteasca destul de brutal in pat, napustindu-se asupra mea. Incercam sa inteleg de ce isi schimbase radical comportamentul, crezand pentru inceput ca era beat; nu aveam nicio dovada. Totusi, saruturile sale erau pline de tandrete, doar simple gesturi erau scapate de sub control.
Parca mintea ii era umpluta cu otrava.

#96
Prima rezervat dau edit imediat.
----------------
In primul rand ma bucur ca ai adus capitolul. Acum... Nu ma asteptam ca mark sa fie atat de gelos pe Yn si cred ca pana la urma nu va accepta chiar atat de usor relatia aceasta. cat despre Yn, mi se pare mie sau incepe sa semene cu saren? Vorba proverbului acela ca cine se aseama se aduna se pare ca este valabila in cazul lui Yn si Saren. Incep sa-mi schimb parerea despre Yn si nu in una foarte buna si incep sa cred ca Mark ar fi un partener mult mai bun decat el. In concluzie iti urez bafta si sper sa aduci nextul cat mai curand. Ja ne!
[Imagine: semnatura_zps4673586a.png]
"You don't give people hope...You take it away..."
My yaoi blog ^.^

#97
Nu ştiu cum să salut, deci:
Văd că ai repostat fragmentul pierdut, perfect. : )) Un capitol destul de emoţionant şi dezamăgitor, trist. Hmm... finalul (da, încep cu finalul), nu prea îmi place atitudinea lui Yn, chiar că dă o impresie că ciudată şi un sentiment ucigător, seamănă mai mult cu Seren aici. o.o Fucking strange!
Mark a suferit destule şi cam îl aprob puţin, Akita e cam orb şi nu vede că Mark chiar simte ceva pentru el (eu aşa consider şi au fost câteva segvenţe în care Mark şi-a arătat afecţiunea adevărată şi ştii la ce afecţiune mă refer, nu la ceva deochiat oricum).
Deci pe scurt pot spune că Akita e vinovat fiindcă a fost foarte mult acaparat, hipnotizat de Yn încât a uitat de amicul său, bunul său prieten şi prin faptul că a dorit aşa de tare să-i povestească noaptea de dragoste cu profesorul, la rănit profund pe Mark. Shame on him!
Şi din nou revin asupra lui Yn; are un comportament al naiba de pervers şi violent în ultimele rânduri, wtf! Ce are? Ce a păţit? Adică ce vrea să însinueze prin această replică: "-Tot în dormitorul meu tragi, nu?" Vrea să spună că Akita vine doar pentru sex? Şi el e un orb. --"
--

Trecând peste asta; foarte mult dialog aia vut în acest capitol, iar descrierea a fost puţină, se putea mai bine. Dar ai reuşit să âncarci sentimental capitolul, ceea ce dă un + la tot.
Greşeli... nu mai ştiu, parcă am văzut câteva, însă acum nu le mai găsesc. Fii atentă oricum.
Cam atât, sper să aduci mai repede nextul. <3 Succes!

#98
Esti o scumpa pupic
Am citit capitolul in prima zi, dar am avut atat de mult de lucru incat nu am apucat sa comentez. In primul rand, multumesc pentru dedicatie, chiar ma bucur ca nu ai lasat balta povestea. In al doilea rand, La multi ani!.
Bun, lasand off topicul, sa revenim la poveste. Akita e mult prea naiv pentru prorpiul lui bine. Atat de naiv, incat pana la un anumit punct da in prostie (dar e o prostie adorabila) Il simpatizez pe Mark...bietul de el, e in spital, pe de-o mparte, si pe partea cealalta, tipul de care e indragostit ii trimite un mesaj in care ii spune cat de bine s-a simtit cu akltul in pat (buna treaba Akita) 21
Yn...aici nu stiu ce sa zic. Se comporta ciudat. Sunt sigura ca aceasta schimbare de caracter are un anumit scop (la tine toate au un scop, am observat asta), dar ai grija sa nu faci OOC. Ar fi pacat.
Per ansamblu, capitolul a fost foarte bun, nici prea mare, nici prea mic, evenimentele (chiar daca putine) au fost dozate cum trebuie si personajele nu si-au pierdut farmecul, chiar daca nu ai mai scris de mult.
Sper ca urmatorul cap sa-l aduci mai repede (dak ai timp, evident) si sper sa continui sa scri la aceasta povestepupic

