Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Predestined paths

#21
"- Dar...mai am ceva de lamurit.
- Ce anume? Ascult!
- Vorbeai serios cand mi-ai spus ca ma iubesti? "
o doamne spunemi ca o sa-i spuna ca da....te omplor sa spuna da si apoi sa o sarute .....
Ca intotdeauna scrii perfect .Nu am ce sa-ti reprosez deci....astept nextu cat mai curand si multumesc pentru cadouy de Craciun..sorry trebuia sa-l citesc maine ..ca debea maine e 25 ,da ma rog....tot cadou meu era si aveam sa-l citesc odata...
Astept nextu cu nerbadare .
Love you!:X
Bye!:X
:-H[posturi unite]
Sarbatori fericite si multe cadori frumoase din partea celor dragi!:X

JAPAN LOVER ....
TE ADORA :love:

#22
@Japan Lover: o sa te dezamageasca putin intorsatura de situatie:-", dar hei vorba aceea "tot raul spre bine". Multumesc pentru urare >:D< sper sa iti placa si acest capitol si sa citesti in continuare:D

Lectura placuta!


Cap 11: Vesti



- Vorbeai serios cand mi-ai spus ca ma iubesti?

A inghitit in sec, apoi ramasese cu gura intredeschisa. Cu siguranta nu se astepta la asta. Intr-un fel speram sa spuna da...Oare ce as face daca acela era raspunsul lui? Bataile inimii imi erau accelerate si respiram sacadat numai gandindu-ma la asta.
- Te rog, sa fii sincer!
- Esti sigura ca m-ai auzit spunand asta?
- Da. Altfel nu te intrebam.
- Da..asa-i. Vezi tu..
- Alex! Edi! Daca ma auziti, spuneti ceva!
ne striga o voce familiara.
- O, Doamne! E Cosmin!
Am sarit in sus si am inceput sa strig uitand pentru un moment de discutia mea si a baiatului cu ochii albastrii. Imediat deasupra acelei groape au aparut Andrei si fratele meu. Pot sa jur ca Edi a rasuflat usurat in momentul cand i-a vazut. Ceva imi spunea ca motivul era altul. Pe mine m-au ajutat prima sa ies, iar pe blond l-au scos ceva mai greu din cauza gleznei fracturate. Cei doi il ajutau pe Ed sa mearga, dar gura lui bro’ nu ii mai tacea. Era precum o moara stricata. „De ce eram acolo? Cum am ajuns? Unde ne e capul?” Si multe altele. Se bucura totusi ca suntem bine. Oarecum bine. Ingrijorati ca nu ne mai intoarcem si ca nu avem telefoanele la noi, au plecat in cautarea noastra. Paznicul de la poarta hotelului le-a spus ca ne-am indreptat spre padure si ei au facut acelasi lucru cu gandul ca poate s-a intamplat ceva grav. Fetele au ramas in camere la hotel, in caz ca ne intorceam, sa ii poata anunta pe baietii.
Cand am ajuns am fost luati cu asalt de un alt val de intrebari, dar ne-a salvat Andrei. Noi eram prea obositii si ne era prea foame. Momentan blondul doar si-a bandajat glezna cu pricina, dar cu siguranta cand ne vom intoarce acasa isi va pune piciorul in ghips pentru cel putin o saptamana. A doua zi, imediat ce ne-am trezit si am savurat micul dejun, ne-am facut bagajele caci ne indreptam spre casa. Desigur ca a trebuit sa fac pe bona pentru Eduard, iar la intoarcere am condus eu si l-am lasat direct la cabana. Nu am mai continuat discutia mea cu el despre acel „te iubesc!”. Oricum, nu cred ca era ceva serios...
Sarbatorile si vacanta s-au sfarsit. Am inceput facultatea, dar si serviciul. Ed scapase in sfarsit de ghipsul de la picior. Mereu imi spunea ca acele 10 zile de stat doar pe langa cabana au fost cele mai plictisitoare, exceptand orele in care il vizitam eu. Spre uimirea mea, pana si Robert a inceput sa ma caute. Nu cred ca imi va mai face in curand astfel de chestii avand in vedere ca i-am facut un scandal de toate zilele. Eram decisa sa-i spun ca vreau o pauza, dar m-am gandit mai bine si am zis sa-i mai dau o singura sansa.

***


Era tarziu. Iar am ramas peste program la firma. Dar aveam atatea lucruri de facut in ultima vreme incat pierdeam notiunea timpului. Am privit ceasul de la mana si am realizat ca daca mai stateam intarziam la cina, din nou. Mi-am luat geanta si am iesit ca din pusca din birou. Din cauza neatentiei m-am lovit de o persoana ce venea din sens opus. Uof! Mereu patesc asta! Dar cine mai era la ora asta? Doua din patru ladite cu pastile au cazut si s-au imprastiat pe podea.
- Imi cer scuze! Ma grabeam si ... l-am privit. Edi! Ce faci aici la ora asta? ne-am aplecat amandoi dupa cutiile imprastiate pentru a le aduna.
- Nu-i nimic. M-am obisnuit cu tine. a ras si la fel am facut si eu. Trebuie sa pregatesc incarcatura de maine si am cam ramas in urma. Dar tu?
- Multa, multa treaba. Ce iti mai face glezna?
- Mai bine ca niciodata! Voiam sa zic ca...

Ne-am intins amandoi dupa aceeasi cutie, mana lui cuprinzand-o pe a mea. Degetele sale se jucau cu ale mele, in timp ce ochii lui ii tintuise pe ai mei parca incercand sa-i patrunda. Fata lui era din ce in mai aproape de a mea. Simteam un gol in stomac. Involuntar, mi-am trecut limba peste buze ca si cum stiam ce urma. Cu o mana mi-a mangaiat obrazul. Cred ca usor-usor ma inroseam sub privirile lui. Un tusit fortat ne-a facut sa tresarim si sa ne intoarcem spre persoana cu pricina. Un barbat inalt, bine facut, saten, se sprijinea de perete privindu-ne cu o expresia a fetei plina de uimire. I-am pronuntat numele in tacere. Ma pierdeam in ochii lui caprui, caci nu gaseam o explicatie destul de buna pentru faptul ca ne aflam in aceea ipostaza. Oare lui ce ii trecea prin minte?
- Cumva deranjez? Pot sa plec, daca da! tonul lui era usor ironic.
- Robert! am sarit in picioare, iar blondul s-a ridicat dupa ce a terminat de strans. Eu...eu... nu e ceea ce pare! Am dat peste el si..
- Hei, hei! Linisteste-te, iubito!
m-a luat de dupa gat, sarutandu-ma scurt pe buze.
Zambea smechereste, apoi si-a indreptat privirea spre Edi. Daca acele priviri care si le aruncau ar fii intepat, cu siguranta amandoi ar fii fost in chinuri pana acum. Rob parca se umfla in pene precum un curcan ca eu ma aflam la bratul lui si nu la bratul blondului. Nu imi placea cand era asa rautacios.
- Salut si tie, „amice”!
Am observat ironia din vocea sa si l-am inghiontit dadu-i un cot. Edi a dat din cap, apoi a plecat salutandu-ma si pe mine, ceva mai prieteneste decat pe iubitul meu. La scurt timp am coborat si noi indreptandu-ne spre masina mea, caci el venise la firma cu un taxi.
- De ce nu mi-ai spus ca vii? Te luam de la gara.
- Voiam sa iti fac o surpriza.
- Ei bine, chiar ti-a reusit!

