Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Chestionar: Doriti un al doilea sezon al ficului?
Da.
100.00%
32 100.00%
Nu.
0%
0 0%
Total 32 vot(uri) 100%
* Opțiunea ta. [Arată Rezultatele]

[Terminat] Angel without soul - sez.1

#91
Sorry for waiting. Now i'm here with teh neext hug Sankyu for the commz.


~Capitolul 21 Sus, la inaltime~



De abia daca soarele reusise sa isi scoata timid capul dupa varful muntilor inalti si mari, eu si Kiru, am pornit sa exploram acele tinuturi. De la poalele muntilor ne-am asigurat ca avem totul pregatit, cum ar fi mancare si rezerve de apa, apoi, dupa ce am fost gata, am inceput a urca poteca ce era deja facuta cu multi ani in urma, chiar daca nu era un drum prea cunoscut acolo. Era una ingusta, pe unde n-ar fi avut loc sa treaca decat oamenii, fara autovehicule. La spate aveam fiecare cate un rucsac, si , dupa ce ne-am luat la revedere de la femeia pe care l-a crescut pe blond, am inceput micuta noastra excursie.
Planul nostru era sa ajungem sus, in varful muntilor, iar eu nu aveam de gand sa ma dau batut pana ce nu ajungeam la destinatie, mai ales ca m-as fi simtit prost in fata fratelui meu daca spuneam ca ma dor picioarele si as fi vrut o pauza, iar el nici macar nu ar fi transpirat.
Sincer sa fiu imi era destul de greu sa fac atata efort, mai ales din cauza lucrurilor ce se petrecusera in acea noapte. Nu credeam ca voi ajunge atat de aproape de el… iar el… in mine si… Cred ca m-am inrosit din nou!
Nu dura mult timp si deja imi simteam picioarele obosite, asa ca, imediat ce Kiru observa asta, propuse sa ne oprim, cu scuza ca si el era obosit intr-o oarecare masura.
Ne-am asezat jos, pe iarba, privind drumul pe care il parcursesem. Nu era cine stie ce, si probabil chiar si un amator ar fi ras de noi ca am oboist asa repede, insa nu imi pasa, voiam doar sa stau jos, pe pamantul rece. Nu era unul din cele mai comode locuri, dar cu el acolo sigur avea sa se schimbe totul.
Mi-am luat rucsacul si l-am pus pe genunchi, apoi m-am lasat pe spate. Am incercat doar sa inchid ochii, insa chipul blondului ce se aseza deasupra mea nu imi dadu voie. Ma privea atent, parca cu o usoara tenta de amuzament in zambet.
-Sa nu adormi, ne putem odihni indeajuns de mult cand ajungem in varf, ma anunta, apoi, cand sa isi ridice capul l-am interupt.
-Nu prea cred. Peisajul de acolo e magnific, crezi ca avem timp sa dormim?
-Cine a zis ca dormim? In orice caz, cunosc bine locul, inafara de copaci si satul ce se vede foarte mic, nu este prea interesant, ma lamuri intr-un final, insa peisajul imi trezi mai mult curiozitatea.
Isi aseza cotul in partea dreapta a capului meu probabil pentru a sta mai comod, insa tot cu chipul deasupra mea ramase, nereusind sa il vad deloc clar, caci acoperea tot soarele si lumina provenita din acesta.
-Tu le stii pe toate? i-am adresat si l-am fixat cu privirea, fara a astepta un raspuns din partea lui, insa acesta nu ezita sa apara.
-Da, mai ales asta, raspunse, apoi isi lipi buzele de ale mele formand un sarut atat de apasat, incat imi simteam inima cum pulsa in partea cealalta a pieptului. Limba sa isi facu loc printre buzele mele subtiri, lasandu-o sa patrunda cu usurinta in lacasul umezit de saliva. Imi atinse limba, apoi incepu a-mi cuprinde buzele ferm si a le masa cu ale sale. Spre surprinderea amandurora, am raspuns timid sarutului, insa mi-am miscat si eu limba, continuand dansul ce numai ele il stiau face.
Cand opri sarutul, ma lasa cu dorinta de a-i gusta iarasi acea dulceata a sa ce inca o simteam vag, asa ca mi-am apropiat eu de data asta chipul de al sau, formand un alt sarut. Limbile noastre se jucau inafara cavitatii bucale, reusind sa iau destul aer si pentru un al treilea sarut. Cand chipul imi deveni atat de fierbinte si rosu, mi-am retras fata, incercand sa ii ignor privirea si sa nu ii intalnesc acei ochi galbeni sclipitori.
Se ridica, apoi imi lua rucasul de pe picioare si o lua inainte, reusind sa ii observ acel zambet pervers si satisfacut de pe chip, ce ii era atat de unic. Nu am stiut cum ar trebui sa reactionez, dar odata ce l-am vazut ca se indeparteaza asa mult de mine m-am ridicat si am luat-o din loc, grabind pasul astfel incat sa il ajung din urma si sa stau in spatele lui.
Admiram fiecare soi de copac, impreuna cu florile acestuia. Ajunsesem aici intr-un anotimp in care adierea vantului aducea cu el miresme ce iti trezeau toate simturile si te ridicau la cer, parca dandu-ti propriile aripi.
Kiru, vazandu-mi chipul entuziasmat, ma prinse de mana si grabi pasul, apoi ma anunta ca nu mai era mult si ajungeam la destinatie. I-am cerut rucsacul inapoi , caci el purta doua dupa el, insa mi-a zis ca are destula putere incat sa le care pe amandoua in spate.
Odata ce inaintam cu el de mana, admiram peisajul ce ni se derula in fata ochilor. Ne-am oprit amandoi in loc si am tras aer in piept cand am ajuns in varful muntelui, sau cel putin aproape de acesta. Odata ce am privit in jos am putut realiza marea distanta pe care o parcursesem doar pe picioare, iar la poalele muntilor se vedea satul si casele din care era compus acesta atat de mici, incat iti dadea impresia ca visezi, si ca esti undeva printre nori.
