Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Chestionar: Doriti un al doilea sezon al ficului?
Da.
100.00%
32 100.00%
Nu.
0%
0 0%
Total 32 vot(uri) 100%
* Opțiunea ta. [Arată Rezultatele]

[Terminat] Angel without soul - sez.1

#51
Hey dear hug Imi place ca ai postat repede, astfel, nu mai intarzii eu.. 45
Some errors:
[i]"trezist" - trezit
"al naiba" - al naibii
"pregatitati" - pregatiti
"fericiti" - fericit
Well, in`afara de aceste minuscule greseli, am vazut lipsa unor virgule, dar asta e o nimica toata. Oricine face astfel de greseli. pupic
Si chiar ma bucur ca ai adus capitolul, asa cum spuneam. Sa inteleg ca Gaby este din nou "cauza" ? :]] I`m so glad! ^^ Dar, sunt mai fericita ca Matsu si Kiru sunt frati vitregi, asta e o nimica toata, e mult mai bine decat sa fie frati de sange. >.>
Hmm.. Prima data cand am vazut poza tipului numit Dan, m-am speriat un pic [ nah, asa-s eu ], adica credeam ca o sa aiba un alt rol in fic, cine stie .. ? Eu credeam ca o sa fie un posibil pericol pentru ceilalti, chiar si pentru Inaru. Ah, ca tot vorbeam de Inaru, sunt curioasa sa vad ce fata va face cand va afla ca Matsu stie de faza cu fratii. :X Nici nu stiu la ce reactie sa ma astept. :]]
Cam atat... Sper sa nu intarzii. Eu astept. ^.^

#52
Frati, frati, frati! Sex... 43 Te implor, vreau sa-l vad... Vreau yaoi-ul, ma chinui si ma doare asta, femeie!20 Vreau sex, Kiru si Matsuro, salbatic, incet, frumos, dulce, oricum, orice fel de sex, amor, dragoste, numai sa fie! Innebunesc, dar imi place la nebunie!
Ma bucur nespus ca astia doi sunt frati si ca va ramane cu el! Sper45
Sa stii ca,d aca nu raman amandoi, vin dupa tine si fac ce am in minte acum cu ei doi! 19 [ Nimic neplacut.... *blushing*]
Un capitol sweet, ca si celelalte, doar ca n m-ai lamurit de ce era gol cand s-a trezit si vreau sa aflu acest lucru 45
Bafta oricum in continuare si tine-o tot asa! Si adu=ne next rapid!!!! @_@ *kiss*
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)

Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour

#53
Waaa20eu vreau sa aiba si ceva de zis Inaru...pacat ca il scoti din peisaj, eu nu vreau108 chiar imi era drag8 si chiar imi placea mullllt de el:d mi se parea un tip super interesant , misterios8 rau8 da bun21 vorba aceea5 dragutzz dar extrem de delicious
Asa..lasand asta, capitolul a fost dragut, ai scris ceva, dar preferam putin mai mult^_^ , Kiru pare...nu stiu, eu nu stiu dar ..nu imi pot forma o parere despre el, una clara si limede, nu am prea mult ce comenta despre el, am niste pareri, dar sunt nefondate,deci mai bine le pastrez pentru mine, deci nu stiu ce sa cred de el. Oricum il vreau pe Inaru, dar poate nu va mai aparea nu? Eh..asta e. Sa vedem ce va urma.
Succes la scris. Bye bye
[Imagine: innocentlovesig.png]
"Only I know your pain…
Your uncertainty…
Your loneliness…
If only we could be toghether forever.
I’ll say it as many times as you wish.
I will not betray you!"
— Luka Crosszeria


#54
Next, next, next. Sper ca n-am intarziat si thx 4 teh comments hug Btw Gaby, nu am zis ca Matsuro era gol, ci am zis ca a verificat daca e fara haine. Stii, mereu cand o facea cu Inaru se trezea gol 21 Anyway... lextura placuta girls .

