Picaturi.

[Sushi]

Sal`tare, draga! Mersi ca m-ai anuntat.
Imi place mult capitolul, e plin de actiune. Xender sforaie :)). Shark asta nu prea sta pe ganduri, or dat sentimentele in el. Nu-mi vine sa cred ce facea, saracul Sora cred ca murea de rusine.
Cat de grea e viata in inchisoare, trebuie sa fiu atenta pe viitor.
Astept cu nerabdare nextu, vreau sa aflu mai multe despre fratele lui, nu prea-mi place. Paradis, phhh, auzi la el, cred ca nici nu stie ce inseamna.
Bafta la tastat, astept un capitol la fel picant :*

[hiimera]

Nextul, aleluia!
Vreau sa spun ca nu este corectat cum trebuie.

Raspunsuri la intrebari
Sushi mersii de com draga mea si ma bucur ca iti place. Acum cu acest capitol vei descoperii ami multe. Si da, in Shark au dat sentimentele. :]]

Capitolul III

- C-ce-cee cauti aici? Inrebasem balbaindu-ma de frica, fiindca eram socat.
- Ouu~ saracutul de tine Sora tremuri precum un fulg batut de vifor, nu te bucuri sa-ti vezi fratele mai mare? Zambise si isi deschisese bratele asteptand ca eu sa sar in ele.
- Nu! Ce cauti aici obsedatule?! Strigasem toti de acolo indreptandu-si privirile uimite spre noi, insa in curand gardienii ii indepartasera ca sa ne ofere noua spatiu, dar doar uitandu-ma la nemernicul asta aerul parca se evapora intr-o caldura mare si trupul vibra necontrolat, fierband si fara a mai putea gesticula ceva am lesinat in fata tuturor.
- E cam strident sa spui obsedat, eu prefer sa-i spun pasiune.

