Sarutul trandafirului [ YAOI ]

[Hasamy lost vampire]

M-am gandit daca e vacanta sa pun urmatorul capitol daca tot nu mai comenteaza nimeni.

Capitolul XXV

Dupa cateva secunde, simti cum cineva ii atinge obrajii. Il prinse de incheietura si ii indeparta mainile, zambindu-i, dupa care barbatul si-a continuat drumul.
Au mers pana in fata unei cladiri mari care semana cu o casa de vacanta. Usa de lemn cu gauri mici si ciobita in unele locuri ii dadea o inpresie ca nu mai se ingrijise nimeni de ea. In unele locuri se mai vedea cumoarea initeala crem, tencuiala cazuse si in acele locuri, caramida era expusa vederii. Nici ferestrele nu aratau mai bine, iar cladirea putea sa cada in orice minut.
Kaoru nu vroia sa intre pentru ca ii era frica de ceea ce ar putea fi inauntru, dar nu avea de ales. Era obligat sa intre.
Jung apasa pe cleanta si il invita pe Kaoru primul. Baiatul ezita putin, simtind ca era ceva in neregula cu acel loc. Vazand ca nu vrea sa intre, barbatul il inbranci inauntru. In fata lui era un covor rosu pana la niste trepte care se bifurcau in stanga, si una-n dreapta. In unele parti, parchetul lipsea sau era gaurit, pe pereti tablourile stateau sa cada, picturile nu se mai vedeau, fiind acoperite de praf. Nu exista nici un mobilier, doar doua usi situate paralel, usa fiind in mijloc.
Urcara treapta cu treapta si o luara in dreapta. Vru sa-l intrebe ce este in cealalta parte, dar nu vroia sa-l enerveze.
Mersera pe un coridor lung pana in fata unei usi de lemn si cand ajunse in fata ei, o deschise. Acolo il asteptau trei barbati imbracati in negru, fixandu-si privirea spre ei.
-Jung, frate, cam tarziu! spuse unul dintre ei, dar Kaoru nu vazuse din ce parte.
-Am avut putina treaba, raspunse barbatul relexat.
-Frumoas prada.
-Multumesc, Justin! vorbi Jung.
Kaoru era atent la discutia lor, dar ceva i-a atras atentia. In partea dreapta era un barbat cu o carte in mana, dar nu o citea, se uita la el. El era mai interesant decat cartea.
-Prospaturi? intreba altul care stateape un scaun in mijlocul incaperi cu picioarele pe masa.
Usa se deschise si il lovi pe Kaoru, care statea cu spatele la ea. Il inpinse in fata, dar se echilibra cu mainile, insa pe Jung nici nu-l atinse.
In incapere intra un barbat tot in negru. Isi puse mainile pe genunchi si spuse gafaind:
-A mai ... murit ... unul!
Cand tremina de vorbit, Jung nu mai astepta sa-i spuna inca o data ca iesi diresct pe usa, lasandu-l pe Kaoru singur cu cele trei animale, al patrulea urmarindu-si seful.
" Super! Am ramas cu cele trei creaturi flamande. " gandi baiatul. " Si cine a murit? "
Isi intoarse privirea, si il vazu ca Justin ii ranjea. O parte din el ii spunea ca ar trebui sa fuga, dar nu-si putea misca picioarele. Ii era frica ca poate o sa-i faca ceva daca il vedea pe coridor Jung.
Din senin aparu Justin langa el. Ii mirosi gatul, dupa care se invarti de cateva ori in jurul lui. Kaoru il urmari cu privirea pentru a nu-l ataca sau altceva.
Deodata il vazu miscandu-se cu incetinitorul. Nu stia ce se intampla cu el, dar stia ca ceva neobisnuit. Simtea ca cineva il controla din interior, parca vrand sa-i transmita un mesaj. Kaoru il lua prin surprindere, prinzandu-l de incheietua si-l opri. Barbatul ramase uimit, dar ii reveni ranjetul la loc, apropindu-se mai mult de baiat, la care acesta merse in spate.
-Cred ca tu vei fi urmatorul, vorbi barbatul vrand sa mai spuna ceva, dar Jung care intra il opri.
Intra calm ca de obicei si ii privi pe Kaoru si Justin.
-Vad ca incepeti sa va imprieteniti, vorbi seful ranjind.
-Jack, care? intrerupse tacearea Justin intrerupandu-l pe barbatul din spatele lui Jung.
-Ala de ieri, veni raspunsul lui.
-Justin, tu ai facut-o? il intreaba Jung.
-V-am spus ca e firav. Doar l-am atins si s-a speriat.
-Normal! Cand te vade, cum sa-i nu fie frica? interveni si Kaoru.
Toate privirile erau atintite asupra lui.
-Si tu nu? intreaba Justin ranjindu-i.
-Normal da, dar inelul gandeste singur si cand sunt in pericol, nu stiu ce se intampla pentru ca nu s-a intamplat pana acum, raspunse baiatul.
Toti ramasera socati, toti inafara de Jung care stia deja. Observara ca seful lor nu este surprins, isi mutara privirile de la Kaoru la Jung.
-Stiai? il intreaba pe Jung barbatul de langa bibloteca, cel cu cartea in mana.
-Da, Julian! Stiam! veni raspunsul lui Jung.
Kaoru nu intelegea de ce erau asa mirati. Era un inel simplu cu puteri, nu era de aur. Si oricum va disparea si il locul lui va fi altceva. Daca ar putea sa-l dea jos, ceea ce nu vroia, cine l-ar fi proteja de dusmani? Dar ceva il punea pe ganduri mai mult. Cine murise? Daca Shun, nu se supara.
Brusc, usa se dechise si aparu vesel in pragul ei.
-Am ajuns! L-am pacalit din nou pe prostul ala si javra aia de Kaoru nu are nici o idee ce am pregatit pentu el, vorbi roscatul increzator.
-Javra aia este aici.
Roscatul isi intoarse privirea spre brunet socat. Nu intelegea ce cauta aici.
-Jung, ai spus ca nu mai faci asta! se rasti Shun la el.
-Nu ma pot abtine. Oamenii sunt prea fragezi, aromati si lipsiti de aparare, spuse pe un ton calm, in timp ce isi trecea limba peste buze.
-Dar de ce tocmai el?
-Pentru ca ...
- ... noi preferam baietii frumosi, interveni Justin, intrerupandu-si seful.
-Si spre deosebire de tine, Kaoru arata mai bine si pe deasupra, gandeste inainte sa vorbeasca, interveni si Julian.
Brunetul se uita la el mirat. De ce il aparau? Pentru ce rapeste adolescenti? Ce se intampla aici? Prea multe intrebari la care nu gasea raspuns.
-Jung! protesta roscatul simtindu-se jicnit.
-Are dreptate, vorbi Jung.
-Multumesc ca ma aperi, tipa Shun la barbat si parasi incaperea furios.
-Jakob, vrei sa-i arati lui Kaoru camera lui? ii ceru seful lui.
-Care?
-Camera de langa camera mea, dar iao prin pivnita.
-Pivnita? intreba Koru speriat amintindu-si o intamplare urata.