~Capitolul 14 Pierderea unei legaturi~



Trecusera doua zile de cand ma aflam in locuinta fratelui meu mai mare iar Inaru, cel ce imi era verisor, nu daduse niciun semn de viata. Imi venea greu sa cred ca inca era la servici sau ca nici nu observase ca lipsesc. Era ciudat faptul ca ma gandeam numai la lucruri rele si imi era teama sa nu fi patit ceva : un accident, cine stie? Intotdeauna eram negativist, deci nici de data asta nu mi-am schimbat gandul. Trebuia oricum sa dau pe acasa, nu sa vorbesc cu brunetul, ci sa imi iau lucrurile si sa ii spun ca luasem decizia de a ma muta la Kiru, acum ca aflasem ca suntem frati.
Blondul nu era acasa, probabil umbla prin oras cu prietenii, ori era la munca, nici nu am indraznit sa intreb atunci cand a plecat. Trupul meu se tari pana la baie, facand un dus scurt.
Apa rece ce-mi atingea tandru pielea fina si moale ma facea sa tresar la fiecare picatura, neputand sa imi relaxez deloc trupul. Eram prea stresat atunci cand gandurile imi fugeau la fratele meu. Nu stiam cu cine umbla si parca mi s-ar fi rupt sufletul cand ma gandeam ca ar fi cu o fata in oras, iubita lui. Nu numai blondul era cauza emotiilor mele ce sarisera dintr-o data inauntrul meu, ci si Inaru. Imi era teama ca patise ceva, iar acest gand nu dorea sa imi dea pace deloc. Ma puteam convinge intr-un singur mod : sa ma duc acasa sa il vad.

