Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Rasarit de soare

#1
Buna! Aceasta este o poveste inspirata din Twilight avandu-le ca personaje principale pe Renesmee si Jacob! Mai este postat si pe alte site-uri.



Disclaimer: Nu detin nici un personaj din cartea lui Stephanye Meyer si nu fac profit de pe urma lor!



Capitolul 1 Intoarcerea



Renesmee




Un cer de un albastru infinit se indindea desupra capului meu. Cativa nori albi isi faceau loc pe panza albastra; iar soarele completa perfect acest tablou al unui pictor renascentist. Era o zi minunata de vara, ca acelea cand totul pare mult prea minunat si cand ploaia, vantul si ninsoarea nu par sa fie decat niste amintiri indepartate dintr-o viata anterioara, o viata ce nu parea sa fi fost vre0data a mea. Tot ce auzeam erau valurile care se spargeau in apropiere de stancile impozante, si nisipul framantand fin sub talpile mele, in rest liniste.

Ma plimbam pe malul oceanului si ma bucuram de toate frumusetile care ma inconjurau, si care imi faceau sufletul sa tresara. Era prima oara cand vedeam minunatiile pe care sud-estul Americii mi le putea oferii, prima oara cand ma bucuram de briza care imi racorea pielea incinsa de soare, prima oara cand ma aflam pe o plaja insorita si atat de departe de norii constanti ce imi erau atat de familiari si atat de necesari.

“Nessie! Nessie!” rasuna in linistea diminetii o voce grava ce era pe cat de familiara pe atat de draga sufletului meu. Era Jacob, nimeni altul decat Jacob al meu, sufletul meu pereche, dragostea mea, cel pe care il iubeam atat de mult. Cel alaturi de care imi petrecusem toata viata, si alaturi de care urma sa fiu pentru restul vietii mele. Jacob era fratele meu, prietenul meu, iubitul meu si mai mult decat atat era destinul meu.

“Nessie, de ce m-ai lasat sa dorm atat de mult? Sau mai bine zis: cat am dormit?” vocea lui ragusita estompa lejer valurile ce se izbeau cu forta de stanci. Vocea lui in general acopera orice alt zgomot. Avea un glas puternic ca al unui bariton, putin ragusit, dar foarte melodios.

“Aveai nevoie de un somn bun. Dupa toate cluburile prin care m-ai plimbat in ultimile nopti.” Jacob nu imi putea refuza nici o placere, era una dintre chestiile ciudate specifice sufletelor pereche in general, iar dorintele mele erau mereu lege pentru el. Si de cate ori dorintele mele nu au fost copilaresti si nebunesti, dar Jacob nu m-a dezamagit niciodata.

Recent avusesem o predispozitie pentru clubbing si nu am intarziat sa imi exprim dorinta de a petrece cat mai mult timp dansand, iar iubitul meu Jacob nu a stat deloc pe ganduri. Am ajuns sa petrecem ultimile trei nopti din club in club. Saracul Jacob, niciodata nu a fost un dansator bun, dar s-a chinuit asa cum a stiut el mai bine sa danseze. Eram fericita cand facea astfel de gesturi. Imi demonstra cat ma iubea. Au fost trei nopti in care am epuizat aproape toate cluburile din Miami, dar cu siguranta toate cluburile din zona Oleta River State Park, acolo unde stateam.

“Oricum nu ai dormit chiar atat de mult. Este abia 11:00 AM. Puteai sa mai dormi sau macar sa mai lenevesti in pat.” Avea nevoie de o pauza, asa ca de ce sa nu profite. Vacanta ne era destinata amandurora, amandoi trebuia sa ne relaxam, iar el ajunsese sa alerge cat e ziua de lunga din loc in loc, numai pentru a-mi face mie toate poftele. Vai cat de rasfatata sunt! Probabil ca pentru oricine altcineva as fi nesuferita, dar Jacob ma iubeste!