In jurul nostru era o pajiste, unde copacii lipseau pe acea portiune de pamant, facandu-si aparitia doar un gazon plin cu iarba verde si pe ici pe colo cativa maci rosii. Mirosul acela proaspat ma facu sa ii dau drumul blondului si sa o iau inainte, alergand prin inalta iarba ce imi ajungea pana aproape de genunchi. Am rupt o floare de mac, insa cand am dorit sa o ridic si sa ii studiez mai bine culoarea , petalele gingase se desprinsera de tulpina si incepura a pluti in bataia vantului ce era mult mai puternic ca jos ,la poalele muntilor.
Priveam dezamagit petalele rosi ce isi luau la revedere de la veselul pamant si se indreptau spre bolta cereasca luminata de soarele puternic ce radia intreaga suprafata inverzita.
-Haide, vino aici, am strigat, atragandu-i atentia blondului ce lasa ghiozdanele la pamant si se apropie de mine.
Toata atentia mi se indrepta spre o bucata de pamant umeda, de o culoare mult mai deschisa. Curios de fire, l-am intrebat pe fratele meu mai mare de ce pamantul capatase acel tip de nuanta in acel loc.
-Aici este un cuib de cartite, raspunse, facandu-ma sa raman cu ochii mari si gura cascata.
Nu mai vazusem asa ceva niciodata, si cu toate ca nu parea prea impresionant, pentru mine era, mai ales ca, din cate stiam eu, cartitele isi faceau cuibul in pamantul de la campie sau deal, nu pe acest varf de munte inalt, unde, spre surprinderea noastra era cald.
Am explorat din priviri acea pajiste intinsa apoi am intins o patura pe iarba, impreuna cu cateva alimente pregatite de bunica noastra inainte sa plecam, si sticlele cu apa ce ramasesera inca reci.
Dupa ce am mancat si am terminat tot ce ne pusese femeia ce il crescuse pe blond, in rucsac, ne-am lasat pe spate, cu mainile incrucisate si tinute sub ceafa, privind cerul si soarele ce se ascunsese dupa cativa nori.
Era un moment foarte placut, mai ales cand il stiam pe Kiru langa mine. Ma simteam asa cum as fi dorit sa fiu, in largul meu. Totul era perfect, era bine, insa parca o alta persoana lipsea, una ce acum era departe de mine. Nu, nu ma puteam gandi la Inaru, verisorul meu ce imi schimbase cu totul viata in ceva rau, as putea spune. Insa ii simteam lipsa atat de mult, incat as fi vrut sa fie si el aici cu noi, sau cel putin cu mine.
Imi intorc privirea spre Kiru, apoi scap un oftat cand ma gandesc ca acea alegere nu am facut-o in totalitate. Sau eu da, insa sufletul meu ce inca il cerea pe Inaru inapoi, nu facuse o alegere potrivita. Stiam ca blondul era calea corecta, asa ca nu aveam de ce sa ma tem.
-Ai adormit ca un inger, inca iti e somn? ma intrerupse tipul de langa mine din acea transa.
L-am fixat cu privirea apoi l-am rugat sa repete inca o data caci nu fusesem atent, acesta conformandu-se imediat.
-Chiar am adormit?
-Da, erai asa obosit si…
Se oprise, insa mi-am dat seama cateva secunde mai tarziu din ce cauza o facuse, datorita chipului meu ce devenise atat de rosu incat putea fi foarte bine vazut din acel imens loc plin cu iarba verde. Imi aduceam aminte acele secvente cand Kiru ma tinea strans in brate si imi soptea vorbe dulci la ureche, calmandu-ma cu sarutarile sale tandre si pasionale, cu atingerile fine pe pielea mea ce devenise mai mult ca fierbinte.
Incepu a chicoti, apoi isi aseza o mana pe capul meu si ma indemna si il pun pe pieptul acestuia. Se parea ca nu numai pe mine ma relaxa pozitia asta, insa si pe el, caci obisnuia sa se joace cu mainile printre suvitele mele de par.
-Odihneste-te, pronunta acesta, sarutandu-mi scurt fruntea.
-Nu pot, am intervenit, simtind cum ma ia o durere de cap, mai mult din cauza amintirilor cu Inaru, facand o comparatie dintre sentimentele pe care le simtisem cu el si cu Kiru.
-De ce? urma intrebarea lui ce incepu a ma agita, caci doream sa ii spun, dar nu stiam cum, astfel incat sa nu intelegeaca ceva gresit, ar fi fost vina mea apoi.
-Nu stiu de ce, dar imi lipseste Inaru, i-am zis, incercand apoi sa gasesc o alta replica pentru a nu-i da ocazia sa gandeasca fara sa termin ce am de zis. Am petrecut mult timp cu el si acum parca totul e diferit, parca ceva din viata mea s-a schimbat, insa nu ma deranjeaza, dar parca a ramas un gol inauntrul meu, i-am explicat, simtind cum isi tinuse respiratia cateva momente.
Imi prinse alte suvite de par, apoi rase ironic si ma stranse la pieptul sau.
-Daca iti e chiar asa dor de el, il poti vizita. E o persoana buna, mai ales cu tine, imi spuse Kiru, lasandu-ma surprins de tonul calm cu care imi vorbea, eu care ma asteptam sa il schimbe imediat ce aduc aminte de el.
-Pacat totusi ca nu stiu cand se intoarce, continua acesta.
-Ce vrei sa spui? am tresarit, ridicandu-mi capul de pe pieptul sau si sprijinindu-mi intreg corpul in palmele ce le tineam de o parte si de alta a corpului, asteptand raspunsul blondului ce mi se parea ca inceta sa apara.
-Inaru a plecat din tara. Cred ca am omis sa iti spun asta, urma replica lui ce ma lasa stupefiat, caci bataile inimii nu le-am mai simtit.

