Tamed [+18]

[Akie]

Hey, Hey! Va m-ai aduceti aminte de mine? Da, eu sunt! Fata enervanta care uita sa mai puna capitole....daca ati stii macar cum e viata mea, v-ati da seama de ce intarzii asa de mult....anyway, nu viata mea e importanta ci a lui Akie asa ca am venit cu un nou capitol si cu speranta ca inca nu mi-am pierdut cititori T.T.... Sper sa va placa, lecutra placuta ^^:
Din capitolele anterioare:
Cap 1: Introducerea apare odata cu aparitia lui Daisuke impreuna ca noul membru al trupei, Masaru, tobosarul trupei Tamed.
Cap 2: Moment de liniste intre Daisuke si Akie, timp in care Ayumi il rapeste pe Masaru pentru a-l asculta cat de bine se descurca la tobe.
Cap. 3: Daisuke si Akie incepe sa-l caute disperati prin casa pe Masaru crezand ca Ayumi deja l-a violat. Ii gasesc in camera izolata fonic cantand fiecare la instrumentul lui. Akie il accepta pe Masaru ca noul membru al trupei.
Cap. 4: Sarbatoresc intrarea lui Masaru in trupa.
Cap. 5: Continua petrecerea cand un telefon de la tatal lui Akie schimba totul. Ii spune ca are o surpriza pentru ea dar nu-i spune ce, va trebui sa vina a doua zi sa o vada
Capitolul 6: Cearta intre Akie si Daisuke fiindca Akie simtea ca ceva e in neregula cu Daisuke. Dar se impaca repede. A doua zi incepe dezastrul pentru pregatirea drumului spre Tokio. Iar acum...ei au ajuns deja in Tokio....:



Cap. 7

Scot un mic oftat si imi las fundul sa ia un loc pe capota masinii. Privesc blocul mare, grii si cu o mica gradina, din fata mea. Imi arunc privirea asupra etajului 3 unde vad geamul de la balcon inchis iar inauntru niste rufe intinse, habar-nu-am ce fel de rufe sunt dar sunt destule. Trag un fum din tigara abia aprinsa, scot un zambet ironic si ii privesc pe ceilalti ce fac acelasi lucru ca si mine, fumeaza. Mai putin Masaru care cam pastreaza distanta de mine in special.
- Asa ca parintii vostrii locuiesc aici?- Il aud cum ne spune mie si lui sormea. -
- Dap! Au lasat dit-amai casa pentru un amarat de apartament. Ma rog... daca lor le convine asa, oricum, castiga mai bine acum si vad ca sunt destul de fericiti, cred ca s-au adaptat destul de bine la viata asta.... Of... cat de trista poate fii viata pentru unii... -Ii spun cu o dara de ironie ultimele cuvinte. -
- Eu una cred ca e destul de bine! Acum avem casa doar pentru noi si in plus, cred ca intr-o zi sau alta vom venii si noi aici daca vrem sa debutam de-a binelea. Nu crezi soro?
O privesc pe Ayumi cum imi vorbeste in timp ce stinge cu piciorul tigara. Aprob din cap si fac si eu acelasi lucru, ii privesc pe toti si murmur un ¨sa mergem¨. Sunam la interfon, o voce ne raspunde si deschide usa electronic. Urcam cu liftul si ta-dam! In fata usii en asteapta mama si tata. Mama este o persoana de statura medie, cu parul negru si ochii caprui. Corpul ei este unul destul de sexy tinand cont de faptul ca alearga in fiecare dimineata, saracii hormoni, nu vreau sa stiu prin ce trec.... agitandu-i atata prin alergat.... ma rog, revenind la fizicul lui mama. In momentul acesta poarta o rochie destul de.... eleganta? Oare pentru ce? De obicei oamenii normali nu stau in casa eleganti.... sau... am intrerupt ceva? Il privesc pe tata, el este un barbat destul de inalt, are parul saten si ochii caprui- verzi. Si... poate sa-mi explice cineva ceva? De ce e si el imbracat la costum???? Ori am gresit apartamentul ori...:
- Scuzati-ma... am intrerupt ceva ce un trebuia intrerupt? Fiindca daca da... cred ca ar fii mai bine sa ne dati bani si ne ducem la restaurant sa mancam ca sa nu deranjam. -Le spun cu un zambet pe fata. Il simt pe tata cum ma apuca de obraji ca si cum as avea 5 ani. Il privesc urat si imi frec obrajii. Il aud spunand un ¨Akie, Akie, ca de obicei....!¨ si apoi trece pe la ceilalti sa-i salute. Mama ne lasa sa intram inauntru. -
- A, apropo... mama, tata, el este Masaru si este tobosarul trupei! Masaru ei sunt mama, Lidia si tata, Angel.
