Animezup - forum manga si anime

Hy^_^ Ei bine....asta e primul meu fic in care scriu la persoana intai, si de asemenea e primul meu fic care nu include vampiri, crime, demoni, etc. Ideea mi s-a parut destul de originala, sper ca va place. Asa ca...ficul asta este despre o viata de zi cu zi, fara paranormal sau alte lucruri anormale. Am pus +18 pentru ca in unele capitole poate contine faze mai....dinafara varstei minore. Astept comentarii^_^
Akie: http://i280.photobucket.com/albums/kk180...d/Akie.jpg
Aiumy: http://i280.photobucket.com/albums/kk180.../Aiumy.jpg
Daisuke: http://i280.photobucket.com/albums/kk180...aisuke.jpg
Masaru: http://i280.photobucket.com/albums/kk180.../Amane.jpg


Cap.1

V-ati intrebat vreodata ce va doriti cel mai mult pe lumea asta? Unii isi doresc bani, altii fericire, altii iubire, altii isi doresc sa trezeasca sentimentele ce stau ascunse in inimile lor, sa fie sefii si sa faca ce vor. Eu mi-am pus intrebarea asta de multe ori….niciodata nu i-am gasit raspunsul! Cateodata ma retrag in camera mea, repetand la chitara, inchisa in lumea mea. Repetand intrebarile pe care mi le-am pus de multe ori dar la care nu le gasesc raspunsuri.
Numele meu este Akie, sunt solista trupei Tamed. O trupa rock, inca in formare. Sora mea, Aiumy, este chitarista alaturi de Daisuke, iubitul meu. Trupa este in formare tinand cont si de faptul ca avem nevoie de cineva la tobe si sa compunem ceva muzica!
Nu sunt genul care iese in fata si nici genul care vrea totul, dar nu stiu de ce…..eu am totul! Am o familie mare si fericita, si prin fericita vreau sa zic extrem de enervanta. Am un iubit ce da culoare vietii mele incetosata de fumul tigarii ce imi da un aer calm si usor nostalgic.
Niciodata nu am dus lipsa de nimic….cel putin asa am simtit. Poate mi-a lipsit putin atentia parintiilor care era mereu fixata pe surorile mele mai mici, dar asta nu a fost o problema pentru mine. Intr-un fel imi placea sa fiu asa dar stiind faptul ca fiecare are pe cineva mai important decat mine ma face sa ma simt singura. Sentimentul se sparge de fiecare data cand il vad pe Daisuke intrand pe usa cu o privire calda sau cand gust din saruturile lui dulci si pline de pasiune, ce imi dau fiori pe sira spinarii si un sentiment de placere. Cand el este cu mine, nu ma mai simt singura fiindca atingerile lui ma fac sa imi dau seama ca sunt cineva important pentru el la fel cum este el pentru mine. Cateodata stau cu el in camera mea, inchid ochii si ascult cu atentie cum degetele lui fine trec peste corzile chitarei jucandu-se cu notele muzicale ca o ploaie ce se lasa purtata de vant.
Cand ma gandesc la toate astea imi aduc aminte de starurile rock care au trecut printr-o viata groaznica, plina de droguri, lacrimi, tipete si boli. Si ma intreb ce am facut sa merit o viata asa de fericita ca asta, mereu ajung la acelasi raspuns ¨Ce intrebare prosteasca¨ Nu stiu de ce imi pun astfel de intrebari tampite, fara sens….nu pot fii multumita cu ce am? Sau poate mi le pun din plictiseala. Poate mi le pun din cauza ca in adancul meu as fii vrut sa am si eu o viata ca cele de la televizor. Si ma intreb de ce sa imi doresc asta din moment ce dintotdeauna am urat dramele, poate este din cauza surorii mele care are obiceiul sa-si lipeasca ochii de ecranul televizorului in fiecare zi la ora 7 facandu-ma si pe mine sa vad acele drame. Intotdeauna am dat vina pe trei lucruri: canapeaua din sufragerie pentru ca este prea moale si ma atrage la ea dupa o zii intreaga de leneveala sau munca cu trupa. Al doilea lucru este berea rece ce parca cerea sa o beau stand in ¨Raiul¨ acela de canapea. Si al treilea lucru este sora mea, ce coboara repede scariile, se tranteste pe fotoliul crem de langa canapea si ia in mana telecomanda neagra dand drumul la cutia de aceiasi culoare, plata. O cutie ce ea o considera televizor si un lucru important, in special pentru faptul ca da serialele ei preferate. Pentru mine este doar o porcarie cu care resueste sa-si ocupe timpul fiindu-i prea lene sa isi miste putin degetele pe chitara, probabil putrezita, din camera ei. Nu am inteles niciodata sensul acelor seriale, toate erau la fel! Pline de drama, putina actiune interesanta….intotdeauna acelasi subiect, protagonista trece printr-o viata de rahat si la sfarsit apare printul calare pe cal salvand-o din lumea aceea. Niciodata nu am crezut in dragoste la prima vedere! Am crezut in dragostea fata de trupul celuilalt la prima vedere, dar nu in dragostea din inima. Cand ii spun asta surorii mele imi raspunde cu o intrebare ¨Esti sigura ca esti sora mea?¨ iar eu ii raspund cu aceiasi intrebare. Ajungand de la lacrimile date de drame la tipete ce anuntau faptul ca am ajuns acasa.
Cateodata ma intreb si eu daca chiar sunt sorsa, la infatisare nu ne asemanam asa de mult, poate o fii din cauza ca ea si-a vopsit parul blond si este mai mica decat mine cu un an. Iar la comportament suntem diferite, desii la amandoua ne place sa cantam, la amandoua ne place sa fiim iubite si sa iubim. Dar ea intotdeauna a fost mai….diferita decat mine! Eu am fost mai rece si mai putin sociala, pe cand ei ii placea sa fie in centrul atentiei. Pentru mine era suficient sa stiu ca pentru o singura persoana eu eram in centrul atentiei si asta ma irita mult la inceput dar apoi am inceput sa ma indragostesc de el, poate a fost si faptul ca avem aceleasi pasiuni si acelasi comportament. Avem aproape doi ani impreuna, el are 21 de ani iar eu 19, nu mi-a pasat niciodata de varsta, de cele mai multe ori o ignor si cateodata uit si de ziua mea de nastere. Ma trezesc cu cate un cadou in mana, il privesc ciudat si ma intreb ce naiba se intampla? Oare crede ca deja ca mor? Asta e un cadou de dinainte de sinucidere? Oare nu stie ca eu nu voi murii pana cand nu vor asculta toti melodiile noastre? Oricat ar dura, oricat mi-ar lua, oricat as muncii pentru a ajunge acolo…..stiu doar un singur lucru…. Asta este dorinta mea cea mai mare! Sa cant! Cateodata ma simt asa de egoísta, de parca nu mi-ar pasa de ceea ce se intampla cu cei care ma iubesc. Si ajung la raspunsul ca sunt! Dar ma intreb mereu ¨E chiar asa de rau sa iubesti mai mult sa canti?¨
Stiti…. Chiar daca sunt egoísta, eu voi continua sa cant pana cand glasul ma va lasa. Nu voi inceta sa-l iubesc pe Daisuke indiferent de ce s-ar intampla. El si muzica sunt cele mai importante lucruri pentru mine! Daca m-ar pune cineva sa aleg intre cei doi….. nu as stii raspunsul! Cred ca atunci intr-adevar as traii o viata ca in acele telenovele, o viata de drama! O viata pe care nu mi-o doresc si o viata pe care stiu ca nu o voi avea! Ma intreb de unde stiu….. dar stiti….. pur si simple stiu!
Poate o fii faptul ca in incapere e liniste totala, sau faptul ca m-am pierdut in ganduri sau faptul ca mi-am adus aminte de Daisuke! Nu l-am vazut de 3 zile! Spunea ca are treaba si ca nu ne vom putea vedea curand. Oare o venii in seara asta?
Inchid ochii si simt cum pielea mi se face de gaina, niste buze moii imi saruta pielea firava a gatului. Imi dezmiarda simturile si ma trezeste la realitate. Imi da un sentiment de caldura si placere. Saruturile urca incet pe gat, imi las capul pe spate. Primul gand care mi-a venit in minte era Daisuke, in sfarsit a revenit. Ma intreb cand a intrat insa asta nu mai conteaza, important e ca a venit. Intind mana dreapta in care tin doza de bere incat sa nu o vars. Deschid ochii si raman cu gura cascata. Privesc stupefiata fata cu parul blond ce ma saruta pe gat. O imping si ma ridic ca arsa, strangand in mana doza galbena. O privesc de parca as sta sa o ucid:
- Ti-ai pierdut complet mintile Aiumy? Ma rastesc la ea in timp ce aceasta isi trecut degetele peste buze, zambind viclean.
- Nu! Deloc! Doar ca s-au terminat serialele de acum 10 minute, tigarea ta s-a consumat si stateai de parca ai fii murit! Am zis sa te trezesc! Si cum la vorbe nu imi raspundeai…am incercat ceva diferit! Vad ca ti-a placut! Poate o sa-i iau locul lui Daisuke! Mmmm....cred ca ar fii o experienta destul de noua! Spuse visatoare fata.
- Nici vorba! Asta te trezeste? Intreb ironica.
Si ii torn berea rece, ce mai ramasese in doza, in cap, ce se incalzii cand dadu de caldura pielii ei. Aiumy ramane cu gura cascata si ma privii imbufnata. In timp ce eu arunc doza goala pe jos si ma trantesc inapoi pe canapea, las smocul de tigara acum stinsa, in scrumiera goala de pe masuta din sticla. Ma intind putin si prind intre degete pachetul alb cu rosu de tigari, il aduc langa mine, il deschid si dinauntru scot o tigara alba. Iau bricheta rosie si o aprind, trag un fum si ii arunc bricheta lui Aiumy, gandindu-ma ca poate vrea si ea sa fumeze. Aceasta nici nu se obosi sa o prinda, continua sa ma priveasca. O privesc stramb si mai trag un fum de tigara, o intreb ce dracu are de se uita asa la mine. Nu imi raspunde si se aseaza langa mine, privindu-ma cu un zambet pervers. Isi ridica un deget trecandu-l suav peste piciorul meu continuand sa ma priveasca. Ii prind degetul:
-Esti frustrata sexual sau ce? Cred ca ar trebui sa-ti gasesti un prieten, te-ai despartit prea repede de ultimul! Ai stat cu el doar 3 saptamani. Spun rece.
Fata vru sa imi raspunda dar usa ce se deschise ne intoarse la amandoua privirea inspre dreapta, inspre arcada ce dadea spre hol. Prin ea trecu un baiat inalt in jur de 1.80m. Parul brunet era usor deranjat dandu-i un aer sexy, bluza lui larga si neagra se imbina perfect cu lantul de argint ce il purta la gat. Blugii lui usor cazuti nu lasa sa i se vada formele corpului perfecte. Niste forme ce te inebuneau numai vazandu-le. Daisuke s-a intors in sfarsit, il privesc vesela. Iar el imi zambii:
-Buna draga! Sunt acasa! Imi zambeste cald, iar eu ii intorc zambetul.
Am vrut sa zic ceva dar nu am apucat din cauza lui Aiumy care In nici doua secunde era langa el, il imbratisa si il saruta. Faza la care raman iarasi cu gura cascata. Aiumy se retrage si il imbratisa din nou:
- Iubirea mea! Lumina stralucitoare ce ma izbeste de perete! Spuse ea ironica si vesela. Daisuke chicoti si o mangaie pe cap spunandu-i ca de data asta nu i-a adus nimic, aceasta ofta dezamagita. Iau bricheta de jos si o nimeresc in cap facand-o sa-si intoarca privirea spre mine. Ma aproprii de ea si o iau de guler:
- Saruta-ma pe mine dar nu te da la el! Spun nervoasa.
- Mmmm….mai vrei un sarut? Intreba ea jucausa.
-Wo! Calmati-va! Intervenii Daisuke iar eu ii dau drumul lui Aiumy. Brunetul o intreba pe Aiumy ce a apucat-o, iar ea raspunde simplu:
- M-am plictisit! Isi incrucisa bratele usor tavnoasa, iar eu raman masca, tinand intre buze tigarea aprinsa ce ardea singura. Daisuke imi ia tigarea si o baga in gura tragand un fum:
- Fumatul dauneaza grav sanatatii! Si in plus….potoliti-va! Speriati noul coleg!
Ma uit la el intrebatoare, la fel si Aiumy. De pe hol venii un baiat brunet, cu ochii parca patrunzatori. Era aproape la fel de inalt ca si Daisuke, avea in jur de 1, 75 m. Corpul lui fiind aratat bine prin pantalonii de blugi si camasa albastra usor nearanjata. Il studiez atenta in timp ce Aiumy face la fel. Daisuke ne privii calm in timp ce fuma linistit:
- Numele lui este Masaru Amane! El va fii tobosarul nostru! Ne spune scurt.
Imi inghit cuvintele nevenindu-mi sa cred ca am gasit asa de repede un tobosar. Oare este la fel de bun la tobe precum arata?

