Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

[Terminat] O ciudata si un nebun

#11
Hellooo:*.
Vaai, n-ai idee cat de mult ma bucur ca nu sunt singura pe Zup care scrie ficuri cu Hinata!! >:D<
Sunt absolut total satula de toate ficurile gen SasuSaku, SasuSaku +18 & so on. Pot sa spun ca inca din titlu mi-am dat seama ca e vorba de Hinata si Naruto b-). Nu prea inteleg rolul punctelor de suspensie din titlu, dar, pana la urma, e alegerea ta :].

In primul rand, ideea pana acum e draguta. Desigur, astea sunt primele capitole si sigur vei gasi niste idei si mai originale cu (,) care sa continui ficul. Hinata nu e printre personajele mele favorite din anime, dar imi place ff mult personalitatea ei (seamana cu mine :">) si mi se pare cam imposibil in anime ca Hinata si Naruto sa fie impreuna, insa ficurile despre acest cuplu mi se par foarte sweet. Naruto si Hinata sunt indragostiti unul de altul fara ca macar sa stie, ceea ce mi se pare foarte funny. Imi place ca nu s-au sarutat de pe la capitolul 3 ca in majoritatea ficurilor si ca amandoi merg foarte des cu tramvaiul :)) (la fel ca mine :D).
Descrierea este clar punctul tau forte, te axezi pe sentimentele celor doi. Dialogul nu este sec sau pus doar de forma, iar naratiunea decurge lin, nu e grabita.
In schimb, am vazut cateva greseli de tastare. Un sfat: incearca sa nu mai faci propozitiile atat de lungi:

"L-as strange in bratele mele minute intregi dar deja incepusem sa-mi pun problema ca il las fara aer si chiar nu vroiam sa-l ucid dupa ce nu l-am mai vazut dupa atata timp asa ca il eliberez din stransoare pastrandu-mi totusi mainile pe dupa gatul lui si il privesc fix in ochii incercand parca sa citesc in acestia tot ce tinea de baiat si spre surprinderea mea am regasit aceiasi ochii calzi, timizi, frumosi si plini de iubire pentru tot pe care i-am lasat in urma acum cativa anii, poate prea multi."

---> Intelegi ce vreau sa spun? :))

Cam asta ar fi spus. Este un fic promitator si de-abia astept nextul!
Byeee:*.
P. S. : Nu conteaza cate comentarii ai- eu m-am obisnuit deja cu putine comentarii. Incearca sa scrii doar din placere si sa continui ficul, sigur vei avea in curand multi cititori;)!
[Imagine: 11qpgxx.jpg]

Naruto FanFiction || Vreau sa fiu EU

#12
un capitol neobisnuit de lung din partea mea si totusi chinuit din mai multe puncte de vedere


Capitolul 5

Hinata pov.

Se spune ca dincolo de materie e metafizica, atunci dincolo de realitate sunt visele, dincolo de o cortina invizibila suntem noi, actorii intr-o piesa a carei scenariu se schimba in functie de faptele si de decizile noastre. Atunci ce e dincolo de iubire, poate e pasiunea sau poate e frica de singuratate pe care o suportam cu toti la un moment dat, sau poate nu e nimic si poate totul este doar in capul nostru, tot acest sentiment de atasament pe care il numim cu atata usurinta "iubire" poate nu inseamna defapt nimic, fiind indescifrabil prin simpla lui inexistenta. O inexistenta atat de greu de acceptat, si atunci cum o sa ne acceptam propria inexistenta caci se prea poate sa fim doar niste iluzii, niste vibratii, o teorie intarita prin simpla noastra existenta atat de efemera...
Trr Trrr, dezagreabilul sunet scos de ceasul desteptator ma trezeste din meditatia mea pe atat de filozofica cat de incoerenta. Ma ridic din patul mare si calduros la fel de lenesa si inceata ca in fiecare dimineata. Cu acea dorinta absurda de a putea rataci pentru totdeauna in lumea mea interioara atat de lipsita de ura si ipocrizia fiintelor umane. O lume totusi prea perfecta si prea indepartata de realitate pentru a putea macar spera ca va devenii vreodata ceva mai mult decat un vis nevinovat.
- Waaaaah!
Sunetul unui cascat prelungit la extrem ce se face auzit de langa patul meu ma face sa tresar si ma ridic confuza in sezut. O sageata plina de amintiri imi strabate creierul fara mila. Ziua de ieri. Ino, bataie cu perine. Naruto, vrea sa fim doar prietenii. Kiba. A da ! Kiba. Mi-am petrecut aproape toata ziua de ieri cu el si tot nu am terminat de povestit asa ca am sfarsit prin a sta treji pana pe la doisprezece jumate si prin urmare el se culcase pe jos langa patul meu si asta explica cascatul.
Imi dau o palma peste frunte, chiar era necesar sa gandesc atata cand ma puteam uita pur si simplu cine e destinatarul cascatului. Ma aplec brusc peste pat si ma uit la saten. Pana ieri nici nu am realizat cat de dor mi-a fost de el. Acesta ma priveste la randul lui cu ochii pe jumatate inchisi si totusi cu o stralucire ciudata in ei.
Ramanem asa pentru cateva secunde, privindu-ne in ochii uitand parca chiar si sa clipim. A ramas acelasi baietel cu care obisnuiam sa-mi petrec ore intregi fara sa ma plictisesc macar pentru o secunda. Acelasi baietel atat de indragit de parintii mei.
Abia astept sa-mi petrec timpul cu el si sa devenim ceea ce am fost odata. Sper doar ca ai mei nu fac deja planuri de nunta. Nu vreau sa le ruinez sperantele dar ceea ce simt pentru Kiba nu poate fi comparat cu ceea ce simt atunci cand Naruto doar imi vorbeste, chiar daca cu aceiasi nepasare indiferent de subiectul abordat.
- Neata scumpo!
Vocea calda a satenului ma face sa revin la timpul prezent. Imi scutur putin capul dupa care ii zic inapoi un simplu "neata" lipsit de viata.
Eu si Kiba aveam sa ne petrecem ziua impreuna, colindand orasul in lung si-n lat pentru ai arata tot ce e nou. O activitate placuta din punctul meu de vedere chiar daca simt o nevoie stranie sa ma dezlantui. O dorinta absurd de ciudata venind din partea mea. Si atunci ce e normal? Poate ca nimic.