#92
yaaay o.O ce se intampla aici? Matsu tine la amandoi? >.< btw, destul de calma reactia lui Kiru, desi cred ca intentionat nu i-a spus despre var-su. >.> sa fie totusi posesiv(sau prea grijului)? o.o (asta am simtit ca trebuia sa spun prima data) sper sa vina raspunsurile in urmatoarele capilote. :]]
revenind, parca n-am vazut greselute, ai fost curata, imi place asa. hug actiunea a fost destul de buna, iar gesturile lui Kiru mi-au parut chiar foaarte dragute. :3 mica excursie mi-a parut un prilej bun de a scapa din acea 'rutina', ca sa-i zic asa. vai, dar tot nu-mi pot scoate din minte ultima scena, a dat peste cap tot capitolul. >.< stai, stai, nu in sensul ca nu mi-a placut ori ceva :], dar ideea e ca s-a schimbat toata acea imagine linistita si eventual romantica cu un minut in urma. chiar ma bucur ca ti-a iesit putin mai altfel. uneori, dupa ce citesc un capitol al carui sfarsit vrea sa dea peste cap toata imaginea creata pana atunci.. well, nu prea raman cu nimic din el, mi se pare firesc sau 'era si timpul'. ma bucur ca nu e cazul tau. pupic capitolul asta a schimbat putin pulsul, zic eu, deci ma astept sa vii cu ceva sa-l mentina, sau chiar sa-l mareasca. 15 doh, multa inspiratie, sweety. :'33
[Imagine: tiusca2.png]
Mulțumiri lui Uberwald.

#93
Am ajuns si eu pe-aici bye mai greu ce-i drept dar iata-ma 65 . Imi place foarte mult acest fic,ideea este originala desi unele scene le-am mai intalnit si in alte ficuri,oricum este pura coincidenta pentru ca aici scenele au un alt final si ma gandesc ca Inaru chiar tine la Matsuro (asta imi spune intuitia feminina...desi nu stiu in ce fel 39 )si Matsuro face acelasi lucru (parerea mea) adica cine s-ar mai gandi la nemernicul ala cand ai alaturi marea ta iubire care iti este si frate (asta nu e incest)oricum ceva ciudat se intampla in inima lui.Si cum mie imi plac tot timpul personajele secundare favoritul meu este nemernicul de Inaru 21 (care se presupune a fi un personaj nu la fel de important ca Kiru)parca este cel mai natural,viata nu e unsa cu miere si el ne demonstreaza asta...stiu,el e personajul negativ dar parca altfel este capitolul atunci cand apare el,ma gandesc ca Matsuro nu-l iubeste cu adevarat pe Kiru,este doar atractie fizica sau pur si simplu siguranta pe care i-o ofera acesta (pe care Inaru nu i-a aratat-o... si totusi nu a vrut sa lase pe mana lui Kiru)
E fascinanant ce se intampla ce personajele pe masura ce inaintezi cu povestirea Smile Spor la scris in continuare ! 4
[Imagine: tumblr_llf1dfvyEZ1qg9bp2o1_500.gif]" Un mormânt îl satisface pe cel pentru care întreaga lume nu a fost de ajuns!"(referitor la bravura lui Alexandru Macedon)

#94
Am venit cu nextul, yey, in sfarsit ^^ Cred ca iar am intarziat 9 But, you know, e perioada asta cu examenele, plus ca am avut o saptamana incarcatata ( si inca am 17 ) Macar am reusit sa il termin. Umm... pai ce pot spune? Multumesc pentru comentarii si bafta cu lectura 4