Prin negura fugeam, cu degetele incercam sa o sfasii si sa pot atinge lumina care incetul cu incetul se apropia de mine. Cu un zmabet pe chip si cu lacrimi in ochii simteam ca ma apropii de ceea ce doream, dar totul a fost spulberat cand chipul fratelui meu a aparut si spatiul s-a intunecat din nou si un sarpe s-a aratat venind spre mine sa muste.
M-am trezit din cosmar speriat, transpirat, tremurand sub o patura avand o compresa umeda si rece pe cap. Cu ochii injectati si inlacrimatii cercetam camera frumos aranjata si totusi nu puteam sa ma linistesc, ceva in mine spunea ca abia acum aveam sa pasesc in abis. Si asa si era, caci o voce familiara m-a intampinat, trupul s-au s-a asezat pe suprafata moale, iar cu mana a atingandu-mi burta acoperita, dezvelindu-ma ulterior pentru a-si baga degetele sub tricou pentru a vedea daca febra imi scazuse.
Uram senzatia asa ca i-am dat rautacios peste membru superior el schitand o expresie ranita, totusi nu aveam sa-l cred fiindca era un obsedat sexual si nimic mai mult, nu stiu cum facea ,dar obtinea de fiecare data tot ceea ce dorea si prin forta de multe ori. Si eu sigur ma aflam pe lista s-a preferata, unicul, primul din varf.
Dand sa ma ridic am simtit o intepatura in vena de la mana stanga, m-am panicat cand un punct de ac s-a aratat.
- Ce mi-ai facut nemernicule! L-am apucat de camasa vaporoasa si albastratragandu-l aproape de chipul meu si clentanind din dinti l-am privit fix in ochii, dar dandu-mi seama de ceea ce tocmai faceam am slabit stransoarea dandu-ma in spate si acoperindu-mi picioarele cu patura. Insa nu am incetat sa ma uit la el urat, cu ura si scarba.
- Un medicament ca sa te calmeze. Te indoiesti de spuse...
- Da, da, cum spui tu si totusi nu te voi crede cat traiesc, te stiu prea bine Hiroku inca de cand tata s-a casatorit cu mama ta ai fost pus pe lucruri necurate, cum ar fi... Nu am reusit sa fiindca privirea acestuia m-a intimidat si roseata din obrajii a revenit. Instinctiv am dus mana la gura sa o acopar, stiam prea bine ce ganduri perverse avea si nu doream sub nici o forma, dar sub nici o forma sa ma atinga. Nu, nu doream, nici in ruptul capului, ii detestam atingerile. A trebuit sa suport mult prea multe in copilarie din cauza lui, acele noptii incinse, soapte depravate, miscari hipnotizante...
- Ce anume, Sora? Hmm, poti sa-mi spui, sa stii ca sunt alaturi de tine si sunt in stare sa fac multe, foarte multe pentru tine. Acele vorbe soptite aproape de buzele mele, aerul cald, imi trezeau amintiri neplacute.
- O faci intentiona-aa-at! Haa, ahhh~ Brusc nu imi mai puteam sa imi misc buzele, iar dupa doar sunete secadate, apasatoare ieseau din gatul meu. Simteam cum venele pulseaza sangele cald trupul meu amortind si cazand vlaguit de o flacara arzatoare ce se abatuse asupra. Ochii imi era usor incetosati, vedeam neclar lucrurile si totusi pe el il puteam contura foarte bine.
Am dat sa ma ridic, dar in zadar fiindca bratele erau supte de putere si din nou am cazut pe pat.
- Esti asa de dulce cand nu te lasi, dar ti-am spus acest medicament te va calma si cu ajutorul meu vei putea atinge apogeul placerii, relaxarii.
- Nu, nu vreau, m-am saturat de jocurile tale, nu-nu vorbesti serios...
S-a aplecat pentru a ma tinti cu privirea aceea patrunzatoare, nu puteam nega arata frumos, dar il detestam pentru tot ceea ce imi facuse, tot ceea ce ii facuse trupului meu firav de copil.
- Sora, te iubesc, accepta-ma odata si nu mai lasa aceste sentimente false de ura sa te cuprinda! Imi impusese mai mult, dar imediat raspunsul fusese „nu”, iar expresia lui ranita de catelus plouat disparuse, luand locul cea serioasa, perversa, iar ranjetul acela malefic ii rasarise ca din Iad. Vad ca nu intelegi, te doresc, te vreau nespus, spunea asta in timp ce expira aerul cald pe obrajii, gatul, fruntea mea, iritandu-ma insa corpul meu reactiona intr-un fel favorabil si satisfacator lui de aceea ranjea ca boul la poarta noua.
Nu mai puteam sa vorbesc normal si imi simteam hainele incomfortabile, incepeam sa transpir si dorind atat de tare sa ma misc am reusit doar sa ma intorc cu spatele, stand pe burta, totusi avand partea inferioara a corpului ridicata cu ajutorul genunchilor. Nu stiam ce naiab se petrecea in organismul meu de ieseau toate aceste reactii vulcanice, care ma incingeau si partea senzibila din pantaloni o aveam umflata, parca strangulata de materialul pe care il vroiam lepadatat cu nerabdare de pe mine, ma simteam ciudat si gandul il aveam dus pe alte meleaguri, rational nu mai ma simteam.
Hiroku se afla la birou de unde scosese ceva pe care eu nu apucasem sa-l vad totusi il urmaream si observam cum isi descheia nastruii camasii ,semn ca nu era de bine. Apoi in acelasi ritm se apropiase de pat unde eu nu mai gaseam o pozitie foarte buna in care sa stau. Respiratia mi era greoaie si transpiram destul de mult si atat de tare doream sa ma eliberez de haine ca racoarea sa-mi infiltreze porii pentru a ma racii.
L-am amenintat ,insa nici ca m-a bagat in seama, iar acel zambet tampit de pe fata lui ma scotea si mai mult din sarite si totusi a reusit sa ma faca sa tac pentru cateva momente atunci cand mi-a legat gura cu un material, dar imediat zgomote infundate si-au facut aparitia cand Hiroku a inceput sa atinga zona intima. Incordandu-ma si incepand sa transpir necontrolat fiindca intreg trupul imi era asaltat de o caldura infernala si totusi nu mi-ar fi displacut sa ard acum, macar nu mai aveam sa-i vad fata nemernicului.
Nu am avut cum sa-i spun sa inceteze si cand am simtit cum blugii mei sunt dati jos, am inceput sa ma zbat si totusi nu am reusit sa scap, apoi Hiroku a inceput sa se infiltreze cu atingerile si in zona aceea stramta dintre fese care complet ardea pe interior, simteam intens, era din cauza medicamentului sau mai bine spus drogului, caci altceva nu putea sa-mi provoace astfel de reactii.
- Nhh, nu-nu...Nu! Strigam eu printre fibrele materialului ce-mi facea imposibila comunicarea.
- Nu am sa-ti fac nimic rau Sora, vreau doar sa te fac sa simti placere.
- NUU~! Cand in sfarsit mi-am eliberat gura am strigat cat se poate de tare ca sa ma auda, a incetat pentru putin si norocul meu a fost ca cineva batuse la usa si spusese ca trei detinuti se luasera la bataie, astfel ca oftand, Hiroku plecase din loc, iar eu vazand asta mi-am adunat toate fortele si mi-am pus din nou blugii pe mine, apoi in graba am fugit spre celula mea, insa nu puteam sa-mi simt prea bine picioarele. Asa ca am cedat la jumatatea drumului si spre surprinderea mea cand credeam ca voi colapsa groaznic pe sol, Shark m-a prins in bratele sale.
Eram atat de fericit incat am inceput sa-i ating chipul fin si serios, parea ingrijorat, eu am bufnit in ras si l-am rugat sa ma duca in patul meu. Tremuram si simteam ca totul se intuneca, totusi am reusit sa raman treaz datorita violetului care ma tot intreba ce am patit, fara jena am inceput sa-i povestesc, iar cand am ajuns in fata gratiilor magnetice ceilalti au sarit in sus sa ma ajute.
Gardienii nici ca m-au m-ai intrebat care era cauza de eram atat de lesinat si nici ca ma mai mira, doar fratele meu conducea locul acesta infect si mizerabil toti inchideau un ochi la faptele rele ale lui Hiroku.
- Uite apa, Sora! Imi intinsese paharul din sticla Joho, insa mana imi tremura si nu puteam sa-l tin asa ca a trebuit sa-mi dea o mana de ajutor, eram complet vlaguit.
- Ce ai patit? A intrebat Fey in timp ce-mi freca umarul cu blandete.
De-a dreptul uimit, nu credeam ca aveam sa dau peste astfel de oameni aici, atat de uniti putea fi tipii astea te lasau fara suflu si de nduiosau.
Am dat din cap in semn ca nu am nimic, ci ca ar fi bine sa ma odihnesc. Cand s-a dat stingerea toti s-au inceput sa se indrepte spre paturile lor.
In seara aceasta Shark si Xender au fost tacuri si au vegheat asupra noastra. Nu stiam de ce dar chipul lui Xender ma punea pe ganduri, imi dadea senzatia ca ascunde ceva de noi toti sau cel putin de mine, nu ca as fi eu cel mai bun prieten al sau, insa ma rodea trecutul sau si tot la asta imi orbita gandul.
Intr-un final am reusit sa inchid ochii, dar nu am adormit, eram treaz si reflectam asupra intamplarilor de astazi. Destule lucruri neplacute s-au abatut asupra noastra: tipul ala masiv de la cantica al carui nume nici acum nu l-am retinut, sper doar sa nu mai dam de el si Hiroku, persoana cu care nici ca mai doream sa am contact vizual. Dar avea sa fie posibil, nu!
Stiam ca se ocupa cu ceva maret, dar seful unei puscarii nu... si eu acum inot in bazinul asta plin de rechini, dar cred ca cel care va avea sa ma raneasca cel mai tare este fratele meu vitreg.
Patul a inceput sa se clatine putin si mi-am dat seama ca cineva se urca la mine, m-am intors in directia aceea si imediat chipul lui Shark mi s-a aratat. Nu prea exprima foarte multe sentimente sau emotii, parea destul de indiferent si totusi a cutezat sa se urce sus la mine.
M-a miscat din loc cand a vrut sa se puna in partea cealalta, spre perete de unde venisem eu si vazand ca nu il las s-a rezumat a se pune pe partea de unde cobora scara.
- Ce faci? Am intrebat nedumerit in timp ce-i urmaream fiecare miscare.
- Nimic! A raspuns el prompt si la subiect.
- Mie nu mi se pare ‚nimic’, ceea ce faci tu aici. Mi se parea nimic daca statea pe un scaun in fata incaperii se te uitai in gol, insa asta nu e ‚nimic’.
Iritat de vorbele mele si faptul ca nu faceam liniste s-a apropiat mai mult de mine si mi-a dat un pupic scurt, care a reusit sa-mi lipeasca buzele. Totusi lucrul acesta m-a deranjat pe mine.
- Mie mi se pare nimic. A inceput sa rada, enervandu-ma.
- Ha, ha, acum razi de ala mai fragil si neajutorat. Am strigat eu, iar el si-a pus degetul aratator pe buzele mele pentru a le inchide din nou.
- Ssshh~ nu vrei sa trezesti pe toata lumea, vrei sa ne descopere?! Am rosit la ultimele sale vorbe, cum putea spune asa ceva nimic nu se petrecea intre noi, sau se?
Eram putin confuz, plus drogul acela inca imi ametea mintile, totusi reuseam sa vorbesc normal.
- Nu, nu vreau, dar sa-ti fie clar, ma rastisem eu la el ridicand degetul aratator si tintindu-l, el parand la fel de indiferent ca intotdeauna, nu se petrece nimic intre noi, oricum nici nu pare posibila o atractie.
Vorbele acelea ieseau fara logica din gura mea, ce naiba ma apucase, eram sincer si negam destule adevaruri.
- Da, ai dereptate, a oftat el timp in care a dat din umeri, apoi si-a plasat o mana sub cap, sprijinindu-se ca sa poata sa stea confortabil.
- NU! Cum poti spune ca nu este nimic intre noi, am izbucnit deodata spre acesta... Dupa cele intamplate, dupa toate acele lucruri pe care mi le-ai facut, cum poti spune ca nu. Defapt minti!
A urmat un momet de liniste, iar dupa ce ne-am privit cateva clipe, Shark a spart tacerea.
- Ai vrea sa fie ceva intre noi? Timbrul ii era puternic si mana care venise la obrazul meu pentru al dezmierda imi facea sangele sa fiarba pe sub piele, iar venele sa se sparga din cauza pulsului nebun.
Sora, vrei? Imi rostise pentru prima data numele si mi se parea cel mai frumos lucru de pe pamant, in astfel de situatii puteam spune ca si un simplu „mersii” era ca praful de aur suflat peste metalul ruginit.
Aburii ieseau din mine, incepusem sa transpir si ochii aceia aurii ma hipnotizau.