Naruto pov.

O stare idioata de disconfort ma face sa ma trezesc la o ora mult prea matinala pentru mine. Pana la urma ce naiba, e duminica.
Ma ridic in sezut si spre surprinderea mea, ma aflam pe jos langa pat. Mda, asta explica multe. Ma ridic sprijinindu-ma de patul de doua persoane, cum am reusit sa cad din el? Credeam ca numa cand sunt treaz am prea multa energie.
Odata aflat in picioare privesc in jurul meu cu ochii pe jumatate inchisi. Aveam o camera mare decorata cu bun gust de surioara mea si totusi distrusa de hainele aruncate peste tot care abia mai lasau mobilerul sa se descifreze.
Fara sa mai pierd timpul cu observatii neimportante ma duc in bucatarie unde o gasesc pe Ino deja in picioare si cu un chef de viata prea puternic ca sa stau linistit.
- In sfarsit te-ai trezit. Vesti bune! Parintii nostrii nu vin decat maine dimineata acasa si ma gandeam ca ar fi ocazia perfecta sa ne dezlantuim putin cu o mica petrecere. Deci, ce zici?
Fata asta nu o auzit de "Buna dimineata! Cum ai dormit? " bla bla bla. Probabil vrea sa profite de starea mea de somnolenta iar eu am de gand sa-i ofer satisfactie de data asta.
Pana la urma o mica petrecere nu suna rau de loc.
- Sunt de acord surioaro.
Ino imi sare la gat fara nici o avertizare si ma strange ca o dementa. Vrea sa ma spanzure sau ce? Si totusi... toata faza asta imi aminteste de Hinata si cum a sarit la ala in brate stricandu-mi tot chefu.
- Ti-am spus cat de mult te iubesc?
- Da, chiar acuma.
Ii raspund sec dupa care o intreb ce a rezolvat si ce mai e de facut in legatura cu party-ul. Aceasta imi spune ca totul e pregatit si doar mai trebuie facute invitatile.
- Bine atunci. Da-mi o lista cu cei pe care sa-i invit eu.
Fara sa mai stea pe gandurii, aceasta imi intinde o foaie cu cateva nume insirate pe ea. Cat de bine ma poate cunoaste. Incep sa citesc foaia pana ajung la al saselea si ultimul nume de pe lista si anume "Hinata".
- Glumesti. Nu?
Ino imi zambeste larg si cu subinteles fara sa mai zica insa nimic. Ar putea sa fie totusi o idee buna asa ca imi iau telefonul si ma duc in living incepand sa formez numere si sa fac invitatii pana cand am ajuns la ultimul nume de pe lista. Ii formez numarul, scris de Ino special langa numele brunetei, cu o greutate prefacuta. Astept sa sune de cateva ori dupa care aud vocea fetei raspunzand cu un simplu "da".
- Salut Hinata. Sunt Naruto, eu si Ino dam o petrecere diseara si te-am sunat sa te chem si pe tine daca esti libera si vrei. Deci...?
Mai direct de atat nici nu puteam fi, si mai zic de Ino ca nu ii civilizata.
- Da, sigur.
Aud din nou vocea brunetei in care se putea citi entuziasmul, chiar daca incerca sa fie retinuta.
- Desigur, poti sa-l aduci si pe iubitul tau daca vrei.
M-am prostit de tot, iar vorbesc fara sa gandesc. Imi dau cu o perina in cap iritat de propria-mi nemarginita prostie.
- Te referi la Kiba? Suntem doar...
- "Hinata nu mai pierde timpul la telefon si stai cu Kiba ca se plictiseste baiatul"
O voce de femeie matura ne intrerupe conversatia. Probabil mama brunetei.
- Trebuie sa inchid, voi fi acolo. Pa!
Si cam atat. Imi inchide telefonul in nas fara sa astepte sa-i spun macar un simplu "pa". Cu siguranta o sa fie o seara interesanta. Sper doar sa ma pot controla.