~Capitolul 22 Lacrimi topite de vant~



Chipul i se umezi imediat atunci cand pronuntasem acele cuvinte despre verisorul sau, insa nu intelegeam ce am spus gresit. Sa se fi suparat oare pe mine ca am uitat sa ii spun, iar acum crede ca nu am vrut? L-am prins de dupa ceafa cu mainile si i-am ridicat capul pentru a-l putea privi in ochi, tragand incet de cateva suvite satene din parul acestuia.
M-am ridicat in sezut, dorind cateva explicatii pentru acele lacrimi, insa nu aveam sa primesc nimic pana nu il calmam. L-am tras la pieptul meu si acesta, imediat ce dadu de ceva moale, imi prinse materialul ce imi acoperea pieptul intre palmele micute. Suspina intr-una, iar acel sentiment pe care il simteam nu putea fi descris in cuvinte. Ma durea atat de tare sa il vad asa, mai ales ca nu stiam adevaratul motiv.
-Matsuro, calmeaza-te, i-am soptit, in timp ce mi-am asezat obrazul peste capul sau, simtind deja cum bluza de pe mine incepe a se umezi.
L-am zguduit usor de umeri pentru a-i atrage atentia caci privea in gol, continuand sa planga.
-Matsuro, te rog, inceteaza si explica-mi ce s-a intamplat.
Se vedea de pe chipul sau ca incerca sa isi gaseasca cuvintele, iar atunci cand dorea sa spuna ceva si buzele i se desprindeau, nu scotea nimic mai mult decat un oftat lung, urmat de cateva suspine.
Mi-am trecut podul palmei peste chipul sau patat de acele lacrimi sarate ce nu incetau sa ii umezeasca chipul angelic. Le-am sters dintr-o singura miscare, apoi l-am sarutat apasat pe frunte.
Il priveam si ma privea, insa nimeni nu spunea nimic, doar adierea vantului era cea auzita de urechile umane, si fosnetul vag al ierbii. Cand buzele i se desprinsera din nou, am incercat sa fiu atent la orice sunet produs de el caci eram sigur ca nu va putea sa lege nici macar doua cuvinte.
-Acasa vreau acasa, murmura, rupandu-mi-se inima cand i-am vazut acei ochi mari, rosi si atat de umezi. L-am apucat de mana imediat, acceptand sa ii indeplinesc dorinta si l-am ridicat de jos, iar eu am facut acelas lucru.
L-am luat in brate ca pe o printesa, nu inainte de a-i saruta scurt buzele ce erau acum sarate. I-am soptit sa se calmeze caci vom ajunge foarte repede acasa.
Am inceput a parcurge acelas drum, insa de data asta in sens invers, adica din varful muntelui pana la poalele acestuia, la casa bunicii. Insa l-am dus in masina si am pornit imediat automobilul, caci stiam ca atunci cand a zis “acasa” nu se referea nicidecum la locuinta bunicii. Statea pe scaunul din dreapta mea, ramanand la fel de tacut timp de doua ore cat a durat calatoria inapoi spre oras. Nu am vrut sa il supar mai tare si sa il iau la interogat, stiam ca atunci cand va veni momentul, imi va explica el totul, sau cel putin asta speram sa se intample.
-Te simti mai bine? il intreb in timp ce parchez masina pe undeva prin fata blocului, apoi scot cheile din contact si ne dam amandoi jos. Raspunsul sau a fost simplu, o singura miscare din cap in semn afirmativ.
Ma ruga sa il duc la Inaru, iar acele cuvinte m-au lasat masca pe mine. Nu aveam de gand sa il duc, pentru ca el please deja din tara, imi era imposibil, mai ales ca nu stiam unde se dusese, si oricum, de ce sa se duca la el? Parca il uitase. Sau m-am inselat eu?
Acum se lega totul, Matsuro inca tinea la varul lui brunet, iar acele lacrimi varsate erau pentru el. Am urcat in graba scarile si am ajuns in fata apartamentului, de unde am deschis usa.
-Spala-te pe fata, i-am zis usor nervos, sunand mai mult a comanda decat a rugaminte.
In timp ce satenul pleca spre baie, m-am trantit pe fotoliu si mi-am dat bluza jos, nu inainte de a da drumul la aerul conditionat. Era prea cald inauntru si pana se transforma aerul din atmosfera asa cum doream eu, aveam sa stau la bustul gol.
Satenul iesi din baie cu acelas chip trist, insa parca era mai curat de data asta. Se apropie de mine cu capul plecat si ofta de cateva ori, privindu-ma parca rusinos ca ma aflam asa in fata lui. I-am facut semn sa se apropie langa mine si sa ia un loc, simteam nevoia sa il strang in brate, mai ales cand il vedeam in halul ala si inima mi se rupea, insa nu a acceptat sa se aseze si a ramas la fel.
-Imi poti explica ce se intampla? De ce trebuie inca sa tii la el pentru tot ce ti-a facut? i-am vorbit destul de calm, si totusi se putea observa gelozia din tonul meu.
Normal ca eram gelos, mai ales dupa acea noapte cand mi s-a daruit intr-u totul, iar eu credeam ca vom trai fericiti pana la adanci batraneti, cum s-ar zice, insa el tot la idiotul ala de Inaru se gandea. Am incercat sa ma calmez, scotand un oftat scurt, apoi l-am apucat de mana si m-am ridicat in picioare, prinzandu-i barba intre degetul mare si cel aratator, indemnandu-l sa ma priveasca.
Doamne, cate ganduri perverse imi treceau in momentul asta prin minte! Ar fi trebuit sa ma calmez, caci imi venea sa sar pe el si sa o fac chiar in momentul asta, indiferent cat de trist era. Nu m-am schimbat deloc
-Imi pare rau, am inceput eu, nu e nevoie de explicatii, insa as prefera sa imi spui de ce te simti asa, pentru ca ma doare sa te vad in felul asta.
-Kiru, eu Adica, mi-a spus de mult, cand eram mai mici, ca atunci cand va intampina probleme in viata va fi nevoit sa plece intr-o alta tara si se va intoarce oricum, insa peste ceva timp. Pot dura ani de zile, intelegi? Nu stiu ce probleme a intalnit, dar stiu ca mi-a zis de mult sa nu ma ingrijorez daca va face asta brusc, fara sa ma anunte, el inca va tine la mine indiferent unde va pleca. Iar pe el, ei bine, am incercat sa il uit insa…
Se opri, isi drese putin vocea ragusita apoi continua:
-Insa il iubesc si Nu ma intelege gresit, pe el il iubesc doar ca pe un membru al familiei, un verisor, insa tu insemni mai mult pentru mine. Sper ca intelegi ce am vrut sa spun.
Un gol mi se puse in gat cand rosti prima propozitie, insa m-am linistit pe parcurs ce o continua.
Ochii i se umezira din nou, insa am avut grija sa nu planga si imediat ce prima lacrima isi facu aparitia in coltul ochiului, m-am apropiat cu buzele de pleoapa si am sarutat-o usor, trecandu-mi limba peste pata sarata ce dorea sa ii curga din ochi.
-Am o idee, i-am soptit, aparandu-mi un zambet micut pe chip. Inca mai ai cheiea de la casa, nu? l-am intrebat, acesta aproband din cap si privindu-ma nedumerit. Poate a lasat un bilet acolo, putem sa mergem sa verificam, am continuat, indreptandu-ma imediat spre dulap si alegand o bluza neagra cu un tigru rosu pe spate si cateva inscriptii in germana.
El ramase la fel imbracat, apoi am pornit cu masina pana la casa unde obisnuiau cei doi sa locuiasca. Nu se schimbase deloc, cel putin din privinta mea arata la fel de mare si de frumoasa, la fel si gradina din fata, insa si cea din spate cu masa de sah si leaganele.
Satenul de langa mine iesi imediat din automobil si se indrepta spre usa casei, asteptandu-ma si pe mine. Dupa ce am pornit alarma masinei “ aveam impresia ca vom sta ceva vreme de vorba inauntru “ l-am urmat si eu cu pasi mici, parand foarte calm, cu toate ca eram stresat.
Pustiul din fata mea scoase cheiea din buzunarul blugilor, apoi o indrepta spre usa, incercand sa o potriveasca in broasca. Nu stiu cate emotii avea, dar nu reusea deloc sa o aseze cum trebuie astfel incat sa deschida usa.
-Kiru, nu merge, se panica satenul, apoi imi facu semn sa il ajut.
Asta era culmea, ne chinuiam sa deschidem o usa. I-am luat usor nervos cheiea caci devenea enervant sa stam acolo, afara. Pana si eu eram curios daca ii lasase vreun bilet ori ceva de genul asta.
Cand sa incerc si eu acelas lucru ca Matsuro, nu nimeresc deloc cheiea in broasca.
-Ce dracu are? am soptit, insa nu m-am putut abtine sa nu dau si cu pumnul in usa.
Cand aceasta s-a deschis am avut o impresie ciudata ca nu datorita cheii facuse asta, in plus nici macar nu se mai potrivea cu iala. Cineva ne deschisese usa, dar cine? Inaru nu putea fi
Am simtit cum Matsuro incepe a deveni din ce in ce mai curios, si serios in acelas timp. Timpul parca trecea cu incetinitorul iar usa parca se deschidea un milimetru pe minut.
Eram amandoi curiosi cine se poate afla dupa suprafata de lemn, iar cand aceasta a fost deschisa am ramas amandoi surprinsi sa vedem o domnisoara bruneta ce aparu in fata noastra. Era slabuta si scunda, cu parul drept si cateva suvite blonde prinse intr-o clama albastra. Purta un halat de casa alb si o pereche de papuci de aceeasi culoare.
-Va pot ajuta cu ceva? intreba femeia, lasandu-ne pe amandoi fara aer.
Cine naiba mai era si asta?

