Seeking happiness [YAOI]

[Hasamy lost vampire]

Capitolul IX

Ramanand singuri, mi-am asezat capul pe pieptul lui. Il auzeam bataile accelerate ale inimi. I -am inconjurat talia cu mainile, strangandu-l tare. Acesta imi ridica barbia si imi zambi. Isi apropie capul si imi sopti la ureche: A plecat, nu-ti fa griji. Te voi proteja orice s-ar intampla.
Cuvintele lui m-au mai calmat. Il privesc in ochii si vad dorinta. Dorinta de a ma sarute. O forta nevazuta ma lovi si ma facu sa incep eu primul. Putin rusinat, mi-am apropiat capul de al lui, facandu-l sa inteleaga ce vreau.
Imi acoperi buzele cu ale lui intr-un sarut bland. L-am uimit cand am contribuit si eu in jocul lui. Cand i-am simtit limba atingand-o pe a mea, m-am speriat. Simtind asta, o lua mai incet. Opri sarutu, lasandu-ma sa respir.
-A inceput sa-ti placa? intreaba acesta zambind incercand sa ma linisteasca, dar de data asta nu reusi.
Ma emotiona si mai tare.
-Hai sa mregem! Am intarziat destul, continua barbatul.
L-am ascultat si am mers in spatele lui cu capul in jos. Imi era rusine pentru fapta mea. A spus ca am inceput sa prind curaj, dar gresea, imi placea. Imi placea ca era rabdator cu mine, atent cea ce face si nu in ultimul rand, frumos. Imi ating cu degetul aratator buza inferioara. Amintindu-mi sarutul, mi-o musc. Un firicel de sange alunge pe buza in jos.
-Of! Nu trebuie sa-ti musti buza. E vina ta ca ai vrut, vorbi barbatul, stergand-o cu degetul si apoi si-o baga in gura. Daca as fi vampir, as putea spune ca e dulce.
Imi intorc capul rusinat. De ce spusese asta? Vroia sa spuna ca vrea sa spuna ca vrea sa fie vampir.
-Am ajuns, vorbi barbatul, readucandu-ma la realitate. Daca te pierzi aici, ai dat de dracu. Se spune ca unu sunt chiar salbatici.
Am dat din cap in semn ca am inteles iar el deschise usa. Credeam ca e ca la scoala. Cand intra cineva in clasa, se uita la el, ceea ce am facea de fiecare data sa zambesc, dar aici nici nu au observat asta. Raman cu gura cascata cand vad mesele pline cu mancare si bautura. Muzica lenta, dar romantica in aseasi timp, imi mangaiau auzul si ma faceau sa-mi amintesc de noptile in care tatal meu vitreg imi citea povesti si legende.
Zambesc iar Haruto observa asta, dar ma lasa in pace si ma prinse de mana. In timp ce isi continua drumul, eu tot visator eram.