- Nu, nu sti... Da, da, da! Am repetat eu acele doua litere care mi se pareau in clipa aceasta blestemate, nenorocite.Degetele sale lungi ca de pianist imi alintau pielea fetei, apoi coborand inspre gat, piept intr-un ritm calm, gentil care imi facea simturile sa o ia razna. Inima o simteam pierzandu-si firea si batand mai rau ca un ceas la miezul noptii. Ce se intampla cu mine nu aveam cum sa explic, dar se parea ca Shark stia si ma facea sa inebunesc pe loc.
Ma privea si imi cerceta fiecare coltisor din trup, respiratia lui o lovea pe a mea, ingreunand-o si ajungand sa-i inhalez aerul atat de agresib ravasindu-se in plamanii mei. Pur si simplu nu stiam pe cine sa mai dau vine: pe el, pe mine sau pe drog.
Imi era rusine sa-l privesc si stiam ca doar uitandu-se la fata mea aburita putea vedea prin, toate emotiile care ma cuprinsesera.
- Inceteaza! I-am spus in soapta si mi-am intors capul in partea opusa, pentru a nu mai intra in contact vizual. Atunci s-a ridicat in maini si prinzandu-mi barbia intre degete mi-a intors capul spre el, sarutandu-mi apsat buzele, care incercau sa-ti faca loc printre ale lui, insa presiunea le depasea.
Cateva sunete infundate au iesit prin micile guri de respiratie pe care le luam. Au urmat sarutari scurte, apoi lungi si adanci, pline de patos si nazuinta. Il doream, asta imi era singura explicatie.
Am incercat sa nu facem prea mult zgomot, dar faptul ca el se tot impingea in mine si ma saruta atat de apasat, urmat de sunetele infundate venite din gatul meu, nu prea aveam sanse sa pastram tacerea eram cuprinsi de ‚turbare pasionala’ - asa cum spuneam eu, ceva ce te facea sa iti pierzi ratiunea si sa te lasi in voia instinctelor atunci cand venea vorba despre iubire. Cel putin eu speram sa fie intre noi un sentiment de iubire, eu deja simteam ca ma cedez in fata lui. Rapid, stiu, dar in locuri ca acestea consider ca iubirea nu este greu de gasit sau poate ca este si eu sunt doar un norocos nenorocit.
Surazand printre saruturi, ii dadusem de inteles lui Shark ca vreau mult mai mult de atat, insa nu asta era scopul zambetului meu. Si lasandu-si mana sa cerceteze pielea de sub tricou, a coporat mai jos pana ce a trecut de blugi pe care i-a desfacut si i-a tras un pic in jos, astfel incat sa aiba cale libera.
Cuprinzandu-mi ulterior organul inca acoperit de materialul boxerilor.
Am ignit cand a stras tare de el si repetand asta de cateva ori, dandu-mi si drumul a reusit sa-mi controleze intreg sistemul nervos pana ce am gemur puternic degajad toate emotiile si caldurile care ma imbratisasera pana acum.
Il doream tare mult, vroiam sa-mi sfasie hainele si sa ma ia in brate, trupurile noastre sa se contopeasca si impreuna sa simtim iubirea pe care o purtam. Dar fanteziile mele s-au spulberat in momentul in care a incetat si m-a tras inapoi in pat, caci mai aveam putin si cadeam de tot.
- Drogul asta iti otraveste ratiunea, iar iubirea nu o poti obtine usor. Iar cu asta am incheiat orice discutie.
Ma simteam prost, de parca l-as fi obligat sa imi faca toate acelea, mai aveam putin si plangeam. Cum spusesem e greu sa gasesti speranta aici si totusi o aveam si toata noaptea ma gandisem la Shark, ce ma tinea in brate strans, dandu-mi din caldura sa corporala.
A doua zi venise repede si simteam mii de jungii in muschi, era cat pe aci` sa pic din pat, noroc cu Xender care ma prinsese in brate si ma pusese pe patul de jos in fund.
I-am multumit din priviri satenului care nu a ezitat sa-mi sarute fruntea, dar imediat si-a indepartat buzele fiindca maraitul violetului se facuse auzit in celula. Xender a ridicat mainile sus, in semn ca inceteaza si a parasit celula, apoi Shark l-a urmat, dar nu inainte de a-mi arunca o privire blanda si blajina care mi-a dat forta necesara de a ma ridica si a parcurge puscaria.
Joho si Fey erau afara jucau basket, se distrau si impreuna cu inca cativa detinuti incinsesera un joc pe cinste. Am ras timp in care m-am sprijinit de gratiile magnetice, incepand sa-i fluer, incurajandu-i. Ei auzindu-ma si Fey m-a strigat sa vin sa ma alatur lor, incantat de propunerea s-a am fugit spre usa care imediat o gaseai dupa colt si luand un maieu portocaliu de pe banca, am intrat in teren.
Eram in echipa cu Joho si inca cinci, asa ca m-am pus pe batut, reusind sa ma feresc de toti aceia, erau masivi si daca te loveai un pic de trupurile masive, cadeai. Cata forta, mereu m-am intrebat cum de toti astea din puscarie sunt atat de construiti.
- Paseaza aici Sora! A strigat coechipierul meu si cand am sarit in sus, am aruncat cu toata forta toti privindu-ma uimiti cat de sus putusem sa ajung si mingea reusind sa aterizeze in mana lui Joho care a dat rapid un cos, puctand si invingandu-i la prima partida de bascket pe ceilalti. O da, iubito, am inscris! A alergat spre mine luandu-ma in brate, eu razand si aruncandu-mi privirea pe teren l-am zarit pe Shark cum ma privea cu ranjetul acela al sau fermecator, care mi-a facut obrajii sa se roseasca.
Eram atat de incantat ca se uita la mine, puteam sa-i demonstrez ca nu eram atat de slab si totusi din cauza entuziasmului meu tipul de la cantina a venit si ni s-a alaturat. A schimbatechipele, Fey ajungand la mine in achipa si ceilalti din echipa lui iesind, caci tipul ala a venit cu matahalele sale. Numai de el nu avem eu chef si totusi mi-am spus ca vom reusi si dupa o adunare am stabilit ca eu voi da cosurile, fiindca sar foarte sus.
Meciul a inceput si inca din primele minute cativa si-au incasat pumni, ceea ce nu mi se parea prea corect. Iar cand mi-am aruncat a doua oara ochii pe teren Shark nu mai era, el sigur stia ce era de facut, totusi dupa ce am inghitit in sec am alergat spre cosul lor de unul singur, restul se odihneau pe banca, mai eram eu, Fey si Joho asa ca a trebuit sa arunc si am nimerit, apoi pasand celorlalti doi care au reusit sa inscrie inca doua cosuri am reusit sa ajungem de final.
Puteam sa simt ca pe la spate tipul ala fierbea de nervi si intr-un final a strigat ‚‚stop’’, se parea ca nu suporta sa piarda. Si apropiindu-se amenintator de mine m-a apucat de maiou si m-a ridicat pana am ajuns cu fata in dreptul chipului sau. Nu stiam ce sa mai fac fiindca inlemnisem de frica, nu eram indeajuns de puternic pentru el.
- Tu vi cu mine ochisori frumosi, o sa te invat o lectie pe care nu o vei uita prea curand. S[unand toate acelea, baietii au sarit in ajutor, dar din pacate au fost prinsi de restul matahalelor si eu am fost luat pe sus dus intr-un loc necunoscut mie din puscarie.
De ce se intamplau toate acestea, de ce mie si de ce aveam senzatia ca ma va despica in doua? Eram atat de agitat, incepusem sa tremur si nu doar din cauza tipului astuia, ci si fiindca simteam ca cineva mai era cu noi, ne urmarea.
„Off~ nu, nu mai vreau, m-am saturat, de ce nu pot sa plec de aici, ce am facut atat de rau ca sa merit una ca asta, Doamne!?” mi-am spus in gand, ma plangeam si deja simteam cum lacrimi imi picau din ochii. Incepusem sa scrancesc si sa rabufnesc zgomotos, tbarbatul auzindu-ma si deodata trantindu-ma pe un asternut destul de inconfortabil.
Mi-am ridicat privirea in sus si constatasem ca ma aflam intr-un vestiar si ca nu eram doar eu cu el, ci mai multi. Se schimbau, unii ieseau de la dusiri si tot tacamul.
- Pe cine ai adus Kuraku? Intrebase un roscovan care se stergea cu prosopul in par si isi tinea celalat material de talie ca sa nu cada.
- O specie foarte rara dupa cum observi, e nipon cu ochii albastrii, foarte apetisant, nu crezi?
- Hmm, de acord cu tine si il imparti? Intrebase roscatul, timp in care isi linsese buzele apoi privindu-l pe Kuraku acesta care ma speria din ce in ce mai tare, iar discutia lor pur si simplu umpla paharul.
- Acesta este al meu, insa mai am inca doi pe care i-au prins baietii la teren.
Vorbea de Joho si Fey, in momentul acela parca cerul imi cazuse in cap si sperantele mi se evaporasera. Ramasesem gol pe dinauntru si totusi cu greu mi-am revenit. Kuraku le-a ordonat celorlalti sa ma tina si cand s-au apropiat am inceput sa ma zbat ca sa scap, am reusit sa ajung aproape de usa, d-au m-au prins de picioare si m-au tras inapoi, apoi Kuraku s-a pus deasupra mea, sfasiindu-mi maieul si tricoul.
- Nu, nu, lasa-ma in pace, nu vreau asta! Am tipat cat m-a tinut gura insa el nu dorea sa se potoleasca si stransoarea provocata de mainile celorlalti ma deranja si nu imi permitea libertatea. NUU~!
S-a napustit cu mainile la mine in pantaloni, nici nu credeam ca avea sa fie gentil si prinzandu-mi organul in palma, a strans puternic de el pana ce am strigat de durere, apoi si-a croit drum spre locul stramt unde a introdus doua degete fulgerator, crezand ca nu mai sunt virgun, insa se inselea amarnic, eu ignind si lasand lacrimile sa se prelinga pe obrajii infierbantati. Incepusem sa respir greu si transpiram foarte mult, aerul parca se racise si doar eu mai ardeam ca o torta aprinsa intentionat.
S-a adancit putin mai mult, incepand sa isi miste degetele, eu scancind puternic si aproape ca inecandu-ma cu saliva care se adunase in gura.
- In-in-inceteaza! L-am rugat, dar degeaba, a continuat si un ranjet strident i s-a ivit pe fata.
Nici ca ii pasa ca ma va face sa sufar el tot a continuat sa-si miste degetele pana ce le-a scos si desfacandu-se la pantaloni si scotand acel monstru al sau, m-a penetrat in forta, miscandu-ma din loc si facandu-mi trupul sa sara in sus de spaima, durere.
- NUU~! Am strigat eu puternic, timp in care el radea impreuna cu amicii lui care incepusera sa imi atinga pieptul si gatul, apoi sa-si bage degetele la mine in gura, ingreunand si mai rau clipa.
Treceam prin niste moment ingrozitoare, erau bestii scoase din jungla, as fi dorit sa ii injur, dar stiam ca voi ajunge si batut, totusi de ce trebuia sa patesc eu toate aceste lucruri mizerabile, sa fiu cel violat cu atata cruzime.
Gandul imi era incetosat, Kuraku era un animal care cu placere imi sfasia carnea si o gusta din plin, despicandu-ma ca un fulger in mii de bucati.
Chipul bland a lui Shark se conturase in dezordinea mintala si cu un zambet trist, cu ochii impaienjeniti, am ridicat mana spre el, totusi tavanul luminat slab intervenea asta aruncandu-ma in realitatea cruda. Totusi chiar si prin suspinde tindeam sa-l ating pe imaginarul Shark din gand care ma facea sa plang si mai rau, caci doream sa fi fost primul, sa fi fost sub aripa lui protectoare, sa ma fi invatat ce inseamna cu adevarat iubirea in aceste locuri, sa imi fi luminat calea si sa ma fi salvat din infernul acesta unde demonii danseaza turbati in jurul pacatosului.
- Nu, nu, nu... Nu! An gemut din cauza faptului ca marise pasul si ma zdruncina mai rau, tipam naincetat si am rugam sa ma salveze cineva.
Am fost auzit si dupa inca cateva minute de chin, timp in care nici ca mai puteam vedea clar, vocile a catorva gardienii se auzisera, veneau spre noi si cu vocea cat de slaba am strigat ca sa ma fac auzit.
Ei au venit oricum, i-au luat pe nemernici si i-au pedepsit, apoi am putu auzi vocea lui Xender care ma ruga sa raman treaz si sa rezist, mi-a cuprins talia si m-a laut in brate, a venit si Hiroku care a inceput sa tipe la barbatii aceia si mai ales la Kuraku pe care la si lovit.
Joho, Fey erau si ei acolo si l-au ajutat pe Hiroku, Xender m-a dus apoi la infirmerie pentru a ma trata doctorii. Dupa a urmat un voal negru care m-a luat.

