Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Sa fii indragostita de...nimic.

#1
Primul capitol.



Primul cosmar.





-Tu nu intelegi,nu?Tot ce ti-am spus ca simt pentru tina au fost doar minciuni,in general am fost nevoita sa ma mint si pe mine,ma-i obligat sa cred ca simt ceva dar de fapt era doar o iluzie alba fara sens. Niciodata nu am simtit ceva cu adevarat pentru tine,e ca si cum as fi stat linga un strain.
-Inteleg eu doar te-am fortat...sa simti ceva... pe care tu nici nu stii ce inseamna.Ok.Nu o voi mai face,imi pare rau,te rog sa me ierti. Putem fi prieteni?
-Aaaa...da,cred ca da.
-Bine si asta e bine.


Astea cuvinte au fost spuse,cele din urma intre doi presupusi iubiti. Cu vintele ei care erau apasate fara pic de sentimente,cuvinte ce se auzeau foarte tare in tacerea,facind un ecou puternic,in holul scolii, cu geamurile foarte mari care straluceau in lumina soarelui,strapungeau aerul rece de primavara care aducea un sentiment de melancolie.Din vorbele pe care i le-a adresat baiatului, ea parea rece, distanta si fara pic de inima,dar erau doar aparente.

Baiatul brunet, cu culoarea ochilor lemnului uscat foarte inalt,parea distrus de cuvintele spuse de fata,dar se intoarse si pleca cu pasi apasati si hotariti.


Ea,blonda,ochii cerului innourat,nantuta,pare agenul de fata cuminte care nu ar rani nici o musca,dar ca intotdeauna sunt doar aparente.Se uita pe geamul mare,ofta lasind capul in jos.
-Am crezut cu nu voi avea puterea sa o fac vreoadata,isi ridica capul privind vaporii de apa care semanau cu puf.
-Oare,cind se va termina...cind voi intelege?isi lua gentuta facu citiva pasi,mergea cu cpaul in jos putin dezamagita...''Probabil niciodata''...Acum tocul pantofiorului ei rasuna in tacerea holului pustiu si fara viata.Iesi din scoala,unde simti razele care ii mingiau incet pielea fina.
Incet,incet se porni acasa,imbracata intr-o bluzita si o fustita,gentuta pe mina iar parul prins coc cu un creion.Mergea incet pe strada in care fiecare alerga incolo si-n coace,parca cautind ceva,fara a sti ce.
Ajungind acasa o vazu pe sora sa,o fata bruneta,ceva mai josuta decit blonda,avea ochii caprui,aratau speranta,ura si iubire.Aratau lumea lor,dar intr-un fel era amestecata cu lumea reala.
-Deci,cum a fost?Intreba curioasa,mergind dupa ea.Gata?
-Ce sa fie?
-Hai nu ma lua cu d-astea,ca nu tine.
-Lina,te rog sa ma lasi sunt obosita si vreau sa fac un dus.Intra rapid in camera incind-o,lasind-o pe Lina cu ochii in soare.
-Nu-ti dau pace pina nu-mi spui.Incepu sa bata in usa cu pumnii si picioarele,facind un zgomot,insuportabil pentru blonda.
-Te rog nu mai bate,sunt oboisita si ma doare capul.
-Tu crezi ca mie-mi pasa cum te simti tu?
-Dar tu crezi ca mie-mi pasa ce-ti pasa tie?
-Nu cred.Dar hai spune-mi.
-Mai tirziu.
-Ok,acum plec,dar sa stii ca nu am de gind sa te las in pace pina nu-mi spui.
-Ne-am inteles.Dupa ce pleca se lasa o liniste infernala.Blonda facu un dus,dupa care se culca.Corpul ei greoi cazu pe cearsafurile reci si fine.Era atit de obosita de parca ar fi mers o luna pe jos incontinuu.Ir in cite va minute adormi.


''Se trezi intr-o padure,intuneric oriunde te-ai fi putut uita.Copacii foarte inalti,care nu permiteau patrunderea razelor de soare.La un moment aparu o lumina iar in ea se observa usor o forma dar nu era clar,era un baiat, parea foarte trist,speriat.Parea o fantoma.
-Hei,esti bine?Facu citiva pasi inainte dar cind vru sa-l atinga,el se dadu in urma.
-...te rog,ajuta-ma... nu mai vreau...
-Ce nu mai vrei? Ea se uita in ochii lui,atunci pe loc parca i se opri inima.Frica ii invadase tot corpul.''[/align]



Isi deschise ochii la auzul niste strigate.Inima ii batea foarte puternic de parca ar fi vrut sa-i iasa din piept.
-Lina iesi in momentul asta din camera mea,striga foarte tare la ea.Lina incremeni-se cu perna ridicata deasupra capului,gata sa lovesca blonda,Mira continua pe acelasi ton matur.
-Daca mai faci asta o data,jur ca o sa regreti.
-Amarnic?Intreba ea pe un ton ironic.
-Iesi,spuse clam trindindu-si din nou capul pe perna,Lina iesi,iar ea privi incontinuu in tavan,incercind sa inteleaga ce a fost asta,dar in zadar nu-si putea da seama.





Daca nu va place treaba voastra.Mie chiar nu-mi pasa,daca da scrieti si voi ceva.[posturi unite]
http://img.kudika.ro/comunitate/photos/1...147811.jpg
lina http://img.kudika.ro/comunitate/photos/1...147811.jpg

mira http://api.ning.com/files/0LF5F*AzPzwRyb...l_9715.jpg

cosmin,baiatul de care s-a despartit mira http://images.absoluteanime.com/angel_sa...y/kira.jpg


baiatul pe care l-a visat mirahttp://i665.photobucket.com/albums/vv20/Vanyali_blood_moon/anime%20boys/Drifteroficewizard.jpg
http://www.zerochan.net/src/zerochan.Kan...175005.jpg

#2
Lasa spatiu dupa semnele de punctuatie.