#95
O...Capitol nou!
Inca o data imi place cum descrii,cum povestesti etc.Nu prea stiu eu sa fac observatii din punct de vedere gramatical si literar.N-am vazut greseli.
Kiru e gelos.Ha!E gelos...pe Inaru. 19 Stiam eu ca Matsuro nu-l poate uita asa usor pe verisorul lui chiar daca i-a facut ce i-a facut.
Cine e fata?Cine?Abia astept sa aflu in capitolul urmator.Ma gandesc ca poate fata aceia a cumparat casa sau e iubita lui Inaru.Mi-ar fi placut m-ai mult daca le-ar fi deschis usa Inaru adica sa nu fi plecat din tara.Sa fi fost o minciuna.Ca sa-l rapesca pe Matsuro sau ceva de genu. 65
Abia astept sa posestezi capitolul urmator si te inteleg cu examenele.Nu-i nimic daca intarzii cu postatul in perioada asa.E normal. :biggrin:
Bye!

#96
asaa. daca tot am ceva timp liber, sa-l folosesc cu cap. 21
stii ca iti spuneam la capitolul anterior ceva de puls. sa zicem ca fetiscana (sper ca nu e femeie in toata regula =]]) aia mi-a trezit curiozitatea. cat despre Matsu si grija lui pentru Inaru... well, aici e mai complicat, la mijloc e si Kiru, pe care, din cate am citit, il cuprinde putin gelozia. ha, imi plac momentele de genul. poate si pentru ca MIE imi place sa mai dau si peste sentimente de genul in ceea ce citesc. In special daca sunt din partea unui seme. mi se pare adorabil. :3 mai e senzatia aia de posesie, cand prima chestie care iti vine in minte e 'ii apartine'. *nu in sensul in care l-ar considera un obiect-.-* si ar mai fi. mi se par chestiute destul de complexe, daca stai sa le intorci pe mai multe parti. ai putea incerca sa te joci si tu mai mult cu ele. cred ca ti-ar iesi destul de bine. 39 of course, daca si tie iti place sa intalnesti asa ceva. xD dinamica sper sa difere putin in urmatorul capitol, ia-ti timpul necesar. te las cu atat. ^^ (ce ma oftic cand o rup asa brusc >.>) ganbatte. 9 *hugs*
[Imagine: tiusca2.png]
Mulțumiri lui Uberwald.

#97
Mda, deci .... o.o'
Citat: Cred ca iar am intarziat 9
Awww, iubita, nu ai intarziat tu deloc, ci eu. grr Uita-te la mine ! Puteam sa dau un comm acum doua zile, insa lenea asta m-a corupt. Spun adevarul si numai adevarul. [-9
Btw, urmeaza examenele ? Ohh, si pentru mine .. Eh, sper sa iasa ceva bine pe`acolo. ^^'
Si acum revin la comentat ca ma despart de subiect. :]]
Mi-am trecut podul palmei peste chipul sau patat de acele lacrimi sarate ce nu incetau sa ii umezeasca chipul angelic.

Nu conteaza, astfel de repetitii se gasesc mai des, insa fii mai atenta data viitoare. Hm ... xDD Si acum ce citiÅŸi eu ? Deci jur ca atunci cand Matsuro a spus acel " Il iubesc " [ referindu-se clar la Inaru] , mi-a ramas inima in loc; adica eu incep sa-l plac pe Kiru mai mult, insa ma tot opresc si la Inaru. Ah, da, si ce-i cu bruneta aia ? Ar fi culmea sa aica (,) ca ea e celebra-logodnica a lui Inaru or smth. 22 Pfff, nici nu vreau sa-mi imaginez ce scandal o sa iasa.
Dar, aflam in capitolul urmator. <333

#98
Multumesc pentru commuri hug Am venit cu nextul pentru ca perioada cu simularile a trecut si am avut mai mult timp ^^ Si de data asta o sa mai fie si ceva scene hot 15 Bafta la citit! : *