- Incantati! -Spun amandoi in acelasi timp- va rog sa treceti in bucatarie! Va asteptam de mult dar presupun ca iarasi ati avut probleme... mentale sau mai bine zis.... orele ocupate de fete!
- Bosorogule! Cui ii spui tu de probleme mentale?- Ii spun sarcastica privindu-l urat in timp ce el ma priveste la fel. -
- Tie fetito! Ce? Te oftici ca ai ajuns la rangul cel mai mare? Nu stii deloc sa-ti organizezi timpul!
- Haha! Uite cine vorbeste! ALA care uita sa se trezeasca dimineata fiindca sforaitul intrece alarma!
- Nu intrece masura! - Imi raspunde tata in timp ce incepem sa en contrazicem-
- Spuneai cumva ca Akie e unica in familie? Acum vad cu cine se aseamana asa mult!- Ii sopteste Masaru lui Daisuke dar eu nu-l aud, fiind pera ocupata cu comentariile iubitoare de tata-fiica. -
- Am spus eu ca e unica in familie? Se autodeclara ea singura in familie cand defapt se aseamana perfect cu tatal ei! Eu i-am observat imediat asemanarea! Nu te speria de discutiile lor, sunt o norma la ei. - Ii spune Daisuke-
- Dachiar.... Daisuke! De ce v-ati certat aseara? Ce s-a intamplat? Nu ca as vrea sa fiu bagacios dar din cate mi-a povestit Ayumi nu prea e normal ca voi sa ajungeti sa va certati asa!
- Nu ai auzit de teatru? Vroiam si noi putina actiune si erati voi prin mijloc! -Ii spune Daisuke lui Masaru in timp ce acesta ramane ca lovit de fulger. Brunetul( Masaru) ii arunca o privire patrunzatoare schitand un zambet frumusel.-
- Daisuke! Incepi sa ma sperii.... parca ai fii Akie! Credeam ca doar ea e in stare sa raspunda asa dar vad ca nu!
- Calmeaza-te omule!- Spune Daisuke in timp ce il bufneste rasul- Ti-am spus! Noi asa suntem! Haide in bucatarie sau s-ar putea sa ne luam bataie de la necunoscuta asta care se crizeaza in fata no..noa...noastra!
Continua el in timp ce ma arata cu degetul, iar eu stand in fata lor cu mainile in sold, in timp ce Daisuke imi dedica un zambet special pana la urechi. Imi dreg vocea si ii trag pe amandoi de ureche pana in bucatarie cu cuvintele ¨Nu-mi furati replicile!¨. Ma opresc brusc cand vad barbatul-mos ce sta la masa si isi intoarce privirea spre noi, adica eu, Daisuke si Masaru. Nu am nici cea mai mica idee unde e Ayumi dar nu-mi pasa. Schitez un zambet fortat cerandu-mi scuze pentru cuvintele care le auzise. Iar acesta se ridica, vine spre noi si se opreste in fata mea. Ma priveste de parca si-ar alege sotia pentru viata urmatoare iar eu raman ca lovita de traznet. Upsi! Daca este vreun bosorog care lucreaza cu tata?
- Buna seara, domnisoara Akie! Abia asteptam sa te cunosc dar vad ca ati intarziat! O buna impresie se lasa ajungand la timp!
- La timp pentru ce? -Il intreb in timp ce il privesc complet confuza. Ce puii mei vrea asta de la mine? -
- Ia loc si sa discutam la o cana de ceai sau de cafea!- Imi spune in timp ce se aseaza, fac si eu la fel fara sa spun nimic, baietii mei se aseaza langa mine cu aceaisi fata de ¨Ce se intampla?¨- Numele meu este Raik Morin si sunt directorul unei cunoscute case de discuri. Am venit aici dupa ce tatal tau m-a rugat sa vin, povestindu-mi despre tine si banda ta! Am auzit si de asemenea ca banda este dabia formata asa ca trec direct la subiect.... va dau maxim o luna pentru a compune un cantec+melodia! Daca imi place veti semna un contract cu mine, daca nu veti ramane la fel cum sunteti acum si... ma voi asigura ca nu veti mai putea semna vreun contract vreodata in viata voastra cu o casa de discuri.. in special tu Akie! Asadar.... accepti?