“Si sa te las singura? Sau vrei sa scapi de mine pentru cateva ore? Deja te-ai plictisit de a sta numai cu mine 24 din 24?” Fata i se lumina intr-un zambet strengar, zambetul pe care ii iubeam. Cat de mult semana cu tata cand zambea astfel, trebuia sa imi imaginez ca dupa sapte ani de prietenie urmau sa inceapa sa semene, iar cum tata nu era genul care sa se schimbe, Jacob avea sa imprumute diverse aspecte din comportamentul sau actiunile tatei. Uneori aveam impresia ca si gandeau la fel, mai ales cand era vorba de siguranta mea. Acum, totusi, vocea lui nu era la fel de vesela cum ii era chipul, iar vocea nu mintea. Chiar si o gluma pe seama unei despartiri, il chinuia, numai ideea de a nu fii impreuna il omora, ne omora.

“Vrei sa nu te mai comporti ca un copil rasfatat!” Am scos limba si m-am strambat ca un copil ce inca eram, o adolescenta ce a atins adolescenta mult prea devreme si care acum cauta sa fie iar copil. “Nimeni nu vrea sa scape de tine! Nu m-am plictisit de tine, si nu m-as plictisi nici daca ziua ar avea durata unei eternitati” Ce ironie, pentru parintii mei ziua chiar are durata unei eternitati. Parintii mei erau diferiti de ceilalti parinti, iar eu diferita de ceilalti adolescenti asemeni intregii mele familii.

Noi eram vampiri, sau mai exact familia mea era unu de vampiri, eu fiind semivampir; jumatate om – jumatate vampir. Una dintre trasaturile caracteristice vampirilor era faptul ca nu aveau nevoie de somn. Nici un membru al familiei mele nu dormea, iar eu eram exceptia.

“Si niciodata, dar niciodata sa nu gandesti macar ca vreau sa fiu singura!!!” Am incercat sa imi fac discursul sa para unul lejer, poate chiar usor amuzat, dar nu am reusit. Vocea mea avea o gravitate si o raceala pe care abia dupa ce mi-am auzit cuvintele rostite le-am inteles: ma simteam singura, si ma durea singuratatea.

Inca din clipa in care m-am nascut am fost inconjurata de fiinte dragi mie, care mi-au fost alaturi in fiecare secunda a vietii sub forma celor trei familii extinse pe care le am. Familii ce sunt pe atat de diferite pe cat sunt de unite. Prima ar fi familia Cullen, familia carora le port numele, familia mea de vampiri, Carlise si Esme – parintii tatalui meu, Alice, Emmett, Jasper si Rosalie – unchii si matusile mele, Bella si Edward – parintii mei. A doua ar fi familia mea umana Renee si Charlie – parintii mamei mele, impreuna cu sufletele lor pereche Phil – sotul lui Renee si Sue – sotia lui Charlie. Iar a treia este familia in care urma sa intru prin viitoarea mea casatorie cu Jacob, acum ea fiind familia prietenilor mei, familia lupilor: Jacob, Sam si Emily, Seth si Leah, Embry si Quil si toti ceilalti lupi ce fac parte fie din haita lui Jacob fie din haita lui Sam, precum si rudele lor.

Familiile mele m-au protejat si m-au iubit mereu, poate mai mult decat as fi meritat, iar singuratatea nu a fost niciodata parte din mine. Mereu am fost inconjurata de cei pe care ii iubeam si de dragostea lor. Asa ca era nu era normal sa cunosc acest sentiment, iar in acest moment chiar il simteam. Acum, ma simteam singura, si imi era frica de singuratatea care ma inconjura. De ce ma simt oare asa?

“Nessie imi pare rau, nu am vrut sa te supar! Imi pare atat de rau!” Vocea lui Jacob era sfarsita. Ochii mei spuneau mereu mult prea multe si acum eram sigura ca toate sentimentele care ma inundau isi facusera simtita prezenta, prin durerea cu care ochii ma tradau. Jacob nu putea suporta sa ma stie trista, iar privirea mea de acum, era mult mai dureroasa decat tristetea.