-Inteleg, eu doar te-am fortat...sa simti ceva... pe care tu nici nu stii ce inseamna.Ok [asta e o prescurtare de la " okay ", iar aici nu se folosesc prescurtarile intr-un fic/proza/etc].Nu o voi mai face, imi pare rau, te rog sa me ierti. Putem fi prieteni ?

Astea cuvinte - Aceste cuvinte
Cu vintele - Cu cuvintele
Cu vintele ei care erau apasate fara pic de sentimente - Nu prea are sens. Trebuia sa te exprimi mai bine. Tu sti ce vrei sa zici dar noi nu.
strapungeau aerul - care strapungea aerul
Suna mult mai bine asa.
Baiatul brunet, ce avea culoarea ochilor precum lemnul uscat, foarte inalt, parea distrus de cuvintele spuse de fata, dar se intoarse si pleca cu pasi apasati si hotariti.

Ea, blonda, cu ochii ce se asemanau cerului innorat, nantuta [Ha?], pare acel gen de fata cuminte care nu ar rani nici o musca, dar ca intotdeauna sunt doar aparente. Se uita pe geamul mare si ofta lasind capul in jos.
-Am crezut cu nu voi mai [dar si asa cum ai scris e bine] avea puterea sa o fac vreoadata, isi ridica capul privind vaporii de apa care semanau cu un puf.
-Oare cind se va termina...Cind voi intelege? isi lua gentuta facu citiva pasi, mergea cu capul in jos, putin dezamagita...''Probabil niciodata.'' Acum tocul pantofiorului ei rasuna in tacerea de pe holul pustiu si fara viata[normal un hol nu poate avea viata, iar tu cum te-ai exprimat reiese ca holul era viu, deci ar fi mers ' si fara holul ce nu dadea vrun semn de viata ' asa mi se pare ca de aici reiese altceva, si ps. nu mai schimba timpul, alege unul si gata, axeazate pe el] .Iesi din scoala, unde simti razele care ii mingîiau incet pielea fina.
Incet, incet porni spre acasa ,imbracata intr-o bluzita si o fustita [puteai aici sa intri cu descrierea si sa spui ce culoare aveau, ce model, etc], gentuta de pe mina iar parul prins in coc cu un creion. Mergea incet [ai mai zis asta]pe strada in care fiecare alerga incolo si-n coace, parca cautind ceva, fara a sti ce.
Ajungind acasa o zari [suna mai bine]pe sora ei. O fata bruneta, ceva mai scunda decit blonda, avea ochii caprui ce in ei parca puteai vedea speranta, ura si iubire. Aratau lumea lor, dar intr-un fel era amestecata cu lumea reala.
-Deci, cum a fost? Intreba curioasa, mergind dupa ea. Gata?
-Ce sa fie?
-Hai nu ma lua cu d-astea, ca nu tine.
-Lina, te rog sa ma lasi sunt obosita si vreau sa fac un dus. Intra rapid in camera inchinzand-o, lasind-o pe Lina cu ochii in soare.
-Nu-ti dau pace pina nu-mi spui. Incepu sa bata in usa cu pumnii si picioarele, facind un zgomot insuportabil pentru blonda.
-Te rog nu mai bate, sunt oboisita si ma doare capul.
-Tu crezi ca mie-mi pasa cum te simti tu?
-Dar tu crezi ca mie-mi pasa ce-ti pasa tie?
-Nu cred. Dar hai spune-mi.
-Mai tirziu.
-Ok [aceasi greseala], acum plec, dar sa stii ca nu am de gind sa te las in pace pina nu-mi spui.
-Ne-am inteles. Dupa ce pleca se lasa o liniste infernala. Blonda facu un dus, dupa care se culca. Corpul ei greoi cazu pe cearsafurile reci si fine. Era atit de obosita de parca ar fi mers o luna pe jos incontinuu. In citeva minute adormi.


''Se trezi intr-o padure, intuneric oriunde te-ai fi putut uita. Copacii foarte inalti, care nu permiteau patrunderea razelor de soare. La un moment aparu o lumina iar in ea observa usor o forma ce[trebuie sa sune bine cand o citesti] nu era clara, era un baiat, parea foarte trist si speriat. Parea o fantoma.
-Hei, esti bine? Facu citiva pasi inainte dar cind vru sa-l atinga, el se dadu in urma.
-...te rog,ajuta-ma... nu mai vreau...
-Ce nu mai vrei? Ea se uita in ochii lui, atunci pe loc parca i se opri inima.Frica ii invadase tot corpul.''


Isi deschise ochii la auzul niste strigate. Inima ii batea foarte puternic de parca ar fi vrut sa-i iasa din piept.
-Lina iesi in momentul asta din camera mea, striga foarte tare la ea .Lina incremeni-se cu perna ridicata deasupra capului, gata sa lovesca blonda, Mira continua pe acelasi ton matur.
-Daca mai faci asta o data, jur ca o sa regreti.
-Amarnic? Intreba ea pe un ton ironic.
-Iesi ,spuse clam trindindu-si din nou capul pe perna, Lina iesi, ar ea privi incontinuu in tavan, incercind sa inteleaga ce a fost asta, dar in zadar nu-si putea da seama.

Nu am corectat chiar tot, ma grabesc putin.
Pot spune ca schimbi timpii si ca nu descrii sentimentele personajelor si a imprejurimiilor. Grabesti actiunea si pui mult dialog ce poate deveni sec.
Acum imi e lene sa te mai critic. Poate o s-o fac alta data.
"Forgive you? Why? It's not like I'm mad or anything. You were the one who got angry; just like you said, I was being too nosy. I've always been like that, not knowing my boundaries. I'm the type who'll water a plant til it drowns."
- Yokozawa Takafumi no Baai, vol. 2

#3
(10-12-2010, 07:16 PM)yaoi maniac A scris: Lasa spatiu dupa semnele de punctuatie.