"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
[Imagine: chibi_5001.gif]
, chibi-ul lui

#99
MulTumesc de comentarii. Stiu ca ajung cam tarziu. Imi cer din nou scuze. *blush*

-Capitolul 21-



Camera era imbibata in mireasma bogata a rozelor iar in clipa in care aerul curat patrundea prin crapatura ferestrei, mirosul greu al liliacului era mai ceva ca parfumul florilor cu spini.
Eram intins pe pat cu Yn deasupra mea, incercand sa imi dau seama cum decurgeau lucrurile. Raspundeam la fiecare atingere a lui, fiecare emotie placuta oferita de degetele sale mari ce-mi atingeau pielea claviculei.
-Ai baut ceva, Yn?
Nu-mi raspunse imediat, ci isi lipi buzele de ale mele, explorandu-mi gura fierbinte cu nerabdare, formand un dans de imperechere simplu al buzelor noastre, dar incitant.
-Nu, n-am baut. Pur si simplu am chef de tine.
Replica lui m-a izbit ca o sageata in inima, facandu-ma sa ma simt ca o jucarie scumpa si folositoare, dar totusi de care se va plictisi mai devreme sau mai tarziu. Mi-am sprijinit trupul in coate si mi-am ridicat capul, insa fara ca sa ma feresc de saruturile sale. Erau ca un calmant pentru trupul meu plin de emotii; erau tot ce aveam nevoie.
-Yn, dar comportamentul tau... am murmurat ca pentru mine, dar fiind aproape, m-a auzit.
-Ce e cu el?
Isi ridica capul si ma privi fix in ochi, facandu-mi inima sa se miste cu mai multa putere. Privirea lui era la fel ca inainte si nu dadea semen ca ar fi baut ceva. Yn era perfect normal. Atunci eu eram de vina cu ceva? Poate ca din cauza vizitei la spital si modul in care eram sigur ca sunt vinovat, ma facea sa cred ca toti din jurul meu se comporta ciudat, iar eu sunt cel normal. Yn ma avusese odata, iar eu am recunoscut ca mi-a placut. Oare ... Acest lucru inseamna ca ... Sunt cu el?
-Yn, esti tot ceea ce am mai valoros. Tu si Mark sunteti cei mai buni prieteni ai mei, am spus domol, punand o mana in capul lui si mangaindu-i suvitele de par, privind insa spre tavan, citind parca de pe bucata varuita cu alb.
Blondul cu parul lung, probabil socat de replica mea brusca, ma privi amuzat si imi cuprinse buzele intr-un sarut fugitiv.
-Gresesti, Aki. Eu nu sunt prietenul tau cel mai bun.
Facu o pauza, apoi reveni mult mai indraznet.
-Eu sunt iubitul tau.
Inima mi se opri brusc, la fel si mana ce cu cateva momente inainte ii mangaia suvitele blonde. Gatul mi se usca imediat, nevenindu-mi a crede ultima lui replica. Ma simteam fericit si totusi speriat in acelasi timp. Mi-am mutat incet privirea spre ochii lui ce ma priveau discret, apoi mi-am trecut limba rapid peste buze pentru a le umezi si a putea vorbi din nou.
-Sunt iubitul tau? am intrebat nesigur, primind rapid raspunsul afirmativ.
Nu-mi venea a crede ochilor si urechilor ceea ce tocmai aflasem. Sentimentul de fericire nu putea fi descries in cuvinte, insa chipul meu era plin de emotia de a-l avea pe Yn pentru tot restul vietii. Am vrut sa ii spun ca il iubesc mult, dar ceva ma tinea in loc. Mi-am umezit a doua oara buzele iar el, obseervandu-mi gestul, se napusti asupra gurii mele mai putin experimentate si ma saruta pasional, imperechindu-ne buzele intr-un dans incitant.
Se ridica de pe mine in scurt timp, apoi ma lua de mana si ma ajuta sa ma pun in fund pe pat. Eram putin confuz de privirea lui atat de shcimbatoare, dar aveam pe parcurs sa pricep si eu ce se petrece.
-Hai sa vorbim despre Mark, schimba el subiectul, eu fiind vizibil emotionat de vorbele aduse de el de mai devreme. Cum se mai simte? Cand iese din spital? Ma asalta blondul cu intrebarile in timp ce se aseza cu spatele de pervaz.
Soarele era prea puternic si nu-mi permitea sa vad decat silueta din fata mea, fara expresia lui faciala sau conturul frumos al fetei si privirea blanda si impunatoare in acelasi timp.