Buna zozy >:D<. Ce bine-mi pare ca ai postat un nou fic :D, si inca unul superb din toate punctele de vedere. So, dupa ce am citit acest capitol, am ajuns la o concluzie: cand scrii le persoana intai esti imbatabila, nu am cuvinte sa spun cat de mult mi-a placut acest capitol, e absolut genial :X. Mi-a placut cum i-ai conturat personalitatea usor rebela a lui Akio si cum l-ai descris pe Daisuke, iar latura usor perversa a lui Ayumi este amuzanta si in acelasi timp neasteptata. Limbajul folosit este unul colocvial, ceea ce atrage foarte mult cititorii, pentru ca pare mai accesibil si mai deschis, iar modul cum descrii e superb :X. Ce sa-ti mai spun, o sa iasa ceva foarte reusit. Imi place enorm :X. Si imi plac foarte mult si pozele.
App, abia astept sa vorbim :D, mi-e foarte dor de tine :(. Te pup :*>:D<

Ma bucur ca iti place zozy, multumesc mult si tie si tuturor celor care citesc ficul asta. Sper sa va placa si continuarea. Am venit cu urmatorul capitol


Cap. 2

Continui sa-l privesc pe baiat nestiind ce sa zic. Nici nu l-am auzit cand ne-a salutat sau cand a intrat in casa. Eram asa de pierduta in ganduri incat ignoram cele spuse de persoanele din jur. Nu-mi vine sa cred ca in sfarsit vom putea compune ceva muzica, vom putea face ceva ce le v-a dovedii parintiilor nostrii care s-au mutat in Tokyo, ca nu am ramas degeaba in acest sac micut asa numit Osaka. Parintii nostrii nu sunt niste oameni bogati sau persoane importante, sunt doar niste oameni de zi cu zi. Intotdeauna ne-au lasat sa facem ce vrem dar de asemenea intotdeauna erau cu un ochi pe noi pentru a se asigura ca suntem bine, de cele mai multe ori ma irita faptul asta dar mereu il ignoram, asta ii enerva si mai mult dar mie mi-era indiferent. Ei s-au mutat in Tokyo acum un an, eu am insistat sa raman cu Daisuke iar sora mea s-a tinut scai dupa mine si a insistat sa ramana si ea, mai ales ca inca avea de terminat scoala. Asa ca….noi doua am ramas in inchisoarea asta plictisitoare. O inchisoare ce brusc imi da o senzatie ca nu va mai fii la fel de plictisitoare ca inainte. Oare de ce am impresia ca lucrurile se vor schimba?
Tresar brusc. La ce dracu ma gandesc? Nici macar nu l-am auzit cantand si eu deja imi fac sperante? Ce naiba se intampla cu mine? Cred ca e din cauza lui Aiumy, ori m-a blestemat din nou ori chiar am inceput sa imi placa saruturile ei incat nu mai gandesc limpede. Imi dau o palma peste fata si privesc tavanul gandindu-ma ca El, acolo sus, se distreaza de minune. Pe cand nervii mei stau in balamale ruginite. Simt cum cineva imi prinde mana si mi-o saruta, fapt ce ma face din nou sa revin pe pamant, dandu-mi o usoara senzatie de placere dar parca si de nervozitate. Il privesc pe Daisuke ce ma privea usor ingrijorat, isi ridica palma punandu-mi-o pe obraz. Il privesc usor pierduta. Ma apuca tandru cu o mana de mijloc si scapa tigarea din gura, aceasta cazand pe covorul negru ca o piatra scapata din cer. In momentul urmator simt cum doua buze imi saruta buzele de aceiasi suavitate ca ale mele. Simt cum limba lui isi facea loc printre buzele mele incepand sa se joace cu a mea. Inchid ochii, simt fiori pe spate si un sentiment placut in tot corpul. Imi duc mainile dupa gatul lui raspunzandu-i sarutului. Mi-era asa de dor de caldura aceea, de saruturile lui ce ma inebunesc, de atingerile lui pe pielea mea palida. Mi-era asa de dor de… el! Il strang in brate ridicandu-ma un pic pe varfuriile picioarelor acoperite de sosetele albe si pufoase, ce isi protejau purtatorii.
Il imping brusc si tusesc. Imi intorc privirea spre el:
- Ai inebunit? Incerci sa ma omori dandu-mi fum de tigara prin saruturi?
Daisuke surase si isi puse doua degete peste buze. In timp ce ma privea calm dar zambind, privindu-ma de parca ar putea vedea prin mine.
- Nu! Am mai exersat si credeam ca poate o sa-ti placa si tie!
Il privesc fulgerator si ridic o spranceana. Am auzit eu bine ceea ce a spus? Sau mai nou incep sa si asurzesc? Cred ca deja stiu cine e vinovatul, sora mea cand incepe sa cante din voce. Cred ca am auzit-o de atatea ori incat urechiile mele incearca sa se astupe singure.
- Ce? Ai spus ca ai exersat? Cu cine?
- Cu Masaru! Raspunse senin lasandu-ma ca vitelul la poarta noua. In momentul acela preferam doua lucruri, unul sa fii asurzit din cauza surorii mele. Doi, sa ma apuc si sa ii tabacesc fundul ala enervant pana cand ma calmez, facandu-l bucatele si expediat pe taramul ¨Enervantilor¨.
Aud cum cineva isi drege vocea, ochii verzi ai baiatului cel nou il privea pe Daisuke fara nicio expresie:
- Daisuke! Nu ma implica in asta! Inca tin la viata mea! Akie! Sa nu il crezi, minte! Ne spune pe un ton inocent.
Vreau sa spun ceva dar simt un miros ciudat, ca si cum ceva ar arde. Miros putin si imi las privirea in jos, vad cum tigarea ce Daisuke o scapase din gura incepu sa arda incet covorul negru. Iau de jos tigarea si calc pe covor pentru a oprii ¨aprinderea¨. Il privesc pe Daisuke ce il privea amuzat pe Masaru. Bag tigarea in gura si ii privesc fara nicio expresie:
- Du-te dracu! Spun sec.
Ma intorc spre dreapta dand sa plec, simt cum o mana imi prinde incheietura si ma trage in bratele persoanei ce mai aveam putin si o omoram. Daisuke ma tinu tandru de mijloc, privindu-ma adanc in ochii mei negrii. In timp ce eu imi pun mainile pe umerii lui, privindu-l fara nicio expresie. Tigarea statea lejer intre buzele mele carnoase, continua sa arda.
- Am venit! Imi spune zambind pe sub mustati.
Trag un fum din tigara pe jumatate arsa, o apuc cu degetele si o scot din gura. Suflu fumul in fata lui Daisuke.
-Vrei sa spui ca arat ca dracu?
-Nu! Vreau sa spun ca esti a dracu! Imi spune cu acelasi zambet pe buze si ma saruta lung.
Saruturile lui ma calmau mai mult decat o facea afurisita de tigare ce imi invada plamanii cu fumul ei dens, apoi obligandu-ma sa il scot. Fapt ce ma facea sa vreau sa repet procesul.
Imi duc mainile dupa gatul lui si inchid din nou ochii. Simt cum mana dreapta a lui imi masa usor una din fese iar limba lui se juca cu a mea. Ii aud bataile inimii ce sunt un pic accelerate, pieptul meu fiind lipit de al lui dandu-mi o senzatie de siguranta. Inimile noastre practic se ating. Continui sa ma intreb unde a fost? De ce a plecat de langa mine? De ce i-a luat atata sa se intoarca? Imi place asa de mult sa il simt asa de aproape, nevrand sa ma mai despart niciodata de el. Bataile inimii lui imi face inima sa vrea sa bata si ea la fel de puternic, neluandu-i mult timp sa se intample asta. As vrea atat de mult sa il am mereu langa mine, sa il simt la fel ca si acum.
Sarutul se rupe, facandu-ma sa ma trezesc din nou la realitate. Imi musca usor buza inferioara privindu-ma fara sa clipeasca.
- Mi-a fost dor de tine! Imi spune pe un ton cald trecandu-si degetele la fel de palide ca ale mele, prin parul meu scurt si negru. De ce sunt asa de nervoasa in preajma unelor persoane? Oare sunt chiar asa de geloasa? Dar de ce? Stiu foarte bine ca Daisuke nu s-a sarutat cu Masaru, si nici pe Aiumy nu a sarutat-o. Doar ea l-a sarutat. Si stiu si faptul ca Daisuke ma iubeste dar chiar si asa ma intreb de ce ma enervez prea repede. Ma gandesc ca poate o fii din cauza faptului ca ii vad asa de calmi si perversi. Dar oare eu nu sunt la fel de perversa? Sau am nevoie de o doza de bere ca sa devin ca ei? Ma ¨inchin¨ singura de tampeniile pe care mi le pot spune. E indeajuns ca ei sa fie asa, nu trebuie sa mai fiu si eu.
Simt o respiratie calda in urechea mea ce imi face pielea de gaina. Daisuke incepu sa imi sopteasca ceva in soapta:
-Mirosi frumos! Ca intotdeauna! Ce zici sa facem o baie impreuna?
- Nu! Du-te si fa cu Masaru!
- Nu are sens cu el! Are sanii prea plati!
-Asa ii voi avea si eu daca ma mai strangi mult in brate! Surad eu. Si in plus…nu ar trebui sa il ascultam pe Masaru? Sa stabilim daca este bun sau nu?
Daisuke ma slabeste usor dar nu imi da drumul de la mijloc. Privii in incaperea, spre surprinderea mea, acum goala. Doar eu si Daisuke mai eram acolo, proptiti in picioare, aproape de arcada. Ce ciudat! Nici nu am observat cand s-a facut liniste in camera, defapt, pentru mine nu s-a facut deloc liniste, inca mai aud in urechii, bataile de inima a lui Daisuke si respiratia lui calda.
Mai bine spus nici nu am observant cand Aiumy si Masaru au iesit din camera, daca stau bine si ma gandesc. Nici nu-mi amintesc sa ii fii auzit cand vorbeau sau daca si-au vorbit macar. Nu-mi amintesc daca i-am vazut impreuna. Eram asa de prinsa cu Daisuke, cu saruturile lui, mangaierile tandre si bataile de inima incat am uitat de ceea ce se intampla in jurul meu. Privesc usor confuza in jur, il privesc intrebatoare pe Daisuke:
- Crezi ca ar trebui sa-i gasim inainte sa-l violeze? Intreb privindu-l stramb.
- Nu crezi ca deja l-a violat?
Fac ochii mari si scutur din cap. Il privesc usor agitata. Cand naiba au plecat astia doi din sufragerie? Nici macar nu am auzit strigatele de ajutor ale lui Masaru. Oare l-a omorat inainte sau l-a drogat? Cu ce l-a mai tentat? Ce i-o fii promis Aiumy de l-a facut sa mearga cu ea? Parca mi-as face cruce in gand, ma gandesc ca Aiumy nu o fii ajuns chiar asa. Este nebuna dar nu cred ca este chiar asa de nebuna incat sa ii faca ceva lui Masaru. Sau poate vrea sa se razbune pentru faptul ca i-am turnat bere in par, distrugandu-mi visurile. Inghit in sec repetandu-mi ca trebuie sa o gasesc pe Aiumy si sa ii tabacesc fundul daca s-a atins cumva de un fir de par de-al tobosarului.