-Inteleg, eu doar te-am fortat...sa simti ceva... pe care tu nici nu stii ce inseamna.Ok [asta e o prescurtare de la " okay ", iar aici nu se folosesc prescurtarile intr-un fic/proza/etc].Nu o voi mai face, imi pare rau, te rog sa me ierti. Putem fi prieteni ?

Astea cuvinte - Aceste cuvinte
Cu vintele - Cu cuvintele
Cu vintele ei care erau apasate fara pic de sentimente - Nu prea are sens. Trebuia sa te exprimi mai bine. Tu sti ce vrei sa zici dar noi nu.
strapungeau aerul - care strapungea aerul
Suna mult mai bine asa.
Baiatul brunet, ce avea culoarea ochilor precum lemnul uscat, foarte inalt, parea distrus de cuvintele spuse de fata, dar se intoarse si pleca cu pasi apasati si hotariti.

Ea, blonda, cu ochii ce se asemanau cerului innorat, nantuta [Ha?], pare acel gen de fata cuminte care nu ar rani nici o musca, dar ca intotdeauna sunt doar aparente. Se uita pe geamul mare si ofta lasind capul in jos.
-Am crezut cu nu voi mai [dar si asa cum ai scris e bine] avea puterea sa o fac vreoadata, isi ridica capul privind vaporii de apa care semanau cu un puf.
-Oare cind se va termina...Cind voi intelege? isi lua gentuta facu citiva pasi, mergea cu capul in jos, putin dezamagita...''Probabil niciodata.'' Acum tocul pantofiorului ei rasuna in tacerea de pe holul pustiu si fara viata[normal un hol nu poate avea viata, iar tu cum te-ai exprimat reiese ca holul era viu, deci ar fi mers ' si fara holul ce nu dadea vrun semn de viata ' asa mi se pare ca de aici reiese altceva, si ps. nu mai schimba timpul, alege unul si gata, axeazate pe el] .Iesi din scoala, unde simti razele care ii mingîiau incet pielea fina.
Incet, incet porni spre acasa ,imbracata intr-o bluzita si o fustita [puteai aici sa intri cu descrierea si sa spui ce culoare aveau, ce model, etc], gentuta de pe mina iar parul prins in coc cu un creion. Mergea incet [ai mai zis asta]pe strada in care fiecare alerga incolo si-n coace, parca cautind ceva, fara a sti ce.
Ajungind acasa o zari [suna mai bine]pe sora ei. O fata bruneta, ceva mai scunda decit blonda, avea ochii caprui ce in ei parca puteai vedea speranta, ura si iubire. Aratau lumea lor, dar intr-un fel era amestecata cu lumea reala.
-Deci, cum a fost? Intreba curioasa, mergind dupa ea. Gata?
-Ce sa fie?
-Hai nu ma lua cu d-astea, ca nu tine.
-Lina, te rog sa ma lasi sunt obosita si vreau sa fac un dus. Intra rapid in camera inchinzand-o, lasind-o pe Lina cu ochii in soare.
-Nu-ti dau pace pina nu-mi spui. Incepu sa bata in usa cu pumnii si picioarele, facind un zgomot insuportabil pentru blonda.
-Te rog nu mai bate, sunt oboisita si ma doare capul.
-Tu crezi ca mie-mi pasa cum te simti tu?
-Dar tu crezi ca mie-mi pasa ce-ti pasa tie?
-Nu cred. Dar hai spune-mi.
-Mai tirziu.
-Ok [aceasi greseala], acum plec, dar sa stii ca nu am de gind sa te las in pace pina nu-mi spui.
-Ne-am inteles. Dupa ce pleca se lasa o liniste infernala. Blonda facu un dus, dupa care se culca. Corpul ei greoi cazu pe cearsafurile reci si fine. Era atit de obosita de parca ar fi mers o luna pe jos incontinuu. In citeva minute adormi.


''Se trezi intr-o padure, intuneric oriunde te-ai fi putut uita. Copacii foarte inalti, care nu permiteau patrunderea razelor de soare. La un moment aparu o lumina iar in ea observa usor o forma ce[trebuie sa sune bine cand o citesti] nu era clara, era un baiat, parea foarte trist si speriat. Parea o fantoma.
-Hei, esti bine? Facu citiva pasi inainte dar cind vru sa-l atinga, el se dadu in urma.
-...te rog,ajuta-ma... nu mai vreau...
-Ce nu mai vrei? Ea se uita in ochii lui, atunci pe loc parca i se opri inima.Frica ii invadase tot corpul.''


Isi deschise ochii la auzul niste strigate. Inima ii batea foarte puternic de parca ar fi vrut sa-i iasa din piept.
-Lina iesi in momentul asta din camera mea, striga foarte tare la ea .Lina incremeni-se cu perna ridicata deasupra capului, gata sa lovesca blonda, Mira continua pe acelasi ton matur.
-Daca mai faci asta o data, jur ca o sa regreti.
-Amarnic? Intreba ea pe un ton ironic.
-Iesi ,spuse clam trindindu-si din nou capul pe perna, Lina iesi, ar ea privi incontinuu in tavan, incercind sa inteleaga ce a fost asta, dar in zadar nu-si putea da seama.