Purpleberry, am inteles faza cu propopzitile prea lungi si am incercat sa remediez faza, mai ales ca mi sa mai facut observatia asta si inainte :D
4

#13
Oare ce pot zice? Pai as putea incepe cu un "salut", deci:
Salutii
Oare se putea sa fie mai lung ;;) sau cer prea mult? Nu de alta numa ca m-ai lasat putin in suspans adica cam pe unde te-ai oprit tu ar fi acel punct culminant. Oricum te felicit ca-i este destul de reusit, modurile de expunere, mi-e cam lene sa le comentez:))
Greseli: Sti doar ca eu nu ma uit dupa ele tot ce mi-a sarit in ochi este acel "perini" eu am auzit de el numai in vorbire directa si ma cam zgarie pe creier.
Moduri de expunere Descriere, este. Dialog este cat trebe. Actiunea nu-i grabita...
Cam atat, uite ca am tras de mine si am comentat, desi cand am vazut casuta de comm mi-am zis "Cum doamne sa incep:-? " Dar uite ca am reusit :-j, asta e o performanta pt mine :))
Atat am mai avut de zis, succes si sa vii cand poti >:D<
Jaa Ne :*
Ediiit: Se pare ca am uitat sa te rog sa ma anunti, deci te rog frumos anunta-ma :o3
[Imagine: KMS02-5.gif]
An alter-ego: Let your trouble fly like they have wings.
Me: Well,they actually have...
The alter-ego: What?
Me: It's just... they follow you anywhere XD

#14
Helloooou :*
Mersi mult că m-ai anunţaaat. Huggie >:D<.
Mi-a plăcut foarte mult capitolu' ăsta. Ne-ai lăsat în suspans pe toţi la sfârşit O.o.
Descrierea de la început mi-a plăcut în mod special. Bestială. Gândurile, dorinţele Hinatei... le descrii perfect.
Capitolul a fost foarte bun. Şi da, am văzut că nu mai ai propoziţiile aşa de lungi :)) ;).
În rest, naraţiunea, dialogul, la fel de bune cum ne-ai obişnuit, acţiunea la locul ei. La fel cum a zis şi Misterios Black Cat, m-a deranjat doar faza cu "perini" pe care ai repetat-o de mai multe ori. Nu crezi ca sună mai bine "perne"? :-?.
Păăăi... asta ar fi cam tot. De-abia aştept să aduci nextu şi nu-i aşa că eşti atât de drăguţă ca data trecută încât să mă anunţi şi pe mine? ;;)
Aaa... şi de curiozitate: câţi ani ai? (pentru că îmi place modul tău de a scrie). E cumva primul tău fic? :-?.

Byeeeee :D.
[Imagine: 11qpgxx.jpg]

Naruto FanFiction || Vreau sa fiu EU

#15
un nou capitol (2 in 1 la cat de lung o iesit) :D
sper sa va placa desi cred ca ar fi putut fi mai bun de atata...


Capitolul 6 :P

Hinata pov.