Am vazut cum si fata lui se transfigura de durere. Credea ca el m-a ranit cumva, fara sa stie cum, sau cu ce. Probabil cauta acum in sine raspunsul, si negasindu-l suferea mai mult. Nu il puteam lasa sa sufere alaturi de mine, cand nici macar eu nu aveam de ce sa sufar. Trebuia sa fiu fericita si implinita, si totusi eu ma simteam golita de tot ceeea ce tinea de mine. Era ca si cum dintr-odata toata fericirea imi fugise din suflet, iar acum oricat m-as lupta nu o puteam recupera. Iar odata cu fericirea mea, si a lui Jacob disparu, lasand loc durerii de a ma vedea ranita si de a nu stii ce s-a intamplat.

De ce a trebuit sa fiu jumatate umana? De ce a trebuit sa fiu o carte atat de usor citibila? De ce a trebuit sa am ochii atat de expresivi? Acum din cauza asta, din cauza mea, Jacob sufera! De ce sa sufere el, cand nici eu nu stiu de ce sufar? Cand nici eu nu stiu de ce ma simt asa cum ma simt? De ce, de ce trebuie ca durerea mea sa il cuprinda si pe Jacob? Eu nu ar trebui sa sufar, nu am nici un motiv sa ma simt singura, pentru ca nu sunt deloc singura. Totul in jurul meu este si a fost mereu minunat! De ce ma simt asa?

“De ce ma simt asa? Nu am de ce!” M-am trezit gandind cu glas ceea ce trebuia sa fie doar o framantare personala, si atunci am simtit cum fericirea imi revenea in trup. Ca si cum o umbra vesela sa asternu pe mine, si imi readuse starea dinainte. Ma simteam minunat, dar chipul si ochii mei o exprimau.

“Nessie, ma sperii! Cum anume te simti? Ce se intampla cu tine?” Privirea lui Jacob imi sageta chipul incercand probabil sa inteleaga cum in cateva secunde am trecut de la extaz la agonie si apoi iar la extaz.

“Ma gandeam la familia noastra, la prietenii nostrii si atunci dintr-o data, m-am simtit ciudat.”

“Ciudat cum? Nessie!” Dar ochii lui imi explicau mult prea bine frustrarea pe care incerca fara succes sa o exprime in cuvinte.

“Jake, nici eu nu inteleg! Eram bine, apoi m-am simtit ca si cum dintr-o data as fi fost singura fiinta din lume, eram pustiita, singura, infricosata, ca apoi sa imi treaca, asa dintr-odata” Ce bine ca nu era tata prin preajma sa imi citeasca si de data asta gandurile, probabil ca ar fi fost mult mai panicat decat este Jacob, si numai de panica tatei nu aveam acum nevoie. Niciodata nu realizasem cat de eliberatoare este o perioada departe de simtul special al talentatului meu tata.

Stiam ca singura metoda de a-l linisti pe Jake era sa ii “spun” in felul meu unic ceea ce simtisem. M-am apropiat de el prinvindu-i ochii in permanenta, am ridicat mana dreapta si am pus palma pe obrazul lui. I-am aratat sentimentele si starile conflictuale de mai devreme. A tresarit si ochii ii era din nou indurerati. Nu vroiam sa mai fie asa, vroiam sa fie exact cum era inainte ca starea mea sa se schimbe, asa ca m-am gandit si i-am aratat cat de fericita am fost sa fiu langa el din prima clipa in care l-am vazut la numai cateva minute dupa nasterea mea, i-am aratat dragostea de care eram constient inconjurata din partea celor dragi si cat de fericita ma face fiecare clipa in care sunt cu el, fiecare imbratisare a lui, fiecare sarut, fiecare…

“Of… Nessie!” Nu am putut sa ii mai arat nimic, mintea mea fiind mult prea ocupata de creerea de noi amintiri, iar inimia mea de noi sentimente; ne sarutam. Buzele noastre se imbinau perfect ca si cum ar fi fost special slefuite unele pentru altele, corpul lui se modela dupa conturul meu de granit, mainile noastre impreunate parea una. Eram facuti unul pentru celalalt iar sarutruile noastre ne aminteau mereu ca suntem jumatatile aceluiasi intreg. El reprezenta partea moale, maleabila a intregului, iar eu pe cea dura, de neclintit. Eram atat de diferiti si totusi ne completam perfect.