Multumesc pentru comentariu^_^ Am venit cu urmatorul capitol si sper sa va placa. Astept comentarii sa stiu daca este bine cum descriu sa daca gresesc undeva^_^ So....next chapter:


Cap. 3

Simt cum aerul racoros incepe din nou sa se plimbe pe langa mine, trecand prin bluza albastra subtire, fara maneca si usor larga. Nu mai aud bataile de inima ale lui Daisuke, iar respiratia lui o aud din ce in ce mai putin. Poate este din cauza ca mi-a dat drumul de la mijloc. Simt cum mana lui o prinde pe a mea, imi ia tigarea din mana stanga si o baga in gura tragand un fum privindu-ma. Eu il privesc calma desi, pe dinauntru mai aveam putin si daramam totul in jurul meu. Ma priveste la fel de calm, se intoarce pe calcai si porneste inainte tinand gentil tigarea intre buze. Datorita mainii lui ce parca era lipita de a mea inaintez si eu. De ce merg asa de incet incat Daisuke e cel care merge inainte? Cred ca este din cauza ca ma gandesc unde ar fii putut pleca cei doi. Ma intreb de ce ma ingrijorez atat, la urma urmei nu mi-ar parea rau daca Aiumy i-ar face ceva lui Masaru daca nu este bun la tobe, dar parca ma trazesc cu vreun copoi in fata usii comentand niste lucruri in limba martiana, iar eu apoi sa-i trantesc usa in fata spunandu-i sa mai exerseze vorbitul de pe pamant. Ori sora mea sa ajunga pe la scoala de corectie, dar stai asa, sormea nu mai e minora asa ca nu va ajunge la scoala de corectie ci la puscarie. Nu ar fii o idee rea avand in vedere ca as scapa de toata agitatia de prin casa, dar parca ar fii prea liniste. Sau probabil ca nu daca i se da voie sa foloseasca telefonul.
Raman ca traznita de fulger gandindu-ma ca daca ea ar patii ceva atunci ar trebui sa gasim un chitarist si un tobosar! Lucru ce ar fii si mai groaznic decat sa scap de ea desii idea imi rasuna prin minte ca un dracusor ce iti tot repeta sa faci un lucru.
Il strang pe Daisuke de mana si o iau eu inainte val vartej. Il aud cum tot imi spune ce naiba am, ca nu am de ce sa inaintez asa, as putea sa fac rugaciunea in timp ce urcam scariile. Mormai ceva printre dinti despre rugaciunea lui si inaintez pe scarii, o iau la dreapta si tragandu-l dupa mine pe Daisuke am intrat ca disperata in toate camerele, trantind usile de perete. Unde dracu s-au bagat aia? Incep sa tremur de nervii si sa mormai printre dinti cateva injuraturi. Timp in care Daisuke merge linistit tragand cate un fum de tigara din cand in cand. Imi spune ca ar trebui sa ma calmez, daca s-o fii intamplat ceva este intre Aiumy si Masaru, e treaba lor ce fac intre ei. Nu il ascult si continui sa inaintez, desii vorbele lui ma pusesera pe ganduri. Avea dreptate intr-un fel, ceea ce era intre Aiumy si pustiul ii interesa doar pe ei, iar Aiumy poate ajunge sa iubeasca pe cineva daca vrea dar daca nu e in stare? Sau daca pustiul acela e mai inselator decat arata? Pare un pusti destul de bun, nu cred ca ar face ceva dar niciodata nu m-am luat dupa aparente, ci dupa cum este o persoana. Asa ca….trebuie sa ma ingrijorez si sa ma asigur ca sunt bine.
Ma opresc brusc. Daisuke ma priveste usor confuz, cu acelasi aer calm trage din nou un fum iar tigarea arse complet, o stinge de un perete si o arunca pe jos. Il ignor stiind ca ii voi spune ceva despre asta mai incolo, inchid ochii ascultand prin linistea ce se lasara asupra amandurora. O liniste ce ma inspaimanta mai rau decat o face Daisuke cand vine cu cate un cadou. Am cautat prin fiecare camera de la etaj, nu aud nimic, continui sa ma intreb unde pot fii. Dau ochii peste cap si imi dau o palma peste frunte. Acum realizez cat de proasta pot fii, cum de nu m-am gandit la locul acela? Cred ca locul acela, de la subsol e cel mai potrivit. Este o camera cu peretii bleo, izolata acustic. Camera a fost amenajata de mine si Daisuke acum un an, l-am numit studioul nostru pentru a exersa. Acolo sunt doar o canapea pe peretele de langa usa, paralel cu ea sunt instrumentele muzicale frumos aranjate si prin frumos aranjate vreau sa zic ca probabil putrezite. Nimeni nu se aseaza pe canapeaua din anii 1900 toamna cumparata de mama probabil tot in aceiasi ani. Iar de instrumente ma ating cel mai des eu si Daisuke. De cele mai multe ori ne aprindem cate o tigara si aruncam smocurile pe jos, noroc cu Aiumy care este mai organizata si strange. Probabil s-ar putea spune prea organizata pentru ca de cele mai multe ori te exaspereaza cu curatenia ei. Cateodata ma intreb de ce nu se face avocat, cu regulile ei si cu tupeul pe care il are ar fii perfecta pentru postul asta dar nu cred ca ar face ea asta, mai bine ar muri decat sa renunte la porcariile alea de seriale.
Deschid ochii si cobor din nou scariile, fac la stanga holului si deschid usa de sub scarii. Raman muta si impietrita. Nasul meu este gadilat de un miros placut de lavantica combinat cu mirosul fumului de tigara. Dar mai important, urechiile mele isi deschid singure timpanele pentru a asculta si mai mult, cu mai multa atentie acele tobe ce sunau puternic de jos din camera. Ceea ce aud imi da un sentiment de placere de parca as vrea sa cobor in graba scariile sa prind in mana chitara, sa imi trec degetele peste corzile ei si sa incep sa cant orice muzica imi trece prin minte. Trupul meu sta nemiscat, ascultand cu atentie acele note muzicale, imi dau brusc seama ca tobele au inceput sa fie frumos acompaniate de notele muzicale ale unei chitari cunoscute. Sunetul celor doua, impreuna, te facea sa sari in sus de energie dar nu inteleg de ce corpul meu nu face asta, inima imi bate puternic, ochii mei sunt scosi din orbita. Zici ca sunt o statuie in carne si oase. Simt o mana ce trece pe langa gatul meu, punandu-si palma pe umarul drept. Ma trezesc la realitate si privesc palma palida. Imi intorc privirea spre stanga si il vad pe Daisuke zambind satisfacut, sprijinindu-se usor de mine. Ma intreaba cat am de gand sa stau proptita in tocul usii ca o statuie sau daca am de gand sa cobor odata jos si sa le dau o mama de bataie asa cum vroiam. Surad diabolic fapt ce ii da o senzatie de placere lui Daisuke. Il iau de mana si cobor in graba scariile usor prafuite, din fier ce scoteau cate un sunet de fiecare data cand cineva trece pe ele. Dar de data asta sunetul lor a fost acoperit de catre sunetul chitarei si al tobei. Ne oprim amandoi in capatul scariilor privindu-i pe cei doi pierduti ce parca se iluminara ca un bec ce abia este aprins de intrerupator, dand drumul la sutele de volti ce dau energie firelor subtiri din sticla rotunda al acesteia. In acest moment intrerupatorul fiind eu si brunetul, ceea ce imi da o senzatie de iritatie dar il ignor imediat incercand sa ma concentrez asupra muzicii.
Eu si Daisuke continuam sa stam privindu-i. Pe fata mea am o expresie calma dar uimita, iubitul meu continua sa ma tina cu o mana de umar privindu-i pe cei doi amuzat si usor fericit. Imi venea sa-i spun sa nu se mai sprijine de mine ca de o masina BMW nou cumparata dar il ignor privindu-l atenta pe Masaru. Se pare ca pustiul asta canta chiar foarte bine la tobe, chiar mai bine decat arata. Daca si-ar schimba putin look-ul cred ca ar devenii super-star pentru fete si femei. Pot spune ca asta e o surpriza pentru mine, una foarte placuta. Si al doilea fapt ce m-a surprins la fel de placut a fost faptul ca Aiumy s-a deranjat sa cante si faptul cum canta se imbina perfect cu stilul pustiului. Muzica se oprii trezindu-ma la realitate. Cei doi ne privesc fara sa zica nimic, asteptand ca noi sa spunem ceva. In incapere se lasa o liniste ce face sa le creasca bataile de inima celor doi. Linistea fu sparta de pasii mei ce inaintau pe podeaua putin prafuita. Ma opresc in fata lui Aiumy cu o privire ucigasa. Masaru inghitii in sec si se ridica de la tobe venind langa noi:
- Akie, imi cer scuze, ne-am gandit ca ar fii o idee buna venind aici sa exersam avand in vedere ca tu si Daisuke erati ocupati. Inteleg daca nu iti place dar nu trebuie sa te enervezi. Te rog, calmeaza-te! Imi spune tremurat privindu-ma. Il privesc cu coada ochiului apoi imi indrept din nou privirea spre Aiumy.
- Sa nu ma mai sperii asa femeie! Ma rastesc la ea in timp ce aceasta ma priveste total pe dinafara; Anunta si tu cand pleci! Lasa un bilet! ¨Vezi ca am plecat la dracu sa exersam cu studioul Iadului¨ Sau ceva de genul dar nu pleca fara sa spui nimic!
Daisuke isi drese vocea facandu-ne sa ne intoarcem privirea spre el.
- Aiumy, Akie credea ca o sa-l violezi pe Masaru!
In momentul urmator pe blonda o bufni rasul, Masaru chicoti privind-o pe Aiumy.
-Akie! Cred ca te-ai uitat prea mult la telenovele! Imi spune incercand sa se calmeze, si sa tina chitara cum trebuie in maini. Raman stupefiata cand o aud, o privesc urat. Fetita asta si-a pierdut mintile complet sau ce? Ce dracu a patit? I-a infundat complet creierii chitara? Asta daca are. Nici nu ma mira, dupa atata timp in care nu a mai cantat la ea, saracile timpane s-au dezobisnuit. Ma cuprinde iarasi aceiasi stare de neliniste, vrand sa ii bag chitara aia pe gat dar ma gandesc ca nu ar fii o idee buna. Desi faptul ca de fiecare data cand va vorbi pe gura ei vor iesi note muzicale imi convine mai mult decat vocea.
-Scuze dar nu eu sunt cea care isi lipeste ochii de ecranul televizorului uitandu-se la lucruri ce iti goles cerierul! Asta e rolul tau! Si la cat de nebuna si frustrata sexual te stiu te cred in stare de orice! Spun eu incercand sa ma calmez. Il aud pe Daisuke cum venii langa Masaru ce ne privea complet pe dinafara discutiei:
- Nu-ti face griji! Asa vorbesc ele doua mereu. Nu te speria ca sunt asa de nebune dar sunt asa din plictiseala. Ii spune amuzat iar Masaru chicoti amuzat si clatina din cap. Il privesc pe Daisuke.
- Cine e nebun? Intreb fulgerator, cei doi inghitira in sec. Daisuke schita un zambet si il lua de incheietura pe Masaru tragandu-l dupa el.
- Asadar….hai sa povestim mai multe la o bere! Ii spune el zambind si inaintand.
- Hei pustiule! Spun calm facandu-i sa se opreasca si toti din inacapere isi indreapta privirea spre mine fara sa zica nimic, privindu-ma precipitati; Bine ai venit in trupa Tamed!
Spun privindu-l la fel de calma, ma caut prin buzunare si scot pachetul de tigari impreuna cu bricheta. Dinauntru scot o tigara si o aprind punand-o intre buze, trag un fum si imi dau seama ca in incapere s-a lasat o liniste apasatoare. Observ cum toti aveau privirea fixata pe mine, Daisuke zambi finut fara sa spuna nimic. Masaru ma privea cuprins de o fericire iesita din común iar Aiumy cu aceiasi privire. Ma intreb de ce dracu au ramas ca prostii uitandu-se la mine ca la ceva nou. Chiar asa de multa fericire le-a adus lor faptul ca l-am acceptat pe Masaru in trupa la fel ca si mie cand am ascultat cum canta? Ce-i drept, canta destul de frumos pustiul, ma intreb daca o canta la fel de frumos si cu toti cei din trupa. Ii privesc continuand sa fumez fara sa zic nimic, imi place intr-un fel linistea asta dar ma si irita foarte mult. Il studiez pe pusti care ramasese fara cuvinte:
- Multumesc mult! Am sa dau ce am mai bun din mine, nu o sa regretati! Ne spune entuziasmat dar fara sa-si ia privirea de la mine.
- Nu face promisiuni pe care nu le poti tine! Si nu imi multumi! Inca mai avem mult de lucru! Ii spun calma, simt cum doua brate ma prind din spate strangandu-ma puternic. Simt ceva din lemn, ce sta intre mine si corpul ce ma imbratiseaza. Imi intorc privirea tinand intre buze tigarea si o vad pe Aiumy, ea este cea care ma imbratiseaza. O privesc intrebatoare:
- Te simti bine sau ai tras ceva pe nas? Ii spun impingand-o insa continua sa ma priveasca vesela; De ce te uiti asa la mine? De cand iti pasa tie asa de mult de trupa?
- De moment….nu imi pasa asa de mult de trupa, dar acum avem un motiv de sarbatorire!
Imi spune entuziasmata, lasa chitara neagra la locul ei pe perete si se intoarce spre noi. Trece pe langa mine si se opreste in fata lui Daisuke si Masaru. Ii ia de brate si ii trage dupa ea spre scari. Ii privesc amuzata, starea mea de nervozitate mi-a trecut, ma simt mai bine de cand i-am auzit pe cei doi cum canta. Iarasi am presimtirea ca lucrurile se vor schimba, dar pana atunci, sa sarbatorim.