Ce? Wo, wo!!!! A spus ceea ce cred eu ca a spus? Cine e asta? N-am auzit in viata mea de el! Si de ce imi face mie oferte ca astea? Si mai important... de cand il intereseaza pe tata de banda noastra? Planuieste el ceva! Sunt sigura de asta. Dar stai asa.... a spus ca un voi mai putea face vreun contract cu vreo alta casa de discuri....tipic nu? Parca ar fii un desen animat in care cel rau e tata!
Clatin din cap incercand sa insinuez surprinderea mea:
- Scuzati-ma dar am o intrebare pentru d-voastra, d-le Raik! De ce imi faceti mie oferte ca astea fara ca macar sa ma cunoasteti un pic?
- Fiindca eu sunt mereu in cautarea talentelor! Eu si tatal tau am fost colegi de liceu si buni prieteni! Si in plus... i-ai face si o favoare tatalui tau! Ori ii dovedesti cine esti ori ii faci o favoare si renunti la banda! Deci... ce alegi? Desigur.... te pot lasa sa te gandesti dar cu asta mi-ai dovedi ca nu esti sigura de ceea ce faci!
- Desigur ca sunt sigura! - Ma ridic ca arsa dupa scaun. Le arunc o privire lui Daisuke si Masaru care ma privesc fara sa zica nimic, imi intorc privirea inspre Raik- Sunt de acord! Ne vedem intr-o luna de zile si sper sa va pregatiti fiindca nu am degand sa ii fac favoarea lui tata!
Il vad cum zambeste subtil, ma indepartez de la masa fara sa zic nimic sub privirile usor ingrijorate ale lui Masaru si Daisuke, aud vocea cunoscuta a lui Daisuke ¨Las-o! Are nevoie sa se gandeasca¨. Deschid usa de la intrare si ies pe ea fara sa zic nimic, cobor cu liftul si ma opresc din mers dabia cand ajung in gradina din fata blocului. Ma asez pe o banca, iau o tigare si o aprind. O pun intre buze, trag un fum si incerc sa ma calmez.
Ok, acum stiu care era planul lui tata... of, barbatul asta! Acum inteleg de ce mi-a pregatit el o surpriza, ar fii trebuit sa-mi dau seama, doar mereu face la fel nu? Ma rog, prin mereu ma refer la...mereu. Chiar crede ca vom renunta la banda? Sau ca mosul ala nu va iesi satisfacut dupa ce ne va auzi? Dar.... firar! O luna! E aproximativ imposibil dupa ce formezi un grup sa compui si un cantec si sa sune bine.... Avea totul pregatit...... de ce mereu e cineva impotriva mea?
- Scuzati-ma! - aud glasul timid al unei fete ce ma facu sa tresar, imi intorc privirea spre ea fara nicio expresie- Buna ziua! Tu trebuie sa fii Akie nu? Incantata de cunostiinta! Dais mi-a povestit multe despre tine?
- Scuza-ma...te cunosc? Si...cine-i Dais?- Intreb ramanand stupefiata privind-o cum zambeste, face cativa pasi, imi pune mana pe umar si se aproprie de urechea mea.
- Amandoua stiim cine..... la urma urmei...la amandoua ne plac saruturile lui, nu?- Sopteste fata-
Scap tigarea din gura cand o aud si raman impietrita. Am auzit bine? Stai o clipa! Vorbeste de Daisuke? Dais...Daisuke, un diminutiv.... Dar cum...? Cine-i fata asta? Parul ei roscat nu imi pare cunoscut, nici macar ochii ei verzi nu ma lasa sa-i citesc. Vad cum buzele ei subtiri schiteaza un zambet si trece pe langa mine. Ma intorc brusc, o apuc de brat si o trag inapoi, o lipesc de gard si ii arunc o privire furioasa si totodata ucigatoare. O privesc fix in ochii in timp ce-i simt frica:
- Asculta tarfa! Nu stiu cine esti si nici nu stiu de unde ma cunosti! Si nu cred ca ai dreptul sa vorbesti asa despre Daisuke! Cine dracu esti si de ce naiba ai venit pe aici? Vroiai un mormant sau ce? Am destui nervi incat sa te fac tocanita si sa te dau lui sormea sa te dea prin masina de tocat!!!