Nu am corectat chiar tot, ma grabesc putin.
Pot spune ca schimbi timpii si ca nu descrii sentimentele personajelor si a imprejurimiilor. Grabesti actiunea si pui mult dialog ce poate deveni sec.
Acum imi e lene sa te mai critic. Poate o s-o fac alta data.
OFF:Ok,imi cer scz ca zic asta sau daca te jignesc intr-un anume fel,dar sincer acum,puteai pur si simplu sa ii spui ca are destul de multe greseli de tastare si sa corecteze capitolul inainte sa il posteze nu sa ii iei la puricat fiecare greseala,mi se pare un gest de
ofensa la adresa ei.Nu stiu daca pe ea a suparat-o chestia asta,si imi cer scz ca m-am bagat asa fara sa imi fi cerut nimeni parerea dar puteai mai bine si era mai simplu sa ii dai cateva ex.din cateva greseli pe care le-a avut.Poate ca ea nu zice nimic in legatura cu asta doar ca sa nu se certe,dar nu cred ca gestul tau a facut-o sa se bucure intr-un anume fel.Ok,vrei sa o ajuti pentru a se dezvolta pe viitor in legatura cu ficul ei,dar nu asa.Am citit ficul,am citit si corectarea ficului de catre tine,si pot spune ca in unele locuri chiar si tu i-ai gresit corectarea,cu toate ca voiai sa o ajuti.Vezi?Nu cred ca acum tu te simti mai bine spunandu-ti asta,dar nu cred ca autoarea ficului se simte mai bine dupa ce i-ai luat la puricat fiecare greseala.Ok,a gresit,probabil e primul ei fic dar nu trebuie sa ii sari in cap pentru asta.Sper ca nu te-ai suparat ca ti-am spus asta,totusi daca tu ai fi avut un fic,sau ai unul deja,te-ai simti bine daca as face si eu asta?Nu cred,nici eu nu m-as simti bine ,m-as simti de rasul lumii ca nu stiu sa scriu sau ceva de genu'.
ON:Ok.Am mai spus asta si sus dar o mai spun o data,ai multe greseli de tastare (ori te grabesti ori nu stiu din ce cauza....)asa ca atunci cand ai terminat ficul de scris ,reciteste-l inainte sa il postezi pentru a fi convisa ca nu ai greseli.Ai mult dialog,in unele parti sec :-?.Te-as sfatui sa pui mai multa descriere,la majoritatea ficurilor se cere multa descriere,un punct in plus pentru ca ficul sa fie frumos din punct de vedere estetic.Asa...naratiune ai ..desi ai mai putea sa o dezvolti :-?.Nu vreau sa crezi ca te critic pentru ca asa am chef ci pentru ca vreau sa dezvolti ideea ficului si pentru asta in primul rand TU trebuie sa ai grija cum iti folosesti imaginatia pentru a dezvolta ideea ,pentru ca tu trebuie sa te dezvolti pentru a scrie corect si sa aiba un inteles ceea ce scrii pentru ca am vazut ca in unele parti nu prea se potrivea (doar in unele pentru ca yaoi maniac a corectat si unde nu era nevoie :-<).
So...sper ca nu te-ai suparat nici tu nici yaoi maniac pentru ceea ce am zis.Si cum am mai spus,nu incerc decat sa te ajut sa urci mai sus.Sper ca nu ai luat-o in nume de rau T.T.
Ja ne! :-h
[Imagine: tumblr_m214h2MXjD1r3aka4o1_500.gif]

#4
Prima aparitie.


Noapte in rochita ei de matase,se aseza peste oras,cu parul ce acoperea padurea de la marginea orasului,invelind-o intr-un intuneric infernal.Noaptea se intinse peste oras,iar vintul dansa valsul dulce cu frunzele si parul blond al fetei, care statea asezata in pat, imbaracata intr-o pijama formata din pantaloni scurti si-o bluzita.Parul ei valsa usor,atingindu-i incet umerii goi si fini.Ochii ei care acum se pareau ca au culoarea pamintului,abia mai stateau deschisi,dar nu ii inchidea,nu vroia.
Luna uriasa se uita la ea,iar ea la luna,se priveau una la alta fiecare mirindu-se de frumusetea celelaltei.Usa camerei era incuiata,iar usa balconului deschisa larg,lasind sa patrunda valsul dulce al vintului.Privea stelele si se gindea,cum poate ca atit de mic si nesemnificativ,sa fie totusi atit de frumos si magic. Ea stia ca luna nu era o simpla bucata de piatra, era insasi magia iubirii. Ea ar fi dorit sa stea toata noaptea sa priveasca luna, sa-si poata da seama ce se intimpla cu ea, (Mira), simtea ca lipseste ceva, chiar daca avea tot ce si-a dorit vreodata, nu intelegea. Ne mai putind sa reziste cazu pe spate lasind capul pe perna moale.Nu ia trebuit mult ca sa adoarma.


Aparu din nou acel intuneric, lumina si forma de om.Ea il intreba ce s-a intimplat da tot acel raspuns ia dat.''...Te rog...ajuta-ma...nu mai vreau...''Il privi in ochii,dupa care frica ii patrunse fiecare coltisor al sufletului si corpului.

Deschise ochii speriata,iar lumina soarelui ii batea in ochii impiedicind-o sa se ridice,aerul rece de primavara se plimba acum prin camera,impreuna cu mirosul de cais,care venea de la copacul de linga fereastra ei.Se ridica cu greu din pat,fiindu-i inca destul de somn. Inchise usa balconului, umblind cu mina in par.Isi facu un dus rapid, se schimba apoi cobori in bucatarie, unde o astepta Lina citind o revista si mincind dintr-un bol cu cereale.Mira veni,luindu-i lingura din mina si bolul de inaite si incepu sa manince ea.
-Din caz ca nu ai observat, ala era al meu.
-Si acum ce?Spuse nervoasa.
-Nimic uita,nu vroia sa o enerveze mai tare.Deci te-ai mai despartit de fraierul ala?
-Da.
-In sfirsit.Ca te desparti de el de vreo doua luni.
-Eu nu sunt ''tu''.Lasa bolul pe masa,apoi isi lua geanta si se porni la scoala.Merse destul de incet,se bucura din plin de ziua frumoasa pe care o avea inainte.Deodata ii veni o imagine in cap cu baiatul pe care-l visa.Se gindea,ca e doar o coincidenta pentru-ca l-a mai visat o data, nu are cum sa fie adevarat,sunt doar imagini fara sens si era sigura ca nu se va mai intimpla.
Ajunsa la scoala,merse direct in clasa de biologie.Dar pe drum se intilni cu baiatul de care se despartise in urma cu citeva ore,Cosmin.
-Neata,spuse el,de parca nu sa-r fi intimplat nimic.
-Aha,raspunse ea fara pic de sentiment,fara chef.Ajungind in clasa el o apuca de mijloc, tragind-o lunga el. Ea ii lua mina lui indepartind-o, dar el nu renunta o apuca din nou.
-Ia-ti mina de pe mine!
-Ce e papusa?Nu-ti mai plac imbratisarile mele?
-Tu esti prost sa te prefaci? Spuse ea foarte enervata si saturata, ti-am spus destul de clar nu sunt iubita ta,noi nu mai avem nici cea mai mica legatura.Striga ea la el,iar toti ochii sarira pe ei.
-De ce vorbesti asa,iubirea mea,el se apropie de ea, vrind sa o imbratiseze si punindu-i mina pe fund.Ea il impinse lovindu-l.
-Nu-mi vine sa cred cit tupeu ai!Asta este ultima oara cind ma mai atingi. Dispari dracului din fata mea!
-Vei regreta pentru ce ai facut.El pleca enervat si jenat.Ea merse in spatele clasei trintindu-se pe scaun iar toti se uitara uimiti la ea.
-Cautati-va de teaba! Striga ea la clasa si fiecare isi continua lucru. Isi lasa capul pe banca iar in scurt timp adormi.