Hello zozy. Ma bucur ca ai postat asa de repede la fic, si imi place noul tau stil de a descrie. Difera putin de vechiul stil, dar nici acela nu este de lepadat. Imi plac ambele la fel de mult. Despre poveste, ce sa spun? e foarte buna din punct de vedere literar, cu gramatica vad ca nu mai sunt probleme, adica sunt foarte putine greseli gramaticale. Dar am un singur lucru de obiectat: nu inteleg de ce apare atat de des cuvantul ala pe care stii tu ca il urasc de moarte. Cred ca ti-ai dat seama la ce ma refer. Nu vreau sa te superi pe mine, dar mi se pare deranjant. Ai putea sa-l inlocuiesti cu ceva mai putin dur. Inteleg ca daca este folosit poate ii scoate mai mult in relief caracterul dur al lui Akie, dar mi se pare prea urat.
In rest, nicio obiectie, greseli chiar nu am mai vazut si totul merge bine. Descrii foarte bine intamplarile, cu o usoara tenta de oralitate (impresia de vorbire "fata-n fata" din partea povestitorului catre cititor), care da foarte bine. Stilul, cum am mai spus este foarte bun din punct de vedere al literaturii, si este original si inovator (si stilul si ficul).
Succes in continuare zozy si abia astept nextu'.

off: mi-a foarte dor de tine, abia astept sa vorbim, daca vrei, plz, lasa-mi si mie un mesaj cand poti sa-mi spui cam in ce zile poti sa intri ca sa mai vorbim. Eu pot de obicei duminica. Te pup si mi-e dor de tine :*:*>:D<:X

Multumesc pentru comment zozy, ti-am explicat pe mess cum este cu cuvantul ala. Si nu, nu mai deranjat :) Ma bucur foarte mult ca iti place noul meu stil, sper sa iti placa in continuare fiindca cateodata nici nu stiu cum sa scriu :( In legatura cu mesajul, ti l-am lasat tot pe mess. Multumesc celor care citesc ficul, sper sa va placa in continuare. Oricum, aici e urmatorul capitol :* :