„ Acolo ne vom intalnii si vom trai, mereu impreuna nimic nu ne va despartii, scumpa mea. Tu cu mine vom pluti pe nori si vom fugii...”
Versurile ma trezisera, erau triste si placute totusi la auz, lucru care mi-a furat atentia si l-am zarit pe Xender stand pe marginea geamului admirand aglomeratia de stele de pe cerul intunecat.
- E deja seara? Am intrebat eu cu vocea destul de sparta si ragusita.
- Da! A raspuns, apoi uitandu-se spre mine m-a intrebat: cum te simti?
- Mai bine. Mi-am dus palma la ochii acoperindu-i ca nu cumva barbatul sa imi vada lacrimile ce incepusera sa izvorasca precum cascadele. De-de ce mie? Xender cum de esti atat de bun si alaturi de baietii, cum de nu poate toata lumea sa fie ca tine sau ca Shark sau ca restul? De ce trebuie sa ne facem sa suferim unii pe altii, chiar daca facem parte din neamuri diferite, cu ramuri de culori deosebite, aparte, de ce trebuie sa ne ucidem reciproc, suntem cu totii frati?
Izbugnisem rau in plans si nimic nu avea sa ma linisteasca, dar vocea atat de duioasa si calma a barbatului, ma alinase putin asa ca lasandu-ma prada curiozitatii l-am ascultat.
- Poate pentru ca nu ne cunoastem, chiar daca am fi frati niciodata nu vom avea ocazia sa ne cunoastem asacum trebuie. Iti trebuie timp sa poti avea incredere in cineva.
- Dar in tine cum pot avea? Am ignit eu, privindu-l trist.
- Fiindca am invatat ca indiferent de apartii, cat de bizare pot fi ele, toti avem o inima buna si trebuie sa ne acceptam asa cum suntem. Viata e ca universul, cand o planeta e pe cale sa dispara, cosmosul face in asa fel incat sa o protejeze cu toata viata lui, cu toate fortele posibile. Poate e noroc sau stiinta, dar eu cred ca e iubire si faptul ca trebuie sa ne ajutam unii pe altii, indiferent ce am fi.
- Pare ca nu ar avea sens si totusi imi place, de unde...
- De la sotia mea!
- Cu-cum... Uaa, ai sotie, norocosule, adica... e bine, stie ca esti aici? Adica... Ma balbaisem de tot si speram ca nu cumva sa-l supar.
- Esti foarte amuzant. Stie si mai stie ca imi place sa ma joc bu baietii, daca intelegi unde vreua sa ajung.
- O iubesti, nu este asa?
- Foarte si in curand o voi vedea si pe ea, dar si pe Lizzie.
- Ai copil, fetita sau baiat?
- Fetita si anul asta face cinci ani, sper doar sa ajung la ziua ei.
Ma induiosa tot ceea ce imi spunea, nu era necesar sa mai materializeze alte propozitii, se vedea, il puteam citit ca pe o carte. Avea o familie si asta insemna multe, iar faptul ca le iubea pe unicele femei din viata lui, il facea un om special, un prieten bun, un barbat de incredere, un adevarat cavaler.
Ma bufnise plansul si vaznd asta a venit si m-a cuprins in brate, mangaindu-mi crestetul, sarutandu-mi apoi fruntea.
- Esti ca un fiu pentru mine Sora, nu vreau sa te vad suferind si chiar daca cu greu ti-ar veni sa crezi deja faci parte din familia mea, din familia noastra. Se referea si la ceilalti si asta imi umplea inima de bucurie.
Tot ce ma mai macina era daca cum va Kuraku acela mai era liber si dupa cate intelesesem a fost transferat imediat la un alt penitenciar. Rasuflasem usurat, insa mai ramasese un singur parazit - Hiroku.
- Xeder ,am sa-ti spun ceva...