Dupa ce trupul meu de abia se invatase cu temperatura enervanta a apei, tocmai atunci fusesem nevoit sa ies din baie caci statusem destul. Imi infasor talia cu un prosop si ma indrept spre camera mea. Defapt nu se putea numi camera mea pentru ca nu dormeam singur acolo, stateam impreuna cu Kiru in ea datorita apartamentului ce avea doar un dormitor, insa nu ma deranja atata timp cat nu imparteam acelas pat cu el. Cu toate ca as fi vrut ca in fiecare seara sa ma tina in brate si sa ii simt respiratia calda in ceafa mea, sa imi sopteasca cuvinte frumoase si sa imi ofere cate o sarutare din cand in cand, nu puteam accepta ideea ca am putea ajunge la o partida nebuneasca de sex. Imi era rusine de propriile ganduri atunci cand ii vedeam trupul sculptat atat de bine si-mi imaginam o noapte amoroasa cu el. Singura persoana cu care imi impartisem trupul fusese Inaru si speram ca va fi si ultima.
M-am imbracat intr-un tricou negru cu inscriptia "Pain" pe spate, o pereche de blugi pe care mi cumparase Kiru si in picioare, adidasii negri. Am iesit pe usa si, odata ajuns afara, am incercat sa ma orinetez pentru a gasi drumul spre casa mea. Era destul de greu pentru ca erau o multime de strazi si intersectii iar acel cartier nu imi era prea bine cunoscut, asa ca am luat un taxi. Era mult mai simplu oricum, pentru ca in doar zece minute am si ajuns la destinatie. Am platit soferului si m-am ridicat grabit de pe bancheta din spate, apoi am inchis usa. Nici nu observasem cat de repede automobilul plecase de langa mine, caci ajunsesem in fata usii. Nu doream sa par ca eram ingrijorat, ci doar ca venisem sa imi iau hainele si restul lucrurilor. Degetele mele se ridicara usor si, inainte de a ciocani, pipaira usor suprafata neteda din lemn. Persoana ce imi deschisese usa era chiar Inaru, in carne si oase. Eram fericit ca nu patise nimic si totusi chipul sau impreuna cu acel zambet malefic ma speria, facand ca tot trupul meu sa stea nemiscat. Ma trase inauntru cu toata forta lui, apoi tranti usa in urma mea, impingandu-ma pe scaunul cel mai apropiat.
-Unde dracu ai fost? se resti la mine, eu inca privind buimac in jur.
Partea buna a lucrurilor era ca inca nu aflase ca dormisem la Kiru, insa partea proasta era aceea ca eu trebuiea sa ii spun asta. Nici nu mai astepta raspunsul din partea mea si continua :
-Te-am cautat peste tot, la scoala, la prietena aia a ta Mizuki si chiar si prin baruri si cluburi. Idiotule, tu stii ca mi-am facut griji pentru tine?
Vorbea de parca statuse acasa tot timpul asta si isi vazuse de treaba, fara ca macar sa isi faca griji, sau cel putin asa mi se parea mie. Cred ca pana la urma Kiru avea dreptate. Brunetul ma tinea doar pentru a-si satisface placerile.
-Crezi ca esti singurul care s-a ingrijorat? Si mie mi-a fost teama ca ai patit ceva. i-am raspuns, prinzand putin curaj.
Mi-am marit ochii atunci cand ridica palma in aer, probabil pentru a ma lovi, insa se opri imediat ce mi-am lasat capul si privirea in jos pentru a ma feri.
Se tranti pe scaunul de langa mine, luandu-si o tigara din pachetul de pe masa. Si-o aseza rapid in coltul gurii, intre buze, si, dupa ce o aprinse, incepu a trage cu putere din ea tot acel fum nociv pentru a se calma. Niciodata nu il mai vazusem asa de incruntat si nervos. Totusi trebuia sa ii spun adevaratul motiv pentru care venisem aici, acela ca doream sa imi iau lucrurile si sa ma mut la Kiru, pentru ca nu doream sa ii dau impresii gresite, cum ca am venit acasa ca sa imi cer scuze si sa raman aici. Dar nu era asa usor pe cat parea caci comportamentul lui incepuse a ma speria. De teama ca m-ar putea lovi, ori mai rau, viola, nu mi-am ridicat capul din pamant si am asteptat ca el sa ma intrebe unde am fost si ce am facut, insa tacea. Nu imi punea nicio intrebare, fapt pentru care toate gandurile incepusera sa ma roada. Am prins putin curaj si mi-am desprins buzele, scotand un sunet, ca si cum ar fi trebuit sa fie inceputul unei propozitii pe care nu o puteam continua din cauza emotiilor. Ridica o spranceana in asteptarea mea, insa toate replicile se pierdusera sin u stiam ce sa zic.
-Ma mut la Kiru, am simtit o usurare ca i-am zis asta, insa mai erau multe lucruri de spus. A facut rost de acele acte si se pare ca suntem frati.
Inca nu imi dusesem privirea din podea pe undeva mai sus, insa m-am ridicat in picioare si am incercat sa privesc spre scarile ce duceau la etaj.
-Am venit sa imi iau lucrurile, am rostit in timp ce am inaintat pe scari.