S-a apropiat de mine si m-a sarutat. Ce ciudat...Nici nu am inchis ochii. Parca ma sarutam cu un simplu prieten. Parca nu simteam nimic pentru aceasta persoana care s-ar fii presupus ca e iubitul meu, baiatul de care se presupune ca sunt indragostita si pe care il iubesc. Acei fluturasi din stomac pe care ii simteam, fiorii din tot corpul parca au disparut acum. Tanjeam dupa un sarut mai cu viata, dupa un sarut ca a lui...Eduard?! Eram confuza. Ce se intampla cu mine...?! Ne-am desprins din sarut si am pornit motorul masinii luand-o din loc.
- Mai am o surpriza. a tras aerul in plamanii apoi l-a dat afara. Clubul sportiv la care sunt s-a mutat in Londra si pentru ca sunt unul din cei mai buni jucatori ai echipei...sunt nevoit sa ma mut si eu!
- Poftim?!
- Da. Sunt cateva cabane pe langa padure si acolo stau cu un coleg de echipa, Marius. Iti vine sa crezi Ale? Acum o sa ne putem vedea foarte des!
m-a sarutat entuziasmat pe obraz.
Eu am zambit, dar nu cred ca am avut un zambet mai fals ca asta in viata mea. Adica, da, ma bucuram ca in sfarsit ne putem vedea mai des, dar...inca eram confuza in ceea ce ma privesc sentimentele mele fata de el.
M-a ghidat spre noua lui locuinta. Am facut undeva la dreapta inainte cu cateva case de cabana blondului. Am mai mers aproximativ 10 minute apoi am oprit in fata unei cabane mai mari decat cea a lui Ed. M-am uitat in jur si am putut observa ca toate semanau intre ele. Luminile erau stinse. Probabil colegul lui era plecat, caci era cam devreme sa doarma. Satenul a coborat, venind la geamul masinii de pe partea mea.
- Nu intrii? nu aveam timp, plus ca imi era teama ca el sa nu aibe ganduri „mari” cu mine.
- Nu pot...ma grabesc sa ajung acasa. Le-am promis ca ajung asta seara la cina, desi am cam intarziat. pentru un moment m-am panicat ca isi va dea seama ca nu vreau.
- OK! Nu vreau sa-i dau alte motive lui Cosmin sa nu ma placa pentru sora lui. a chicotit.
M-a sarutat scurt pe buze apoi s-a indepartat de masina.
- Ne auzim la telefon! Te iubesc!
- Da. Si eu..

Am pornit motorul indreptandu-ma spre casa. Mii de ganduri mi-au invadat mintea, dar am incercat sa ma concentrez pe condus. Numai un accident mi-ar lipsi, ca in rest am de toate. Am scos un oftat. Intr-un final am ajuns, am lasat masina in garaj si am fugit direct in bucatarie unde Cosmo si Deea tocmai se pregateau de cina. Mi-am cerut scuze pentru intarziere, apoi le-am povestit noutatile.
- Tipul asta... Alexandra, nu pot de nici o culoare sa-l accept! Nu imi inspira incredere!
- Oh, haide Cosmo! Nu i-ai acordat nici macar o sansa!
- Ba da. Inainte sa te insele, de atunci mi-am schimbat parerea.
- Oamenii mai gresesc. Stii ce? Las-o balta! Oricum, sunt cam confuza in legatura cu el. Nu stiu daca o sa mai tina mult...
- Are legatura cu Ed?
intreaba castaniul fara macar sa banuiasca tot ce se intamplase intre mine si el. Ati fost cam apropiati in ultima vreme...
Se uita la mine asteptand un raspuns. Ce puteam sa-i zic? Nu voiam sa-l mint, dar nu aveam destul curaj nici sa-i spun adevarul. Nu obisnuiam sa am cu el astfel de discutii. Spre norocul meu, o aveam pe Andreea de partea mea care mi-a sarit in ajutor precum un colac de salvare.
- Iubitu’, ca veni vorba de Eduard, ce ti-a zis de plecarea lui?
- Ce plecare?
intreb nedumerita.
- Uitasem. Mi-a spus ca isi viziteaza mama si ramane acolo pentru o perioada. Ma rugase sa-l duc cu masina la aeroport, dar nu pot si nici Andrei, are masina in reparatii. N-a vorbit cu tine, Alex? Ca l-am trimis la tine.
- Nu mi-a zis nimic. Dar cand pleaca?
- Maine, la 9 trebuie sa fie la aeroport.
- Cum?!
am exclamat aproape tipand. Adica.. nu e cam dintr-o data?
- Mama lui are niste probleme de sanatate si acum se simte si mai rau. Vrea sa-i fie alaturi. Intelege-l si tu!
- Da..O sa vorbesc eu cu el.
Cosmin mi-a zambit satisfacut
Imediat ce am terminat de mancat si de strans masa, am fugit in camera mea sa-l sun pe blond. Probabil asta voia sa-mi spuna atunci cand am fost intrerupti de Robi, dar nu a mai apucat. Telefonul il avea inchis. Drace! O sa mai incerc maine inainte sa plec. Macar stiam la cat trebuia sa fie la aeroport. Dar el..de ce nu m-a suna sau nu mi-a lasa macar un mesaj ca pleaca? Mi-am stors creierii in incercarea de a gasi o explicatie cat timp m-am demacheat si am facut un dus. M-am schimbat in pijamele si m-am trantit in pat, dar nu inainte sa imi pun ceasul sa sune. Ce aiurea! Sambata sa ma trezesc devreme, chiar e un chin curat. Am adormit la scurt timp dupa ce am pus capul pe perna.
A doua zi am sarit ca arsa din pat. Ma trezisem prea tarziu din cauza ca tot dadusem alarma pe amanare. Cred ca in mai putin de 15 minute am fost gata. Pe drum am incercat din nou sa-l sun, dar mobilul tot inchis il avea. O sa-i dau cu telefonul ala in cap data viitoare, ca degeaba il are! Cand am ajuns la cabana lui am inceput sa claxonez, dar blondul nicaieri. Am iesit in graba din automobil si am batut la usa, nimic. Ah, la naiba! Am urcat din nou la volan si m-am indreptat in viteza spre aeroport. Slava Domnului ca nu era aglomerat! Am parcat masina neglijent si am inceput sa alerg de teama sa nu fii plecat inainte sa vorbim. Am inceput sa-l caut cu privirea prin multimea de oamenii. Il confundasem deja cu trei persoane. Cred ca unul din ei m-a catalogat drept o nebuna cu acte in regula cand i-am trantit un telefon in cap. Deja obosisem de atata cautat. Chiar cand voiam sa renunt gandindu-ma ca probabil e in avion, l-am vazut tocmai cand trecea carand dupa el trolerul. Am grabit pasul ajungand spatele lui.
- Ti-a mai spus cineva ca degeaba ai mobil?! Daca nu, afla de la mine!
Stateam cu mainile in san batand din picior. S-a intors cu fata spre mine, vizibil surprins de aparitia mea.
- Ce cauti aici, miss? a chicotit. Vrei sa ai probleme cu Robert?
- Nu stie. Sforaie si patul sub el la ora asta. am zis amuzandu-ne. Iar tu ce tocmai faceai?Plecai fara sa imi spui!
- Oricum ai aflat, altfel nu veneai aici, acum.
i-am scos limba jucaus apoi m-am apropiat de el, imbratisandu-l.
- Ai grija pe drum si transmitei mamei tale insanatosire grabnica! i-am sopitit la ureche.
- Multumesc, Alex! Si tu ai grija, in special cu prietenul tau...Imi promiti ca te vei gandi la ceva cat voi fii plecat?
- Ce anume?