Venise din nou intunericul in care a mai fost, dar de data aceasta nu a fost la fel. Ea vazindu-l atit de speriat se apropie de el,nu facu nimic, iar ea il intreba:
-Ce s-a intmplat?Ea il atinse,si atunci putu sa-l vada cu adevarat.Intunericul disparu fiind strapuns de razele soarelui care straluceau puternic.Ea se afla pe un deal,verde iar in vale copaci si multe flori, in mijlocul la toate acestea era asezata o casuta foarte frumoasa,deodata se auzi o voce, ea intoarse capul in dreapta vazindul clar, avea parul negru iar ochii rosii. Se uita si el peste vale, dar inca o tinea de mina.
-Vezi asta eram eu, aici erau toate visele mele ... acum ... ii dadu drumul venind din nou acel intuneric, il privi in ochi iar frica o strinse din nou in brate, in fata era un monstru, de fapt acel era el.
Ea speriata cumplit se dadu in urma, iar ochii i se umplura cu lacrimi, facu citiva pasi in urma, apoi se atinse de ceva tare, se aseza punindu-si capul pe brate, care stateau pe genunchi, nevrind sa priveasca. Simti cum o mina o atinse, ea tipa.



Se trezi la realitate, vazindu-l pe prof in fata ei. Ea statea intr-un colt al clasei,iar toti ochii erau atintiti asupra ei.







Asta e tot, deocamdata.

#5
Salut! Acum am terminat şi eu de citit ficul tău. Şi am să-ţi las reply, pt că eu las reply la tot ce citesc. Ştiu că ai zis " Daca nu va place treaba voastra.Mie chiar nu-mi pasa,daca da scrieti si voi ceva.", dar nu vreau decât să te ajut.
Înţeleg că ai mult de lucru şamd, dar trebuie să-ţi corectezi textele înainte de a le posta sau să pui pe cineva să le corecteze. N-am de gând să enumăr greşeli pt că nu am timp să mă apuc să puric textul, dar am găsit câteva.
Altceva, ai grijă la felul de exprimare. Construieşti unele fraze lungi şi faci dezacorduri. Ai un pic de grijă şi reciteşte ceea ce ai scris pt a te corecta.
Descrierea e puţin cam puerilă şi multe amănunte mă bagă în ceaţă.

Cam atât. Eu mi-am spus părerea şi sper să nu o consideri ca fiind o jignire adusă la persoana ta.