Inaru nu facuse inca nicio miscare asa ca am rasuflat usurat si mi-am asezat o mana pe balustrada, grabind pasul pana sus. Am pasit pe holul de la etaj pana am ajuns in fata unei usi, ce trebuia sa fie usa de la camera mea. Era intredeschisa, gandindu-ma ca atunci cand am plecat nu am lasat-o asa. Fata mea capata o expresie ciudata, si cu toate ca incercam sa par calm, nu puteam. Am impins usor usa si cand am trecut pragul, am observat o silueta aproape goala intinsa in patul meu. Mai bine spus era un tip blond, slab si cu tenul alb, mai putin obrajii ce ii erau complet rosii. Trupul era patat pe alocuri cu picaturi de transpiratie, la fel si cearsaful ce il tinea in zona intima. Stateam in fata lui cu gura cascata incercand sa inteleg ce se intampla, insa nu aveam nicio idee pentru ca eram deadreptul socat.
-Oh, tu trebuie sa fii Matsuro, verisorul lui Inaru. Ce tragedie, mi-a spus ca ii plac blonzii. Ce pacat, tu esti roscat.
Vocea lui ma dezgusta, mai ales ca dupa fiecare cuvant tragea aer in piept si scotea un geamat, de parca cu cinci minute in urma ajunsese la orgasm. Se acoperi mai bine cu cearsaful, apoi incepu a se juca cu o suvita din parul lui, pentru a-mi atrage mie atentia ca el era blond.
-Nu sunt roscat, sunt saten ! am ripostat eu, incercand macar cu aceasta replica sa ii dau peste nas.
Niciunul din noi nu mai spuse nimic atunci cand in incapere aparuse Inaru ca un fulger, parca de abia acum aducandu-si aminte ca il lasase pe ala blond din greseala in camera mea.
-Cine dracu e el? Si de ce e la mine in camera? am urlat, dorind sa ii dau un pumn tipului brunet ce se afla langa mine.
-Nu fi asa gelos, tot tu esti mai bun! imi raspunse cu o calmitate in voce pe care nu o mai auzisem pana atunci. Isi duse o mana in parul meu, iar degetul de la cealalta mana se aseza pe buzele mele.
-Adica l-ai adus pe asta aici pentru a-mi lua locul? Nenororcitule! Tu ti-ai batut joc de mine tot timpul asta. Esti un nemernic, si tu, si lacusta aia din patul meu. Kiru avea dreptate, te-ai schimbat din cauza ca-ti era frica sa nu ma duc la el, altfel ti-ai fi putut pierde valoroasa bijuterie pe care o puteai inlocui oricum cu lacusta aia.
Am indicat cu degetul spre tipul ce statea in pat, apoi am trecut pe langa Inaru ca un fulger pentru a ma asigura ca nu va avea cum sa ma opreasca. Am iesit din camera rapid si am coborat scarile. Trupul imi tremura atunci cand in fata ochilor imi apareau imagini cu Inaru si blondul ala in patul meu. Nu puteam accepta asa ceva! Imi dadusem seama ce prostie am facut sa ajung aici. Imi simteam trupul slabit si ochii inecati in lacrimile sarate ce se prelingeau ca un izvor pe obrajii mei, ajungand pana la barba, apoi dandu-si drumul ca niste picaturi inocente de ploaie. Inima mi se sfasia cand ma gandeam ca fusesem inlocuit cu barbatul ala, ca fusesem mintit atata timp si ca fusesem pentru el doar o jucarie sexuala. Ochii imi erau impanzit de acele lacrimi ce nu se mai opreau, incat imaginea deveni neclara si imi era greu sa cobor treptele. M-am prins de balustrade si m-am lasat in jos, caci picioarele nu mai erau in stare sa ma tina. Am cazut acolo, exact ca un amarat de copil ce fusese abandonat. Voiam sa nu fi plecat de acasa si sa fi ramas in asteptarea lui Kiru, imi era atat de teama ca eram cu cei doi in casa incat mi-as fi dorit sa ma inec din lipsa de aer.
Mi-am simtit trupul tras de o mana puternica. Nu-i puteam observa chipul caci ochii imi erau inchisi, macar asa lacrimile nu mai deveneau atat de abundente. Am simtit cum coboara scarile cu mine si ma aseaza pe ceva moale, care de abia mai tarziu realizasem ca era fotoliul din sufragerie. Imi sterse lacrimile, iar atunci cand mi-am deschis ochii speram sa fie fratele meu, insa chipul brunet si fata palida imi dadu fiori. Nu, nu era Kiru, ci Inaru!
Imi stranse tare incheietarua mainii si se apropie de chipul meu, in acel moment simtind cum raman fara aer. Mirosea a tigari si a bauturi alcoolice, deci picasem foarte prost ca ajunsesem intr-un moment ca acesta.
-Stiu ca esti gelos, nu poti ascunde asta, imi spuse acesta, scancind din dinti cand imi stranse incheietura mai tare.
-Da-mi drumul, nu sunt animalul tau!
-Ba da, chiar esti, ma contrazise, facandu-mi inima sa bata cu putere.
-Nu, nu sunt. Niciodata nu am fost. Acum da-mi drumul si uita de mine.
-Chiar te deranjeaza Damian? Il pot da afara daca vrei, si asa nu m-a satisfacut indeajuns.
Damian? Ce nume mai e si asta? Chiar ii se potrivea lacustei aleia. Am ripostat si mi-am tras mana din stransoare, cu atata putere incat am reusit sa scap.
-Ntz, rau baiat! ranji brunetul, lipindu-si fruntea de a mea. Sufla spre mine tot acel fum de tigara, imediat dupa ce-l trase in plamani, facandu-ma sa tusesc. Se parea ca-l amuza foarte tare, pentru ca imediat incepu a rade.
-Esti asa naiv, Matsuro.

