Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Petale

#1
Toamna tarziu

Era toamna tarziu, pe-o strada pustie,
te-ai oprit in urma-mi tacut.
M-ai privi cu ochi-ti de ambra salcie
in care se-oglindeau sentimente
incerte si-atat.

Te-ai urnit din loc, cu pasi mari si siguri,
lasand in urma o ceata de doruri
si friguri,
lasand gandului meu siderat sa discerne
dac-au fost doar pareri,
dac-au fost poate semne.

Era toamna tarziu, pe-o strada pustie,
cine-ar fi stiut ce va fi sa fie...
[Imagine: iK6og.jpg]

#2
Vara

Dac-ar fi sa mor, nu as vrea sa fiu
decat scrum in vantul de august, pustiu.
Fara flori, fara lacrimi, fara lucruri
ce ma leaga de-acum,
si cartea ce-am citit-o demult
fi-va scrum.

Caietele mele, oglinda mea,
vor fi ale nimanui altcuiva...
Dar luati-mi vestmantul!
Lasati-mi cuvantul,
Durati-l in piatra, sa duca cu dansul
mormantul, -
sa piara numele meu, las' sa piara!
sa piar-amintirea iubirii de-o seara,
dar de-mi piere cuvantul... atunci pier si eu
in vantul de vara.
[Imagine: iK6og.jpg]

#3

Ochii negri

Ti-am descris ochii negri in slove de vis.
S-au pierdut in abis.
Cautate au fost, dar nu s-au desprins
de locul in care-au intins
asternut.

Si-acum magia ochilor negri s-a dus,
s-au dus zilele in care i-am plans.
Uitata precum clipa de-acum
e clipa fatala de-atunci.
Te rog nu fi trist atunci, ca acum,
c-am pierdut frumusetea ochilor tai.
S-a ascuns.
[Imagine: iK6og.jpg]

#4
Ce face BAC-ul din oameni.. :(

Poezia fara nume


Ma pierd din nou de drumul meu,
ma pierd de tine, pierd mereu,
imi pierd esenta unui eu
care te-ar fi iubit, adio
iubitul meu inchipuit,
iubitul meu, te-ai prafuit
in gandurile-mi de macel,
in ganduri ce doar sange cer,
in gandurile mele rele
erai un camp plin de lalele,
erai o albie nesecata
de apa mult inmiresmata
ce ma operam ades' s-o beau,
s-asculti ce spui, si ce nu vreau
sa uit vreodata, alta apa
nu va mai fi nicicand la fel,
caci inocenti eram odata
si gandurile bune pier.

Te rog mai stai, macar o clipa,
caci viata-i lunga si murdara,
dar clipa ta, ce mi-o vei da,
va fi curata precum ziua
ce nu a mai ajuns la seara,
si nimeni nu te va avea,
caci clipa ta, de mi-o vei da
va fi ce e mai scump pe lume,
va fi comoara fara nume,
va fi a ochilor tai stea
si, mai presus, va fi a mea,
de cate ori am s-o privesc
cand ochii mei imbatranesc,
cand ochii mei tanjesc la tine,
cand orele-s de lacrimi pline
caci au ramas fara pereche..

Si viata asta e doar una,
privirea mea se-ndreapta-ntruna
spre un viitor pustiu si gol,
spre un viitor fara viitor,
caci nu-i viitor mai trist pe lume
ca cel fara pereche, spune
de crezi ca totu-i vesnic, iata
uitarea-n noapte se arata,
si va veni si noaptea mea
si gandul ma va dezmierda
si vantul va sufla usor
si va lasa in loc fior,
si voi zbura incet din lume
pana la steaua ce apune,
sa te gasesc plutind inert
dar nu pot sti dac-am sa iert
ca m-ai lasat, ca te-am lasat,
tu, unic vis inmiresmat
la alte vise ai visat,
si versuri proaste scriu acum,
si nu conteaza, caci oricum,
nu vei citi. Ramai cu bine,
apune soare. Noapte vine.
[Imagine: iK6og.jpg]