- Si de ce ma rog mai lovii? Fiindca asa iti vine tie? Unde scrie ca n-am voie sa vorbesc asa despre Daisuke? In primul rand tu esti cea care n-ar trebui sa vorbeasca asa despre el! Nici macar nu-l cunosti intru cu totul! Si te mai dai si mare! Numele meu e Kayla, Kay pentru PRIETENI!- Spuse fata-
- Wow! Se pare ca nu doar ai o fata de catea ci si un nume pe masura! Prietena mea cea mai buna are o catea, se numeste Kayla, pacat ca tu ai stricat farmecul numelui! Si raspunsul la intrebarile tale....- O apuc de parul lung si o ingenunchez, in momentul urmator ii trag o palma ce rasuna in ecou, lasand o urma profunda pe fata fetei incat o facu sa-i dea lacrimile. As fii vrut sa-i dau alta dar o voce cunoscuta imi spuse sa ma opresc. Intorc capul si il vad pe Masaru cum se aproprie de mine cu o fata usor ingrijorata. Ii dau drumul lui Kay si o privesc urat incat ea se da in spate- Pentru cunostiina ta Kayla, ar trebui sa stai departe de mine atunci cand sunt nervoasa si ar trebui sa ai grija cu ce comentarii vii sa-mi vorbesti la o prima prezentare! - Ii spun sec si plec mai departe fara sa scot cel mai mic sunet-
Duca-se dracului de viata! M-am saturat! Cine se crede? Si ce-i venii cu cuvintele astea? De parca Daisuke ar saruta-o vreodata! Chiar el mi-a spus ca nu s-ar culca cu alte femei! Probabil l-am plictisit deja dar el nu mi-ar face asta! Si ce cauta Masaru acolo? Oare o cunostea pe tipa asta? Desigur! De ce nu? Eu sunt ultima care afla noutatile! Sunt doar cineva pastrat intr-un coltisor si cand cineva are nevoie de ceva vine fugind si ma apuca.... macar de m-ar apuca de alt loc ca atunci sa pot sa scot inima oricui ma atinge... Of.... de ce tocmai in ziua asta? Am stiut ca e o idee rea sa venim aici! Dar chiar si asa.... cum pot ei sa se distreze atat de bine si de mine uita? Mereu aceiasi poveste.... pana la urma poate ma aflu intr-o padure vestejita...viata parca nici nu are sens, totul impotriva mea....
Am continuat sa merg fara un sens anume, doar asa a fost mereu viata mea pana si acum e la fel.. Privesc bancutele dintr-un parculet micut de langa un lac. Ma asez pe una dintre ele si imi scot o tigara, o aprind si trag cu putere fumul din ea. Dupa cateva secunde il scot afara. Ochii mei privesc pierduti intinderea de apa in care se reflecta soarele ce incepea sa fie acoperit de norii. Oare unde mi-e mintea? Acum cateva minute as fii privit peisajul asta cu admiratie, acum tot ceea ce vad este ura... singuratate si intuneric.... Bancutele maro, garduletul argintiu, iarba verde....toate astea...au un sens.... dar eu...am un sens....si cred ca il pierd, sau l-am pierdut deja....
Lacrimile se scurg pe obraz fara sa le pot oprii, defapt, nici nu vreau...mi-ar fii placut sa fac o comparatie intre apa cristalina ce imi inunda inima, cu lacul imens...presupun ca lacrimile mele ar fii doar intuneric.... Simt doua brate calde ce imi inconjoara gatul si ma trage la pieptul cuiva... as fii vrut sa vad cine e dar izbucnesc in plans....pentru prima data...simteam ca cineva vine langa mine fara sa ma intrebe ceva sau sa-mi ceara ceva, ci doar...ma lasa.... sa ma descarc...
Kayla: http://www.google.ro/imgres?imgurl=http:...x=72&ty=40