A ajuns sa conteze atat de mult incat uneori mi-e frica ca o sa inceapa sa doara. O durere de aceea care nu se vindeca cu medicamente sau de la sine. O durere pe care nici macar " timpul", pe care uneori il consideram atotputernic, nu are puterea necesara sa o vindece. Poate doar sa o mai remedieze putin dar speranta la vindecare doar cu ajutorul timpului e ceva absurd. Si intr-o zi poate o sa realizez ca doar "iubirea" aceea care iti invadeaza trupul si mintea cu atata nonsalanta are acea putere ridicol de puternica de a te scapa de durere. Aceea "durere", provocata pana la urma tot de ea. Si apoi o sa uit poate toate astea si o sa o iau de la capat din nou si din nou. Si oare de cate ori va trebui sa suport aceea durere idioata pana voi invata sa ma eliberez de ea pentru totdeauna. Chiar daca asta presupune sa nu mai iubesc niciodata. Dar atunci ar insemna sa nu mai fiu cu adevarat fericita niciodata. Atunci vine aceea intrebare atat de usoara si totusi cu un raspuns atat de complicat "Merita sa renunti la fericire de frica durerii? ". Totusi nu mai am timp sa meditez la raspunsul pe care l-as da eu unei intrebari atat de elementare atunci cand e momentul in care trebuie sa te hotaresti cum o sa-ti traiesti viata.
" Gandesc prea mult" imi spun in timp ce pun placa de par la locul ei si imi arunc hainele imprastiate prin camera inapoi in dulap. Intr-un final ma opresc in fata oglinzii si ma privesc cu o oarecare retinere. Port un maieu alb, stramt pe corp, cu doi fluturasi negri pe un sold, niste pantaloni scurti gri cu mici carouri, un lantisor mai lung cu un pandativ in forma de inima transparent, probabil facut din ceva semicristal, destul de mare si in picioare mi-am luat sandalele negre gladiator. Altfel spus, o tinuta destul de simpla dar potrivita pentru o petrecere intre prietenii, oricum, ideea era sa fiu lejer imbracata la ce chef de distractie am nu vreau sa fiu impiedicata de haine sa ma distrez. Machiajul e unul de zi, nu foarte strident dar nici invizibil, iar parul indreptat la extrem pentru a sta aranjat pentru mai mult timp ii lasat liber peste umerii.
Altfel spus "ready for the party", cum obisnuiam sa zicem eu si Ino atunci cand ne preagateam impreuna.
Fara sa mai pierd timpul aiurea ies de la mine din camera si ma duc in living unde ma astepta Kiba pentru a merge la petrecerea organizata de Ino si Naruto. Nu stiu cat de serios vorbea blondul cand a zis sa-l aduc si pe Kiba cu mine, mai ales la faza cu "poti sa-l aduci si pe iubitul tau". Habar nu am ce naiba i-a dat lui impresia ca eu si satenul...
In fine, nu am de gand sa-mi stric seara cu "prostiile lui" caci altfel nu pot sa le numesc. Ajung intr-un final si in living unde il gasesc pe dragul meu prieten si pe mama mea care incerca sa-i tina de urat probabil. Mi se parea atat de ciudat. Mama mea imi tinea mereu predicii despre baieti insa pe saten mai are putin si mi-l baga pe gat.
Se pare ca cei doi mi-au observat in sfarsit prezenta. Pe fata mamei apare instantaneu un ditamai zambetul, total neobisnuit pentru ea. Deja ma sperie. Ce ii mai trece prin cap de data asta oare?
- Hina scumpo, vesti bune. Parinti lui Kiba vor veni doar peste doua saptamanii in oras si intre timp el va dormii la noi. Nu te bucuri?
O privesc socata fara sa zic nimic pentru cateva clipe. " Nici una din ideile tale nu ma bucura". Asta imi circula prin cap in momentul asta, totusi nu puteam sa zic asa ceva de fata cu Kiba.
- Ba da, adica, sigur ca da...
Nu sunt contra, pana la urma Kiba imi e ca un frate intr-un fel. Dar nu stiu de ce am un sentiment ciudat ca nu o sa iasa nimica bun din toata chestia asta. In plus Naruto...
"Gata Hinata, scoateti-l din cap pentru un minut macar!". Am ajuns sa ma educ singura. Ce sa fac daca parintii mei in loc sa observe ca am nevoie de sprijinul lor isi fac cine stie ce idei si planuri.
Nu mai am chef sa stau nici un minut in casa asta asa ca ies din casa tragandu-l pe saten dupa mine pana nu mai imi fac si alte socuri parintii mei. Ne-am hotarat sa luam un taxi desi nu prea ma incanta ideea. Am detestat intodeauna masinile. Tocmai de aia ma bazam intodeauna pe tramvai.
Kiba sa asezat langa sofer in timp ce eu stau singura pe bancheta din spate. Abia acuma observ si eu cu ce e imbracat satenul. Un tricou negru cu niste modele gri mult prea abstracte ca sa pot descifra ceva din ele si niste blugi tot gri destul de draguti. Hmmm, nu pot nega faptul ca se imbraca destul de bine.

In aproximativ douazeci de minute ajungem la petrecere. Muzica se auzea din afara casei. Un zambet micut imi apare pe chip. Ce mod mai bun sa-ti petreci o seara de duminica. Mai greu o sa fie maine dimineata dar nu las asta sa ma ingrijoreze prea mult.
Intru in casa fara nici o ezitare si observ ca petrecerea este in toi. Imi arunc privirea oarecum pierduta prin incapere si o observ pe Ino stand sprijinita de o masa si cu un pahar plin cu cine stie ce bautura in mana.
Ma apropii de ea inmpreuna cu satenul ce parea ratacit in spatiu si o salut cu un simplu "buna". Blondina ma priveste si un zambet micut ii apare pe chip. Mi se pare mie sau fata asta nu se prea distreaza. Vreau sa o intreb ce are dar il vad pe Sai, artistul neinteles al clasei noastre si in acelas timp baiatul de care Ino s-a indrogostit din prima clipa, indreptandu-se spre noi.
- Dansezi?
O intreaba pe prietena mea intinzandu-i o mana si aplecandu-se putin pentru a ajunge la nivelul ei. Ino accepta fara nici o retinere, poate putin prea incantata si dupa ce imi paseaza paharul cu alcool mie, se indreapta spre ringul de dans de mana cu baiatul. Deci asta era explicatia pentru starea ei de spirit deplorabila.
Privesc spre paharul din mana mea si un zambet tamp imi apre pe chip.