[Sushi]

Imi place Hiroku! :)
Sal`tare draga, un capitol plin, din multe puncte de vedere ;).
Deci cum spuneam imi place Hiroku, adica el chiar isi iubeste fratele, intr-un mod ne ortodox, dar ce mai conteaza, iubirea e iubire.
Si Shark ma scoate din sarite, trebea sa stea cu ochii pe Sora, e doar vina lui pt ce i s-a intamplat pustiului.
Iar Xeder, am spus ca-mi place, dare acum il iubesc, il ador. O fetita, si o sotie (ma rog), dar e super tare, chiar imi place.
Adu repede nextu ca vreau sa vad cu cina ramane adorabilul Sora. Hiroku sau Shark???
Te pooop dulce :*

[hiimera]

Nextul~
Pai am facut cateva modificari, deci are un alt ending + o sa vin cu un bonus, dar asa one-shotul se incheie aici. Imi cer scuze ca este vai de capul lui, scurt si grabit. --"
Totusi mersii Sushi de comentariu. >:D<

Capitolul IV

Xender statea sprijinit cu cotul de geamul din dreapta analizand conturul luminat intr-un spatiu intunecat al orasului. Parea atat de atras de licaritul viu si nepamantesc al becurilor, incat sparca iti venea sa crezi ca e un prunc mic.
Am zambit amuzat, insa constient de faptul ca nu era un moment de glume, toate lucrurile mergeau pe dos si aveam un plan sa evadez.
- Obsesia lui este chiar atat de mare? Vocea satenului rasunase in sala mare si goala facandu-ma sa ma cutremur. Nu ca nu ii povestisem, dar nu ma asteptam sa fie curios, insa nici ca ma deranja ca intreba.
- Aducand vorba de Hiroku, pot spune ca de fiecare data pamantul a fugit de sub picioarele mele, obsesia lui pentru mine e mare si nu o poti numi iubire. Se spune ca pasiunea poate da nastere obsesiei si totusi la el nu a fost pasiune, ci inca de la inceput a fost un sentiment de a poseda si a domina prin orice mijloc persoana pe care ti s-a pus pata.
- Ura?
- Nu, sincer sa fiu nici eu nu stiu.
- Te-ai gandit ca poate s-a simtit singur din cauza faptului ca tatal tau a fost mult mai apropiat de tine?
- Tata, ne-a iubit pe amandoi si mai ales pe mama lui, la el niciodata nu au existat diferentieri, totusi nimic nu este exclus. Insa eu cred ca e bolnav.
- Putem afla doar intr-un singur mod, dar iti dai seama ca nu vei iesi usor de aici si daca e cum spui tu atunci ai sanse mari, Sora.
- Vreau sa va iau cu mine! Am ridicat capul in sus si apoi mi-am lasat privirea sa se contopeasca cu a lui Xender, eram atat de sigur pe mine ca planul va da roade si nazuinta aceasta ce crestea in mine nu ma lasa sa dorm.
Totusi a trebuit sa ma culc, fiindca era tarziu se daduse de ceva timp stingerea, plus Xender trebuia sa mearga la restu ca sa le spuna planul. Nu eram sigur ca le va cadea atat de bine cu tron, insa era ceva decat nimic si dupa cate intelesesem aveau sa fie toti eliberati mai devreme... Mai putin Shark, care inca nu daduse dovada ca se indreptase, insa dupa mine da. Merita sa guste libertatea, aerul proaspat.
A doua zi venise repede si doctorii mi-au spus ca mi-am revenit destul de bine asa ca dupa ce mi-au dat drumul, mi-am croit drum pe holuri ca sa ajung la cantina unde restul ma asteptau.
Nu imi mai era frica de nimeni si de nimica, totusi Hiroku putea aparea de oriunde doar ca sa ma prinda si sa ma lege de pat. El era cea mai mare piedica fiindca avea controlul, insa in aceasta zi voi face un mare sacrificiu.
Cand am ajuns la locul cu pricina ne-am pus planul in aplicare, desigur ca Shark nu a luat parte, ma gandeam si la asta, insa nu cred ca aveam nevoie de el atat de mult.
Eu aveam sa-i distrag atentia fratelui meu, timp in care Fey si Joho se ocupau de sistemul de securitate, iar Xender de gardieni. Da, era capabil sa-i farame avea o forta incredibila si greu imi era sa cred ca cineva putea sa-l infranga.
Am dat toti din cap in semn afirmativ si ne-am despartit fiecare luand-o pe drumul sau.
Timpul se scurgea extrem de repede si simteam cum sangele imi pulsa nebun in inima, gandindu-ma ca trebuia sa ma intalnesc cu Hiroko imi faceam minutele de viata numarate, sigur avea sa ma violeze sau cine stie ce sa-mi mai faca. Obsesia lui ma enerva si ma ingrijora, totusi eram rude si tineam la el, dar trebuia sa inceteze.
Trecuturile noastre nu au fost sumbre, am dus o viata frumoasa alaturi de tata si mama care ne-au iubit fara diferentieri si sunt recunoscator, faptul ca batranul nostru nu se mai afla printre noi nu a impiedicat buna intelegere cu restul familiei, ceilalti frati si desigur a doua mama a mea.
Insa de ce Hiroku a trebuit sa ajunga in halul in care a ajuns din cauza mea...? Eu stiu sigur ca nu i-am facut nimica.
O usa metalica mi s-a aratat in fata ochilor si inghitind in sec am intrat cu putinul curaj care imi mai ramasese dupa ultimii pasi pe care ii facusem.
Hiroku se afla la birou si mi-a spus sa inchid usa, insa eu doream sa o las asa, totusi l-am ascultat si am executat, apropiindu-ma mai apoi de el si ca sa nu par prea degajat am incercat sa-i multumesc.
- Mersii pentru ieri, daca nu erai tu aveam sa mor acolo.
Dupa cele rostite el s-a ridicat si m-a cuprins in brate, insa imediat s-a retras lasandu-si privirea in jos, chipul intunecandui-se.
- Eu ti-am insecant frutul.
- Cum? Am intrebat uimit de ceea ce tocmai spusese. Nu, nu are cum, nici nu ai fost la locul faptei, plus era tipul ala si...
- Asculta-ma! Mi-a poruncit si imediat am tacut. Eu am aranjat totul, imi cer iertare, insa... S-a oprit apoi a continuat. Mereu te-am admirat pentru felul de a fi, tata ne-a iubit pe amandoi si chiar daca a impartit tot ce avea, eu am vazut ca tu ii semanai leiut. Indiferent cat de mult incercam sa fiu ca tine si ca el nu puteam, atunci obsesia mea pentru tine s-a dezvoltat, insa ieri mi-am dat seama ca puteam eu sa te ranesc in locul tipului aceluia. Te iubesc nespus si nu imi permit sa te pierd Sora. Te iubesc!
Incet si-a apropiat chipul de al meu sarutandu-mi buzele apasat, apoi retragandu-se mi-a spus, eu ramand inca in starea de soc si totusi am reusit sa il ascult.
- Esti liber sa pleci si poti sa ii iei si pe prieteni tau, de asemenea puteti anula planul, aveti acordul meu si al celor din consiliu.
- Da! Nu pot sa cred, mersii, mersii, mersii! Esti cel mai tare! Am tresarit ins su, sarind si luandu-l in brate, era o situatie destul de ciudata in care nu asa se manifesta, dar gandul mi-a fost cuprins de lucruri optimiste. Dar de ce te-as crede?
- Suntem frati pentru numele Lui Dumnezeu! Te iubesc si vreau sa fi fericit.
- Si tu? Tu nu vrei sa vi? Am intrebat afisand o expresie serioasa pe fata.
- Sunt, chiar sunt. Am o logodnica, niste socrii de nota zece, anii nu au trecut pe langa mine degeaba.
- Stii regret ca pana acum nu am avut o relatie mai bune si totusi vreau sa treci peste obsesiile tale si sa redevi ce ai fost odata, acel Hiroku cu inima de leu, pura si de nepenetrat. Si eu te iubesc frate si chiar daca m-am indoit de nenumarate ori, tot te iubesc!
Ne-am luat in brate strans, stand asa cateva minute bune, am inceput si sa plang... Atatea ani gandindu-ma la el sa stiu ca e bine sau nu, daca obsesiile i-au trecut si aflau acum ca e bine si sanatos, a fost dureros, insa pot trece peste.
- Mersii!
- Dute! A strigat cand am iesit pe usa. Si spunei lui Shark ca sunt cu ochii pe el, daca indrazneste sa te raneasca...
- Da, da, da...! Nu o sa imi faca nimica, poti sa dormi linistit. Am strigat si eu de pe hol.
Eram entuziasmat, fericit si cand am ajuns in fata celului, erau aproape toti adunati, se parea ca ii prinsesera gardienii, insa avea sa fie bine caci vestea pe care tocmai le-o dadusem ii facusera sa lacrimeze de fericire.
Joho si Fey se imbratisau ca doi nebuni, iar Xender isi trantise bratul pe perete plangand puternic si afisand cate un zambet scurt, fiindca sentimentele si emotiile nu ii prea permiteau multe. Cu toti eram fericiti de veste si priveam inainte de ce avea sa urmeze in viitor.
Pe Shark aveam sa-l iau cu mine, insa doream sa-i fac o surpriza mare, stiam prea bine ca il gaseam pe acoperisul puscariei stand si admirand norii, visand sa zboare precum o pasare. Asa ca dupa ce ne dadusera drumul, am fugit sa-mi iau motocicleta de la un prieten fiindca ramasese acolo, nu ma incredeam in politie, dorisera sa o confiste si ii rugasem sa o lase la un amic.
Cand m-am suit pe ea mii de amintiri placute mi s-au aratat precum un film: de la inceput din copilarie pana in adolescenta cand am fugit cu grupul la o petrecere si toate continuau sa apara, conturand un zmabet larg pe buzele-mi crapate. Le-am umezit apoi pornind motorul si strigand numele papusii mele am zburat in sus, strigand ca toata lumea sa ma auda. Eram pe culmile extazului si inainte de a pleca spre inchisoare am dat cateva ture zdravene pentru a ma incalzii.
Toti se uitau la mine de jos - amicii care se bucurau pentru mine si eu pentru ca m-am scapat din locul acela.
Dupa ce am terminat zbenguiala m-am repezit la penitenciar unde asa cum speram si eram sigur, Shark pe acoperis aproape adormit stand sa admire largul albastru si insorit. Nu cred ca se astepta sa ma vada strigand dupa el de sus si ridicandu-se din loc a zambit, timp in care se indrepta spre marginea cladirii unde eram eu cu motorul.
- Atat de repede!? Nu ma asteptam si chiar vrei sa ma iei cu tine?
- Hmm, simt de parca ai fi stiut de toate acestea, zici ca esti un rechini - simtit campurile magnetice de energie ale tututor inainte ca ei sa stie ca tu esti prin preajma. Te iau daca tu vrei. I-am zmabit sincer si strengar, asa ca intinzand mana a asteptat raspunsul sau si nici ca adurat prea mult, mi-a apucat palma si ridicandu-se in sus a spus:
- Merg oriunde mergi si tu, motanel. Apoi lasandu-si privirea spre a mea a sarutat buza superioara, apoi lingand-o pe cea inferioara si intr-un final l-am muscat de ale sale pentru a incepe un sarut adevarat si pasional. Am dat de pedala si disparand printre nori am cutreerat orasul in dorinta de a ne purifica sufletele cu binecuvantatul aer.