#6
VLADIMIR


Ochii pline de lacrimi, speriata pina la moarte, se uita timp de citeva secunde in ochii curioasi si confuzi ai barbatului din fata ei, care parea de doi metri.
-Esti bine?
-..., se ridica incet,privind in clasa in timp ce isi sterse lacrima ce se prelinse incet pe obraz.
-Mira?Se uita din nou in ochii confuzi ai profului.Raspunde-mi ce s-a intimplat...de ce dormi la ora mea?
-Imi, pare rau...nu se va mai intimpla...
-Sper si eu, de ce plingi? Cosmaruri? Nu ar mai trebui sa te mai uiti la filme de groaza.Ea se uita neintelegind unde vrea sa ajunga cu asta,se gindea ca nu exista profesor mai prost ca el.
-Ma-m speriat pur si simplu. Se asezase in banca in timp ce restul clasei se sosotea,privind mai mult ca la o ciudata.Aparu si Cosmin asezindu-se linga ea.Vazind-o ca tremura atit de tare, o intreba.
-Ce s-a intimplat, cine a dat peste tine, spuse ironic cu un zimbet pe fata. Ea se uita in carte fara a citi doar se uita.
-Daca nu taci te bat cu geanta pina cazi apoi te rad in cap, se uita la el cu o privirea de credeai ca vrea sa-l manince de viu, nu glumesc.
-Si daca nu vreau?
-Tu esti prost, nu?Ti-am spus destul de clar, daca nu taci te bat cu geanta si te rad in cap, clar?
-Atunci, mai vedem.Timp de jumatate de ora tot vorbea fara sens, o lovea, ne mai putind suporta, se asezase linga colega de alaturi.Iar Cosmin:
-Ce e draga mea nu mai iesti atit de puternica?Mira ii spuse cu un zimbet pe fata colegei ei.
-Tu nu aveai o data un aparat de ras?
-Da, il iau mereu tatal meu e frizer asa ca...
-Mi-l poti imprumuta pentru citeva secunde?
-Sigur,scotoci-se prin geanta,apoi scoase micul aparat, si Mira il lua dupa care se reintoarse in banca ei.
-Doamnisoara, ai de gind sa umbli prin toata clasa.
-Nu domnului profesor, ma scuzati.
-Ce iubirea mea,ti-a fost dor de mine.Ea nu raspunse, in fata ei aparu Intunericul,cu acei ochii fiorosi,dar o voce ii spuse:
-Fii pe faza,te voi ajuta.Apoi se apropie de ea, prin intuneric lasind o urma alba,intra in ea,iar ceata se imprastia prin clasa disparind.Ochii ei se facura de un rosu inchis iar in par ii aparu o suvita neagra.In clasa aparu o domnisopara bruneta care chema proful,el se scuza si iesi din clasa.Cosmin vazindu-se nesupravegheat,se dadu linga Mira incercind sa-si vire mina sub bluza ei,ea isi lua geanta o puse pe genunchi,apoi se uita in ochi lui,cind ii vazuCosmin se uita cu semne de intrebare si dindu-se mai in departare de ea.
-Ai lentile?
-Nu...il am pe "Vladimir",isi apuca bine geanta dupa care il lovi,el cazind de pe scaun,ea se ridica incet venind linga el,cu geanta in mina,il lovi cu piciorul in stomac.
-Asta pentru ca nu-mi dai pace,tipa ea. Clasa ramase in soc,nu intelegeau ce se intimpla,dar pentru ei era doar distractie,se adunara in cerc privind iar uneori mai incurajau pe cite unul dintre ei.Cosmin incerca sa se ridice,dar ea il mai lovise o data cu geanta peste fata, cazind din nou,apoi din nou cu picioarele.
-Mira...proasto, spuse el ridicinduse in capul oaselor,atunci ochii ei se facura negri,acum il mai lovi o data din toata forta, ranindu-l,continua cu picioarele.
-Asta pentru ca ma faci proasta.Lua de pe masa micul aparat.
-Ce dracu ai in geanta aia?Spuse el cu o voce ragusita,scuipind singe. Ea stind in fata lui cu un zimbet satisfacut ii spuse.
-Ce e printesa te doare?Nu am nimic greu,dictioanare,carti si o tigaie mica pentru ed.tehnologica, mai vrei? Mai na.Apoi il lovise fara incetare, pina cind obosise, el era plin de vinatai.Se asezase linga fata lui,in genunchi.
-Acum printesa,ca sa vezi ca-mi tin promisiunile,el neputind sa se miste,ea porni aparatul trasindui
o linei in mijlocul capului.Se ridica lovindul din nou de citeva ori,astfel el lesina.Iar restul ramasera fara glas, nu vroiau sa se implice.Ii imina aparatul stapinului se intoarse si-l mai lovi o data.Isi ridica geanta cu o singura mina, privindu-l cu scirba,dar cind vru sa plece,o voce o opri.
-Iti dai seama ca vei fi exmatriculata?Ea se intoarse isi ridica privirea de gheata,iar linga capul lui ea facu o gaura,el mai avea putin si facea pe el.
-Iti dai seama ca acolo ar fi fost capul tau?Se intoarse si pleca.Ajungind in baia fetelor se privi in oglinda unde-l vazu pe Vladimir.
-Ti-am spus ca te voi ajuta,ea statea dreapta privindu-l.
-Multumesc.Ce vrei in schimb?
-TU... apoi disparu,iar ea cazu jos.

#7
AMINTIRI.



Isi deschise ochii,vazind in fata ei doar albastru,isi dadu seama ca e la infirmerie,cind vazu inaintea ei o domnisoara de vreo 20 de ani roscata, inalta, cu o caciulita in cap si imbracata cu un halat alb.
-Deci s-a trezit batausa,cum te simti?
-Ce...a da, ma simt bine, dar el? Nu ca mi-ar pasa.
-E bine o sa-l doara capul timp de citeva ore si intregul corp dar va fi bine. Nu vreau sa ma bag dar ce ti-a facut de la-i batut asa.Era numai zgirieturi.
-L-am lovit geanta,cu picioarele... daca nu-mi dadea pace. Iar atunci eram posedata.Atunci isi aduse aminte fata lui in oglinda.
-Stiu cum te simti, si eu am batut un baiat, dar nu atit de tare. Apropo trebuie sa mergi in cabinetul directorului. Lesinul a fost de la stres.Te las sa te schimbi. Ramasa singura ii revenira acele amintiri, despre tot ce a facut, si ca s-a simtit bine, sau cel putin asa credea.
Nu intelegea ce s-a intimplat, de ce ea? Se intinse pe spate, privind tavanul. Statu citeva minute, apoi isi dadu seama, ca nu e adevarat.Nu are cum, e doar imaginatia ei. Ca nu exista, in tavan se facu o gaura neagra iar din ea iesi el, isi inchise ochii spunind in soapta.
-Tu nu existi, este doar imaginatia mea...tu nu existi, nu existi. Linga urechea ei respira foarte rece sii spuse in soapta.
-Imi pare rau...dar nu pot pleca acum...nu vreau sa-ti fac rau...nu te teme...era un sunet cald, placut auzului, dar intr-un fel rece si distant in tonul lui. Apoi liniste totala. Deschise ochii incet, de data asta chiar nestiind ce sa creada, frica o imbratisa din nou. Luindu-si inima in dinti, se schimba, apoi iesi din cabinet pe holul pustiu si fara viata. Era in timpul orelor. Merse direct spre bibllioteca.
Gasi bibliotecara, apoi o ruga sa-i dea informatie despre adolescenti care au murit in scoala.Se aseza la o masa ceva mai retras si incepu sa caute. Erau ziare si reviste de prin 1983, dupa o jumatate de ora ii gasi fotografia, intr-un ziar din 1989. Inima ei inghetase gindindu-se ca totul ar fi putu fi adevarat
-Te-am gasit, nu-mi vine sa cred...sa-r putea sa fie adevarat. Incepu sa citeasca.Numele lui era Vladimir Granger, are 19 ani, a murit in timpul unei ore. Lasa ziarele, apoi iesi din biblioteca cind se termina orele, iesi din curte, unde isi vazu colegele de clasa. Ea veni linga ele.
-Salut.
-Uite-o si pe batausa noastra, spuse ele putin speriate. Nu-mi vine sa cred ca tu ai facut asta, iti dai seama ca la-i fi putu ucide.
-Nu moare acum, e inca tinar.
-Dar Philipe, ala a facut pe el dupa ce ai plecat.
-Ala face pe el si daca vede un paianjen, lasa-ti asta vreau sa va intreb daca stiti ceva despre Vladimir Granger?
-Nu, prima oara auzim de el, toate negara, dar o fata ii spuse.
-Eu il stiu,toata lumea il stie dar sub alt nume, fetele se intoarse spre ea.
-Cum ar fi?
-''Moarte lenta''.Iar restul fetelor isi adusera aminte.
-A, il stiu, lumea inca mai vorbeste de el.
-De ce ar vorbi despre el?
-Nu stii? Ea dezaproba. Se spune ca a murit la ora de chimie. Doctorii spun ca era perfect sanatos, nu avea nici o cauza sa fi murit. Altii spun ca a fost luat de Satana. Pentru ca se spune ca ia luat sufletul prietenei ei, si mai multi elevi, ca a fost vazut, dar sunt doar zvonuri, nu are cum sa fie adevarat.
-Bine multumesc fetelor. Ea pleca incepind sa plinga neintelegind ce se intimpla cu ea. Merse direct acasa unde se incuie in camera ei, refuzind sa mai vorbeasca.