#55
Citat:-Esti asa naiv, Matsuro.
Ohh, deci jur ca o sa-l omor pe Inaru! Daca inainte il adoram sau cel putin il placeam, acum il urasc de moarte! : - L Si cred ca totul a incput cand l-a adus pe tipu` ala in patul lui Matsuro! Chiar.. Ce nume e ala Damian? :S Fratee, e oribil!
:]] Da, eu m-am infuriat de gelozie , probabil. Hai las- naibii de treaba ! Parca as fi in locul lui Matsu. =]]
Btw, nu am vazut greseli, soo.. very good, dearhug
M-am mirat la faza cand Inaru nu reactionase, prima data cand ii spusele marea veste.. : - ? Credeam ca n-o sa reactioneze pana la final, dar iata ca m-am inselat.. 22
Well, grabeste-te cu nextu`. Eu te astept! pupic

PS: Primaaaa19

#56
Matsuro e gelos?!Nu ma mir,Inaru arata bine 105 Anyway in sfarsit a intrat si el pe scena,abia asept sa vad reactia lui Kiru,sper totusi sa se termine cu bine.Faza cu "lacusta" ma facut sa rad:]] Parca nu se oprea din spus asta,orbit de gelozie 22 Oricum Matsu e cam slab si foarte credul,probabil daca nu ar fi aflat de Kiru inca ar fi stat precum un catel loial cu Inaru.Capitolul a fost destul de grozav si sa nu mai spun de"lacusta" aia care a incercat sa-l faca gelos pe Matsu,nu-mi plac blonzii >> Si presupun ca Inaru l-a mintit ca ii plac blonzii ca se se culce cu el,asta nu poate sa stea o zi fara sex sau cum?Ma asteptam ca Inaru sa faca ceva cand i-a spus Matsuro ca se muta,acum n-are de gand sa-l sechestreze la subsol,nu?[mda..eu si filmele de groaza]Anyway fic-ul este super tare,astept next-ul.
[center][Imagine: BIG+BANG.png][/center]
[center]Always a proud V.I.P <3 [/center]
[center]Stay stong DaeSung everything will be okey in the next year<3
Stay strong G-Dragon the real V.I.P's still love you, because you're a GOOD PERSON and you have a PURE HEART <3[/center]

#57
Ok deci uite-ma si pe mn pe aici in sfarsit...ti-am citit ficul de la inceput dar nu am apucat sa comentez.Iti ador ficul,imi place atat de mult ideea si personajele sunt delicioase 21..In fine nu imi vine sa cred ca lui Inaru ii pasa atat de putin de Matsu si a fost in stare sa il inlocuiasca in doua zile...si mai zice ca e si ingriorat pentru ca nu stie pe unde a umblat..cat de prefacut poate sa fie.Imi pare foarte rau pentru Matsu ,sper sa scape cumva de situatia in care l-a pus Inaru si sa nu pateasca cv20.Poate il salveaza Kiru asta ar fi foarte interesant:X...Spor la scris si astept next-ulpupic
Searching for answers you will never find
You're losing time with questions, just leave them behind
There's nothing left here
You should be on your way
It's a new beginning
Say goodbye to yesterday

But I question myself
Is it you or someone else?

