Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Prietenia

#11
Imi place mult subiectul asta, prietenia. In primul rand, pot spune ca o consider foarte importanta, iar prietenia adevarata este o adevarata comoara.
Sigur, nu multi ne sunt prieteni adevarati... Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu dezamagita de cei pe care ii consideram prieteni. I-am ajutat pe multi colegi la tot felul de teme, incercand sa nu bag in seama ca unii dintre ei imi erau apropiati doar pt acest lucru. Am continuat sa ma comport la fel cu ei, nu m-am indepartat, pt ca am incercat sa pastrez un sentiment de colegialitate fata de ei pana la sfarsitul clasei a 8-a. Apoi, a inceput liceul, un loc in care nu mai eram singura care ii putea ajuta pe toti. De fapt, n-am mai facut asta aproape deloc, pt ca suntem toti la acelasi nivel si majoritatea au aceeasi experienta cu fostii colegi ca si mine.
Exista si asa-zisele "cunostinte", persoane pe care le cunosc, amici mai mult decat prieteni, cu care imi place sa imi pierd vremea si sa discut uneori, sau sa stau pe afara cu ei atunci cand nu am cu cine.
Am si prieteni adevarati. Cea mai buna prietena a mea e, de fapt, o fosta colega de clasa din scoala generala, singura care chiar nu profita de ajutorul meu si incerca si ea sa ma ajute cu tot ce putea, uneori doar ascultandu-ma. Simt ca ii pot spune orice si ea stie ca imi poate spune orice. Suntem oricand alaturi una de cealalta, pregatite sa ne ajutam in orice moment. Si printre noii mei colegi pot spune ca am trei prietene adevarate, care ma cunosc mai bine decat ceilalti, stiu ce simt si ce gandesc in anumite situatii. Mai am o prietenie foarte veche, un prieten pe care il am de cand aveam trei ani. Desi il vad destul de rar, atunci cand ii vorbesc stiu ca ma intelege si ca ma cunoaste cu adevarat.
[Imagine: sig_reinoir.png]

#12
Eu nu am prieteni adevăraţi. I mean, prieteni în adevăratul sens al cuvântului. Mai sunt persoane de pe zup cu care mă înţeleg foarte bine, dar unele chestii sau secrete nu le poţi spune tuturor. Uneori, familia îmi este mai apropiată, dar alte ori, nu mă înţelege. de-a lungul timpului, mi-am dat seama că nu poţi avea încredere în toţi oameni. Mi-am dat seama că există şi oameni perverşi, răi şi de neîncredere. Înainte, aveam încredere în prietenele mele. Părinţii îmi spuneau că nu trebuie să am încredere deplină în ele. Nu se ştie când mă pot trăda. Şi aşa a fost. Anul acesta, chiar de Paşte, eram afară cu o prietenă şi mi-a spus ce a zis despre mine o altă fată, care înainte o consideram prietena mea. M-am abţinut să nu mă cert cu ea în ziua de Paşte. Dar m-a enervat şi m-a durut, în acelaşi timp. O credeam în stare pe fata aia, să-mi zică ceva, dar măcar să-mi spună ce are de spus în faţă, nu aşa. Mi-am dat şi eu seama că nu trebuie să am încredere în aşa - zisele mele prietene.
Acum, mă înţeleg bine cu colega mea de bancă. Ei îi mai spun ce simt, dar ştiu că nu prea pot să mă bazez pe ea. Este foarte schimbătoare. Vorbeşte cu mine, glumim, râdem, iar după câteva minute, e prost dispusă şi ridică tonul.
Când am ceva pe suflet, sau vreau să mă descarc, îi spun familiei. Dar nu tot timpul. Pentru că nu mă înţelege. Am idei fixe, uneori sadice, iar dacă i le spun mamei mele, o enervez şi o supăr. De aceea, uneori plâng, ca să mă descarc, alteori, vorbesc cu cineva.
Deci, prietenia este destul de importantă, dar trebuie să şi găseşti un prieten adevărat, cu care să poţi vorbi.
[Imagine: 212ctp4.gif]
'Cause you are so beautiful
Nal sumsuiga haneun ne ibseul saranghandanmal oh
'Cause you are so beautiful
Nae geoteman meomulreo(keudae namanui).





