Cap.4
Inaintez agale pe podeaua din lemn, spargand linistea ce se lasase in incapere dupa ce cei trei urcara in graba scariile, bine, Aiumy era cea grabita tragandu-i si pe Daisuke si Masaru dupa ea.
Ma opresc in capatul scariilor si mai arunc o privire asupra instrumentelor usor melancolica si fericita. Trag un fum de tigara, o apuc cu degetele si o scot dintre buze. Suflu pe gura fumul dar fara sa bag inapoi capatul tigarii in gura, o tin in mana privind instrumentele.
Aici a inceput totul, pasiunea catre muzica si cea de a face o trupa. Inca imi aduc aminte vocile parintiilor usor ridicate ce se impotriveau sa fac locul asta. Atunci nu intelegeam de ce nu vroiau sa transform subsolul intr-un studiou, desi subsolul era mult mai prapadit decat este acum. Paianjeni prin colturi, miros de mucegai, un aer inchis si multa mobila plina de praf si vechime, ce acum zace pe undeva prin pod. Acum inteleg, le era teama ca o sa ma piarda, stiau ca o sa mearga la Tokyo iar eu o sa refuz sa merg cu idea mea, pentru ei, stupida. Insa degeaba au incercat sa ma convinga sa nu fac studioul, daca nu era studioul era Daisuke si tot nu mergeam. Mi-aduc aminte ca o zii intreaga am tipat unii la altii despre tema asta, inca ii multumesc lui Aiumy ca si ea a vrut sa faca studioul…dar daca ma gandesc mai bine ii multumesc lui Dumnezeu ca a luminat-o si pe ea macar o singura data in viata ei. Mi-aduc aminte ca eu, mama si tata eram in bucatarie si discutam. O discutie atat de frumoasa incat preferam sa le dau cate streang amandurora, sa fac floricele si sa ii privesc cum amandoi isi fac un lant de gat impreuna cu biga din pod, daca m-ar fii rugat frumos ii si leganam.
Era o seara de vara, usor racoroasa, tipetele se auzeau din bucatarie in toata casa. Eu ma rasteam la parintii mei neintelegand de ce nu imi da voie sa cant, daca nu imi da voie sa cant in camera atunci sa ma lase sa fac studioul. Ce ii deranja atat? Le-am promis ca nu o sa le folosesc banii ca sa fac studioul, ca o sa ma angajez si o sa strang banii ca sa cumpar instrumentele insa nici in ruptul capului nu vroiau sa ma lase. Sunt sigura ca daca una din surorile melea r fii zis ceva despre asta ei sigur erau de acord. Am uitat sa mentionez ca mai am inca o sora de 8 ani, acum, pe atunci avea in jur de 7 ani. Inca o alta scorpie pe care probabil va jur, ca nu ati vrea sa o cunoasteti….este cel mai mare cosmar al meu, in special cand vrea sa se joace cu mine. Inca ma bucur ca parintii au luat-o cu ei in Tokyo.
Si am avut dreptate, puteam sa jur ca daca una din surorile mele le-ar fii cerut asta ar fi fost de acord, poate nu erau de acord cu mine fiindca nu aveam note bune la scoala, dar ce rost sa inveti din moment ce nu vrei sa iti faci o cariera in tampeniile care te invata la scoala? Ei nu intelegeau asta si o tineau pe a lor. Era 7 seara si deja aveam o ora de cand discutam tema asta, facusem cateva pauze intre discutii ca sa ne mai calmam dar degeaba, nervii reveneau. Intotdeauna mi s-a spus ca seman la nervii cu tata insa tata nega asta, ca el nu este asa ci este mai calm si avea dreptate….nimeni din familia mea nu se enerveaza asa de repede ca mine. Dupa 10 minute am auzit o voce in spatele nostru, din cauza tipetelor nici nu auzisem cand se deschise usa sau cand se inchise. M-am intors si Aiumy tocmai venise, cuvintele ei ma lasasera muta. Le-a spus parintiilor ca si ea vrea sa faca parte din trupa, ca v-a ajuta cu amenajatul camerei si formarea trupei. Lucrul acela m-a surprins pentru ca ei nu prea ii placea muzica. Parintii mei au acceptat si ne-au spus ca sa facem ce vrem, ei nu se mai baga si e treaba noastra cum vom amenaja studioul, cum vom strange banii sau cum vom face trupa. Le-am spus ca asta era idea, ca putin imi pasa de ceea ce zic ei fiindca daca nu faceam studioul acasa il faceam altundeva, si era normal ca pe ei sa nu ii intereseze….desi intr-un fel vroiam ca parintii nostrii sa vada cat de talentati suntem. Lucrurile alea le-am spus la nervii, desii intr-un fel nu regret ce am spus, intr-o zi, lor o sa le para rau ca nu mi-au dat voie de la bun inceput sa creez studioul. In loc sa-i multumesc lui Aiumy, o trasesem dupa mine intr-o camera intreband-o de ce vrea sa ma ajute, ea mi-a raspuns ca si ea s-a saturat de scoala, vrea sa-si traiasca viata mai intens decat cu nasul prin cartii si avea incredere ca eu voi reusi sa ii indeplinesc dorinta aia. Cuvintele ei ma lasasera muta, nestiind ce sa mai zic sau ce sa mai fac, nici macar nu am apucat sa-i multumesc, dar m-am gandit ca nu am de ce sa-i multumesc din cuvinte, o sa-i multumesc mai incolo cand ii voi indeplini visul. Timp de o luna, eu, Aiumy si Daisuke am lucrat impreuna la un restaurant pentru a castiga banii necesari pentru instrumente, cateodata mai lipseam de la scoala, si prin cateodata aproape zilnic. Poate a fost din cauza ca vroiam sa ma razbun pe parinti fiindca nu m-au lasat sa fac studioul si ca ascultau mai mult de celelalte surori decat de mine. Intr-un final am reusit sa facem studioul, nu e chiar mare lucru dar lucrurile mari incep de la lucrui mici.
Simt ceva rece, ce pare de tinichea pe spatele meu, usor ud. Tresar si fac un pas in fata incat sa nu mai simt rece pe spate. Ma intorc si il vad pe Daisuke cum tine in mana o doza de bere, parca suspendata in aer.
- Te-ai trezi frumoasa din padurea vestejita? Ma intreab sarcastic, il privesc stramb si surad usor. Intind mana dreapta sa iau doza de bere insa el isi retrase mana privindu-ma senin. Sa inteleg ca are chef de joaca sau ce?
- Nu mi-ai raspuns! Imi spune la fel de senin.
- Da´ tu te-ai trezit uratul din padurea inflorita? Ii raspund eu bagand tigarea in gura si tragand un fum. Aud pasii lui Daisuke cum inainteaza un pas pana cand ajunge la cativa cm de mine. Ma priveste adanc in ochii in timp ce si eu fac la fel, scot tigarea din gura si suflu fumul intr-o parte, insa fara sa-mi iau privirea de la el. Acesta se opreste la cativa milimetri de buzele mele, simt cum inima incepe sa imi bata mai repede, sunandu-mi in urechi.
- Eu m-am trezit de cand te-am sarutat! Imi sopteste zambind pe sub mustati; Vrei o floare? Ma intreaba indepartandu-se usor si fluturand in aer doza. Prind repede doza in mana si o deschid auzindu-se cum aerul comprimat dinauntru facu contact cu aerul de afara. Cand vreau sa duc doza la gura simt o mana ce ma apuca de mijloc si ma trage langa corpul cald al jumatatii mele. Ii simt buzele dulci si moi peste ale mele, incep sa ma joc cu limba lui. Inchid ochii savurand momentul . Imi duc mainile, in una tineam tigarea si in cealalta doza, dupa gatul lui. Ii aud din nou bataile inimii, simt cum sunt purtata din nou parca pe alt taram. Ma intreb….de ce mereu ma simt intr-o alta lume in saruturile lui Daisuke? O lume atat de placuta incat nu as vrea sa se rupa niciodata saruturile. As vrea sa imi sarute din nou tot corpul, inebunindu-ma complet, imbatandu-ma in placere mai mult decat atunci cand beau bere. Insa momentul asta se rupe repede, dar Daisuke nu se indeparteaza de mine, isi lipeste fruntea de a mea. Imi vine sa mormai cateva injuraturi:
- Ai putea cel putin sa imi multumesti! Esti cam aeriana zilele astea si nervoasa de orice te trezeste la realitate… Imi sopteste insa ii astup gura cu un alt sarut. De ce dracu trebuie sa vorbeasca? Nu a auzit de vorba multa saracia omului? Poate vorbi cat vrea cand ne intoarcem sus la Aiumy si Masaru, dar sa ma lase sa ii iau lipiciul dulce dupa buzele lui.
Dupa cate-va secunde de sarut ce mi s-au parut anii, acesta se rupe din nou. Imi trec degetele prin parul lui privindu-l adanc in ochii. Simt cum ma ia de mana stanga fara sa-mi zica nimic, se intoarce si incepe sa urce scariile, inaintez si eu in liniste. Imi trec degetele de la mana dreapta peste buze, lichidul de pe doza ce odata era gheata se transforma acum in apa ce se incalzi usor din cauza caldurii corpului meu. Acum aud scartaiturile ce le scot scariile la pasii nostri pe scariile din fier ce au obiceiul sa ma scoata din sarite. Ajungem sus, observ ca usa ramasese deschisa insa o inchid imediat ce iesim. Mai facem cativa pasi ajungand din nou in sufragerie, prin arcada. Pe partea dreapta este un zid cu o alta arcada ce da in bucatarie, in fata mea este mobila, rafturile pe care stau diferite lucruri, cum ar fii combina gri sau cutia neagra, asa numita televizor. In mijlocul sufrageriei e o masuta mica din sticla, langa ea o canapea crem, langa canapeaua crem sunt cele doua fotolii tot crem, puse cate unul in capatul canapelei. Ma intreb de ce imi racesc gura explicand toate astea, sau mai bine zis mintea, niciodata nu am stiut sa explic cum trebuie lucrurile. Probabil deja v-am ametit cu tot ceea ce v-am spus insa singurul lucru principal este canapeaua si masuta ce sunt in mijlocul sufrageriei. Pustiul si Aiumy stateau la masuta, fata in fata. Pe masuta din sticla sunt doua doze de beri, o scrumiera si pachetul de tigari.
Acestia isi intorc capul spre noi cand ne vad apropriindu-ne.
- Daisukeeee!!!! Il striga vesela Aiumy facandu-i cu mana de parca ar fii la celalalt capat al pamantului. Probabil acolo ar fii fost daca mai imi spunea in momentul acela ca s-a mai sarutat cu cineva, chit ca nu era adevarat. Ne asezam si noi tot fata in fata. Aiumy statea cu spatele la televizor, eu cu spatele la fotoliu, Masaru cu spatele la canapea si Daisuke cu spatele la celalalt fotoliu. Las tigarea aproape arsa in scrumiera, ma intreb cand s-a ars asa de repede din moment ce abia au trecut 5 minute de cand mi-am aprins-o.
O vad pe Aiumy cum il imbratiseaza strans pe Daisuke care o tot intreaba cat a apucat sa bea iar Masaru incearca sa o dezlipeasca pe Aiumy de Daisuke. Ii privesc fara sa zic nimic, probabil Aiumy incearca sa vada cum este celalalt capat al pamantului sau vrea sa faca cunostiinta cu strabunica noastra din lumea cealalta.
- Aiumy! Ma sufoci! Imi este indeajuns Akie cand vrea sa ma omoare, nu vreau sa mai incerce si altcineva sa ma omoare! Ii spune Daisuke precipitat incercand sa o dezlipeasca insa parca s-ar fi lipit de el mai rau decat ar faceo superglue.
- Nu-ti face griji iubire….am sa vin la inmormantarea ta si am sa-ti cant balada celor trei betivi! Ii spune cu un zambet pe buze.
- Nu vei fii invitata daca ma omori! Am sa te bantui toata viata ta!
- Serios? Putem juca si poker? Intreaba ea vesela dandu-i drumul si privindu-l. Ce zici de poker pe dezbracate?
-Voi fii mort!
- Pai nu-i nimic! Il dezbraci pe Masaru daca nu acepta! Spune la fel de vesela.
-Aiumy! Eu nu joc poker! Ii spune Masaru sec, fapt la care Aiumy il priveste intrebatoare.
-Cine a spus ca trebuie sa joci? Tu vei fii mascota care se va dezbraca in locul celorlalti!
- Ceeee?? Nu ma lua drept mascota! Nu sunt un catel!
- Hmmm….cutu, cutu! Aici mami! Daca mai vrei bere vino si ia-o! Spun eu fluturandu-i doza de bere pe la nas. Pustiul ma priveste cu niste ochii inocenti.
- Nu si tu Akie…. Imi spune usor mierloit.
- Nu-ti face griji! Cred ca e din cauza otravii din bere! Am uitat ca cei de la magazin m-au avertizat ce se intampla in caz ca se bea prea multa! Le spun privind doza de bere. Observ ca s-a lasat o liniste mormantala in sufragerie. Imi ridic privirea si observ cum toti au ramas ca trazniti de fulger. Ma bufneste rasul in timp ce ei se uita unul la altul confuzi. O vad printre lacrimi de ras pe Aiumy, cum incearca sa-si bage degetele pe gat. Nu mai pot sa zic nimic.