***

Camera de hotel parea mult prea mare acum ca toate bagajele erau stranse si nici o haina nu era ratacita prin vre-un colt, asa cum fusese in urma cu cateva minute. Nici eu si nici Jacob nu am fost vreo-data ordonati, cu toate ca pentru nici unul dintre noi curatenia nu dura decat cateva clipe. Patul de mahon, cu asternuturi albe era in perfecta ordine iar langa el pe noptiera un ceas digital clipea informand pe oricine era interesat ca este ora 2:00 PM. Vacanta aceasta o primisem cadou de la Carlise si Esme cand Jacob a mentionat ca norii permanenti de casa ma deprimau teribil dupa ultima vizita in Amazon.

“Jake, ar trebui sa te grabesti!” Jacob intarzia mereu cand trebuia sa plecam. La venire am fost la un pas de a pierde avionul. Tata a trebuit sa conduca ca un nebun pana la aeroport, dar asta nu l-a deranjat deloc, macar asa sa isi testeze caii putere ai masinii. “In cateva minute trebuie sa plecam daca vrem sa ajungem la timp la aeroport.”

“Da, da… cinci minute!”

“Din partea mea putem sa mai stam o zi… ca doar e gatul tau in joc si nu al meu!” Cat de tare ma amuzam sa il sicanez pe tema asta. Stia foarte bine cat de obsedati erau cei din familia mea de punctualitate. “Dar banuiesc ca esti constient ca in secunda imediat urmatoare celei in care trebuia sa coboram din avion tata va fi deja aici la usa. Si sincer nu stiu cum o sa scapi din asta!”

“Da, parca il si aud” Jake iesise din baie si ridica bagajele noastre unul cat unul de pe jos. “Caine!!! Nu ai zis ora 7:00 PM, unde e fata mea! Ha, ha, ha… Oricum cred ca daca as face una ca asta ar trebui sa imi pazesc gatul nu de un singur vampir ranit in orgoliul sau de tata ci de tot clanul Cullen, iar din asta nu cred ca as scapa cu blana intacta.”

“Ha, ha… Da asa e… iar mie imi cam place blana ta” Zambeam cu subinteles, caci stiam ca nici unul dintre vampirii mei iubiti, nu i-ar putea face niciodata ceva lui Jacob. Asta m-ar rani pe mine, si nu ar fi suportat gandul. Iar in afara de asta, in ultimii ani se atasasera toti de Jacob, si el de ei. Eram toti o familie mare si fericita. “Hai sa plecam mai repede ca altfel…” Nu am apucat sa-mi termin ideea ca m-am trezit luata pe sus si in secunda urmatoare eram asezata cu grija pe locul din dreapta al Spiderului (Alfa Romeo Spider) inchiriat, in timp ce Jake aseza bagajele in porbagaj.

***

“Renesmee, Renesmee!” Am auzit vocea mamei inainte de a pune piciorul pe solul aeroportului Nightmute, chiar daca era la o distanta considerabila iar tonalitatea folosita fusese una deloc ridicata, avantajul de a fi jumatate om-jumatate vampir. Vampirii aveau auzul incredibil de dezvoltat. Puteam auzi o soapta din afara casei, chiar daca usile si ferestrele erau perfect inchise, si chiar puteam auzii un animal ce adapa la cativa kilometrii departare.

“Renesmee, bine ai venit!” Tata avea cel mai melodios glas care mi-a fost dat sa aud vreodata si transpunea in cuvintele tocmai rostite atat de multa dragoste. “Bine ai venit, caine! Ha, ha… Glumesc! Ma bucur ca v-ati intors!”

Jake ajunse inaintea mea la familia noastra care ne astepta cu bratele intinse si cu fetele exprimand o fericire sincera. Tata l-a imbratisat stangaci pe Jake si apoi i-a dat usor un cot in stomac. Mama l-a sarutat usor pe obraz si i-a transmis “Multumesc”, iar apoi ceilalti l-au luat la intrebari. Jacob si parintii mei se cunosteau de ani de zile. Dinainte sa ma nasc eu, iar prietenia lor era cu siguranta una dintre cele mai puternice pe care am vazut-o. Probabil ca toate incercarile la care au fost supusi i-a transformat intr-o familie de sine statatoare. Se iubeau foarte mult si asta era evident pentru oricine.