Naruto pov.

O privesc pe Hinata cum tocmai da pe gat un pahar plin de bautura. Fata asta a inebunit sau mi se pare mie. Macar realizeaza cat alcool era in paharul ala, sau mai bine zis realiza pentru ca acuma cu siguranta nu poate gandii prea multe. Totusi... nu pare asa de afectata pe cat ma asteptam. Pana la urma ce drept am eu sa o judec? Paharul din mana mea este al doilea golit in doar zece minute.
Imi scutur putin capul pentru ca deja incep sa vad in ceata si imi indrept din nou privirea spre bruneta care dansa cu Kiba. Hmmm, se pare ca si-a tarat si catelusul dupa ea. De parca imi pasa, in seara asta am de gand sa schimb putin lucrurile dintre mine si Hinata.
M-a saturat sa stau ca un prost intr-o margine si sa ma holb la ea asa ca ma indrept spre o toapa si o intreb daca vrea sa ne alaturam celorlalti pe ringul de dans. Proasta numa ca nu-mi sare la gat de fericire. Se pare ca am mai mult succes la fete cand sunt in stare de ebrietate. Asta ar putea fi un lucru bun.
Rad in sinea mea de proprile-mi ganduri si incep sa dansez cu asta din fata mea care numa ca nu m-a aruncat langa ceilalti dansatori de nerabdare sa danseze. Ce-i cu atata entuziasm in ea si pana la urma ce-mi pasa mie.
Imi amintesc adevaratul scop pe care il am in seara asta si incep sa o caut cu privirea pe bruneta neconcentrandu-ma aproape deloc pe dans sau melodie.
Intr-un final o gasesc. Deja l-a lasat balta pe Kiba si danseaza cu altul care o sorbea din priviri de parca nu a mai vazut in viata lui o fata care arata bine. Sper doar sa nu inceapa sa o si atinga ca nu vreau sa fac o scena inca.
Deja mi-a pierit cheful asa ca ma retrag langa masa fara macar sa o atentionez pe "partenera mea" de dans. Dupa cateva clipe isi aprinde si pitipoanca farurile si realizeaza ca danseaza singura. Ma intorc cu spatele la ea in speranta ca nu o sa ma vada si se pare ca norocul e de partea mea. Numa de crizele ei nu am eu chef acuma.

Dupa cateva minute tipul pe care l-am lasat responsabil cu muzica pune o melodie mai lenta. Probabil avea chef de o pauza si el. Bun, asta e momentul meu.
Ma indrept cu pasi tot mai micuti spre Hinata. Cand ajung la doi metri de ea incep sa-mi transpire mainile. Reactia asta nu am mai avut-o pana acuma. Ce naiba e cu mine? Credeam ca inca ma pot stapanii.
Totusi, nu am de gand sa dau inapoi. Ma apropi de ea pana ajung sa ne desparta doar cativa centimetri. Aceasta se intoarce spre mine si observ ca are un pahar aprope gol in mana in care cu siguranta nu era suc. Aprope ca ma izbucneste rasul dar ma abtin cu greu si doar zambesc. In seara asta pot face ce vreau cu ea. Oricum am toate sansele sa nu-si aminteasca nimic pana maine dimineata.
- Vrei sa dansezi?
Bruneta ma priveste in ochii, dupa care se ridica pe varfuri si isi apropie buzele de urechea mea stanga.
- Cu tine, oricand!
Imi sapteste incet dandu-mi o senzatie ciudata si totusi placuta in tot trupul. Se pare ca alcoolul ii scoate la iveala o personalitate total diferita. Deci pentru o seara nu o sa mai fie Hinata cea timida pe care o stiu toti. Intr-un fel o invidiez, eu tind sa fiu chiar mai rau ca de obicei.
Fara sa realizez ajungem in mijlocul ringului de dans si ne luam pozitia de dans. Hinata isi intinde mainile in jurul gatului meu si isi lipeste trupul de al meu. Bataile inimii mi se amplifica instantaneu, mainile imi transpira tot mai tare si un fior imi strabate trupul fara mila. Am ajuns sa nu mai pot controla asta chiar deloc. Imi las parul sa-mi cada pe fata intr-o incercare copilareasca de a-mi ascunde emotile prea puternice. Cu ultimele forte imi pun mainile pe soldurile fetei si incep sa ma balansez fara sens.