~Capitolul 23 Planuri amanate~


Nu parea deloc a femeie, mai mult a domnisoara, iar gandul ca Inaru se culcase cu ea m-a zguduit imediat. L-am lasat pe Kiru sa vorbeasca cu ea pentru ca eu nu ma simteam in stare. Incercam din rasputeri sa imi controlez lacrimile ce aveau de gand sa imi curga din ochi si trupul ce incepu usor sa imi vibreze.
-Inaru nu este acasa? intreba blondul din spatele meu ce imi puse mana pe umarul micut, probabil pentru a ma calma.
Bruneta ridica o spranceana, apoi zambi slab.
-Ah, este vorba de tipul ce locuia inainte aici? incepu ea, fara a ne lasa nici macar o secunda pentru a-i raspunde. Nu mai locuieste aici, ne-a vandut mie si prietenului meu casa acum cateva zile. Dar voi cine sunteti?
Am fixat-o in privi, incercand sa fiu atent pe tot parcurusul replicilor date de ea. Nu stiam cum ar trebui sa ma simt. Fericit? Pentru ca Inaru nu se culcase si cu aceasta. Sau suparat? Pentru ca intr-adevar please si pe deasupra, isi vanduse si casa.
-Kiru, am soptit, strangandu-l pe fratele meu mai mare de mana, care inca purta o discutie cu bruneta. De ce a plecat?
Ce intrebare stupida i-am pus, insa speram din rasputeri sa stie raspunsul, insa nici el, cum nici eu nu il stiam.
Barbatul blond o intreba pe tipa, insa aceasta raspunse ca nu stie, ea doar e fericita cu iubitul ei si de noua casa.
"Ma intreb cati bani a primit pentru ea" mi-am zis in gand, apoi m-am intors cu fata spre masina si am pornit spre aceasta, salutand domnisoara si multumind ca ne-a deschis. Eram suparat, bineinteles ca eram, insa nu aveam ce sa fac acum. In plus, de mult imi doream sa scap de el si sa raman doar cu cel pe care il iubesc, adica Kiru, si cred ca asta era cel mai bine.
Cand ne-am urcat amandoi in masina si ne-am pus centurile, Kiru ma intreba daca vrem sa facem o plimbare prin parc, insa i-am zis ca vreau mai intai acasa sa fac un dus, apoi putem merge. In plus era mult mai frumos seara, atunci cand felinarele se aprindeau si licuricii se plimbau pe langa ei. Tot drumul nu am spus nimic, cu toate ca speram sa vorbim si sa purtam discutii normale, parca imi statea ceva in gat si nu imi dadea voie sa vorbesc.
Am ajuns repede acasa si in timp ce urcam scarile, ma gandeam cat de bine o sa imi simt trupul sub apa calda si relaxanta.
Am intrat imediat in baie fara a mai auzi vorbele blondului ce imi spusese locurile gelurilor de dus si a sampoanelor, insa aveam sa le gasesc eu pe acolo pe undeva. Mi-am dat orice articol vestimentar jos, aruncandu-l prin coltul baii, apoi am urcat in cada si am dat drumul apei. La inceput a venit rece, apoi prea fierbinte, insa am reusit sa o reglez la timp. Picaturile mici ce imi invadau trupul, ma relaxau cum nu o mai facusera pana acum. Simteam nevoia sa fiu cuprins de aroma gelului de dus asa ca am desfacut tubul si am turnat putin pe buretele umed, apoi am inceput sa imi sapunesc corpul. Acel miros puternic de trandafiri imi ajunse pana la nari, facandu-ma sa inchid ochii si sa inghit in sec. Mirosul acela dulce ce imi gadila nasul parca incerca sa ma ademeneasca sa mananc acea substanta din tub, dar nu eram atat de copil incat sa o fac.
Dupa ce m-am spalat si pe cap si mi-am limpezit corpul, am fost pregatit sa ies din baie, asa ca am luat un prosop albastru din raft, ceva mai lung, si l-am asezat in jurul taliei. Am mai luat inca unul mai mic si l-am pus in cap, incepand sa il misc usor pentru ca acel material de matase sa absoarba picaturile de apa. Am inchis apa si am iesit din baie, pregatit sa imi caut ceva haine.
Speram ca timpul sa treaca ceva mai repede caci doream sa ies in oras cu fratele meu, mai bine zis intr-un loc linistit cum ar fi parcul din centru cu fantana cea mare si rondurile de flori. Am intrat in dormitor, punandu-ma in fata dulapului, fiind prea ocupat cu mainile sa gasesc ceva de imbracat, decat sa tin bine prosopul ce avea de gand sa cada.
Nu m-am priceput niciodata la noduri si nu aveam de gand sa invat tocmai acum cum sa le fac, asa ca materialul albastru imi aluneca usor pe picioare, lasandu-mi intreg trupul dezvelit, insa nici ca mi-am dat seama. Am ales o pereche de blugi mai stramti, albastri, si un tricou de aceeasi culoare cu o imagine a New York-ului in fata.