#58
Hmm Inaru21mie tot imi place..stiu, sunt disperata, obsedata. dar mie mi s-a pus pata pe el si chiar de este un nenorocit, un escroc, un netrebnic bun de nimic eu tot il plac, fiindca eu totusi consider ca ceva bun exista in el. Nu stiu, ceva nu ma face sa cred ca e rau, nu stiu, am motivele mele pentru care consider ca el chiar simte ceva pentru Matsuro.
So...eu chiar cred ca i-a lipsit Matsuro 108, fiindca daca nu i-ar fi fost asa poate s-ar fi comportant indiferent si nu ar fi cautat compania altcuiva pentru a-i tine locul. Nustiu...e parerea mea:d
Astept continuarea, succes la scris babypupic :X Kissu

Bye bye si huuugz!
[Imagine: innocentlovesig.png]
"Only I know your pain…
Your uncertainty…
Your loneliness…
If only we could be toghether forever.
I’ll say it as many times as you wish.
I will not betray you!"
— Luka Crosszeria


#59
Fetelor, multumesc pentru comentarii ^^ Sunt asa happy ca imi citeste cineva ficul 71 So... here's teh next 4

~Capitolul 15 Naivitatea~



Vocea lui imi facea ca trupul meu sa imi tremure din toate incheieturile. In acel moment nici numele nu cred ca mi-l mai stiam. Din nou siroaie de lacrimi pornira din ochii mei, incepand sa imi ude chipul palid.
-Te rog, Inaru, lasa-ma sa plec ! am spus cu jumatate de gura, caci ramaneam din ce in ce mai mult fara aer.
Din spatele brunetului, pe trepte, puteam observa o silueta ce-si tara trupul excitat, in jos, pana ce ajunse langa cel din fata mea. Isi lasa capul spre el si ii inconjura gatul cu ambele maini, privindu-ma printre suvitele blonde de par. Da, era chiar Damian, probabil incercand sa imi faca in ciuda ca Inaru era al lui si nu al meu. Simteam gelozie, cu adevarat simteam, insa daca stateam mai bine sa ma gandesc, la ce imi facuse Inaru, chiar nu meritau ca aceste sentimente sa existe. Isi lipi buzele de gatul lui si incepu sa il sarute violent, din acea cauza brunetul scotand si niste gemete.
Chiar nu doream sa particip la astfel de scene, mai ales acum cand eram distrus. Damian ma privea cu dispret si totusi cu superioritate atunci cand ii intoarse capul verisorului meu dintr-o miscare si isi introduce rapid limba in gura, miscand-o ce multa agitatie. Mi-am intors capul intr-o parte la vederea acelui gest, si mai exact spre usa. Nu era departe de mine, as fi putut iesi oricand, mai ales cand cei doi nu erau atenti, dar nu-mi venea sa plec fara lucrurile mele. Am dat sa ma ridic de pe fotoliu, insa la cat de mult am stat sa ma gandesc daca o voi face sau nu, acestia terminasera deja sarutul.
Brunetul ii facu semn lui Damian sa urce inapoi in camera, de parca acum urma o discutie ceva mai ciudata. Privirea si gesturile lui Inaru ma speriau, mai ales atunci cand ma impinse si am reusit sa cad inapoi cu spatele de suprafata tare a fotoliului.
-Esti un nenorocit. Nu ma poti tine aici ca un caine, am spus ca vreau sa plec.
Se ridica in picioare, caci se lasase in genunchi atunci cand pur si simplu se linsese cu blondul, caci alta expresie mai buna nu as fi putut gasi. Facu cativa pasi inapoi incat sa ma poata cuprinde in intreaga arie vizuala.
-Nu cred ca-ti doresti sa pleci fara sa stii tot adevarul. Uite, prostutule, stiam ca asa se va intampla si am pregatit dinainte terenul. Ti-am zis, esti foarte naiv ca ai venit aici si ca nu ai avut grija de frati-tu, imi ranji acesta, atat de malefic pentru ca atunci cand a adus aminte de Kiru am tresarit brusc.
Nu am inteles exact la ce s-a referit, insa sigur nu era ceva de bine. Am vrut sa il intreb despre ce e vorba, dar a vorbit fara a-i mai adresa vreo intrebare.
-Presupun ca ti-a vorbit despre mine, si cred ca stii cu ce ma ocup. Stai calm, nu am incercat sa te droghez pana acum.
Isi aseza mainile incrucisate la piept, privindu-ma cu un aer de superioritate. Chiar ma simteam inferior, mai ales ca ma privea de sus, iar eu, dupa ce ca eram scund, mai stateam si pe fotoliul ala incomod. Am inghitit in sec, parca timpul de la o replica la alta trecea foarte greu. Avea dreptate, Kiru imi povestise chiar cu cateva zile in urma despre "meseria" lui Inaru, adica traficul de droguri.
-Nu cred ca mai are rost sa te duci acasa, pentru ca oricum nu va mai fi nimeni acolo.
-Ce? am tresarit la auzul acelor cuvinte, inima parca sarindu-mi din piept si stand acolo, fara a se mai misca.
-Cum ai auzit, am pregatit deja terenul.