Dupa cateva minute ce mi-au parut infinite melodia i-a sfarsit. Nici macar nu stiu daca sa ma bucur sau nu. Imi placea sa o simt pe "ea" in bratele mele. Sa-i simt mirosul atat de pur pe care nici macar parfumul pe care il folosise nu a reusit sa-l acopere. Sa-i simt respiratia si trupul care pare ca emana o caldura ciudata, ducandu-ma cu gandul undeva departe, unde doar noi doi existam si o nesfarsita fericire care ne inunda mintile bolnave de singuratate.
Vocea brunetei care murmura ceva fara sens ma trezeste la realitate. Inca o tineam in brate desi melodia se sfarsise de vreun minut cred. O las din bratele mele dar o iau de mana si o conduc pana la un scaun.
Ii multumesc pentru dans dupa care ma indepartez de ea si ies direct afara. Respir adanc de cateva ori si ma asez pe unul din leganele ce se afla in fata casei.
- Ce naiba ii cu mine?
De ce imi pasa atat de mult? De ce atatea emotii, atatea lucruri fara sens? De unde atata... magie?
- Ce e cu tine?
Vocea "ei" calda. Cand a devenit atat de speciala? De ce atatea intrebari fara raspuns? Nu se presupunea ca o sa fie usor?
Imi ridic chipul sprea ea si ii intalnesc privirea ingrijorata. As putea foarte bine sa-i spun totul. Oricum maine nu o sa-si aminteasca probabil nici unde a fost. Sau poate...

- Esti speciala!
Atat mi-a iesit pe gura. Nimic mai mult, nimic mai putin. Cuvinte simple care spuneau atat de multe despre ceea ce simt pentru ea. Chiar daca poate nu le intelege inca adevarata valuare.
O privesc fix in ochii asteptand o reactie, ceva. Sau poate nu. Pana la urma ce asteptari am. Care din visele mele aberante astept sa prinda contur?
Ea doar priveste in gol, pierduta, ratacita probabil in proprile gandurii si emotii. Tacem. Ea proabil confuza. Eu... nu stiu.

- Hinata, unde esti? Trebuie sa mergem acasa.
Tresarim amandoi. Nu-mi zice nimic, doar se intoarce si merge spre Kiba si dupa spre casa.
As fi vrut sa zica ceva, orice. Imi era atat de frica de "tacere". Si chiar puteam sa astept ceva mai mult?...
4

#16
Asa, deci cum am zis, ma vezi pe aici cu un commisor pentru tine sweetie:*
Nu prea stiu cu ce sa incep...asa ca incep cu semnatura si faza cu "little pervert" deci ai devenit si tu? Ce bine, s-ar putea sa fie capitole si mai picante decat asta, daca da atunci ar fi perfect, desi si acesta a fost " bombardat" cu sentimente, ganduri si trairi.
Imi place ca Hinata gandeste muult:X. La fel si eu, adica pe strada sau oriunde nu stiu asa ma apuca;))
Ce bine ca nu te grabesti, adica doar i-ai facut sa se atinga, ce frumos si a fost o atingere placuta, Naruto? Zic doar pentru ca ti-a cam urcat sangele la cap:)) Sa nu mai zic ca nu prea ai putut sa faci orice ai vrut cu ea. Gataa, am terminat cu vorbit cu personajele:))
Ai descriere, iar dialogul nu ocupa jumatate din fic, iada iada...
Q: A fost cel mai sec comm:o3?
App. Ma bucur ca a fost un capitol luuung:X
Atat am avut de spus, stiu ca nu am comentat prea bine dar noh...
Anuntama si astept nextul:-)
:bye:
[Imagine: KMS02-5.gif]
An alter-ego: Let your trouble fly like they have wings.
Me: Well,they actually have...
The alter-ego: What?
Me: It's just... they follow you anywhere XD

#17
Se putea ca tocmai eu să nu dau comm?! *nu se puteaa, nu se puteaa >:)*
Soo, în primul rând saluut:* şi mersi că m-ai anunţat *huggie*.
Mi-a plăcut acest capitol, deşi unele fraze le-am citit de 2 ori ca să le înţeleg (neaah, cred că mi-e şi mie un pic somnic :D) like:

"Ii multumesc pentru dans dupa care ma indepartez de ea si ies direct afara. Respir adanc de cateva ori si ma asez pe unul din leganele ce se afla in fata casei.
- Ce naiba ii cu mine?
De ce imi pasa atat de mult? "

Prima dată când am citit credeam că Naruto vorbea cu Hina. Hmm... acolo ori ţipă, ori vorbeşte singur. Mai ales dacă e Naruto P.O.V., cred că ar fi fost mai bine fără linia de dialog: "Ce naiba ii cu mine? De ce imi pasa atat de mult?..." (btw, acel "ii" sună mai bine "e").