Nici cand Kiru isi facu simtita prezenta in camera nu mi-am dat seama ca defapt eram gol, asa ca mi-am intors capul spre el, zambindu-i discret, fiind fericit ca imi gasisem ceva de purtat atat de repede. Mi-am desprins buzele, incercand sa il intreb daca a patit ceva, caci expresia fetei era foarte surprinsa.
-Ce fund sexy ai, ma intrerupse el, in timp ce am facut ochii mari si am incercat sa inteleg de ce imi spusese una ca asta.
Din nou am vrut sa spun ceva, insa nu mi-a dat voie, caci se apropie de mine si isi aseza o mana pe fundul meu, strangand usor de o fesa.
-Kiru. Ce faci? am murmurat, privind in jos si observand tocmai atunci felul in care ma afisam in fata lui.
Eram gol! Dar cum dracu se intamplase asta?
Am privit materialul subtire ce sedea pe podea, venindu-mi sa ma dau cu capul de pereti numai la gandul ca ma aflam fara niciun articol vestimentar pe mine in fata lui. Ma stranse mai tare, apoi, cu cealalta mana ma intoarse cu fata la el si isi aseza palmele pe umerii mei micuti, incepand sa imi sarute pielea gatului cu tandrete. Hainele imi cazura din maini, gemand usor la fiecare atingere cu limba pe pielea gatului meu. I-am soptit numele, insa acesta ma apuca in brate si ma intinse pe patul din spatele nostru, eu nemaiscotand niciun sunet, decat gemetele ce parca il chemau pe Kiru la joaca.
Imi acapara buzele, plimbandu-si limba pe acestea si apasand cu ea portiunea carnoasa a fetei, muscand uneori de ea. Am gemut din nou cand isi aseza o mana pe sfarcul meu drept, simtind cum trupul incepe a-mi tremura sub atingerile sale, caci ceea ce facea el se numea pura placere. Ma simteam excitat si eram rusinat din cauza urmatoarelor sunete pe care aveam sa le scot, insa Kiru ma calma cu un sarut pasional pe buze.
Atingerile sale cu mainile coborara pana la talia mea, unde ma apuca strans si ma ridica mai sus, lasandu-mi capul pe perna moale. Incepu a-mi atinge pielea abdomenului, tresarind la fiecare miscare pe care o facea.
-Kiru, am soptit din nou cand imi prinse pulpele in maini.
In momentul in care se dezbraca rapid de fiecare haina de pe el, ramanand la fel de gol ca si mine, i-am putut observa umerii lati si bronzati ce aparura in fata mea, la fel si abdomenul bine cladit si muschii de pe bratele bine sculptate. Niciodata nu il analizasem atat de mult ca acum, avea un trup perfect si bine lucrat, iar chipul acela i se potrivea de minute. Parul sau blond, impreuna cu suvitele de aceeasi culoare ce ii invadau fruntea si ii incurcau vederea, ma excitau cand il vedeam in astfel de situatii.
Ma privea atent si ne studiam unul pe altul, depunandu-mi cate o sarutare scurta. Se apropie de urechea mea si nu inainte de a-mi musca lobul, imi sopti :
-Vreau sa te am… din nou. Imi dai voie?
Vocea lui atat de senzuala imi facu inima sa trepideze numai cand auzisem tonul pe care imi vorbise ce imi gadila urechile. Mi-am inchis ochii pentru scurt timp, apoi mi-am dus mainile pe pieptul acestuia, impingandu-l cat sa ii pot vedea chipul. Am aprobat din cap, fiind sigur ca nu voi regreta pentru ceea ce tocmai am decis sa fac.
In clipa urmatoare sopti un "multumesc", apoi, prins parca intr-o vraja, ma trase mai aproape de el si isi fixa organul la intrarea in mine, patrunzand incet si fiind atent la orice sunet pe care eu am urmat sa il scot.
I-am soptit de cateva ori numele, fiind auzit doar de mine si de el, atunci cand incepu sa se miste in locul stramt dinauntrul meu, simtindu-l atat de aproape si de adancit in mine. Toate miscarile pe care le facea imi ofereau numai placere, asa ca l-am incurajat sa continue :
-Nu te opri, am zis printre gemete, prinzand materialul ce acoperea patul in pumni, strangand de el.
Trupul meu se misca odata cu penetrarile sale, iar tremurul din cauza excitarii nu mi-l puteam controla, la fel cum nici sunetele erotice nu le puteam ascunde. Il vedeam deasupra mea, dandu-mi la inceput numai fiori cand i-am observat expresie satisfacuta, insa pe parcurs m-am convins ca nu avea de gand sa ma raneasca. El, fata de Inaru, era foarte tandru si atent cu trupul meu, si mai ales cu sentimentele mele.
Am scos un geamat lung, urmat de un altul, la fel cum facu si blondul de deasupra mea cand se elibera de acea substanta.
Isi plimba bratele pe picioarele mele subtiri pana ce ajunse la organul meu de mult intarit, si isi duse mana pe acesta, avand grija sa ma satisfaca in continuare.
Amanasem de mult iesirea in parc, oricum, aceste clipe au fost mult mai placute decat o plimbare in oras.