Trase rapid un scaun si se aseza pe el, in fata mea, insa avand aceeasi pozitie, cu mainile la piept. Incepu a rade atunci cand probabil imi vazu chipul asa speriat.
-Nenorocitule, ce i-ai facut?
Am injurat cate ceva, imediat ce am inceput a ridica tonul la el. Am sarit de pe fotoliu insa ma avertiza ca nu-mi va spune nimic in plus daca nu voi sta calm. Il cunosteam bine si nu suporta galagia, oricat de nervos ar fi fost.
Ma rodea curiozitatea sa aflu ce s-a intamplat asa ca am facut ce mi-a spus. Isi intinse mana spre mine, nefiindu-i deloc greu la cat de aproape isi pusese scaunul de fotoliu. Degetele sale mari imi atingeau pometii incalziti de la atatea lacrimi sarate ce ii umezisera.
-Kiru nu se va mai intoarce. A fost baiat rau ca si tine si nu m-a ascultat cand i-am spus sa nu mai incerce sa mi te fure. Pentru ca tu esti doar al meu si oricine ar incerca sa te ia, are de aface cu mine.
Incepu a-mi mangaia obrazul pentru a ma calma, insa simteam mai multe tensiune ca inainte.
-Ce i-ai facut? se auzi vocea mea tremurata, urmata de cateva oftaturi si suspine. Imi tineam lacrimile acolo unde le era locul, fara a le da drumul.
-Eu? Nimic, zise ironic, apoi isi lasa chipul spre urechea mea, trecandu-si limba peste pavilionul acesteia. Cel mai probabil e la spital, sopti, muscand usor de lob.
Am tresarit din nou, simtind cum bataile inimii accelereaza. Nu stiam sigur din ce motiv ramasesem fara aer pentru ceva timp. Ori din cauza vestii data de Inaru, ori din cauza gesturilor sale ce incepeau a ma excita, mai ales ca urechea, as putea spune, era punctual meu erogen.
-Cum adica la spital?
Mi-am dat capul intr-o parte si mi-am acoperit locul atins de el cu limba, pentru a nu se mai repeta.
-Baietii mei nu au mila cand vine vorba sa le dau un ordin.
Vorbea asa de calm de parca totul era ca intr-o poveste, o poveste urata, sau un vis, mai bine spus un cosmar. Chipul ce de mult se putea asemana cu un inger, parul saten si ochii de acel caprui foarte deschis se stersesera intr-u totul. Lacrimile si starile din acel moment ma deprimau, mai ales ca blondul, Kiru, era singura persoana in care mai aveam incredere.
Nu intelegeam de ce inca stateam in casa asta si nu faceam ceva, cum ar fi sa plec. L-am impins pe brunet din fata mea si m-am ridicat in picioare, dandu-i o palma peste fata. L-am privit dezgustat apoi m-am grabit sa ajung spre usa si am iesit afara. Totul luase o intorsatura proasta, pana si vremea se schimbase din prost in si mai prost. Un vant puternic navalea afara, neputand sa imi tin suvitele de par locului, acestea zburand rebele prin toate partile.
Ma simteam mult mai bine stiind ca reusisem sa ii dau o palma dupa toata discutia ce am avut-o. Acum ma indreptam spre spital, bineinteles pentru a-mi cauta fratele.
Am ajuns repede, si odata intrat pe poarta spitalului mi-am dres vocea, apoi am oprit o asistenta si am intrebat de Kiru Tamasu, insa doamna imbracata in halatul alb isi ceru scuze si ma lasa fara vreun raspuns pentru ca se grabea. Am inaintat in cladirea inalta si am vorbit cu alte doua asistente ce nu pareau a sti cine este acel Kiru.
Am oftat caci trebuia din nou sa fac toata treaba singur. Am urcat la etajul unu, pentru ca la celelalte etaje nu avea ce cauta un om in starea lui Kiru, fiecare etaj avand propriile cazuri de boala.
De data asta nu am mai tinut cont ca ma aflu in aceasta cladire cu tot felul de oameni bolnavi, miros urat si aspect dezgustator, tot ce voiam era sa il gasesc pe blond.
Am cautat in toate saloanele insa niciun chip nu-mi era cunoscut. Incepeam sa imi pierd speranta, dar nu m-am dat batut. Stiam ca se afla aici, intins pe patul acela alb, in cel mai bun caz.
Am coborat treptele iarasi spre parter si am verificat si acolo saloanele, poate totusi ma inselasem. Pot spune ca mi-a luat o ora sa il caut pe Kiru, insa nici atunci nu l-am gasit. Speranta disparuse intr-u totul. Nu stiam ce sa fac, doream sa fiu optimist si sa cred ca e bine, dar nu era de gasit. M-am asezat pe una din treptele spitalului, parca nedorind sa mai plec de aici pana nu aveam de gand sa il gasesc. Nu credeam ca voi spune asta, dar aveam de gand sa dorm acolo pana ce aflam ca fratele meu este bine. Lacrimile incepura iarasi a-mi umezi chipul palid, eram distrus. Nu mai stiam ce inseamna fericire si nu stiam cum arata o persoana ce tinea mult la tine. Ma simteam cu totul intr-o alta lume, atat trupul, cat si sufletul meu ce acum tinea atata ura pentru Inaru.