Dupa cateva minute, am observat ca Haruto imi daduse drumul la mana. Mi-am intors privirea, dar el nu mai era acolo. Unde plecase?
Iar l-am pierdut! Cat de neatent pot fi? Mi se parea ca aud pe cineva fluierand. Replica acestuia imi amplifica starea de nervozitate: Ce bucatica!
M-am intors spre el l-am privit direct in ochi. Era putin mai mare decat mine. Parul galben ca spicele de grau cu cateva suvite rosi si intr-un costum negru ii dadea un aer da " baiat rau " iar ochii lui caprui ma analizau din cap pana-n picioare. M-am oprit in fata lui si ii spun serios:
-Ia auzi, veziti de treaba ta!
-O, prajiturica mea este nervoasa.
-Ai mers prea departe, vierme!
Cand vreau sa-l lovesc ma opresc. De ce il bag in seama? Fara sa spun ceva, merg mai departe, lasandu-l sa vorbeasc singur. Vroiam doar sa-i gasesc pe Haruto. Ceream prea mult? Merg nervos pe langa alti, dar nu-mi pasa. Cand ajungeam la el, ii spuneam ca plec in camera. Nu-mi pasa daca incerca sa ma faca al lui. Vroiam in camera. Daca ma gandeam mai bine, poate nu era ceea ce doream. Eram confuz.
Oftez. Imi inchid pentru cateva secunde ochii, doar pentru a ma calma.
Deodata ii simt parfumul. Era aproape, foarte aproape. Ma uit in jur si il vad. Statea de vorbacu cativa barbati. Normal, pentru ca numai barbati erau, femeile erau interzise. Ma indrept spre el, iar inima imi bate cu putere atunci cand ma apropi mai mult de el. Cand ma vazu, fu putin surprins sa ma vada. Isi puse mainile in san si cand am ajuns in fata lui, vorbi:
-Ce ti-am spus cand eram pe coridor?
-Sa nu ma pierd.
-Si?
-Daca ma pierd o sa dau de dracu pentru ca se spune sa uni sunt salbatici.
-Si?
-Si m-ai ascultat?
-Da.
Haruto ridica o spranceana, iar eu continui:
-Te-am ascultat ce ai vorbit despre problemele ce pot sa le am, dat dupa acea nu am auzit.
-Nu vorbi asa cu el. Totusi a venit, interveni barbatul din stanga lui Haruto.
Ma intorc spre el. Am si uitat ca nu eram singuri. Parul lui castaniu pana putin peste umeri si un costum negru. Bretonul ii era intr-o parte iar cateva suvite ii cadea pe ochi, ochiul fiind de un verde inchis. Imi zambea.
-Akira? intreaba Haruto vazand ca nu-l bag in seama si asta stiam ca nu ii place. Akira!
-Da, raspund intorcandu-ma spre el.
-Iti mai amintesti cand am spus ca am fost intr-o formatie?
-Da.
-Acestia sunt membri.
Ma intorc spre ei. Erau trei barbati. Haruto continua:
-Mai lipseste unu, dar il cunosti, Kiosuhe. Tipul blond care ti-a spus " papusa" .
-Cum sa-l uit.
-El a cantat la ghitara electrica, Hiroki la tobe, Kazuma la chitara electrica, Ueda la orga iar eu vocalist.
-Ai avut o voce extraordinara.
-Multumesc, Kazuma si formatoa se numea Versus X. Pe vremea ceea eram foarte populari, dar acum au uitat de noi.
Vocea unui barbat care a intrat pe scena, le-a intrepupt conversatia.
-Doamnelor si dimnilor, scuze, doar domnilor. Va multumesc ca ati venit la aceasta petrecere splendida. Astazi vi adun pe cei mai talentata formatie, dar ei nu recunosc asta, Versus X.
Au amutit cand si-au auzit numele. Ce mai asteptau? Sa mearga!
-Veniti!
-Du-te! il indemn sa mearga. Pe voi v-au chemai, nu pe mine.
-Dar nu am repetet, spuse el socat.
-Si? Nu ti-ai uitat piesele. Du-te daca nu te inping eu pana acolo. Nu ai nimic de pierdut.
Incepu sa mearga iar ceilelti dupa el. Oameni le facu un drum pana la scena. Se vedeau pe ei ca au emoti, dar daca eu as fi in locul lor, nici sa merg pana pe scena nu as putea.
Incepu orga si continua ghitara electrica. Vocea lui Haruto suna minunat si Kazum nu se insela deloc. Uni din sala ramasara cu gurile cascate, chiar si proprieterul iahtului. Nu o sa uit pana o sa mor fata lui.
Pe scena, Haruto se simtea bine si radia de fericire. Imi facu cu ochiul si cativa barbati se uitau la mine. Gresisem in privinta lui. Nu era un cantaret de muzica rock.
Dupa el, alti cativa barbati si-au aratat talentul muzical.
De cateva ori se intampla ca reflectorul sa cada pe cineva dun public si acea persoana era invitata sa cante. Eu am incercat sa stau departe de raza lui pentru ca nu mai facusem asta niciodata si aveam nistw emoti de nestapanit.
M-am apropiat de o masa unse era un platou cu prajituri. Am luat una in forma de cerc. Era mica incat puteai sa o mananci dintr-o inghititura iar eu mi-am infipt dintii in crema moale de ciocolata, pana cand am dat de cateva alune. Era preferata mea.
Imi vad umbra, ceea ce nu ar fi trebuit sa se intample, deoarece eram chiar in cea mai intunecata zona a incaperii. Ma intorc si aud aceasi voce care ii chema pe Versus X.
-Vino pe scena!
-Ce?