M-am apropiat de mama si de tata care ma priveau cu ochii lor calzi ca de caramel. Culoarea aceasta a ochilor era prezenta la toti menbrii familiei mele si se datora dietei lor. Totusi ochii nu erau mereu aceasta culoare. In perioadele in care erau insetati ochii le deveneau negrii. Eu eram si aici o exceptie. Aveam ochii umani ai mamei mele, un ciocolatiu cald si lumnios.

Mama era imbracata intr-o rochie extraordinar de eleganta din satin visiniu completata de o pereche de pantofi asortati, sigur aici isi bagase coada Alice. Nu purta niciodata bijuteri sau machiaj dar era mereu cea mai frumoasa faptura dintre toate pe care le vazusem. Frumusetea era caracteristica vampirilor, dar eu si tata consideram ca frumusetea mamei depasea cu mult standardul de frumusete al vampirilor. Tata, era la fel de frumos ca si mama, era greu sa iti iei ochii de pe chipul lui minunat. Tata era un Adonis in carne si oase. Acum era imbract cu o camasa alba de casmir si pantaloni negrii de stofa. Amandoi erau dureros de frumosi, doi zei veniti din Olimp printre muritori, doi ingeri cazuti pe pamant.

Mama m-a imbratisat prima. Impratisarile ei erau mereu reci dar pline de afectiune. Mama era cea mai buna prietena a mea, ii puteam vorbi despre orice, si niciodata nu ma critica sau certa. Asta era treaba tatei. Mama ma asculta si imi dadea sfaturile cele mai practice. Era probabil vampirul cu cel mai accentuat simt practic.

“Bine ai venit, scumpa mea! Ne-a fost asa dor de tine! Abia astept sa ne povestesti cum v-ati distrat!”.

Tata s-a multumit cu un sarut pe obraz si cu o tornada de amintiri pe care le vedea la fel de clar cum le vedeam si eu direct din mintea mea. Mama zambea la fiecare noua amintire pe care i-o aratam. Jake ne privea cu atentie, parca asteptand o amintire care sa nu fie pe placul tatalui sau mamei mele. Astepta sa ii auda maraind nemultumiti sau mai rau. Norocul lui… toate amintirile mele erau exact asa cum trebuiau. Pentru ca toata vacanta fusese asa cum trebuia.

Ne-am alaturat celorlalti tocmai cand paraseau incinta aeroportului si ne-am indreptat spre casa. Cerul era exact asa cum mi-l aminteam: mohorat, pregatit oricand de ploaie si furtuna, iar soarele nici gand sa-si faca simtita prezenta. Aerul era rece si umed. Vacanta fusese minunata si calda, dar numai Nightmute imi oferea acum siguranta si fericirea pe care mi-o doream. Si trebuia sa recunosc, ca preferam racoarea de acasa.

#2
Povestea adevarata

http://toateficurilemele.wordpress.com/r...toarcerea/


Macar de postai si Prologul. 8-|

TOPIC INCHIS
[Imagine: tumblr_ljy3o2Lf311qzf4bro1_500.gif]

Always keep the faith !



YunJae, YooSu, ChangSica, HunHan.



The pleasures of the mighty are the tears of the poor
A song will outlive all sermons in the memory
Always Keep The Faith
Deferto Neminem
Hope to the End















Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Nimic nou sub soare... Pixxie.' 0 1.775 08-04-2011, 08:30 PM
Ultimul răspuns: Pixxie.'
  Castelul la rasarit de luna Rukia JJ 3 2.985 24-03-2011, 07:37 PM
Ultimul răspuns: MooN.
  Rasarit patat cu sange albastru [yaoi by Akadella & BL Forever] akadella 4 3.538 30-08-2010, 02:23 PM
Ultimul răspuns: Mitsukai Yoru


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)