O voce anunta ceva despre zborurile ce vor decola in curand. Se pare ca printre acelea se numara si avionul lui Eduard, caci s-a desprins de mine cam agitat si pe picior de plecare.
- Am de prins un avion! Trebuie sa fug.
- Stai! Nu mi-ai rasp...
dar nu am reusit sa sfarsesc fraza, deoarece buzele mi-au fost prinse intr-un sarut senzual dat de Edi. Inima mea iar o luase razna.
- E o copie, poate o sa ai nevoie. si-a strecurat mana in buzunarul meu si a retras-o la fel de repede. Pa! mi-a facut semn in timp ce se indeparta.
- Ah, ce ma enervezi cand faci asa! i-am spus pe un ton ce voia sa fie suparat, ignorand cel de-al doilea gest.
Mi-a zambit, apoi a urcat scarile rulante. Am bagat mana dupa obiectul varat in buzunar, era o cheie. Daca nu ma insel, chiar cheia de la cabana lui. Wouw! Asta chiar m-a luat prin surprindere. Si totusi, de ce mi-a dat-o?
...Sa te intorci cu bine Eduard, altfel o sa ai mari probleme cu mine!
My fic:
Predestined paths : http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=13338
[naruto]Teenagers : http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=13050 (finish 4)

[Imagine: anime-kiss.jpg]
I wish to meet you again next time
Love is more selfish the deeper it gets
until you want to tie each breath down
unreasonable, yet...

We climb a spiral of light
the red memory is a poisonous tattoo
a tattoo that shows the future's chaos
if we're together, until we shatter

#23
Auzi ma? Da ai pus cam prea repede capitolele astea eu n-am apucat sa te Comm-uiesc ! [-(
Sa-mi fie al draq de multa rusina :))
Poi nu am decat sa spun lucruri bune. Ca deobicei ai descris minunat, te descurci foarte bine. Dialog ai si nu e sec si actiunea nu e grabita. Eduard asta e cam nebunatic >:)
Sunt curioasa ce-o sa se intample acum k Ed a plecat :-?
Astept nextu :X Succes :*
What goes around comes around.

#24
Da , de dezamagit nu m-ai dezamagit.Capitolu asta a fost superb.
Descriere: nu aia avut multa ,dar foarte bune
Dialog: perfect
Actiune :- e perfecta
- nu e grabita
Da pai sa stii ca eu chiar ma gandisem odata ca poate o sa plece din oras ,si ca sa vezi ca chiar asta ai si facut .:)) frate ce tare! deasta nu mai dezamagit ,pentru ne-am gandit la acelasi lucru:))
Orcum tu scrii perfect deci nu ai cum sa ma dezamagest prostut-o :)
Astept nextu cu nerabdare:X:X
P.S. : sper sa se intample ceea ce imi doresc eu :)) poate mai ghicesc si de data asta ce vei face (ramane secret pana nu vine nextu) :))
Suces la scris si multa inspiratie:))

JAPAN LOVER ....
TE ADORA :love:

#25
@Bambilici: nu-i problema:*, si inca nu-l cun indeajuns pe Edi sa vezi ce-i poate pielea>:):)), iar in lipsa lui vei vedea ^^
@marya: multumesc pt urare si pt laude:* poi.. e cam devreme pt o despartire, cel putin deokmdata, sper sa iti placa si in continuare >:D<
@Japan Lover: ma bucur ca nu te-a dezamagit continuarea^^, sper sa iti placa si nextul, dar chiar sunt curioasa la ce te-ai gandit in continuare caci din cate spui, se pare ca ne-am ganti la acelasi lucru :))

Lectura placuta!:D



Cap 12: Subiect principal: Robert



Dupa ce am plecat de la aeroport, m-am gandit sa trec pe la Ioana. Desigur ca era cam devreme pana si pentru ea.. O zi rezista! mi-am zis. Am luat telefonul si am sunat-o. Dupa tonul somnoros mi-am dat seama ca inca dormea. Mi-a adresat cateva cuvinte „dulci” pentru desteptarea primita, apoi m-a rugat sa trec mai intai pe la Mec sa-i iau o cafea si ceva de mancare. Asa si am facut si mi-am luat si ceva pentru mine. Intr-o jumatate de ora parcasem masina la mine si doar am trecut strada. Am sunat insistent la usa. Stiam ca asta o enerva, iar eu ma distram nemaipomenit cand o vedeam ca se agita asa de dimineata.
- O sa-mi scot soneria, sa vad, atunci ce naiba o sa mai faci? a inceput sa tipe cand mi-a deschis usa invitandu-ma inauntru.
- O sa bat! am inceput sa rad si ca drept rasplata am primit o palma peste fund.
Ne-am indreptat spre camera ei si ne-am facut comode in patul mare si rotund. Era o incapere destul de mare, culoarea predominanta fiind un verde sters. Patul se afla in mijloc, in fata un tv suspendat si dedesupt biroul pe care se afla un laptop si cateva cartii si caiete, intr-un colt pe dreapta se afla un sifonier imens ce avea pe una din usii o oglinda. Rozalia inca era imbracata in pijamale de culoare crem, parul nu foarte scurt il avea prins intr-o coada la spate sus.
- Parintii tai? am intrebat-o sorbind din cafea.
- Sunt plecati de ieri la munte. Se intorc abia maine.
- Si cum se face ca Andrei nu a dormit aici?
- Vine asta seara.
mi-a spus zambind si clipind des din gene. Dar lasa-l pe brunetu’ meu, si zi-mi, ce cautai la aeroport?
Am inceput sa-i povestesc tot. De la intalnirea cu fosta prietena a blondului pana la sarutul ce l-am primit inainte sa urce in avion. Ionici ma asculta cu sufletul la gura, chicotind si facand tot felul de afirmatii. Mai ca ii venea sa sara in sus de bucurie doar la gandul ca ar putea fii posibila o idila intre mine si Edi. Si mai ales, ca acum era si „ceva” din partea mea. I-am spus de Robert si mutarea lui si de faptul ca acest lucru nu m-a incantat cat probabil ar fii trebuit avand in vedere ca se presupunea ca asta imi dorisem din momentul in care am plecat din orasul natal. Pe deoparte a bucurat-o ce a auzit, dar pe de alta parte nu. Nu ii placea de el si nici nu il cunoscuse fata in fata. La acest aspect as putea spune ca se potrivea de minune cu frate’miu.
- Un lucru am sa iti spun scumpo: esti indragostita! Si norocosul nu e in niciun caz prietenul tau. mi-a facut cu ochiul. Sa nu mai vorbesc de Ed..
- Nu are cum! Cel putin, nu cred..
- Ori esti oarba ori tu chiar nu vrei sa vezi! Deci tie iti raman doar doua lucruri de facut, 1. desparta-te de gagica’tu si 2. pune gheara pe blondul ala pana nu ti-l fura vreo fufa!