[Sushi]

Hey...Sunt prezenta si putin trista.
Imi place foarte mult povestea, desi Hiroku m-a dezamagit :((, casatorit si cu socrii minunati ( Ce aiurea). Si ce se va intampla cu Sora si Shark? Adica, in mintea mea se intampla multe cu ei, dar vreau sa stiu mai mult. Si Xender s-a intors la sotia si fetita lui, ce final fericit.
Asptept urmatoarea poveste.
Bafta la tastat si sa fii plina de ideei :*

[onu']

Salut Nix! Sper ca ma primesti si pe mine pe la ficurile tale *laugh* Am citit ,,Sky Rider'' (bineinteles, doar e yaoi) si vreau sa-ti spun cat de mult mi-a placut, mai ales primele capitole. Shark, tip pedant, cu replicile lui perverse la adresa lui Sora mi-au placut la nebunie. Crede-ma, in timp ce citeam alea parca ma strabateau si pe mine anumiti fiori, nu numai pe bietul Sora. (mda, saracutul de el, ca nu i-o fi placut deloc...)
Imi place ca ai pastrat o urma de mister in acest one-shot (ce-i drept, una destul de fina) Sincer, pe mine m-ai facut sa cred ca Xender ar incepe sa nutreasca anumite sentimente pentru Sora, dupa aceea credeam ca Shark si Xender si-ar distruge prietenia pentru protagonist. Eh, eu si imaginatia mea.
Mi se pare ca ai cam grabit actiunea in ultimul capitol. Fratele Sorei, obsedat de altfel, sa renunte asa usor la el si pe deasupra sa-l lase sa plece cu prietenii din ,,racoare''. Hmm, bizar.
Oricum iti multumesc ca ai venit cu ceva bun si de calitate, ti-am mai zis cat de mult imi plac ficurile tale. (cele yaoi le-am citit pe toate *laughs* si sa stii ca eu inca astept continuarea la marea mea dragoste, primul yaoi citit de mine ,,Fatal love'' *whistle*)
Pana atunci astept sa vad cu ce ne mai incanti. Apropo ,,Iubeste ca vara si uraste ca iarna'' se anunta un fic interesant. (bad boy-ul ala ma cam cucerit :)) )
Bye bye! *smile*

[hiimera]

Si ultimul lucru care se leaga de SR!. ^^
E scurt, dar asta este, inainte de a raspunde la comantarii am sa lamuresc putin lucrurile: capitolul precedent am grabit lucrurile fiindca eram obosita, dar nu am dorit sa ma dau batuta si l-am scris indiferent. Acum, Hiroku a trecut peste - da suna ciudat, prea repede, insa el a avut un moment in care s-a putut stapanii asa ca ia dat drumul pentru a nu il mai ranii. Cam atat.

Raspunsuri la comentarii
Sushi mersii din nou ca ai trecut si ma bucur ca ti-a placut.
Onu' ma bucur sa te vad pe la one-shoturile mele, nici ca ma asteptam, plus de cand nu te-am mai vazut pe tine pe aici. Mi se facuse dor.
Ceea ce ma incanta la comentariul tau este faptul ca mi-a dezvaluit fiorii pe care i-ai simtit, lucru pe care eu consider ca nu prea l-am tintit, adica felul in care am descris si restul, mai ales la ultimele capitole. Totusi ma bucur ca ai trecut si ca ai citit, te mai astept.