Of,of,of....am asteptat cam vreo 2 saptamani si nici macar un comment desi am 400 si ceva de vizionari? :zuppy03: Vad ca lenea e cam mare pe aici, ma rog, eu am venit cu urmatorul capitol si sper sa nu fie dublu-posting fiindca a trecut ceva timp de la ultima postare! Asa ca...next chapter:

Cap. 5
Nu mai pot sa zic nimic din cauza rasului. Nu ma intreb de ce au ramas ca trazniti de fulger, fiindca ar fii doua cauze, 1. Chiar i-a traznit fulgerul, insa nu am eu norocul asta. Si 2. Chiar m-au crezut. In toata sufrageria se aude doar rasul meu. Parca ar fii o scena dintr-un film in care personajelor li se da o stire noua si toti raman socati. Inca o vad pe Aiumy cum isi baga degetele pe gat, Daisuke o prinde repede de incheietura si o opreste:
-Hahaha…..Spune ironic Daisuke in timp ce eu incerc sa ma calmez.
- Akie! Te rog, nu ne mai speria asa! Chiar te-am crezut! Imi spune Masaru parca tremurand. Aiumy imi arunca priviri ucigase, incat mie asa de rau imi pare ca nu poate omori cu privirea incat nu mai pot de ras.
- Ai inebunit femeie? Incerci sa ne omori sau ce? Imi striga Aiumy.
- De unde stii ca sunt femeie? O intreb oprindu-ma din ras si privind-o fix in ochii.
-Din cauza strigatelor care le faci cand ramane Daisuke noaptea aici! Imi raspunde ea fapt la care eu o privesc intrebatoare, Masaru ramane fara cuvinte iar Daisuke ia tigarea calm si o baga in gura.
- Ofticoas-o! Scot limba ca copii mici, punandu-mi mainile in san. Parca m-ar bufni rasul la scena asta dar totusi, ma intreb, chiar asa sa fie? Chiar asa sa fac? Nu-mi amintesc niciodata sa fii gemut asa de tare. Sau poate ca o fii ascultat pe la usa sau peretii, o cred in stare.
O privesc cu coada ochiului, in timp ce ea ma priveste cu un zambet pe sub mustati. Daisuke fumeaza privindu-ne amuzat. Masaru isi da o palma peste frunte si ofteaza. Nu cred ca e obisnuit cu lume atat de nebuna ca noi si asa de directa. Nici eu nu eram inainte prea directa, subliniez prea. Dar adevarul e ca imi place sa fiu asa. Iarasi s-a lasat linistea in incapere, alt lucru care nu imi place, cel putin atunci cand sunt cu cineva. Imi intorc privirea spre Masaru:
-Asadar....povesteste-ne mai multe despre tine! Familie? Prieteni? Iubita? De cat timp canti? Cand ai facut-o ultima data?
In momentul acela Aiumy scuipa berea pe masa, facandu-l pe Masaru sa-si intoarca privirea stupefiata spre ea. Si de asemenea si privirea mea entuziasmata si usor confuza. Aiumy tranti doza de bere pe masa cu putere:
- Ai inebunit? Ce interogatoriu e asta? Defapt…ce fel de intrebare e ¨Cand ai facut-o ultima data?¨ ??? Ma intreaba blonda privindu-ma.
-Ce intrebare? L-am intrebat de cand nu a mai cantat! Unde ti-e gandul? Intreb clatinand din cap, desi ma amuzase destul de mult, inercand sa nu rad.
- La acelasi lucru! Zambeste ea stupid de parca cineva ar fi crezut-o.
-Mincinoas-o! Spun incrucisandu-mi mainile.
Daisuke surade si clatina din cap, il priveste pe Masaru usor amuzat:
- Nu te speria de ele! Te vei obisnui repede cu comportamentul lor. Sunt asa doar din plictiseala si fiindca asa vor! Akie e cea nebuna, iritata de multe lucruri, retrasa, directa, indiferenta….dar are un suflet mare!
II spune acestuia, fapt la care Masaru zambeste usor senin. Il privesc stramb pe Daisuke, ridicand cate o spranceana. De cand e el ¨Domnul sincer care spune totul?¨. Daca stau bines a ma gandesc parca e mai calm de cand a venit sau poate e doar obosit. Abia astept sa incep interogatoriul in camera, nu stiu de ce dar sunt tare curioasa pe unde a umblat zilele astea.
- Si Aiumy se aseamana mult cu Akie! Nu stiu daca am apucat sa-ti spun dar sunt surori, desi sunt cam diferite, in unele parti se aseamana. Poate asta e motivul pentru care se cearta mereu! Aiumy e mai prietenoasa, lingusitoare, lipitoare, nebuna, cateodata perversa…..dar asta o face doar in gluma! Cred! Nu am fost niciodata iubitul ei asa ca nu prea stiu. Continua acesta cu acelasi zambet pe buze, Masaru chicoteste amuzat. O privesc pe Aiumy cu coada ochiului, avea aceiasi privire ca si a mea, atintita asupra lui Daisuke….parca privindu-l de sus si intrebandu-l daca nu cumva vrea sa reverifice ceea ce a spus.
Il vad pe Masaru cum se da un pic in spate, iar Daisuke isi intoarce privirea spre noi doua parca facandu-se micut.
- Am uitat cumva sa mentionez si violenta? Ii sopteste lui Masaru.
- Cred ca da! Raspunde el parca tremurat.
- Vezi cum sunt chinuit in fiecare zi? Il priveste Daisuke cu ochii ca de catel chinuit, pe care probabil la Masaru merge, dar la noi doua nu. Iau perna de pe canapea si i-o arunc in fata. Apoi scot limba la fel de copilareste, insa ma trezesc cu aceiasi perna alba in fata. Ma ridic in picioare tinand in mana perna. El a vrut-o!
De data asta nu o mai arunc ci il lovesc cu ea insa il puse pe Masaru ca scut, si il lovesc fara sa vreau pe el. O vad pe Aiumy cum da sa il loveasca pe Daisuke cu cealalta perna insa acesta fu mai rapid si folosi ¨scutul¨ In momentul acela il lovesc eu cu perna peste cap.
- Auci! Asa deci! Doi contra unu nu e cinstit! Spune Daisuke zambind diabolic, ii da drumul lui Masaru la brate in timp ce da sa se aplece sa ia o perna, eu si blonda il lovim incercand sa il oprim. Brunetul meu lua cealalta perna si isi facu loc intre noi doua, batandu-ne cu pernele. Eu si cu blonda contra lui. Din greseala Masaru se trezi cu o perna in fata de il dezechilibra, cazand pe fotoliu. Incepem toti sa radem de faza asta. Ce batalie copilareasca! Copilareasca dar amuzanta.
Masaru se ridica de pe fotoliu cautand o alta perna ca sa se apere, gaseste alte doua tot pe canapea.
-Asta e razbunare! Ne spune el insa se trezi cu trei perne lovindu-l. Una in fata, alta pe piept, si cealalta pe burta. Dezechilibrandu-se din nou, trezindu-se pe podeaua racoroasa. Il privim razand, el ridica mana in semn de pace; Ma predau! Ma predau!
Intind mana si il ajut sa se ridice. Ne priveste amuzat in timp ce Aiumy face cativa pasi in spate si da drumul la combina la maxim. Melodia care imi bantuie placut urechiile dar intr-un fel puternic si rapid, se numeste ¨Home¨ si este cantata de catre trupa Three Days Grace, trupa mea favorita.
Imediat ce o aud incep sa sar in sus si sa dansez. Simt cum ritmul se accelereaza odata cu bataile inimii mele. Ii privesc pe cei din jurul meu si ii vad si pe ei dansand. Incep sa cant cat pot de tare:
- I´ll be coming home, just to be allowed! C´us I know you´re not there and I know that you don´t care.... I can´t hardly wate to leave this place... No matter how I try, never satisfait. This is not what I think, I better not be allowed....You always disappear, even when you´re here, this is not my home....
Ma opresc imediat cand simt ceva ud, rece, pe talpa. Imi las privirea in jos si murmur ceva printre dinti. Uitasem complet ca Aiumy scuipase berea pe masa iar acum s-a prelins pe jos. Oh shet! Covorul!
Privec covorul care era putin ud in unele parti din jurul mesei, o privesc pe Aiumy care sarea ca bezmatica prin camera si nici macar nu observase Berea. Se preface ca ar canta la chitara. O strig insa degeaba, nu ma aude din cauza muzicii. Poate ca asta era idea ca sa nu o mai aud nici eu, sa ascult muzica tare, nu stiu de ce nu m-am gandit de dinainte. Offf….fetita asta! Ma scoate din sarite cateodata!
Imi dau soseta alba jos si o las pe covor, ma indrept spre stanga si fac cativa pasi. Intru in bucatarie trecand pe sub arcada si privesc prin jur pentru o carpa. Bucataria era jumatate din gresie, atat pe pereti cat si pe jos. Deasupra dulapurilor este marmura neagra. Bucataria a fost cumparata tota cum un an asa ca presupun ca va imaginati ca bucataria este una moderna asa ca nu mai trebuie sa explic eu toate detaliile. Cel putin este cel mai curat loc din toata casa, lucru care, credeti-ma, ma surprinde si pe mine.
Fac la stanga, 3 pasi, si deschid dulapul de sub ghiuveta. Acolo sunt mai multe lucruri, buretele si solutia de spalat base. Mama nu a vrut o masina de spalat base, asa ca….. ramane de spalat la mana! Intr-un capat sunt niste carpe, iar in cealalta parte este cosul de gunoi. Iau carpele si inchid usiile de la dulapul alb. Cand imi ridic privirea observ ca telefonul negru, defapt luminita de la el, tot palpaia, de parca cineva ar suna. Insa nu pot auzi daca suna din cauza muzicii asa ca ridic receptorul si il duc la ureche. Aud o voce, sau ceva ce semana cu o voce. Imi duc un deget in urechea libera insa tot nu auzeam cum trebuie. Am iesit din bucatarie tot prin arcada, iar apoi am iesit pe usa afara, tragand usa dupa mine:
- Alo! Da! Acum va aud mai bine!
-Buna seara! Aud vocea de la celalalt capat care imi era foarte cunocuta.
- Tata? Oau! Ce surpriza! Nu ne-am mai vazut de multa vreme! Spun eu fiind destul de vesela, mai ales ca vroiam sa le dau vestea cea noua.
- Mda…de sambata trecuta!
- Serios? Ce repede trece timpul!Aolo! Deja e vineri! Spun eu dandu-mi o palma peste frunte; Nu-ti face griji! Nu am uitat ca Maine seara trebuie sa fiim acolo, vom ajunge, nu-ti face griji. Apropo, ti-am spus ca vom reusi sa avansam! Am gasit un tobosar! Spun zambind diabolic asteptand sa zica ceva cum ar fii ¨Scuze ca ne-am indoit de tine!¨ sau ¨Nu-ti face griji, vei reusi mai departe¨.
- Nu era nevoie sa-mi spui! Mi l-a prezentata Daisuke!
- Daisuke? Cand? A fost in Tokyo?
- Da, acum o zi, insa asta nu e important, ceea ce vroiam sa-ti spun este ca maine vreau sa veniti cu toti! Tu, Aiumy, Daisuke si Masaru! Am o surpriza pentru voi toti!
La cuvintele lui am ramas cu gura cascata! Parca asta era o reuniune de familie plictisitoare, nu o reuniune de trupa si familie! Incerc sa imi adun cuvintele.
- Serios? Ce surpriza?
- Daca ti-as spune n-ar mai fii surpriza! Asa ca….noapte buna si nu uita de Maine seara! Sa veniti cu totii! Imi spune scurt si imi inchide telefonul in nas. Inchid si eu si privesc receptorul negru cu ochii mari si pierduti. Ce a vrut sa zica cu o surpriza? De cand il intereseaza pe el de membrii trupei? Ce-a fost asta? Era sigur tata sau tatal meu a fost rapit de extraterestri si acum am sansa la o noua viata de familie? Du-te dracu! Urasc surprizele! Imi spun nervoasa si fara sa imi dau seama dau cu telefonul de pamant.