M-a bufnit rasul. E nebuna! Dar in felul ei, stia sa ma inteleaga si cel mai important, sa-mi pastreze secretele foarte bine.
- Sincera sa fiu, el nu a fost niciodata asa.. Vreau sa spun ca a avut unele din cele mai dorite tipe si mereu „profita” cand i se puneau pe tava. Dar la tine...La tine a fost altfel si crede-ma ca nu face asta doar pentru ca e prieten cu frate’tu.
- Sau poate da. Nu e ca si cum eu as fii speciala sau mai stiu eu, vreo frumusete rara.
- Taci mah! Vorbesti numai si numai prostii.

Am impins-o in joaca, ea cazand pe spate in pat, iar eu m-am asezat alaturi. Privea tavanul ingandurata.
- Auzi, stii ce? M-am gandit la ceva. o privesc nedumerita ridicand din spranceana. Vreau sa-l cunosc pe Robert. Ce zici, maine intalnire in patru la film?
Am stat si am analizat situatia. Poate asa isi schimba parerea despre el si poate vor ajunge chiar prietenii.
- OK. S-a facut! i-am raspuns categoric.
Restul zilei am discutat despre alte subiecte, am vizionat cateva filme asta pana si-a facut aparitia Andrei si mi-am luat talpasita. Astia doi aveau nevoie de intimitate. Deea si Cosmin se pare ca erau plecati. Mi-am facut niste floricele si m-am dus in camera mea. L-am sunat pe Rob sa-l anunt in legatura cu filmul de a doua zi si a spus ca poate veni. Nu am stat mult la discutii caci avea ceva treaba, nu prea am inteles ce anume. Am incercat sa-l sun pe Edi, dar la fel ca si data trecuta, telefonul il avea inchis. M-am trantit in pat cu gandul sa vizionez ceva interesant la tv, dar oboseala si-a spus cuvantul si am adormit la scurt timp.
A doua zi am fost in picioare destul de devreme pentru o zi de Duminica. Mi-am facut obisnuita siesta de dimineata, apoi am coborat in bucatarie unde am luat micul dejun singura. Banuiesc ca cei doi inca dormeau. Dupa ce am terminat le-am lasat un bilet pe frigider sa stie de mine si m-am intors in camera mea sa ma schimb. M-am imbracat intr-o fusta neagra cu cateva desene albe ce ajungea pana la genunchii, pe dedesupt am luat un dres gen colant, in sus un maieu si un bolero in aceeasi combinatie de culori si in picioare am luat cizmele mele fara toc. Am coborat si am scos masina din garaj, indreptandu-ma spre casa lui Robert. Pe drum l-am sunat si desigur ca el inca dormea. Cand am ajuns la cabana am coborat din masina si m-am indreptat spre usa. Chiar inainte sa bat, cineva tocmai iesea din casa. Mai exact un baiat. Era cu mult mai inalt ca mine, semana foarte mult cu Andrei, diferenta o facea pielea lui alba ca neaua si modul ciudat de as aranja parul si anume, nici un fir din parul sau brunet nu era deranjat.
- Buna. m-a salutat cu zambetul pe buze. Tu trebuie sa fii prietena lui Robert, Alexandra.
- Da..Buna!
spun usor surprinsa de afirmatia brunetului.
- Eu sunt Marius. mi-a intins mana prieteneste, prinzand-o pe a mea intr-o stransoare. Robi e in prima camera pe dreapta. mi-a facut loc sa trec pe langa el. Eu am plecat, ne mai vedem!
- Pa!

Am inchis usa. Ma aflam intr-un hol nu foarte larg, in fata era sufrageria si pe stanga se afla bucataria. Din holul principal, la dreapta ajungeam intr-un alt hol unde se aflau doua camere, iar la capatul acestuia baia. Am intrat in prima camera, cea a satenului. Era o dezordine de nedescris. Haine aruncate neglijent peste tot, cutii de bere si ambalaje de la cipsuri si ciocolata erau oriunde numai incosul de gunoi nu, care pe deasupra mai era si gol. Mi-am lasat sacoul pe singurul scaun aflat acolo, apoi am tras draperiile lasand lumina de afara sa patrunda in incapere si am deschis larg geamul pentru a aerisi.
- Bah, Mariuse, termina-te cu glumele astea! Ma doare capul si nu am chef, ce dracu’! tipa de-a dreptul iritat Rob, acoperindu-se cu patura.
Am prins pilota, tragand-o de pe el si lasand-o sa cada pe jos. Isi duse mainile in dreptul fetei, caci lumina de afara ii ingreuna pentru un moment vederea.
- Nu sunt glume si in niciun caz nu ma cheama Marius!
Stateam cu mainile in san dand dezaprobator din cap. S-a ridicat in sezut frecandu-se la ochii.
- Asa ne-a fost vorba? Trebuia sa te trezesti pana vin eu!
- Haide iubi, nu te supara! Vin-o incoa’!