#99
Primaaa!
Ca de obicei m-ai impresionat si cu acest capitolpupic. Sa inteleg ca Inaru a disparut de tot din peisaj daca a vandut chiar si casa 22? Oricum, atentia mea a fost concentrata mai mult pe ceea ce se intampla intre Kiru si Matsuro:X. Chiar ma gandeam cum vor veni secenele hot, daca ei se voiau sa se duca in parc....mult mai bine ca au ramas acasa=p~.
Citat:-Vreau sa te am din nou. Imi dai voie?
Doamneee cat mi-a placut faza asta!!:X:X Cred ca am citit-o de nenumarate ori21, iar scenele dintre cei doi..atat de tandre si romantice o//o. Mi-a placut in special comportamentul grijuliu al lui Kiru fata de Matsuro si momentul in care i-ai descris corpul ala perfect lui Kiru =p~.
Cam atat am avut de spus. Sper sa ne aduci repede nextul! pupic
[Imagine: 35j9hll.png]
"If yaoi were a vodka And I were a duck I'd swim to the bottom And drink my way up.
But yaoi ain't a vodka And I ain't a duck, So give me some yaoi And shut the f**k up."

Capitolul a sosit!
In legatura cu fata ma gandeam eu ca poate a cumparat casa.Ce fata fericita.Are casa noua unde sta cu prietenul ei.Acum sa revenim.
Saracul Matsuro.A trebuit sa-i cada prosopul de pe el si sa ramana gol fara sa stie asta.Ce norocos e Kiru. :laugh: Normal ca te exciti cand vezi persoana iubita goala.
Ma dispera Inaru asta.A plecat in alta tara.Sa inteleg ca el nu va mai aparea prin peisaj,nu?Dar mi-as fi dorit mai multa bataie intre doi seme pentru un uke.:001_wub: Stii tu!Ca la Tom si Jerry.Kiru il loveste cu tigaia in cap pe Inaru si fuge lundu-l pe Masturo 24.Am si eu imaginatie....
Astept capitolul urmator!
Bye!




Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)