~* BONUS *~

Ploaia se lasase pe intreaga Terra, solul era umed si namolos, inghitind adidasii negrii pe care ii purtam doar de cateva ore. Erau noi.
Stateam langa semafor, pe trotuar, cu inca cativa pietoni care la fel ca mine asteptau nerabdatori lumina verde sa se aprinda si sa se poate misca in voie in ziua aceasta racoroasa.
Admiram pe sub breton, care statea cazut pe frunte si peste gene ingreunat de stropii rotunzi si grei ce picau neastamparati din cer, strada aglomerata si curgatoare.
Au trecut doua luni de cand am fost eliberat si ma simteam minunat, la fel ca si restul imi traiam viata din plin: Xender asteapta un baietel si este foarte incantat, a inceput sa-mi trimeata mailuri cu tot felul de ganduri nastrusnice ce il bantuie de ceva timp, Fey si Joho s-au angajat la o firma ce produce androizi, roboti si alte masinarii care pot prinde viata cu putina electricitate. Doua genii neintelese cu care m-am intalnic acum cateva zile la o cafea.
Se parea ca totul revenise la normal si ceea ce ma incanta foarte mult era faptul ca relatia de fraternitate dintre mine si Hiroku se imbunatatise. Toata ziua imi petreceam cateva ore bune la telefon cu fratele meu mai mare, lucru care imi aducea zambetul pe chip. Insa bucuria uriasa era ca eu si Shark ne iubeam si lucurile evoluasera intre noi.
Mi-am aruncat privirea spre ceas si ma gandeam ca in acest moment iubitul meu isi cauta un loc de munca. Era bun la multe si dupa cateva rugamintii, l-am convins ca nu are cum sa-si petreaca tot timpul in garaj cu amicii si sa repare tot felul de rable. Totusi il stiam prea bine, putea devenii vulgar si imi era ca va dobora pe cineva… Doar gandindu-ma la asta ma bufnea rasul.
Ploaia continua sa loveasca solul, semaforul parcase oprise, timpul parca inghetase, cu toate ca puteam vedea si simtii fiecare miscare a fiecarei persoane care trecea prin fata ochilor mei, insa nu am sesizat atat de repede cand un buchet mare de flori s-a asezat in fata mea, tinuta de o mana provenita de la un barbat.
Instinctiv mi-am dus palma la gura, dar imediat a fost indepartata de cealalata mana a barbatului care m-a luat prin surprindere apoi printr-un sarut scurt. Si era unicul si inegalabilul Shark, ce avea parul aranjat frumos, standu-i in sus, imbracat la patru ace intr-un costrum foarte frumos de un visiniu spre negru, deschis la primii patru nasturi ce ii scoteau in evidenta camasa alba de sub.
Eram uimit de lookul sau nou atat de impunator si sofisticat, parca il facea un bigatan ce avea trei vile una langa alta intr-un cartieri de snobi inganfati ce-si plimba pudelii pe trotuar.
- Mai, mai, mai, ce avem noi aici! Am spus eu ranjind in coltul gurii, apoi am luat buchetul de flori mirosindu-l.
- Iti place? A intrebat entuziasmat, de parca astepta ceva maret din partea mea, insa un simplu da nu prea la multumit cand i l-am oferit. Si totusi a zambit puternic, apoi izbugnind intr-un ras destul de sfios, obrajii instantaneu inrosiindu-se. Ii era rusine cumva? Nu avea cum, el mereu era cel mai confindet si increzator in sine, asta lasandu-ma cu privirea tintita la intreg chipul sau.
M-a privit cu coada ochiului, apoi rugandu-ma sa incetez fiindca il intimidez, am incercat sa-mi mut ochii in alta parte, dar de fiecare data dadeam peste oameni al caror destin nu ma interesa atat de mult ca a lui Shark care incerca din toate puterile lui sa revin ala normal.
- Vreau sa iti arat ceva! In urmatoarea secunda cand am intorsc capul spre el, mana lui a prins-o pe a mea, strangand-o si ne-am vazut alergand printre masinile ce nu se speriau daca aveau sa izbeasca pe cineva de strada din acceleratie.
- Shark, esti nebun, o sa ne calce masinile! Am strigat speriat, insa el radea si spunea ca nu aveam sa patim nimica, insa eu mai putin credeam ca asa va fi, insa increderea fata de el era mult prea mare ca sa ma indoiesc de cuvintele sale atat de seducator rostite.
Calcam in toate baltile posibile, noroindu-ne incaltamintele si pantalonii. Cand am vazut cum hainele lui se murdaresc imi venea sa-l trag spre mine si sa-l opresc din a mai fugi, dar nu aveam forta necesara, era mult mai puternic ca mine si chiar daca reuseam sa fac ce imi propusesem aveam sa ajung pe jos cu el. Asa ca singura calea era sa-l las sa ma duc la locul cu pricina de care pomenise adineauri.
Curiozitatea pusese stapanire pe mine, nu stiam ce avea sa urmeze fiindca atunci cand am ajuns aproape de acel spatiu, barbatul mi-a acoperit ochii cu plamele sale, ghidandu-ma si facandu-ma sa ma indoiesc pentru putin, plus de cateva ori cazusem si totusi ii faceam pe plac asa ca il rugasem sa ma tina doar de mana, caci asa nu mai aveam sa cad, plus imi lasasem pleoapele pe ochii.
Mi-a spus ca usile de la lift s-au deschis, asa ca am pasit inauntru insa prezenta lui nu am putut-o simtii langa a mea. Ochii mei au inceput sa cerceteze spatiu stramt si ma panicasem pe loc, insa respirand de cateva ori mi-am spus ca voi astepta pana ce voi ajunge la etaj. Asa ca am inceput sa fredonez un cantec de leagan, altceva nu prea stiam… Nu eram genul de persoana care sa se omoara prea mult cu muzica. Pe tot sejurul scurt ma acomapniase si muzicuta din lift.
Cand in sfarsit usile s-au deschis am putut sa imi ridic privirea din perete si Shark se afla in fata, astfel ca am putut sa merg la acesta ca sa cer cateva explicatii plauzibile de ce ma lasese singur.
- Priveste! M-a tras la el in brate, apoi intorcandu-ma cu fata la apartamentul spatios, tinandu-ma de barate a spus: Totul este al nostru.
Nu puteam crede asta si de unde erau toate aceste lucruri luxuriale? Plus peretele din geam care avea o priveliste ce iti taia suflarea asupra intregului oras…
- De unde toate astea…
- M-am angajat astazi si deja am primit acest apartament unde imi pot desfasura noua viata si cum sa nu o imparc cu tine, Sora? Spune-mi! Ma privea fix in ochii si deja simteam cum ma curenteaza, am inchitit in sec incercand sa scot cateva cuvinte, dar am renuntat imediat fiindca nu puteam sa rostesc nici macar o interjectie.
- Si tacerea este un raspuns. De astazi in colo vei locui cu mine.
- Insa nu mi-am adunat lucrurile, cu mama si fratii mei cum ramane?
- Am primit binecuvantarea mamei tale care e asa o scumpa, plus ii putem vizita cand vrem, nu suntem atat de departe si nu iti mai face atatea probleme de lucruri sunte deja puse in camera.
- A mea? Intrebasem uimit, in timp ce pipaiam o vaza de pe un suport din sticla care era atasat de perete.
- Nu, ci una de lucru unde poti sa o decorezi cum doresti.
- Pai si eu unde dorm, pe jos? Ma ingrijorasem si el s-a apropiat cu acea privire perversa si zmabetul acela caracteristic de care ma temeam.
- Cu mine! Soptise acesta la ureche atat de incet, de parca suflase aerul din piept, facandu-mi oasele sa se cutremure deodata, inima sa-mi bata ca ceasul si sangele sa accelereze prin vene.
Cum reusea sa faca toate acestea? Nu puteam nici acum sa-mi dau seama.
- Mi-ar prinde bine putina odihna acuma. Spusesem atat de secadat de forte si el vazand felul meu de a reactiona isi apropiase chipul de al meu, lipindu-si fruntea deschisa de a mea.
- Nu te pot lasa sa dormi, trebuie sa exploram impreuna acest spatiu, dar avand in vedere ca deja ai un reper – dormitorul, de ce nu incepem cu acela.
- Cum! Sarisem in sus la cele auzite si intr-o fractiune de secunda ma vazusem luat pe sus, in bratele violetului si dus in camera noastra. Suna atat de pervers, incat imi acoperisem fata cu palmele, apoi cand pasisem inauntru mi-am pus hanoracul in cap, ascunzandu-ma, chiar daca scoteam la iveala putin din burta.
Imi era rusine doar gandindu-ma la ce avea sa urmeze si ma bucuram de ficare clipa in care inca mai eram imbracat si puteam respira cu ambii plamani.
Nu vedeam, dar auzeam si pasii lui imi sopteau unde se afla, totusi nu stiam nici cum arata camera, insa nici ca doream in acest moment, preferam sa fiu in bucatarie fiindca asa nu avea sa puna mana pe mine. Asa ca dand sa fug din camera spre holul mare unde era bucataria si sufrageria, drumul mi-a fost taiat de ceva dur care intervenise intre mine si libertatea.
Am strigat „nu”, dar degeaba si hanoracul mi-a cazut din cap, dezvaluindu-mi spatiul inconjurator si usa metalica ce se inchisese ca prin magie. Ma intorsesem spre el care statea in bustul gol, cu mainile bagate in buzunare.
- Asculta ordinele vocale.
- E aiurea! Defapt daca e asa – Deschidete! I-am poruncit, insa nici un raspuns, am mai repetat inca de doua ori, dar la fel.
- Doar pe mine ma cunoaste.
- Am sa dorm in bucatarie pe scaun, numai sa nu ajung sa fiu violat in fiecare camera pe care tu ii poruncesti sa ma captureze…
- Esti amuzant, dar nu am sa fac chiar asta, plus am sa te trec in programul de memorie al apartamentului ca si tu sa poti face asta.
- Am maini, ma descurc! Strigasem si ma apropiasem de el.
- Si eu, insa in comparatie cu tine eu stiu ce voi face cu ele in seara asta. Spunand asta mi-a prins barbia, sarutandu-ma apasat apoi, nelasandu-ma sa inspir putin aer inainte.
Si dupa ce se desprinsese, imi soptise: „Te voi tine in brate!”, urmand apoi sa ma cuprinda intr-o stransoare placuta, insa a` naiba de ametitoare.
- Fi bland, doar… Spusesem eu, avand capul afundant in pieptul sau, rusinat cu obrajii aprinsii.
- Hmm, ma mai gandesc.
- Ce! Ma plansesem.
- Taci si bucurete de acest moment motanel, fiindca in seara asta am sa te iubesc pana la epuizare.