Alte greşeluţe ar fi:
"acea putere ridicol de puternica de a te scapa de durere" -> putere puternică? Ai putea înlocui cu "putere devastatoare" sau nu ştiu, orice ce altceva ;].
"proprile-mi ganduri" -> am văzut formularea asta prin multe ficuri. Sincer, cam mă cam zgârie pe creier. Încearcă "propriile mele gânduri"- sună mai frumos.
"sa ma holb la ea"- holbez... tastare :-j.

Hmm... gata cu critica. Acuma hai să-ţi spun ce mi-a plăcut.
Evident că descrierea de la început a fost genială, la fel ca şi cea de data trecută. Mi-a plăcut trecerea de la gândurile ei la realitate, nu a fost bruscă.

Naruto e un pic cam gelos:>. Sper să-i spună cât de curând Hinatei sentimentele lui pentru ea. "Esti speciala!"- genială replica, nu putea să fie mai frumooos 8->. Hmm... cred că săraca Hina era în stare de şoc şi nu mai putea să spună nimic :]. De-abia aştept nextu să văd ce se mai întâmplă.
Naraţiune, dialog, descriere... neh, la tine nu se mai pune probleme. Tot ce pot spune e că îmi place.
Aaaa da, şi mă bucur că pui nexturile aşa de repede. Sper ca următorul capitol să-l pui cât de curând.

Byeeeee :].
[Imagine: 11qpgxx.jpg]

Naruto FanFiction || Vreau sa fiu EU

#18
un capitol scurt, poate prea scurt comparandu-l cu cel de inainte dar l-am postat totusi pentru ca... (chiar nu stiu :)))
lectura placuta oricum si ms de comm-uri :P

Capitolul 7



Hinata pov.


La fel ca visele, povestile sunt doar niste plasmuiri a minti omenestii care nu pot deveni realitate. Si atunci care e scopul imaginatiei, daca nu facem decat sa ne amagim singurii. Sperand la viata ideala, la iubirea perfecta. La fericirea din spatele zambetului acela fals pe care am ajuns sa-l folosim atat de des incat a devenit o parte din noi. Si in final realizam totul si ajungem sa facem diferenta dintre realitate si fictiune. Cum ar zice unii, facem cunostinta cu "cruda realitate". Si atunci cand asta se intampla, ne pierdem speranta si ne multumim cu prea putin. Pentru ca in acel moment incetam sa mai credem in noi. Unii poate realizeaza totusi intr-un final ca merita mai mult si faza cu "speranta moare ultima" nu e doar o alta fraza. Dar cati isi vor rata viata pentru simplu fapt ca au fost prea visatorii. Ca nu au putut accepta o realitate atat de simpla incat ajunge sa te dezguste prin banalitatea ei atat de absurda.
"Nu-mi mai pasa", mi-am spus asta de atatea ori incercand sa ma conving ca chiar asa este incat nici nu mai stiu la ce se refera aceste simple cuvinte. De ce incerc sa ma conving ca nu-mi pasa? Am uitat asta de dimineata cand m-am trezit. Sau poate ieri dimineata. Sau poate aseara cand el imi rostise alte doua cuvinte simple care mi s-au intiparit cu atata usurinta in minte incat ma intreb daca voi fi vreodata capabila sa le uit. Probabil ca nu. Si pana la urma de ce as vrea sa le uit.
"Esti speciala", si-a pus toate sentimentele in aceste doua cuvinte cu atata usurinta. Poate ca il invidiez. Eu, care inca nu am gasit nici un cuvant intr-un dictionar de o mie si ceva de pagini care sa defineasca ceea ce simt intr-u totul.
Pana la urma ce simt eu? O intrebare care imi pastrase mintea treaza toata noaptea, nelasand nici macar excesul de alcool sa mi-o disturbe.

Un ciocanit in usa de la camera mea ma face sa tresar si ma ridic in sezut pe pat. Totusi nu raspund. Kiba intra in camera afisand un zambet micut dar sincer.
- Ar trebui sa pornim spre scoala. Esti sigura ca nu mananci nimic?
Dau din cap aprobator dandu-i de inteles ca sunt bine. Am sarit peste micul dejun. Ca intodeauna am preferat sa ma bucur de nelipsitele mele stari de visare cu ochii deschisi.