#13
Prietenia... momentan pentru mine pot spune ca e un subiect destul de delicat, din cauza uneia dintre prietenele mele bune care e in coma T_T . Oricum, la fel ca fiecare, am avut si eu parte pe prieteni care erau in preajma mea numai din interes, dar ma bucur ca am avut si o prietena buna. Pot spune ca prieteni adevarati nu mai am, insa eu sunt unul. Pastrez orice fel de secret, dar nu pot spune la randul meu orice secret pentru ca nu e pastrat.Ba dimpotriva, e spus mai departe pe soptite si apoi devine subiect de discutie ptr un cerc restrans de persoane, iar cand afli de acest lucru te simti pur si simplu ca un.. experiment ...O.o... . Oricum, per ansamblu, prietenia e chiar un lucru minunat si e chiar placut, insa e cunoscut numai de cei care au intalnit-o.
[Imagine: 9r3myo.jpg]
Thank you VeVe :3

#14
Păi , într-un timp obişnuiam să am un cel mai bun prieten cu care mă înţelegeam nemaipomenit. Până când, am vrut să-l conving măcar să încerce să fumeze mai puţin. Dar lui nu i s-a părut că eu îi vreau binele, ci că pe mine mă deranjează faptul că eu nu fumam aşa mult şi că nu eram atât de plăcută în cea de-a doua gaşcă a lui. Adică , îmi zicea mie că eu sunt o egoistă , şi pentru că eu nu mă pot face plăcută în grupuri, atunci nici el nu ar trebui. Adevărul era că cea de-a doua gaşcă era absolut groaznică. Baut şi fumat la greu. Numai că prietenului meu îi convenea. Eu am ieşit de acolo, m-am întors la vechiul meu grup. El , orgolios a rămas acolo. A avut foarte multe probleme de sănătate, din cauza alcoolui, şi chestii luate în combinaţie cu votcă .
Cu prietenul meu, încă mai ies , mai vorbim , dar nu e chiar ca acum un an. S-a pierdut ceva. Mă rog. Esenţialul este că nu mai suntem aşa buni prieteni .


Nu întotdeauna oamenii îşi găsesc prieteni . Şi probabil , pentru că sunt atât de greu de găsit sunt atât de speciali..
You know it is going to be a bad day , when you jump out of bed and miss the floor.




#15
Fara prieteni nu stiu nu as fi ceea de acum.Inainte nu ma intelegeam bine cu actuala prietena dar acum ne povestim fiecare detaliu din viata.La noi prin "cartier" sunt mult prea putini copii iar majoritatea baieti asa ca ma inteleg mai bine cu baietii cred 39 suntem doar 4 fete doar ca mai mult ma inteleg cu o fata,in viata reala.Asa pe internet am foarte multi prieteni,uni adevarati... alti doar amici.Prietenia este un lucru important iar daca nu ar fi eu pur si simplu as sta toata ziua in casa si nu as vorbi cu nimeni,etc.De aceea este important sa avem prieteni,dearece ei ne sprijina in multe intamplari grele si avem cu cine sa ne intelegem.

#16
Prietenia este ceea ce cauta fiecare cand cunoaste o persoana . Sincer, nu cred ca exista prieteni adevarati ...cel putin eu nu am simtit vreo data ca am un prieten adevarat in care sa pot avea incredere deplina. Prietenia adevarata este doar o iluzie , la care oamenii aspira mereu ...la fel ca si perfectiunea .
La fel ca toata lumea, si eu am crezut ca acesti prieteni exista...dar pe parcurs mi-am dat seama cat am gresit, si consecintele le suport chiar si acum . Normal ca inca am amici , dar prieten nu cred ca voi mai numi pe cineva .

#17
Se pare ca am dat si eu peste acest topic. Chiar ma bucur ca am mai gasit oameni care cred acelasi lucru ca mine.

Ei bine, multi ati zis ca prieteni adevarati nu exista. Eu una va zic ca exista. La mine in clasa, suntem o echipa de handbal. Multi ne-au zis ca suntem toate unite. Ne aparam una pe alta. Cand cineva se ia de una dintre noi sarim toate pentru a ne apara. Chiar si dirigintele a ajuns sa ne zica despre faptul ca suntem unite.