-Se simtea mai bine. Era putin suparat, dar cred ca i-a trecut. Oricum, maine va fi acasa. Ma voi duce sa il vizitez.
-Da? surase. Frumos din partea ta, continua pe acelasi ton, intorcandu-se si deschizand fereastra pentru a patrunde aerul molcomitor.
ii priveam toate gesturile ce ma inebuneau, ma faceam sa ma simt falnic ca eram alaturi de el. Nimic nu ma mai facea sa ma simt prost si vinovat. Totul era prea frumos ca sa fie real, si totusi era. Eram absent in gandurile-mi curate, nevinovate, iar gandul imi zbura doar la persoana cu care ma aflam in camera. Aerul rece de afara se contopea inimaginabil cu emotia pe care o traiam in adancul sufletului, facandu-ma sa plutesc ca un fulg ce este dus de vant la mare distanta.
-Am vorbit cu Saren si din intamplare am ajuns la subiectul legat de Mark si Matei. Mai tii minte cand m-ai intrebat daca stiu ceva legat de "œdama de companie" a lui Matei?
Visam. El reusi sa ma scoata din starea psihica ce reusise sa ma hipnotizeze negresit.
-Da, imi aduc aminte. Ai aflat ceva?
Tonul meu deveni brusc mult mai curios. il priveam atent, cu o emotie usoara ce imi cuprinse intregul trup. Raspunsul lui intarzia prea mult.
-De ce nu te duci maine la el sa il intrebi?
-Haide Yn, nu ma amagi...
-Bine, bine! spuse pe un ton copilaresc, tragand la loc draperia de catifea, lasand insa fereastra deschisa. Vantul o misca usor, tandru, facandu-ma sa ma simt ca pe un vapor imens. L-am privit atent pe blond care se aseza langa mine.
-Intr-adevar preaiubitul tau coleg il cunoaste pe Matei de ceva timp. Stia cu ce se ocupa el si toate cele, dar nu a fost niciodata "œdama" lui de companie.
Am rasuflat usurat. Aceasta senzatie de diminuare ma facea sa ma simt mult mai destins.
-Insa... Se pare ca Mark a fost intr-un fel santajat. Nu am inteles prea multe, totul a decurs repede si nu am vrut sa par prea insistent asupra acestui subiect, cand el incerca sa il evide. Deveneam dubios.
Dorise a continua, dar fu oprit de soneria de la telefonul meu. L-am scos repede din buzunar si am raspuns fara sa ma mai uit cine apeleaza.
-Vrei sa vii la mine? Am iesit mai repede din spital si sunt singur. Poate dormi aici, maine si asa e ultima zi de scoala.
Tonul colegului meu era unul calm, care totusi cerea multe explicatii. L-am privit pe Yn pentru a cere aprobare. Nu stiu de ce am facut asta, dar pur si simplu acest sentiment l-am avut in momentul in care Mark ma intreba daca doresc sa vin la el. Dar adoram aceasta emotie. Acum ma simteam al lui Yn si, la fel, simteam ca trebuie sa ii cer aprobarea.
Barbatul de langa mine se incrunta usor, stand putin pe ganduri.
-Nu stiu, spuse cam nesigur. Vreau sa petreci mai mult timp cu mine, nu cu el.
Fata mi se imbujora usor, dar nu stiam daca e din cauza sarutului ce l-am primit imediat ce am inchis telefonului sau a supararii. Cred ca prima varianta era cea reala.

Buna, ma bucur ca ai adus nextul! Aki a devenit extrem de atasat fata de Yn si din cate vad blondul oscileaza intre un comportament bland si unul plin de dorinta. Nu stiu de ce dar am senzatia ca Mark incerca ceva nu prea normal cand l-a chemat pe Aki pe la el. In alta ordine de idei mai sunt mistere ce trebuie inca descoperite si sper sa aflam asta in capitolele viitoare. Chiar m-ai facut curioasa cu acele relatii dintre Matei si Mark, iar Saren ce cauta pe acolo prin legatura asta pana la urma? Bafta la scris si te rog sa ma anunti cand postezi urmatorul capitol.
[Imagine: semnatura_zps4673586a.png]
"You don't give people hope...You take it away..."
My yaoi blog ^.^




Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)