~Sfarsit~

[hiimera]

[font=Shruti]Varsta minima: orice varsta.
Gen: -
Limba: romana.
Observatii: nu este ampla, scurta si la obiect.
Tip comentariu: nu conteaza, ramane la altitudinea cititorilor.

Ceva scris pe moment, ceva ce mai am postat pe alt forum.
Am fost inspirata de ploaia de astazi, deci nu e ceva genial...
Next thing, will be bigger the this and detailed.

Ploaie.

Nu imi aduc aminte cand cerul a fost brazdat de nori si a plans ore in sir... Sau cand stateam in casa, privind uimita la geam, numarand stropii care se prelingeau pe stricla. Dar atunci cand fugeam impreuna cu cineva, cu acel zambet tamp pe chip, in speranta ca vom da de un loc ferit de ploaie. Cand a picurat ultima data?
Soarele s-a aratat fortos si-a umflat pieptul, aruncand cu sageti de foc, uscand pamantul, furandu-ne ultimul strop de apa din corp. Natura a palit sub privirea mea neutra, nu mai imi pasa oricum ajung acasa si nu fac nimic, raman la fel de patata si la fel de murdara. Cu un amalgam de ganduri nebune, inima injunghiata de ace otravite, strigate si tipete inca sunandu-mi alarmate in cap... stresul inca se tine ca scaietele de mine si ploaia tot nu vine.
Merg pe drum si ma uit in jur, aceiasi monotonie, acelas fredonat de melodie, sueratul acut, subtire care imi inspira caldura, foarte multa caldura, uscaciune, lipsit de vitalitate si substanta. Lumea se prapadeste pe jos, chiar daca merg precum stalpi pe srada, doar vor sa para ca sunt bine, cand defapt le mai trebuie putina racoare sa-si regleze presiunea corporala. Totul e bantuit de seceta, caldura ma doboara, dar continui sa merg cu privirea dreapta, la fel ca ceilalti schitand nimic pe fata.
Ma opresc cand vad o balta si ma intreb cum de nu s-a evaporat, ma apropii de ea si o studiez. Imi vine atat de greu sa cred, am impresia ca vad o iluzie, caldura imi afecteaza ratiunea. Si fara scapare imi ridic capul inspre cer, inchid ochii si imi pun dorinta de a ploua inca odata, dupa atatea luni. La inceput o fac stangachi, sceptica de fenomenul natural, insa un strop imi pica pe frunte, se prelinge pe nas si cade pe buza, deschid ochii larg si mii de alte picaturi cad din pantecul ceresc, zdrobindu-se voios pe trupurile neinsufletite si uscate, readucandu-le la viata.
Exclam printr-o interjectie, tresar de bururie, incep sa alerg pe strada aruncandu-ma cu picioarele in fiecare balta formata. Ploaia s-a revarsat si totul s-a curatat!

[hiimera]

Edit: am inlocuit cu altceva acea poveste, fiindca nu am avut timp sa scot toate diactricele.

Varsta minima: orice varsta.
Gen: -
Limba: romana.
Observatii: povestiri scurte
Tip comentariu: nu conteaza, ramane la altitudinea cititorilor.
Observatii in plus: mai sunt postate undeva, pe alt forum.




Lasand nebunia sa se hraneasca.


Privesti in jur, nu vezi nimic. Intorci spre stanga capul, un coridor gol, intorci spre dreapta, lumina slaba. Totul in jur a fost inghitit de liniste. Te impacientezi.
Iluziile mintii joaca dansul mortii, crezi ca esti pierdut, dar te afunzi singur in depresia oarba pe care ochii ti-o creaza. Esti incetosat de gandul ca nu va mai exista o a doua zi. Oare nebunia a pus stapanire pe tine? Simtomele sunt clare, se pare ca stropul de ploaie a tulburat oceanul larg.
In urmatoarele secunde tresari, fugi din loc, alergi precum un iepure vanat de lup. Crezi, ca totul e un camp de lupta, auzi zgomote, sunete asurzitoare. Parca o intreaga ceata de antilope s-ar rasfrange asupra ta, zdrobindu-te sub presiunea vitezei. Bestiile ce le urmaresc par flamande si crezi cu tarie ca vor mult mai mult de atat. Te vor pe tine.
Incerci sa scapi, dar fugi spre gol, te blochezi, ingenunghezi si privesti in intunericul format prin inchiderea pleaoapelor. Auzi nimic. Totul pare in surdina, zgomotele se indeparteaza odata cu salbaticiunea din mintea ta tulbure. Stai cateva secunde si iti pui intrebare:
"Sunt in siguranta?"
Iar raspunsul nu intarzie sa vina atunci cand deschizi ochii si vezi ca totul e normal, caci nebunia a posedat partea mintala a carei somnolenta nu ai putut-o anihila. E clar ca vezi lucruri anormale, insa nu uita - viata e compusa din ceva real si ireal, nu lasa fantazmele sa joace in fata ta! Poti oricand sa fi captat si inghitit de ele.


Un sincer bun venit!

Se simte in jur aerul rece, de mult a fost colesita natura de acest sentiment profund. Cu toate ca toamna dispare, iarna se revarsa primitoare, avand bratele larg deschise.
E deja 1 Decembrie, pot sa vad cum cerul e usor luminat de soare, norii mari si impaienjeniti de fum cenusiu, imi creaza starea de somnolenta. Insa ma conformez sa raman cu ochii deschisi, nu pot sa pierd spectacolul fulgilor.
Ma plimb pe aceiasi poteca, pe care ma plimbam si acum trei anotimpuri in urma. A ramas la fel de nesfarsita si minunata, peisajul din jur imbratisand un tablou de basm.
Imi aduc mainile la nivelul buzelor, le simt inghetate, incep a sufla, vreau doar putina caldura, dar treptat privirea imi este furata de ceva.
Fulgii se preling in jos, totul pare un vis. Precum mici stelute, se apleaca asupra mea, antura imbracand o haina de un alb lucios. Credeam ca nu se va mai intampla, credeam ca iar avea sa fie pustiu, pamantul negru din nou sa impanzeasca peisajul de iarna.
Dansul fulgilor se inteteste, vantul se alatura si el, cu unduiri fine si elegante, ghideaza aronic cristalele inghetate.
Totul in jur pare cuprins de o vraja, iarna a sosit. Si iti urez un sincer bun venit!