S-a intins dupa mine, tragandu-ma in pat peste el. S-a rasucit ajungand deasupra mea. Ochii lui mari si caprui ma sfidau. A scos la iveala un zambet usor pervers, apoi m-a sarutat, apasandu-si delicat buzele peste ale mele.
- Putem sa facem ceva mai distractiv decat sa mergem la un film idiot! mi-a soptit la ureche in momentul cand mi-a eliberat gura .
A inceput sa ma sarute tandru pe gat „adulmecandu-mi” mirosul. Sunetul pe care l-a scos a fost cat se poate de animalic. Mana lui a coborat de pe abdomen pe picioarele mele ridicandu-mi fusta. Incepusem sa tremur usor si nu de placere. L-am impins, sarind din pat si aranjandu-mi tinuta. Respiram sacadat. El ma privea usor incruntat de gestul meu.
- Nu..avem timp, Rob! Intarziem la film, iar Ioana si Andrei se vor supara.
- Putem iesi altadata. Si oricum, nu iti fie teama, Marius vine abia diseara!
s-a intins din nou dupa mine, dar m-am ferit.
- Nu, haide fugi si imbraca-te cat iti pregatesc un ceai si iti aduc o pastila pentru cap.
Am plecat din camera inainte sa mai spuna ceva si m-am indreptat spre bucatarie. Am incalzit apa intr-un ibric apoi am turnat-o intr-o cana in care se aflau doua pliculete de musetel. Am cautat si o pastila intr-unul din numeroasele sertare. Intre timp a aparut si Robert. Purta o pereche de blugi inchisi la culoare si un tricou negru ce ii venea ca turnat pe bustul bine sculptat.
- Poftim. i-am intins cana si pastila. Deci asta era „treaba” pe care ai avut-o aseara, sa bei?! tonul imi era serios.
A luat pastila si a dat peste cap ceaiul care era fierbinte, drept pentru care s-a ars zdravan. Nah, asa-ti trebuie!
- Iubita, nu au fost decat vreo doua beri cu tovarasi. Nimic mai mult. s-a apropiat de mine sa ma imbratiseze, dar m-am dat din calea lui.
- Haide, trebuie sa plecam! mi-am luat sacoul din camera lui, iar el geaca din piele din cuierul aflat pe hol si am iesit.
Am urcat pe locul soferului, iar el in dreapta mea. Pe drum am sunat-o pe Ioana. Tocmai plecau de acasa. Perfect! Am hotarat sa ne intalnim direct la mall. Am apasat si mai tare pe acceleratie, noroc ca strazile nu erau foarte aglomerate. Cand am ajuns, cei doi ne asteptau la o masa. Rozalia nu-l scapa din priviri pe prietenul meu.
- Iubitu’, ei sunt Ioana si Andrei! am spus cand ne-am apropiat de ei. Au strans mainile prieteneste, salutandu-se.
- Ne scuzati intarzierea, a fost din vina mea! a spus pe un ton parca de ingeras. Chiar m-a surprins gestul lui.
- Nici o problema. Si noi tocmai am ajuns! a spus brunetul. Haide-ti, am luat deja biletele!
Ne-am indreptat cu toti spre sala de cinema si ne-am ocupat locurile. Vizionam o comedie romantica. Robert nu prea era atent la marele ecran, ci la mine. Din cate observam, nu ii trecuse infierbantarea de dimineata. Incepeam sa cred ca gandul de a o face in locuri nu tocmai decente il excita.. Pff! Mi-am scuturat capul usor amuzata de propriile-mi ganduri. Dupa film am mers sa mancam si sa bem ceva. Discutia noastra a pendulat din subiect in subiect, care mai de care mai interesante sau mai putin interesante. Ma bucuram sa vad ca Andrei se intelegea si era destul de deschis cu prietenul meu, pe cand Ionici inca avea o oarecare retinere. Dar nu ma deranja acest lucru atata timp cat nu era grosolana in fata lui si pana la urma, asta era doar prima intalnire. Cu timpul, mai mult ca sigur isi va schimba parerea. Cel putin, asa credeam.
- Ia te uita peste cine am dat! Cred ca e adevarat ce se spune: „cand pisica nu-i acasa, soarecii joaca pe masa”. Tu ce parere ai, Alexandra?
Parca 1000 de table erau zgariate in acelasi timp de 1000 de unghii. Doar asa as putea descrie cum a rasunat vocea ei pentru mine in acel moment. Parca totul se derula cu incetinitorul. M-am intors cu fata spre ea. Lavinia isi tinea mainile in san privind sfidator spre mine. Purta o fusta scurta lucioasa, alba, in sus o bluza roz decoltata ce lasa la vedere sanii ei mari si nu numai, sutienul negru ce nu se potrivea de nici un fel si in picioare avea cizme albe cu toc cui. Atentia mi-a fost captata si de machiajul strident aplicat, iar parul lung si blond il avea indreptat, de aceasta data. Fatuco, tu realizezi cate grade sunt afara? Totusi era inca iarna, iar cerul inca se mai scutura de fulgii mici de nea. Am schitat un zambet cat se poate de neprietenos. In acel moment cred ca rozalia a realizat cine e blonda oxigenta. S-a apropiat salutandu-i din cap pe cei aflati la masa. Pot sa jur ca iubitul meu mai ca o sorbea din priviri, iar ea profita la maxim de acest lucru.
- Nu stiu despre ce vorbesti. i-am raspuns intr-un tarziu.
- Robert! se ridica acesta cuprinzandu-i mana intra sa. Si al tau care e, scumpete? ma uitam la el surprinsa, iar Ioana mai ca l-ar fii snopit cu bataia in secunda urmatoare.
- Lavinia! a spus pe un ton cat se poate de...gretos. Imi venea sa vomit, nu alta!
- In caz ca simturile tale nu te-au parasit, eu inca sunt aici! m-am rastit catre Rob.
Si-a relut locul langa mine incercand sa ma impace, dar l-am impins. Blonda ne privea, analizandu-ne.
- Ah, sunteti foarte simpatici! Faceti un cuplu minunat. nu am auzit o afirmatie mai falsa ca a ei si nu ca sens, ci felul cum a „scuipat” acele cuvinte. Draga, chiar ma bucur ca ai realizat ca iti sta mai bine langa satenul asta bine facut. il vedeam pe Robi cum isi scotea mandru pipetul in fata. E un nimic blondul ala pe langa el.
- Care blond? tonul ii era serios si am vazut cum s-a incruntat spre mine.
- Glum...
- Ups!
m-a intrerupt Lavinia, ducandu-si mana la gura. Vai, scuza-ma! Ce gura mare am! Nu credeam ca subiectul Eduard e tabu. se uita in dreapta si in stanga ca si cum facuse o gafa nevinovata.
- Poftim? Eduard?! se rasti catre mine. Sper ca ai o explicatie si sper sa fie una buna!
My fic:
Predestined paths : http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=13338
[naruto]Teenagers : http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=13050 (finish 4)

[Imagine: anime-kiss.jpg]
I wish to meet you again next time
Love is more selfish the deeper it gets
until you want to tie each breath down
unreasonable, yet...

We climb a spiral of light
the red memory is a poisonous tattoo
a tattoo that shows the future's chaos
if we're together, until we shatter

#26
Well...nu am bilet T^T ...l-am uitat acasa >.< ..dar totusi m-am gandit ca vrei sa auzi parerea mea :D


Uiici it XD

Pai in primul rand te anunt ca eu la ora 2 noaptea cand citeam aseara ma cam apucat rasu` la unele fraze XD ..ahh, ma abtineam sa nu trezesc toata casa XD

Nu aveam ce face T^T


Ai tot ce iti trebuie, descriere, dialog, naratiune, actiune, bunaciunii :-"

Ahh, deci nici nu am ce sa spun, pt mi-a placut la nebunie, iar capitolele sunt luuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuungi, nu cum le fac eu XD si tu cel mai probabil stii T^T cat de lungi le fac eu T^T