In aceasta echipa, pot zice ca mi-am gasit o prietena adevarata. Nu ne-am certat deloc si totdeauna vorbim si ne zicem una alteia secrete. Pot zice ca nu m-am mai inteles cu cineva asa de bine niciodata. I-am zis ei multe lucruri pe care nu le-am zis nimanui. Celelalte fete din echipa, ma inteleg si cu ele, insa stiu ca nu indeajuns incat sa le zic si lor aceste secrete. Ele sunt mult mai gura sparta si imediat dau cu ciocu' la celelalte clase.

Ei bine, vara trecuta, pot zice ca m-am apropiat de un coleg cu care facem franceza si engleza. Un baiat din C.
Ne-am apropiat din faptul ca el a fost iubitul unei coechipiere din echipa mea, iar el mai mereu vorbea despre ea cu mine. Insa, o data mi-a spus ca vrea sa se desparta de ea. Zis si facut. S-a despartit de ea si eu am inceput sa vorbesc cu el tot mai mult. Coechipierele mele ziceau ca il plac si ca nu stiu ce, dar adevarul era ca eu ma simteam chiar foarte bine in prezenta lui.
Am descoperit ca ne asemanam chiar foarte mult si din gluma in gluma incepeam sa-l consider ca un frate, iar el pe mine ca o sora. Incepeam sa tin la el tot mai mult. Ma intelegeam si inca ma inteleg cu el foarte bine. Ne aparam unul pe altui si tot asa.

Insa, acum o luna sau doua, coechipierele mele nu-l mai suportau si vroiau sa faca tot posibilul doar pentru a ne separa. Au existat multe certuri din care eu am iesit cea care suferea ca o fraiera. Recunosc, am plans pentru chestia asta chiar si la scoala. Imi pare bine ca el nu a fost de fata ca probabil facea crima de om. Prietenele mele au observat ca nu am de gand sa-mi distrug prietenia dintre mine si el asa ca au lasat-o balta.

Chiar cand credeam ca totul s-a terminat, s-a gasit alta desteapta - pe care chiar nu o suport si nici nu am suportat-o - de la mine din echipa sa se bage intre mine si el. Totdeauna imi zicea ca se va duce la celelalte fete si ma vor pune sa aleg dintre echipa si acel baiat cu care ma inteleg.
Acum, in prezent, mi-a facut multe probleme cu el. Chiar m-am certat cu el si ne-am impacat. Chiar si in momentul acesta am iesit dintr-o cearta cu el si e foarte suparat pe mine din cauza acelei.. sa nu zic cum.

Oricum, ma bucur ca prietena mea cu care ma inteleg foarte bine nu se afla printre cele care m-ar pune sa aleg. Stie cat tin la acel prieten al meu si nu cred ca m-ar face sa sufar. Probabil multi v-eti zice ca sunt chiar proasta pentru ca as lasa un baiat sa intervina intre mine si prietenele mele, insa si el imi este un prieten. Unul chiar foarte bun care mi-a fost aproape cand ele nu erau. Totdeauna cand el era trist si eu eram la fel.

Scuzati pentru acest post asa de lung, insa simteam nevoia sa ma eliberez undeva.

#18
Chiar reusit subiectul asta. Ma intrebam cand o sa ajungem si la asta...21
Pai eu nu mai cred in prietenie. Am avut o prietena ce parea sa-mi fie loiala si o fata de treaba,pe gustul meu. Era mai mare decat mn cu 2-3 ani. insa se schimbase in momentul cand intrase la liceu, a incput sa fie fitoasa, sa-i trateze pe ceilalti cu indiferenta, fara sa-i pese de nimic. Nu i-am permis si am pus capat asa-zisei prietenie.
Cred ca am ales corect...39
Stiu ca un prieten/prietena trebuie sa dea sfaturi in legatura cu orice, sau sa ajute macar cu ce poate. Eu asa am facut dintotdeauna, cred ca este cel mai bn.
Nu pot sa zic ca nu am prieteni, dimpotriva, am si colegi care tin la mn si ma sprijina atunci cand pot, dar eu am renuntat sa ma mai implic atat de mult. Stiu ca pentru unii este valoroasa, un sentiment placut si frumos, nu zic ca nu e asa, dar aduce suferinta in anumite cazuri.
Eu de aceea am renuntat sa mai cred in prietenie, pana si familia imi zicea mereu aceleasi chestii, cum ca nimieni nu-mi este prieten, ca nu trebuie sa ma incred in nimeni.
Vorbele astea nu cred ca poate influenta pe nimeni, pe mn in niciun caz, dar am facut asta din proprie experienta, din gandirea-mi proprie.Smile
Acum imi pare rau ca am tinut un discurs foarte plictisitor, sunt sigura, insa nu puteam sa nu-mi zic parerea....Bye byepupic