#5
Wow! Just ... wow! 'Vara' si 'Toamna' imi plac mult deoarece reusesc sa evoce atmosfera specifica lor in relatie cu ceea ce simte eul liric. Chiar mi-au placut mult! Totusi, ceea ce mi s-a parut genial e 'Poezia fara nume' ... e atat de intensa! Nu stiu exact cum sa ma exprim sa nu sune ciudat, dar parca vad un parau ce izvoraste din soare si aduna sentimente si dorinte in timp ce curge, iar la final se varsa in ... noapte. Eu sunt nou pe aici si nu am apucat deci sa vad si alte lucrari ale tale, insa ce am citit acum mi-a placut enorm. Sper sa mai dau de versuri scrise de tine ^_^. Bafta cu bacul! Eu cand eram ocupat cu el anul trecut nu aveam o urma de chef de scris sau de inspiratie, insa ma bucura sa vad ca ai reusit sa scrii ceva atat de frumos. Spor cu examenele ramase!
[Imagine: Dark-Tranquillity-raman-fara-basist.jpg]
We are delusional
To go against mortality
Still we fight, love and create
As the only creatures
In on life's grand secret
We sense the pointlessness beyond

#6
Cred ca in loc de "operam" era "opream", totusi.
Sfarsitul nu a fost asa bun ca inceputul, dar a fost esential, totusi.
In unele parti puteam sa jur ca scartaie, dar totul era asa armonios si se imbina, incat am spus "Doar mi se pare".
Chiar ai facut o treaba buna cu aceasta ultima poezie. Chiar aveam nevoie sa citesc una buna in ultima perioada de timp si stiam ca tu le stapanesti bine (ai imblanzit aceste mici fiare cu rima).
Succes in continuare si de abea astept sa mai vad cu ce vii, cand o sa vii.
"Forgive you? Why? It's not like I'm mad or anything. You were the one who got angry; just like you said, I was being too nosy. I've always been like that, not knowing my boundaries. I'm the type who'll water a plant til it drowns."
- Yokozawa Takafumi no Baai, vol. 2

#7
minna multumesc de aprecieri! :) In general imi dau seama pe unde scartaie, imi scartaie si mie dar nu stiu cum sa ma "lupt" cu problema :))
Bacul mi-a dat o stare de profunda anxietate care m-a ajutat sa scriu, in sensul ca daca scriu simt ca am un sens, dar invatatul pt. bac nu are niciun sens xD.

[Imagine: iK6og.jpg]

#8
[Imagine: iK6og.jpg]

#9
Nu vreau sa va imbuib capul cu poeziile mele minunate, dar noh.. am vazut aici una din primele mele poezii, si m-am gandit sa o postez (in plus, un post in plus nu strica niciodata pe un forum.. mda XD). Ceea ce este interesant la ea este faptul ca persoana careia eul liric i se adreseaza este aceeasi ca persoana careia i se adreseaza eul liric in cele doua poezii din postul precedent :)). (sper ca fraza de mai dinainte e corect construita gramatical ._.'', daca nu iertati-ma, eu sunt la faculta de mate! lol)

Prea tarziu - 12.I.2009

Prea tarziu ca trecand pe strada sa te mai salut,
prea tarziu ca sa-ti mai raspund zambetului mut.
Prea tarziu ca sa iti mai simt privirea in spatele meu,
in timp ce treceam unul pe langa altul fara sa ne simtim.

E prea tarziu pentru acele cuvinte care ne-ar fi facut sa privim,
sa luptam, sa strivim
orice gand dezolant,
prea tarziu ca sa mai aparam carcasa de diamant ce ne proteja,
ce s-a spart,
si atat de tarziu pentru acel deznodamant
care ne-ar fi facut cei mai fericiti oameni de pe Pamant!

Te simt, te privesc, te ador, te iubesc!
Caci salasluiesti in fiecare piatra pe care-o vad langa drum
si in fiecare frunza cazuta.
Dar e prea tarziu pentru ce-a fost, nu mai exista atunci ci acum,
prea tarziu pentru a-ti impartasi dragostea mea muta...
[Imagine: iK6og.jpg]

#10
[Imagine: iK6og.jpg]




Utilizatori care citesc acest subiect:
2 Vizitator(i)