-Ce faci aici? Am auzit slab o voce ragusita de femeie.
-Astept pe cineva, am murmurat, stergandu-mi cu podul palmelor lacrimile.
-Pleaca! S-a terminat programul de vizita, ma izgoni aceasta, conformandu-ma imediat.
Ajunsesem in mijlocul strazii, asteptand parca o masina sa vina si sa ma calce, caci daca Kiru nu era la spital, in Rai sigur ajunsese, acolo unde il voi urma si eu.

#60
Stai!Vrei sa spui ca Matsuro nu s-a gandit la posibilitatea ca Inaru l-a mintit si defapt Kiru n-are nimic si e acasa "linistit" gandindu-se unde ar putea fi Matsu?O_o La cate ii trec prin cap lu' Inaru probabil faza cu "e la spital" are alt sens si Matsuro a inteles gresit.Ah,uite-ma si pe mine m-a apuca sa iti continui povestea -.-" Gomen nasai! m(_ _)m.
Uhm...gelozia lui Matsuro cat si iubirea sau mai bine spus naivitatea pe care o arata fata de Inaru,e prea credul,daca il opreste unul pe strada si-i zice ca-l iubeste sigur se face rosu la fata si se intimideaza.
Oricum dabia astpt sa vad next-ul :bv4
[center][Imagine: BIG+BANG.png][/center]
[center]Always a proud V.I.P <3 [/center]
[center]Stay stong DaeSung everything will be okey in the next year<3
Stay strong G-Dragon the real V.I.P's still love you, because you're a GOOD PERSON and you have a PURE HEART <3[/center]




Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)