Mi-a placut la nebunie, si imi vine sa ii tai capu` la Robert ala T-T, adica sa da in fata lu` Ale la curvulita aia de Lavinia, in timp ce Ale a fost foarte cuminte si a avut respect pentru el [Robert] si daca a fost sa se sarute cu Ed.. nu a facut-o in fata lui :X. Si acu` bou de Robert cere explicatii [de parca el ar fii fost un inger 8[ ]

Ahh..am murit de ras la faza in care Ed i-a zis ca daca e gravida accepta copilul [abia astepta el :> ] si raspunsul a foat pe masura XD

ahh...deci e la favorite XD

Draga mea, te rog sa te misti cu urmatorul capitol T^T..stiu ca ai postat abia ieri..da` vezi tu...eu nu prea am rabdare :-"

Kiss and hugs.aa trasmite-i si lu` Ed un pupic pe obrajor :-"
[Imagine: tumblr_mfikklIRTU1rwyn4so1_250.gif][Imagine: tumblr_mfikklIRTU1rwyn4so6_250.gif][Imagine: tumblr_mfikklIRTU1rwyn4so9_250.gif]

#27
Pai ,singurul lucru pe care il pot spune este acela ca acest capitol este minunat ca si celelalte.Avand in vedre ceea ce se petrece nu as putea spune ca ne-am gandit la celasi lucru ,poate doar partial :)).
Iar Robert incepe sa ma enerveze.Frate cum adica : "scumpete" .Ce porc.Si acum mai vrea si explicatii.Nesimtire!!!
Iar idioata de Lavinia ce naiba cauta ea in peisaj.Nu a cauzat destule tampenii??X-(
Pot spune ca este foarte tare aceasta continuare.Nu stiu la ce sa ma astept.Oare ii desparti pe astia doi si "ingerul" de Robert ramane cu Lavinia .
Sper ca nu :)) .
P.S. : astept cu nerbdare nextu
Poop.Pa!:-*

JAPAN LOVER ....
TE ADORA :love:

#28
@Kagome: multumesc ca ai trecut pe aici si pt replay>:D<, sper sa iti placa in continuare! Robert e un mare .... [-( cat despre pupicul pt Ed a zis ca iti trimite si el tie chiar doi, pe obraz ca altfel e geloasa Ale:)):*
@Japan Lover: multumesc din nou ca ai trecut pe ici cu un comm:*, poate in continuare chiar se intampla la ce te-ai gandit tu, cine stie;))...aa si inca ceva, in legatura cu mesajele care le-ai lasat in plus, data viitoare da-mi un pm si te voi lamuri :)
Multumesc si celor care au trecut pe aici si le-au fost sterse mesajele, cat si celor care citesc si nu lasa replay ^^>:D<!
La Multi Ani, tuturor!^^

Am venit cu nextu', cine e superstitios stie ca nr 13 cam aduce ghinion:-"...anyway, lectura placuta!




Cap 13: Mai rau de atat nu se putea..



- Poftim? Eduard?! se rasti catre mine. Sper ca ai o explicatie si sper sa fie una buna!

Ma privea foarte serios si usor nervos asteptand un raspuns. Ma panicasem atat de mult ca nu reusam sa gasesc o scuza plauzibila sau cel putin niciunda din cele care imi veneau in minte nu erau destul de bune. Ma pierdeam in ochii lui ciocolatii. Lavinia mai ca ar fii sarit intr-un picior de fericire ca m-a „lovit” intr-un punct sensibil.
- Ha, am castigat! a tipat Ioana batand din palme.
Toti ne-am intors privirile pline de uimire spre ea, mai putin Andrei. O cunostea atat de bine incat nu avea nevoie sa-i ceara explicatii pentru fiecare nebunie de-a ei. In timp ce el o privea calm ca si cum nimic iesit din comun nu se intampla, eu ma uitam foarte nedumerita spre ea.
- Hai Alex, nu mai face pe nestiutoarea. Ce, nu vrei sa-mi dai banii? Banii de pe pariu, acela in care eu am zis ca blonda oxigenata va musca momeala ca intre tine si Ed e ceva, iar tu ai zis ca nu. atunci am inteles planul ei si am continuat micutul nostru „joc”.
- A, da! Si eu care credeam ca ai uitat de el. Asta e, ma resemnez si recunosc ca ai castigat! ma abtineam cu greu sa nu incep sa rad. Credeam ca are mai mult creier de atat, dar se pare ca m-am inselat.
- Daca incearcai sa afli cum sta treaba, nu te mai faceai de ras, „scumpete”!
i-a spus rozalia blondei, facand cu degetele semnele ghilimelelor.
- Sunteti niste ipocrite! a tipat nervoasa si s-a intors cu spatele spre noi luand-o din loc, eu si Ionici bufnind in hohote de ras.
- Se mai intampla, scumpete! l-am auzit si pe Rob tipand dupa ea, ceea ce m-a facut sa ma intorc incruntata spre el.
Chiar cand ma pregateam sa ii tin o alta morala am fost intrerupta de telefonul rozaliei ce suna de zor. A terminat conversatia foarte repede. Se pare ca era mama ei, o anuntase ca tocmai sosisera acasa de la munte.
- Ale, trebuie sa plec. Am de luat o cina in familie si de discutat una alta cu ai mei. Mergem? se intoarse catre brunetul ei, acesta ridicandu-se deja in picioare. Vorbim la telefon, ok? am aprobat din cap drept raspuns.
M-a sarutat pe ambii obrajii, prietenului meu facandu-i doar cu mana, in timp ce Andrei a dat noroc prieteneste cu el.
- Salut! a spus acesta. Pa, Alexa! Ne mai vedem! m-a batut pe umar si au plecat.