Buna zozy, imi cer scuze ca n-am mai trecut demult pe aici T_T. Ma bucur ca am gasit capitolele asta, chiar vroiam sa mai citesc ceva de genul, pentru ca demult nu mai citisem. Mi-a placut cum ai scris aceste capitole. Abia astept sa vad despre ce fel de surpriza este vorba :D. Dupa cum i-ai descris, parintii lui Akie nu pareau prea interesati de soarta trupei, dupa cum s-a mirat si Akie la final.
Au fost niste fraze foarte tari, care mi-au placut si m-am pus pe ras :)).
"-Te-ai trezi frumoasa din padurea vestejita?"
"cutia neagra" supranumita televizor :)) asta chiar a fost tare
"probabil Aiumy incearca sa vada cum este celalalt capat al pamantului sau vrea sa faca cunostiinta cu strabunica noastra din lumea cealalta."
Cand ai facut-o ultima data? - reactia lui Ayumi a fost blanda, cred ca nu ma opream din ras cel putin o ora la intrebarea asta (exagerez, dar oricum, a fost foarte directa Akie ;))), interesanta interpretarea pe care i-a dat-o Akie.
Mi-a placut bataia cu perne, poate candva ne vom batea si noi cu perne. Oricum, abia astept sa vorbim :D. Te pup si iti urez succes si la fic, si mai ales la scoala. Kisu >:D<:*:X

Salluutt!! Ce mai faci, Akie-chan ? Eu ... bine am trecut si eu pe la ficul tau sa-ti zic ca ai facut o treaba buna si ca vrem capitole noi cat mai curand.
Acuma ca ma lasa si pe mine sa imi dau cu parerea ca inainte nu ma lasau ce pot sa zic despre el ..... are o gramada de faze tampite ... si cat despre dialog nu este sec, este chiar bine si povestea este foarte originala. Greseli nu prea am vazut deoarece eram captiva in poveste.
Deci te pup si ne veden cand ma intorc. Te mai pup inca o data si succes in continuare cu ficul.

PS : Nu uita capitole noi ^:)^ ca daca nu b-( . PwP

Multumesc mult pentru comentarii si imi cer mii de scuze pentru intarziere dar trebuia sa scriu in plus si am cam ramas fara descrieri. Imi cer scuze dar capitolul asta nu va fii asa de plin de descrieri, sper sa nu va dezamagesc si sper sa va placa. So...next:

Cap. 6
Privesc bucatelele de plastic negru ce se desprinsera din telefon la izbitura lui cu cimentul rece. Era aproape intreg, doar carcasa se sparse. O privesc fara nicio noima, parca desprinsa de lume. Nu ma asteptam sa ma sune tata, credeam ca vrea sa imi aminteasca despre cina in familie.
Nu cred ca am apucat sa va spun dar familia mea, adica mama si tata organizeaza in fiecare sambata seara o cina de familie sau mai bine zis o cina la zoo. Cateodata inventez scuze ca sa nu vin deoarece ma plictisesc sau enervez pe acolo. Sora mea e cea entuziasmata sa-si vada parintii. Si eu sunt! Doar 5 minute, pana cand incepe tata sa vorbeasca despre afaceriile lui pe care pe mine nu ma intereseaza deloc sau mama sa povesteasca despre ce s-a mai intamplat in saptamana aia. Iar mancarea….. e destul de buna! Mama a stiut mereu sa gateasca, asta cred ca imi lipseste cel mai mult de la ea! Noroc ca Aiumy a mostenit asta ca altfel mancam pizza sau cartofi prajiti in fiecare seara sau chiar si peste zii. De obicei cumparam mancarea, nu o facem, lenea e prea mare. Dar Aiumy se mai gaseste sa mai gateasca cate ceva. Eu raman mereu oaia neagra a familiei care stie sa se enerveze repede si sa faca putine.
Simt cum aerul usor racoros de vara trece prin parul meu, ciufulindu-l un pic. Privesc cerul instelat, deja se intunecase de vreo o jumatate de ora. Ma caut putin prin buzunare pentru nenorocitele de tigari dar nu le gasesc. Murmur cate ceva printre dinti si oftez. De ce mi le-am lasat in casa? E asa de frumos afara si de linistitor incat ar fii mers una.
Ma intorc pe calcai, nu apuc sa fac niciun pas ca il vad pe Daisuke cum sta rezemat de usa, fumand calm si privindu-ma. Il privesc in ochiii lui negrii fara sa zic nimic, iar el face la fel. Trage galant un fum apoi il scoate. Il aud cum ma intreaba daca m-am calmat, aprob din cap. Oare de cat timp era acolo? A inceput sa si spioneze sau ce? Stinge tigarea calcand-o cu pantoful si se aproprie incet de mine intrebandu-ma daca cel care a sunat era cumva tatal meu. Aprob din nou din cap.
-Cum se face ca ai fost la Tokyo? Cand ai sunat ieri nu mi-ai spus nimic despre asta! Asadar…. Masaru e din Tokyo?
-Da, este din Tokyo! Si nu ti-am spus fiindca am vrut sa fie o surpriza! Stiu ca nu-ti prea plac surprizele dar am zis ca merita mai mult decat daca ti-as spune prin telefon. Si am fost la Tokyo pentru ca acolo eram sigur ca gasesc pe cineva tobosar, si in plus, mi-a spus de el un prieten de-al unui prieten. Si nu, nu am mai fost in alte parti!
Imi spune pe un ton calm, lucru care ma face intr-un fel sa fiu agitata. Nu stiu de ce dar mereu cand cineva e prea calm eu devin foarte nervoasa. Oftez din nou.
-Ai fii putut sa-mi spui! M-am ingrijorat pentru tine in tot timpul asta si tu ai sunat doar de doua ori si a fost scurta convorbirea! Ii spun pe un ton jos lasandu-mi privirea in jos insa acesta mi-o ridica incat sa il privesc din nou in ochii.
-Geloasa cumva? Surade el iar eu il privesc un pic incruntata. Nu eram geloasa, ci ingrijorata prostule! Sau poate ca eram un pic….; Oricum, am fost doar in Tokyo vizitand cativa prieteni si ei m-au pus in contact cu Masaru si de asemenea am mers si la unele case de discuri, ma gandeam ca vom avea nevoie si de un contract la un moment dat!
- De ce nu m-ai luat cu tine?
- Ce gen de surpriza ar mai fii fost daca te luam cu mine?
- Adica surpriza de Maine seara e Masaru?
- Da! O sa il dezbracam si o sa-l bagam intr-un tort imens ca apoi sa faca streptease! Nu este el surpriza! Este altceva! Si degeaba insisti ca nu iti spun ce este! Si inca ceva…..nu te-as insela! Doar pe tine te iubesc! Imi spune accentuand ultímele cuvinte iar in momentul urmator simt buzele lui moi peste ale mele. Imi duc mainile dupa gatul lui si ii raspund sarutului ce devine din ce in ce mai pasional. El isi plimba mainile pe corpul meu tragandu-ma mai aproape de el. Ma opresc incet dar intr-un fel brusc. Este o diferenta!
-Chiar daca ma iubesti asta nu inseamna ca nu te-ai putea culca cu o alta femeie! In plus….comportamentul tau rece, calm si un pic cam indiferent cam da de banuit! II spun privindu-l fix in ochii, fiind doar la cativa milimetri de fata lui.
- Ti-am spus ca nu te-as insela! Poti crede ce vrei insa nu am facut-o. Sunt doar obosit, d-aia ma comport asa! Nu te-am sunat fiindca stiam ca ti se va face dor de mine si mie de tine daca te sun prea des! Imi spune dandu-mi drumul un pic.
Inghit in sec si clatin din cap. Ce scuza buna ca sa nu suni pe cineva! Oare el nu a auzit de faptul ca cu cat suni mai mult cu atat iti pierzi mai mult dorul de aceea persoana. Prefer sa ma enerveze cu sunatul decat deloc. Imi iau mainile din jurul lui si ma desprind din imbratisare. Trec pe langa el fara sa zic nimic. Intru in casa, muzica inca se mai aude. Ii vad pe Masaru si Aiumy cum ma privesc complet confuzi insa ii ignor si urc scarile pana la mine in camera. Deschid usa si o trantesc ca sa o inchid, ma trantesc cu capul in perna. In momentul acela ar fii trebuit sa il strang de gat macar sa ma calmez, dar strang acum perna. De ce am senzatia ca ma minte? Poate o fii din cauza faptului ca dupa atatia ani m-am invatat cand minte si cand nu. Dar daca are dreptate? Daca ma enervez degeaba iar el nu a facut nimic? Imi vine sa ma dau cu capul de pereti, ochii lui….pareau asa obositi si intr-un fel reci, de parca daca i-ai atinge s-ar sparge ca si gheata cioplita. Poate era de vina noaptea, ii dadea o alta nuanta insa am mai stat cu el noaptea si nu ma privea asa. Oare l-am enervat eu? Ce am facut? Stie bine ca lucrurile astea, pana acum, erau ca un fel de gluma. Nu inteleg! Ducase sa se duca! Nici macar nu a venit dupa mine! Il doare undeva pe el, fac pariu ca e jos si bea o bere, linistit pe canapea. Sa-i in gat! Mai bine ca nu a venit, oricum, nu cred ca l-as fii crezut dar el ar fii stiut cum sa ma faca sa cred ceea ce imi spune, desi prefer sa stau asa decat sa imi zica vreo alta minciuna. Oare s-a saturat de mine?
Aiumy: Ma grabesc si opresc muzica cu o oarecare dara de regret. Ma intorc pe calcai si il privesc pe Daisuke care intra pe usa, nici macar nu ne priveste si se aseaza pe canapea calm. Imi dreg vocea incat ii atrag atentia si lui Masaru car ene priveste fara sa zica nimic. Ma pun in fata lui Daisuke cu mainile in sold.
- Ce s-a intamplat? De ce era asa nervoasa si de ce nu te duci dupa ea? Tu erai primul care se ducea dupa ea si ea dupa tine!
- Prostii de-ale ei! Si nu ma duc dupa ea fiindca nu vreau si nu as face decat sa o enervez mai rau! Imi raspunde pe un ton oarecum indiferent ceea ce ma faces a tresar. Il privesc oarecum trista.
- Cine esti si unde e Daisuke?
Ma priveste scurt si inchide ochii. Scrasnesc un pic din dintii privindu-l.
- Daca nu iti misti imediat fundul ala mare la ea, te duci dracu afara pe usa aia si nu mai calci in casa asta!
Ii spun impunatoare aratand spre usa de la intrare. Ma priveste intr-un fel sec, se ridica de pe canapea si se indreapta spre scari incet. Le urca agale si il pierd din vedere. Scot un mic oftat si imi intorc privirea spre brunetul, intalnindu-i ochii verzi si confuzi. Oh.... ochii aceia scumpi, in care te poti scufunda, ori sunt eu, ori am baut pera mult de am ramas amandoi privindu-ne? Niciunul nu are nicio expresie pe fata, ci doar o intensitate surda.
Akie: Nu scot nici macar un oftat, doar stau cu nasal in perna, ca un copil mic ce nu primeste ce doreste. Aud cum usa se deschide. Da usa ma ridic:
Ce dracu vre…e…ei? Ma opresc cand il vad pe handicapatul inimii mele cum intra pe usa si o incide apoi apropriindu-se de mine; Pentru ce ai venit?; Il intreb calma in timp ce ma asez in fund, ii arunc o scurta privire. Tresar brusc cand ii simt mana intre picioarele mele, lucru ce ma face sa respir greu. Ii simt buzele presionand asupra buzelor mele. Imi trec o mana dupa gatul lui, cu cealalta fiind ocupata sa o cobor pe sub tricou. Il strang puternic de gat in timp ce ma joc cu limba lui. Rup sarutul si il privesc diaboleste:
Ce ti-a luat atata sa vii? Nu-ti mai functioneaza motorul din cur? Vand piese renovabile daca ai nevoie!
Vezi tu…teatrul se face cu talent! Un cuvant ce daca il cauti intr-o enciclopedia iti va descrie ceva ce stim deja: ca tu nu-l ai!
Pe bune? Si de talentul asta ce zici? Intreb ironica si imi bag mana in pantalonii lui, masandu-i usor zona intima, simtindu-i barbatia cum se ridica. in timp ce imi delectez gura cu saruturile din ce in ce mai fierbinti ale acestuia. Il trag mai aproape de mine si simt cum mana lui imi maseaza unul din sani ceea ce imi provoaca fiori de placere in corp. Il aud cum imi sopteste ceva de nota zece insa trec peste si incep sa il dezbrac de bluza. Facu acelasi lucru cu bluza mea, plimbandu-si mainile pe fiecare participa din trup. Ii simt degetele pe marginea chilotului ce este coborat din ce in ce mai in jos. Ma las dusa de val si ma las pe spate in timp ce ii dau jos pantalonii, indepartandu-ne unul celuilalt piesele vestimentare cu usurinta, cu pasiune si dorinta. Fiecare sarut care ni-l dadeam ne facea sa dorim mai mult, fiecare atingere dandu-ne fiori de placere ce ne facea pielea de gaina. Se intinde peste mine in timp ce se delecta cu unul din sanii mei, coborind cu saruturile pe abdomen in jos. Inchid ochii profitand de momentele de placere…. Oh Doamne! Baiatul asta ma va omori intr-o zi! Incerc sa deschid ochii pentru a-l vedea insa ma simt asa de bine incat prefer sa stau asa. Ii simt saruturile ce ajunsera pana in talpa piciorului, urca din nou cu ele, imi arcuiesc scurt spatele simtindu-i sarutul pe pielea fina dintre picioarele mele. Scot un geamat de placere ce il face sa zambeasca, ii cuprind buzele in ale mele si ii simt mana intre picioarele mele. Simt corpul cald al lui Daisuke ce incepe sa se miste lasciv fara sa piarda vreo secunda in a ne delecta unul cu celalalt. Simt cum caldura ma cuprinde iar amandoi ne lasam dusi de val intr-o noapte fierbinte.
Am ramas amandoi unul langa altul, incalzindu-ne unul pe celalalt. M-as fin lasat si eu in bratele somnului dar am preferat sa mai raman, sa-mi admir frumusetea in timp ce dormea. Il mangai pe obraz, il privesc fara sa zic nimic, si chiar daca as spune nu m-ar auzi. Scot un mic oftat si inchid ochii cu gandul la clipele petrecute cu el. Intr-adevar era obosit, ma intreb la ce ora a apucat sa doarma azi-noapte. Mintea mea pleaca mai departe decat ar trebuii sa plece, asa c ama rezerv doar la simplul fapt de a dormi imbratisata cu persoana important pentru mine.
Cobor agale scariile parca avand pietre la picioare. Sunt imbracata cu doar o pereche de pantaloni si o bluza ciufulita. Imi arunc privirea asupra ceasului, ora 13:30, nu scot niciun sunet ci doar ma intreb de ce naiba e atata liniste, oare pe MTV nu mai e nicio melodie faina sau au rapit-o extraterestrii pe sormea? Imi arunc privirea plictisita in sufrageria...goala? Unde sunt toti? Stai asa sa-i numar! Unul e in dormitor la mine, celalalt? Unde s-o fii dus Masaru? Am uitat complet de ei aseara, ma rog, asta era principalul. Mai fac un pas si o observ pe beata de Ayame dormind pe canapea si pe podea Masaru? Ce dracu face asta aici? S-a pierdut si nu stiu eu? Nu se presupunea ca pleaca acasa? Ma rog, presupun ca cutiile de bere explica totul ceea ce se intamplase. Ma duc in bucatarie si imi fac o cafea cu lapte. Ma intorc in sufragerie, imi lipesc fundul in fotoliul gol, iau in mana telecomanda si dau drumul la maxim la televizor.
Aud un tipat brusc de-a lui Ayame, imi intorc capul si o privesc, dau televizorul pe mut si murmur un ¨Ha? AI spus ceva?¨
-Ai inebunit? Nu asa se trezeste o persoana!
- Asta e felul in care l-ai lasat tu ieri! Nu e vina mea ca uiti tu sa dai televizorul mai incet! Acum miscati curul ala sexy, fa-ti un dus, o cafea, fardeaza-te si imbracate! Si daca un esti gata intr-o ora te las acasa! Clar?
- Ce? Nu-mi spui tu mie ce sa fac! Si cei cu toanele astea dis de dimineata? Ti-a facut Daisuke ceva sau ce?
- Pierzi timpul! Ii spun fara nicio dara de interes pentru reprosurile ei. O privesc cu coada ochiului cum pleaca in graba spre camera de sus, chicotesc si clatin din cap. Dau din nou drumul tare la televizor fara sa mai spun nimic. Sa-l fut pe ala care tipa in momentul asta! Dau tv-ul pe mute si imi intorc din nou capul, il vad pe Masaru ce abia se trezise, rasufla usurat si ma priveste. Il intreb scurt ce dracu mai vrea si el, la care aud un scurt ¨´neata¨:
- Pustiule! Nu-mi tipa in creieri doar ca sa-mi spui neatza! Ho! Ca nu-ti fac nimic!Nu ma deranjeaza c-ai ramas aici peste noapte! Poti ramane si maine dar o sa incep sa-ti iau impozituri! Ii spun in timp ce il vad ca isi aregleaza ochelarii si ma priveste din nou.
- Te-am salutat fiindca asa e normal! Multumesc ca un te superi si inca un lucru, daca imi iei imposturi te denunt la protectia minorilor.
- Esti tu minor cand o zbura sor-mea!
- Atunci inceteaza sa mai imi spui pusti! Am 18 ani! Inca un an si sunt cat tine!
- Serios? Pe ce data te-ai nascut?
- Pe 17 iulie 1992!
-Teapa! Un an si 4 luni! Eu´s nascuta pe 18 martie! Fa pasi si schimbate! Mergi cu noi in Tokyo! Plecam intr-o ora! Asa ca basti!
Ii spun si lui pe acelasi ton si dau din nou drumul la televizor. In sfarsit pot sa-mi beau si eu cafeaua in liniste, ma rog, linistea muzicii. Privesc tavanul fara niciun interes, gandindu-ma ca ar trebui sa urc si eu scarile sa ma schimb. Dau ochii peste cap si opresc televizorul, imediat ce aud un tipat de sus. Il aud pe Masaru cum iese din bucatarie cu o cana de cafea in mana si priveste ingrijorat in jur.
- Nu-ti face griji! E doar sormea! Iarasi si-a prins parul in feon! N-ai ce sa-i faci! Daca-i indragostita....
Spun trecand pe langa el si dandu-i in cealalta mana cana mea goala. Urc scarile pana ajung la baia lui Aiumy. Nu stiu de ce mereu zic o ora fiindca cred ca mi-a luat 15 minute doar sa-i scot feonul din par lui sormea, stiam ca mai bine il taiam dar dupa implorarile ei nu ma induram. Inca alta jumatate de ora ca se ne imbracam toti, iar fetele(adica noi) sa se macheze. Cred ca trecuse de ora unu cand am deschis larg usa de la intrare si am tipat un haideti. Nu cred ca a coborat nimeni pana cand nu au auzit sunetul motorului de la masina. Masina mea are un an vechime, am primit-o cand am implinit 18 ani. Este un BMW negru cu reflectii de albastru-negru, metalic. Toarce ca o papusa in mers si cel mai mult imi place cand pot sa conduc cu viteza, uitand de cuvintele lui Masaru sa incetinez. Daisuke rezumandu-se doar sa zambeasca, sa-si aprinda o tigare si sa priveasca pe fereastra coborata. Aiumy incerca sa-l calmeze pe Masaru ce cred ca se lipise de centura de siguranta. Oare copilul asta a stat numai pe langa mama si tata? Nu cred ca va fii pera greu sa-l educ putin...