#8
Realitate



Timp de citeva zile nu mai iesise din camera. Parintii isi faceau griji,dar ea le spunea ca nu se simte bine,de fapt murea de frica.Tot timpul avea impresia ca este urmarita,sau va aparea din nou.
Se gindea ca va muri,dar cum sa moara cind este atit de tinara.Noaptea nu prea putea dormi,avea cosmaruri intruna.Simbata seara,dupa ce facu baie,merse la Lina in camera,pentru a privi un film.
-Deci ce vrei sa privesti?Intreba Lina plina de entuziasm,vrind sa o inveseleasca.
-Nu stiu pune ce vrei,ii raspunse fara chef adincindu-se in cearsafurile moi si privind in toate partile.
-Pai sa vedem, am ,,Tarimul cosmarului"
-Nu.
-,,Viata in singe"
-Nu.
-,,Sarutul unui vampir"...
-Doamne ai si tu niste filme,ceva de dragoste, familie comedie,mai stiu si eu?
-Aaa, nu nimic.Se uita printre casete si discuri.
-Atunci uita.Cobori din pat iesind din camera.
-Deci nu mai privim film...daca nu ma uit singur.
Mira merse in camera ei unde se intinse pe pat si stinse lumina incercind sa adoarma dar stiind ca nu o va face.Incerca sa nu se mai gindeasca la el.
Dimineata soarele o trezi,isi deschise incet ochii.Se ridica,merse in baie.dupa citeva minute de stat in baie se aude in casa untipat de fericire.Lina iesi din camera ei,cu un cearsaf pe ea,cu parul in toate partile,mama ei cu ceasca de cafea alerga prin casa avind grija sa nu faca pe jos iar Mira cu periuta in mina si murdara de pasta de dinti pe la gura iesi din baie,unde le vazu pe Lina si mama ei,uitinduse cu semne de intrebare.Mira le privea cu un zimebt cit toata fata.
-Esti bine,draga mamei?
-Sunt cel mai bine din lume,merse la el imbratisindule.
-Dar ce s-a intimplat.
-A disparut... nu mai este,am dormit bine.
-Cine? Intrebara in cor cele doua din fata ei.
-Aaaa,nu stia ce sa le spuna,nu o credeau daca le spunea ca cosmarurile ca el,boala,striga ea.
-A,zise Lina.
-Si pentru asta ai facut zarva asta?
-Da cred ca da. Ele iesisera din camera vazindu-si fiecare de treba ei.