Noi am mai zabovit ceva vreme discutand despre cele intamplate. L-am mustrat in legatura cu purtarea lui care pentru mine a lasat de dorit in acel moment, dar el tot nu „intelegea” ce naiba a facut gresit, considera doar ca sunt geloasa. S-o crezi tu! Am lasat-o balta, practic nu mai avea rost sa imi mai bat capul. La scurt timp am plecat si noi. L-am lasat acasa, dupa un sarut scurt am luat-o din loc indreptandu-ma spre casa mea. Pe drum am incercat din nou sa-l sun pe Edi, dar la fel ca si data trecuta telefonul il avea inchis. Cand am ajuns, i-am gasit pe Deea si Cosmin uitandu-se la un film in sufragerie. I-am salutat si am urcat la mine in camera. Dusul nu a durat mai mult de 10 minute, iar dupa ce m-am schimbat in pijamale si m-am trantit in pat, am sunat-o pe Ionici. Desigur ca mi-a tinut o morala mai plictisitoare decat cea a lui Cosmo. Considera ca Robert e prea genul de baiat „smecher” care se joaca cu sentimentele fetelor si ca daca eu nu m-am daruit lui, asta nu insemna ca nu a cautat in patul altor fete. Iar in caz ca as face acel pas cu el, e un start spre compromiterea relatiei si atunci eu as fii cea care as umbla dupa el, care m-as strofoca pentru relatia noastra. Nu voiam sa cred asta, ma agatam de putina incredere ce o mai aveam in el si in sentimentele ce cred ca le mai are pentru mine, dar avand in vedere ultimele intamplari petrecute de la mutarea mea, acestea ma faceau sa cred ca in tot acest timp fratele meu a avut dreptat. Poate nu in totalitate, dar pe deoparte cu siguranta. La mijloc mai sunt si sentimentele mele pentru blond. Nu sunt sigura daca sunt de prietenie sau ceva mai mult, dar simt ceva atat de placut atunci cand e in preajma mea, cand ma atinge, parca ma aduce intr-o stare euforica de nedescris ceva ce nu cred ca am simtit vreodata cu prietenul meu. Sunt lucruri care intr-un fel sau altul sunt dispusa sa le fac, sa risc pentru Eduard, dar pe care poate le-as regreta daca in locul blondului cu ochii albastrii precum cel mai limpede ocean ar fii satenul cu ochii caprui.
OK, gata! Mi-am pus in cap sa profit de plecarea lui Ed si sa incerc ca relatia mea cu Robi sa „straluceasca” asa cum se intampla inainte. Imi era greu sa renunt si ma gandeam in special la el, care ma asteptase atata timp. Poate ca in felul lui, chiar ma iubeste ca inainte si eu la fel, poate doar m-am lasat condusa de niste simple instincte, iluzii care din acest moment vor inceta.
Dupa lunga si aproape, nesfarsita convorbire avuta cu rozalia, am reusit sa adorm foarte repede. Zilele ce au urmat au fost foarte lungii si obositoare. Ma imparteam intre timpul petrecut la servici ce aveam mult de munca, cu facultatea, cu prietenii mei si nu in ultimul rand, cu iubitul meu. Veneam acasa doar sa dorm, caci mai nou imi invatam la birou printre picaturi sau cand ma aflam la un semafor asteptand ca acesta sa se schimbe din rosu in verde. Sincera sa fiu, era un program al nabii de obositor, dar din moment ce mi-am asumat atatea responsabilitati, nu am mai putut da inapoi caci altfel as fii parut o persoana neserioasa. Cu Robert ma intelegeam si nu ma intelegeam, dar asta era de bine...cred. Parca reveneam la felul nostru de a fii de dinainte. Incetase sa ma mai presesez de a avea relatii intime cu el, ceea ce intr-un fel sau altul mi se parea poate putin ciudat, dar nu am dat mare importanta acestui detaliu.
As fii mintit daca nu as fii recunoscut ca, involuntar sau nu, gandul imi zbura din cand in cand la Eduard. Chiar ii simteam lipsa. Am mai incercat sa-l sun, dar mereu avea telefonul inchis. Intr-o zi m-am enervat atat de tare incat am aruncat cu mobilul in peretele din camera mea. De ce nu dadea nici un semn de viata? De ce? L-am intrebat pe Cosmin daca stie ceva de el, dar nimic in plus fata de mine. Ma omora gandul ca poate nu se mai intoarce. Nu! Nu trebuie sa ma gandesc la acest lucru. Cel putin daca era asa ma anunta, si apoi m-a pus sa-i promit ca ma voi gandi la „ceva” pana ce se va intoarce...

***


In urmatoarea zi se faceau doua saptamanii de la plecarea lui Eduard, doua saptamanii in care nu am primit nici cea mai mica veste de la el. Chiar incepusem sa ma ingrijorez serios. Eram la birou. Deobicei atunci imi zbura gandul aiurea.. Tocmai imi terminam de aranjat niste dosare, caci fiind vineri plecam mai devreme de la servicii si nu ma duceam la facultate, incepand sa ma bucur in sfarsit de weekend, cand o busitura provocata probabil de o cutie mi-a atras atentia apoi o voce foarte cunoscuta se face auzita pe holurile firmei.
- Usor scumpete sa nu te lovesti!
- Oh, vai, imi cer mii de scuze! Nu te-am vazut.
vocea ii era atat de falsa ca imi venea sa vars tot ce mancasem la pranz.
Am iesit din birou si surpriza mi-a fost atat de mare pe cat imi era de „placuta” cand i-am vazut pe Robert si Lavinia foarte apropiati.
- Da, cu siguranta, ai fost atat de aeriana, ca din „greseala” ai cazut in bratele lui!
Si-au intors capetele spre mine, iar eu ii priveam serioasa batand usor din picior. Blonda imi zambea satisfacuta de isprava ei. Imi venea sa o strang de gat, nu alta! Norocul ei e ca nu eram dispusa sa fac o „scena” la locul de munca si de fata cu cei care nu isi terminasera programul, dar nu as zice la fel si despre ea.
- Esti cumva...geloasa? am vrut sa-i dau replica, dar am fost intrerupa de saten.
- Hei, hei! Nu va certati pe mine. ea a chicotit apoi s-a apropiat de el in timp ce il privea cu niste ochii de catelusi. Prefacut-o!
- Multumesc, esti un scump! l-a sarutat scurt pe obraz, apoi s-a pregatit de plecare caci isi terminase programul.
M-am apropiat de Rob care nu inceta sa o masoare din cap pana in picioare. I-am aplicat o palma peste cap ce l-a facut sa tresara si in acelasi timp sa se trezeasca la realitate.
- Hei, de ce ai facut asta? m-a intrebat iritat in timp ce isi masa acel loc.
- De placere! De ce ai venit? Sa ma superi?
- Nu, iubita! Stii ca eu nu as vrea sa iti fac asa ceva.
mi-a spus luandu-ma in brate si sarutandu-ma scurt pe buze. Stii ca am dat acum ceva timp comanda de o masina. am aprobat din cap. Ei bine, trebuie sa merg sa o iau! Vreau sa spun, sa mergem.
- Wouw, super! Numai putin sa-mi iau geanta.