#19
Un subiect chiar foarte interesant.

Prietenia pentru mine e chiar foarte importanta in viata scurta a unui om.Mie mi se pare ca atunci cand esti mic te imprietenesti repede dar,atunci cand cresti uneori pierzi legatura cu ei si prietenii sunt in ce in ce mai greu de gasit. >.< Sunt multi fake care nu vor decat sa fie langa tine doar pentru un scop anume or somethin'. Am multi de genul.

In general prietenia se obtine atunci cand cunosti foarte bine pe cineva,o prietenie legata strans vreau sa spun. Rau e atunci cand cunosti pe cineva cu adevarat sa te lase la greu stiind ca niciodata nu a facut`o. E greu atunci cand inchei o prietenie frumoasa in stil mare cum ar venii.

Incep sa cred ca prietenia de multe ori e bazata pe minciuni cu scopul de a acoperi niste lucruri ceea ce tin de trecutul nostru si sunt greu de perceput sau poate sa dea o impresie gresita asupra celui caruia`i spui acel lucru. Dar de multe ori aceste prietenii nu sunt de durata.

Cred ca ati inteles ideea pe care cred ca vreau sa o sugerez. o.O nu?
Live with who i am or leave me alone.
I`m so bad bad but i`m so good good<3.

T.O.P&G-Dragon RULEZ


#20
Viziunea mea asupra prieteniei e mult prea ciudata ca sa fie inteleasa. Eu cred ca a fi prieten cu cineva inseamna a te folosi de cineva. Apoi ajungi, intr-un fel sa te folosesti atat de mult de niste oameni. incat devii dependent de ei, si atunci nu-i mai poti rani, indeparta si nu te poti lipsi de ei. Asta se intalneste si in familii. Asta e ceea ce tine o familie legata. Dependeta membrilor de ceilalti. Doar ca acum, nimeni nu prea mai are nevoie de nimeni, deci nu mai exista prietenie.

Prietnia are asa de multe forme...Cred ca am o prietena adevarata. Da nu e in tiparele obisnuite. N-am vazut-o niciodata ca pe prietena aia la care sa mergi sa plangi ca s-a desparitit de tine nu stiu cine. N-avem nimic in comun inafara de faptul ca suntem colege de banca. Cred ca asta ne-a si tinut prietene. Nu stiu daca ea ma vede la fel39 Ce facem cel mai des e sa ne certam si sa ne injuram21Probabil si de asta suntem prietene21 Ca tot timpul ne certam. Nu prea ne intalnim in vacante...nu e genul care sa stea foarte mult pe afara. De asta nici n-o inteleg21 Nu-i place nimic. N-are nici un hobby22 A avut mereu tot ce i-a trebuit, defapt a avut mai mult decat a avut nevoie. Si nu e obisnuita sa piarda ceva. Nu prea cred ca ma suporta din cauza ca imi place sa scriu si sa desenez. Nu spun ca am talent, ca poate n-am. Mereu ma intreba cum pot sa fac asa ceva. Ii spuneam de atatea ori sa nu mai scrie asa serios si sa nu mai foloseasca propozitii scurte ca devine monotn. Mi-a zis ca nu stie ce inseamna "sa scrii serios". Si i-am zis ca in desen nu exista gresit sau corect, decat daca e vorba dedesen tehnic.
[Imagine: universul1.jpg]




Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)