Ziua trecu repede, iar Mira era mai fericita ca niciodata crezind ca s-a terminat,ca nu-i va mai frica de orice sunet,de orice umbra care se vede pe perete sau sa se uite in oglinda.Cind veni seara isi facu un dus,apoi se culca,dindu-si seama ca daca nu se va mai gindi la el nu va mai aparea.Cind era cit pe ce sa adoarme,i se deschise usa de la balcon,se ridica o inchise apoi se culca din nou,dar dupa citeva secunde se ridica privind in toata camera,cu niste ochii speriati,iar linga usa il vazu din nou.
-Nu te rog, nu din nou.El se apropie de ea.Mira isi trase patura pe ea,dindu-se in urma.Ochii ei incepura sa se umezeasca.Cind era la citiva pasi de ea.Vru sa tipe,dar el veni linga ea,astupindui gura atunci toata camera se transforma intr-o pajiste verde, plina cu copaci, iar ea statea intinsa pe pajiste.
-Nu trebuie sa tipi,nu-ti voi face rau...ea cu ochii inlacrimati nu stia cum sa scape.Acum iti dau drumu,dar imi promiti ca nu tipi si nu fugi.Ea dezaproba din cap.Vrei sa stai asa toata noapte?(el era cu mina peste gura ei deasupra ei dar corpul lui nu-l atingea pe al ei,el statea mai mult in aer)
Ea dezaproba din nou.
-Atunci fii cuminte si promite,acum ea aproba incet.Iar el incet ii lua mina de le gura, cind mina lui nu mai era in contact cu fata ei,toata atmosfera se transforma cum a fost,camera ei.
-Ce vrei de la mine?Spuse stergindu-si lacrimile.
-Ti-am spus ,,Tu".
-De ce vrei sa mor?El incepu sa rida.
-De ce rizi?Spuse confuza.
-Ai auzit povestea spusa la scoala.
-Pai ce as putea, sa cred altceva?
-Da si aici ai dreptate.Dar nu am nici un motiv sa fac asta.Tu crezi ca sunt o fantoma?
-Da, ce as putea sa cred?El statea cu capul in jos,apoi puse un deget pe piciorul ei,care o facu sa tremure,chiar daca nu simtea nimic,camera se transforma din nou,iar el ridica incet capul, privind norii,care mergeau incet.
-Stii ce inseamna sa fii fantoma...ea nu raspunse statea si-l privea...nu stii.Fantomele sunt sufletele de om care nu au ales unde trebuiau sa mearga,trebuioau sa aleaga intre pamint si rai, dar ele nu au facut asta,astfel ramin pe pamint,pentru totdeauna dar nu au idee ce fac ele acolo,ele sunt doar vint,nu au sentimente, ele nu gindesc, sunt un nimic.De aceea uneori le poti vedea.Apar cind moare un om,pentru ca sufletul oamenilor care stiu unde se vor duce, sa mearga si ele,astfel ei cred ca fantomele omoara oamenii, sunt doar povesti.
-Dar daca nu esti o fantoma, ce esti?
-Un nimic.
-Ce?
-Eu am murit din greseala,un demon alb m-a luat din greseala,si fiindca trebuia sa mai traiesc,dar corpul meu era de mult in pamint,am fost nevoit sa umblu prin lume,mi-as fi dorit sa fiu o fantoma.
-De ce?
-Tu cum crezi ca este sa umbli prin nestiut la infinit,vazind atitea zimbete atitea fericire pe fetele oamenilor,vazind cum se bucura de viata? Iar eu,eu nu am avut parte de intreaga mea viata.Eu nu ma-m indragostit,eu nu am avut parte de nimic.Cel putin o fantoma nu simte nimic, dar eu mi-am pastrat sentimentele.Spuse el foarte trist,cazindu-i o lacrima albastra ca o picatura de ploaie, iar unde a cazut ea,a crescut o floare albastra mare.El o rupe si i-o da ei.
-Multumesc.Dar nu inteleg ce legatura am eu cu asta,ce ti-am facut eu.
-Tu mi-ai luat viata.La auzul acestor cuvinte Mira se ridica indepartindu-se de el,iar camera reveni.El se uita la ea putin furios
-Ma sperii.De ce eu?
-Cind am murit eu tu ai fost adusa la viata exact dupa 10 luni,cind am ajuns eu la locul de decidere,nu stieau ce vor face cu mine,dar nu ua vrut sa-mi dea a doua sansa. In schimb te-au adus pe tine.
-Pleaca,te rog pleaca.
-De ce?Ti s-a facut frica,el se ridica de pe jos venind linga ea.Nu trebuie sa-ti fie frica,eu nu am venit sa ma razbun eu stiu ca nu ai nici o vina.Am venit cu speranta ca ma vei ajuta.
-Cum,cum as putea sa te ajut eu?
-Vreau sa-mi aduc aminte cum era sa fii om,am impresia ca incep sa uit,si nu vreau asta.Este tot ce mai am.Dupa citeva clipe de tacut veni si raspunsul ei.
-Imi pare rau,dar nu pot.Ii inteinse floarea,pentru ca el sa o ea.

#9
Imi place idee ficului tau...e originala.Capitolele nu sunt nici prea mari.nici prea mici.Ai cateva gresele,dar banuiesc ca se datoreaza grabei (si eu le fac si am momente cand efectiv mi-e lene sa-mi corectez capitolele pe care le postez)In fine,lasand astea la o parte...ficul e interesant si sper ca-l vei continua.M-a atras in primul rand titlul,apoi numele personajului principal:Mira(si pe mine ma cheama Mira :)) )Deci...astept nextul.Bata la scris si multe multe idei. Bye

"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
[Imagine: chibi_5001.gif]
, chibi-ul lui

#10
Aaaa, pai cum am mai zis si la ceilalti useri nu sunt in ce-a mai mare masura sa corectez si eu mai am greseli de scriere ca, na, se mai intampla, dar totusi ai avut destule.:| adica trebuie sa mai revizuiesti capitolele iainte (sa le mai citesti) asa fac si eu.;) in schimb interesanta poveste, penultimul cap. si ultimul m-au atras mai tare. Iti atrag atentia ca unele propozitii n-au sens..cateva.. din cauza ca mai uiti sa pui cate o litera doua ici colo..si nu iti iese pasienta. ex:si Mira il lua (aparatul de ras :))) dupa care se reintoarse in banca ei, pai..de obicei expresia a intoarce are rolul de a arata de ex. eu plec, eu ma intorc dar ma reintorc ins. ca s-a intors o data si sa mai intors inca o data..expresia asta se foloseste de exemplu..cand ai plecat cu avionul si te-ai intors in tara si dupaia iar ai plecat si iar te-ai reintors..dar din cate am citit Mira nu mai plecase inca o data.
Dar in fine..nu o lua in nume de rau nu sunt specialista dar mai tin si eu minte din ce ni s-a predat la romana:) bafta la scis in continuare. P.S- Scuze pentru intrebare..mai exista next?



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Indragostita de un star dydy 1 1.959 02-08-2012, 11:59 PM
Ultimul răspuns: Hope
  Când nimic nu este ceea ce pare a fi Leontina 74 21.344 11-03-2012, 09:42 PM
Ultimul răspuns: Miss M
  Indragostita de seful Yakuza denieverlove lovever 7 4.896 21-08-2011, 04:30 PM
Ultimul răspuns: Miranda.
  Nimic mai mult decât cuvinte. Julliette . 5 2.222 22-07-2011, 11:52 AM
Ultimul răspuns: Mizantropul
  Nimic nou sub soare... Pixxie.' 0 1.773 08-04-2011, 08:30 PM
Ultimul răspuns: Pixxie.'
  Indragostita de Sperietoarea de pasari .... Kato 5 3.778 24-12-2010, 09:45 PM
Ultimul răspuns: Miranda.
  Totul sau nimic Acadea' 3 2.975 31-10-2010, 11:28 PM
Ultimul răspuns: Mădălina
  Totul sau nimic! AnDrE Neko 10 5.827 09-02-2009, 11:39 AM
Ultimul răspuns: AnDrE Neko


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)


This forum uses Lukasz Tkacz MyBB addons.