Am fugit pana in birou si m-am intors la fel de repede. Tropaitul pantofiilor mei se auzea precum un ecou in linistea din intreprindere. Am coborat impreuna la parter si am iesit din firma indreptandu-ne spre masina mea. Am iesit din parcare urmand drumul spre firma de masinii mazda. Automobilul pe care si-l alesese era un superb model mazda 6, negru. Ruta spre cabana sa am parcurs-o fiecare cu masina lui, caci voia sa sarbatoareasca acea „minunatie” cum ii spunea si stiam ca in conditiile in care va consuma alcool, nu ma va putea aduce acasa. Dupa ce am parcat, am intrat inauntru. Se pare ca Marius stia de toata treaba asta si pregatise o masa plina cu aperitive, bunatati si desigur, bautura, nu doar sucuri naturale. Mi-am lasat paltonul in cuier, ramanand doar intr-o bluza cu dungi subtiri albe si albastre, decoltata, iar pe dedesupt aveam un maieu tot albastru ce imi acoperea o parte din sanii si in jos purtam o pereche de blugii inchisi la culoare, mulati. Brunetul ne-a condus in sufragerie unde se mai afla o alta persoana stand pe canapea. Mai exact o fata.
- A, Laura! Nu ne-am vazut de ceva vreme. a chicotit prietenul meu, sarutand-o pe ambii obraji.
- Da, cam de alaltaieri! a ras ridicandu-se in picioare.
Era mai inalta decat mine, avand in vedere ca niciuna din noi nu purtam incaltaminte. Am putut analiza corpul ei bine facut cu forme foarte bine accentuate. Parul blond si-l purta strans intr-o coada la spate sus lasand doar o suvita sa-i mangaie fata acoperindu-i partial ochiul drept. Culoarea ochiilor ei era de un albastru sters, dar foarte incantator. Era imbracata intr-o fusta mini de blug si in sus avea o bluza neagra cu un desen ciudat pe ea ce ii acoperea umarul stang, iar pe cel drept il avea dezgolit. Mi-a intins mana prieteneste cuprinzand-o pe a mea intr-o stransoare usoara.
- Laura. mi-a spus pe un ton placut si zambind in acelasi timp, molipsindu-ma.
- Alexandra. Incantata sa te cunosc.
- Deasemenea. Robi vorbeste numai lucruri de bine despre tine si pot sa adaug ca are chiar gusturi bune.
mi-a zis analizandu-ma din cap pana in picioare.
Am simtit cum ma inrosesc si i-am multumit. Doua brate m-au tras intr-o imbratisare, iar gura mi-a fost pecetluita de buzele lui. Cand ne-am desprins am avut placuta surpriza sa observ ca si ea fusese prinsa intr-o imbratisare data de Marius. Mainile lui se odihneau pe fesele fetei in timp ce o saruta lacom. La scurt timp, ne-am asezat pe canapea discutand una alta si totodata savurand masa ce ne-a pregatit-o brunetul. Laura mi-a povestit ca s-a cunoscut cu Marius prin intermediul internetului. La inceput au avut o relatie la distanta si se vedeau foarte rar, dar spre norocul ei, acesta s-a mutat in Londra, de unde este si ea, iar acum lucrurile merg foarte bine. Chiar ma bucuram pentru ei, desi abia ii cunoscusem. Adevarul era ca ma incantau toate povestile de dragoste cu „happy end”. Oare asa o sa se termine si povestea mea?!
Toata seara am consumat numai suc de portocale, pe cand ceilalti au dat-o din bere in vin si din vin in alte tarii. Cei doi baietii se distrau de minune. Au dat muzica la maxim si au inceput sa danseze. Bine, asta daca se poate numi dans faptul ca se clatinau pe picioare din cauza bauturii excesive luate la bord. Eu si blonda ne amuzam copios pe seama lor. Cand au obosit, fiecare si-a recuperat locul liber de langa partenera sa. Robert m-a sarutat cu pasiune, strecurandu-si limba printre buzele mele explorandu-mi fiecare coltisor din gura mea, iar mainile sale se plimbau libere pe corpul meu. Incercam sa-l indepartez oarecum, caci nu imi placeau gesturile de acest fel cand aveam „public”. Dar ce vorbesc?! Marius si Laura erau intr-o postura mult mai...avansata decat noi. Mana baiatului se afla sub fusta fetei, iar cealalta pe sanul ei. Parea ca pe aceasta nu o deranja, caci nu facea nici un gest sa-l indeparteze.
Telefonul a inceput sa-mi sune, spre bucuria mea. A trebuit sa ma scuz si sa ies din incapere pentru a avea putina intimitate. Pe ecranul mobilului scria numele fratelui meu, am apasat butonul verde sa-i raspund. Dupa ce ne-am salutat, m-a intrebat ce fac si unde sunt. I-am relatat pe scurt ultimele intamplari. Ma macina un lucru si anume ca el era foarte...ciudat?! Se comporta straniu, parca isi cauta cuvintele potrivite sa ma abordeze. Tot se fastacea, ezitand sa ajunga la subiectul principal. Stiam cand face asta, cand avea sa-mi spuna ceva ce nu era o veste prea buna. Dar ce?
- Cosmin, s-a intamplat ceva? Ceva ce nu vrei sa imi spui? l-am intrebat ingrijorata. A oftat scapandu-i printre dinti un „uof!”.
- Pai... cam da..
- Ce anume? Spune-mi! Poate, pot fii de ajutor.
- Da, ai putea sa fii tare.
Poftim?! Despre ce vorbea? Alex, de dimineata m-a sunat Edi sa-mi spuna ca azi se intoarce si sa-l iau de la aeroport. Nu ti-am spus nimic, caci a zis ca totul sa fie o surpriza pentru tine. mai ca imi venea sa sar in sus de bucurie cand am auzit asta, dar aceasta fericire a mea a disparut mai repede decat a venit. Cand ma pregateam sa plec am fost sunat de agentie. Avionul cu care Eduard se intorcea s-a prabusit! Nimeni nu a supravietuit. a zis pe nerasuflate ultima fraza scapand un suspin.
- Poftim?!
My fic:
Predestined paths : http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=13338
[naruto]Teenagers : http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=13050 (finish 4)

[Imagine: anime-kiss.jpg]
I wish to meet you again next time
Love is more selfish the deeper it gets
until you want to tie each breath down
unreasonable, yet...

We climb a spiral of light
the red memory is a poisonous tattoo
a tattoo that shows the future's chaos
if we're together, until we shatter

#29
Hello! Asa cum am banuit... un fic extraordinar.
M-am apucat de el acum 4 zile si am ramas cu gura cascata. Povestesti foarte bine, iar actiunea nu e grabita iar asta ma bucura.
Descrierea exista 100%, greseli nu am observat, poate vreo litera tastata din greseala in rest nimic. Imi plac mult personajele, dar pe Robert si Lavinia nu-i suport , sper sa scapi de ei, ca Edward si Ale sa fie imrepuna. Nu s-a prabusit pe bune avionu`? Nu?:(Sper ca nu. Adica daca Edward a murit... Ale se urca pe pereti.
Cum ziceam, imi place mult caracterul fiecarui personaj. Ioana e cea mai funny si chiar e nebuna.
Descrii bine, dialogul nu e sec si nu am ce sa-ti mai spun altceva. Sper sa continui cat mai repede! Multa inspiratie pe viitor, bye bye!
[Imagine: durararasig06small.jpg]

#30
Capitol nou....l-am citit mai demult dar mi-a fost lene sa comentez....of of lenea asta :))

Pff....saracul Edi, de ce a trebuit sa i se prabuseasca avionul.....saraca Ale, vai ce o sa planga dupa Ed.....

Capitolul a fost bun, mi-a placut mult....Buna ideea Ioanei de a o salva pe Alexandra.....desi mai bine nu o salva si se desparteau cei doi (off...ce rea sunt :)) ).....

Modurile de expunere s-au imbinat armonios, actiunea a fost buna, greseli n-am vazut...etc, etc :)).....ca de obicei este perfect....

Sa vedem ce se va mai intampla in continuare, eu sunt foarte curioasa....poate se intampla minunea ca Edi sa traiasca :-"......cine stie.....orice e posibil....

Bafta in continuare!!!! Si vino repede cu urmatorul capitol.....Bye bye si La Multi Ani!!! :*:*:*:*




Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)