In mai putin de cinci minute pornesc cu Kiba spre scoala. Astazi avea sa se inscrie si el la scoala la care invat eu. Nu-i chiar mare lucru sau poate pur si simplu nu-mi mai pasa. Au ajuns sa ma inereseze atat de putine lucruri in ultimul timp. Totusi, el a ramas mereu in mintea mea, amintindu-mi poate ca traiesc. Poate a devenit drogul meu sau poate exagerez si totul este doar una din experientele alea adolescentine prin care trebuie sa trec ca sa devin un adult. De parca chiar as putea vreodata deveni unul din acei roboti controlati de societate.
Vocea lui Kiba care imi zice ca imediat ajungem la scoala ma aduce cu picioarele pe pamant. Am uitat total de saten. Probabil din obisnuinta de a merge singura la scoala sau poate e doar o alta scuza.
In orice caz, trebuie sa-mi revin. Nu-i pot lasa pe toti sa vada ca nu sunt "cu capu pe umeri".

Ajungand la scoala eu si Kiba ne ocupam de inscrierea lui, pierzand astfel primele doua ore plimbandu-ne aiurea prin scoala pentru ca nu stiu ce secretara nu era de gasit nicaieri. Intr-un final ajungem si noi la ore. Kiba se aseaza in banca din fata mea care apartinea unui elev ce se transferase de curand. La fix as spune.

Naruto pov.

O vad pe Hinata cum intra in clasa alaturi de Kiba. E toata un zambet. Chiar nu a afectat-o deloc nimic din ce sa intamplat ieri?Si eu care nu am putut nici macar dormi. Eu, care mi-am pierdut noaptea ascultandu-mi bataile inimi care se amplificau absurd de tare de cate ori imaginea ei atat de clara imi inunda mintea cu atata usurinta. Nici macar nu mai stiu ce simt: confuzie, dezamagire sau poate tristete...
La naiba! De ce-mi pasa atat de mult? Si de ce ii simt inca mirosul parca imbibat in fiecare molecula din mine?
La fel ca intodeauna, prea multe intrebari fara sens al caror raspuns intarzie sa apara la infinit.

Bruneta se intoarce in spate probabil sa vorbeasca ceva prostii de fete cu Ino si privirile noastre se intalnesc. Ochii ei, acea culoare atat de perfecta, ma privesc pierduti si parca nesigurii. Imi evita privirea si se intoarce cu spatele la mine. Tacere. Din nou tacere.




Sper sa nu fiti prea dezamagiti ca relatia lor nu evolueaza prea mult in capitolul asta dar vreau sa o iau incet ca sa aiba totusi mai mult de zece capitole fic-ul (oricum mai am niste surprize da mai incolo, atunci o sa-i intelegeti si rolul lui Kiba in fic)
s-ar putea sa fie si ceva mai picant dar nu is prea sigura (is cam pe langa la chestile astea... inca :)))
deja scriu prea multe asa ca ma opresc :D
4

#19
Hellooo:*

Da, sunt dezamăgită.

Dezamăgită că nu m-ai anunţat :)). Anyway, mă bucur că ai pus nextu' aşa de repede O.o.
Sooo... Revenind.
Capitolul a fost cam (foarte) scurt, dar cel mai bestial de până acum. Supeerb :x.
Ca de obicei, mi-a plăcut muuult de tot descrierea de la început- m-am regăsit perfect în rândurile acelea. Nu mă mai satur de descrierea ta.
Dialog, naraţiune, acţiune... totul e ok, nu am nimic de obiectat. O mică greşeluţă pe la început: "niste plasmuiri a minti omenestii"- nişte plăsmuiri ale minţii omeneşti.

Iar finalul... Nu se putea mai bun. "Tacere. Din nou tacere."- descrie perfect relaţia lor. Chiar nu mă deranjeză că cei doi nu mai avanseză, e mai bine aşa, mai lent. Mai frumos. În plus, când vor fi împreună, îşi va pierde aproape tot farmecul.
Hmm... Kiba... să înţeleg că ai planuri secrete cu el? :>. Can't wait. Până acuma pare un tip super ok şi de treabă, dar cine ştie.

Cam asta ar fi tot. AÅŸtept nextul. Byeeee :].

P. S.: Aaaa da... era să uit: ceva mai picant? Uuu:>.
[Imagine: 11qpgxx.jpg]

Naruto FanFiction || Vreau sa fiu EU

#20
Wow,fato,chiar imi place!
Te inteleg,faza cu vrei ca sa faci mai multe capitole si de asta relatia lor nu prea evolueaza.La fel si Kiba.Isi are si el rostul.
Este l-a fel ca fic-ul meu,asa ca te inteleg.
Chiar ador aceasta poveste,si credema,sunt si m-ai curioasa ce o sa se mai intample in continuare.
Greseli,n-am ce spune.
Un singur lucru.
Astept cu nerabdare urmatorul capitol.Asa ca spor l-a scris si multa imaginatie!:bv:
[Imagine: 33zfwb9.jpg]





Utilizatori care citesc acest subiect:
3 Vizitator(i)