Oricine va inflori (SasuKarin)

[Yuki `]

Wă :X You know how much I love you ? Nu mă aşteptam la un capitol nou..aşa de repede.
Lăsând asta, capitolul ăsta e chiar interesant. Mai ales că Sai a dechis să o supravegheze pe Karin şi după ce culcă. Deci, ea poate creea genjutsu-uri pe moment, exact cum i s-a întâmplat când a văzut pictura lui Sai ? Wă, ce mişto. Kabuto e naşpa, mai ales că se bagă ca prostu'. Nu comentez de ochelari, că mă jignesc nu doar pe mine, ci şi pe cei care îi poartă =] Suigetsu e salvat...deci ăia doi, Juugo şi Domnu' Aroganţă au fost prinşi ? Nu cred că o să-i omori, da' chiar e interesant că tocmai Sasuke, care se crede invincibil a fost prins. De abia aaştept nextul :X
Btw...din câte am înţeles, dacă am înţeles bine, acţiunea se petrece după moarte lui Itachi ? Dacă da, echipa nu se numeşte Taka ? Ştiu că Sasuke bocea pe o stâncă [ =]] ] şi Karin, Suigetsu, Juugo şi Madara stăteau şi-l priveau. Şi ştiu că Sasuke a zis că de acum, echipa nu se mai mai numi Hebi, ci Taka, având ca unic scop, anihilarea completă a Konohăi, arătându-şi M.S-ul :-? Dacă greşesc, sorry :">
Succes, inspiraţie şi ja ne pentru moment >:D<

[Ops!]

Hakasaka Taito

Sunt teribil de furioasa. Stiam ca mana dreapta a lui Orochimaru va incerca orice, dar la o asemenea marsavie nu m-as fi asteptat. Suigetsu nu pare foarte interesat de situatia in care ne aflam. Ia paharul cu suc pe care il scapase cu putin timp in urma si incepe sa bea.
- Asta e viata, domnisoara cum te-o fi chemand, imi spune el. Deci, ne vedem de viata noastra?
Atitudinea lui ma dezgusta si ii trag o palma peste fata. Brusc, mi-am dat seama ca firea mea este aceeasi si ca Yuri, doar imaginea fiind diferita, ea scuzandu-mi iesirile. Ma astept sa fie nervos, sau cel putin iritat. In schimb, in ochii sai observ o sclipire suspecta. Ma prefac ca nu o vad si ii spun ca trebuie sa ma ajute in misiunea mea de a-i salva pe Juugo si Sasuke.
Incep sa simt o chakra destul de slaba din spate, deci nu apartine lui Naruto, Sakurei sau lui Ino. Cine ne mai urmareste fiecare miscare? Batranul! Vad niste stele shuriken care sunt aruncate inspre noi. Ii spun baiatului sa se fereasca. Lacul de safir este imprejmuit de copaci batrani, cu ramurile groase, de care ne prindem. Mosul paseste iar luna ii lumineaza chipul. Barba sa este ninsa de ani, ochii verzi sunt plini de viata, iar niciun rid nu a cutezat sa se apropie de fata lui. Dintr-un saculet mai scoate niste kunaie pe care le arunca. Reusim si acum sa ne eschivam si ajungem unul langa altul in fata lui Taito. Suigetsu foloseste un jutsu de apa, care pare sa il termine pe barbat. Este adevarat, mosul a fost naucit de atac, dar din apa care a ramas creaza niste clone. Poate de-asta era atat de temut! Folosea chakra inamicilor pentru a face jutsuri in interesul sau, economisindu-si energia. Trei batrani ne ataca acum in continuu cu cutite. Camaradul meu isi ia sabia si se apara de majoritatea; eu arunc arme explozive, care nu numai ca ma feresc pe mine de kunaie, dar mai si distrug clonele. Stupoare! Toti trei erau clone. Atunci, unde este cel real? Dintr-o data, adevaratul Taito isi face aparitia, tragandu-i un picior in abdomen lui Suigetsu, exact in muschiul in care l-a lovit si Kabuto. Baiatul cade in apa adanca si nu mai revine la suprafata. E de rau. Trebuie sa sar sa il salvez, deoarece e puternic si am nevoie de el in lupta impotriva lui KabutOrochimaru. I; pot vedea acum: are ochii inchisi si pare ca nu mai vrea sa lupte. Indiferenta lui cea obisnuita! Reusesc sa il iau in brate, dar de la suprafata vin zeci de kunaie. Ma apar cum pot, dar unul dintre ele imi zgarie umarul, iar apa se coloreaza. Cu greu reusesc sa ies la suprafata. Papirusurile explozive mai functioneaza inca si reusesc sa opresc asaltul, aruncandu-l si pe batranul Taito la cativa metri distanta. Ajung la mal. Doamne! Pana acum nu mi-am dat seama cat de greu e baiatul asta ! Ramane inconstient pe pamant, iar totul depinde de mine. Mosul e disperat, iar asta se observa in ochii sai ca fierea. Mai scoate dintr-un buzunar un ultim kunai si se repede inspre mine. Vrea sa imi taie gatul, dar in ultima clipa scot si eu un cutit si i-l infing in abdomen. Doua lacrimi i se rostogolesc pe obrajii rosii. Raman inamrmurita cand il aud vorbind:
- Imi pare rau, copii. Nu mi-am adus misiunea la bun sfarsit... apoi se pravaleste.
Trebuie sa recunosc ca a fost puternic... Sau inca este, daca ajung ceilalti timp. Dar tocmai de asta nu-mi arde mie. Il iau pe Suigetsu si ma ascund alaturi de el in spatele unui copac enorm. Naruto, Sakura si Ino au sosit numaidecat. Blonda incepe sa planga cand il vede, dar incearca sa se adune si isi foloseste tehnica medicala. Sakura ii urmeaza exemplul, dar, dupa expresiile lor, nu mai este nimic de facut.
Baiatul de langa mine deschide ochii si este vizibil nedumerit. Ii explic cu cat mai putine cuvinte ce s-a intamplat in timpul lesinului sau. Mai arunc o privire trupului neinsufletit al mosului, care este luat de catre blond. Cei trei dispar apoi in intuneric. Simt ca o mana puternica a apucat-o pe a mea. Suigetsu imi zice:
- Stiai ca Orochimaru a creat niste potiuni de-a lungul experimentelor sale, nu? De fapt, tu chiar l-ai ajutat la experimentele sale. Inainte de moartea lui am luat o potiune albastra, o potiune ca un antidot, ce vindeca pe cel care o bea. Cred ca ai avea nevoie de ea acum.
- Eu zic sa o pastrezi, comentez. Eu n-as avea de ce s-o iau.
- N-ai prefera sa o impartim? Este extraordinara.
- Asta crezi tu, raspund eu. Poate sa aiba efecte adverse, deoarece n-a testat-o pe nimeni.
El nu mai insista. Pur si simplu imi da capul pe spate si mi-o toarna pe aproape toata pe gat. Intr-adevar, zgarietura de la umar se retrage din ce in ce mai mult, dar un fior imi strapunge inima. Arunc continutul sticlutei inspre el, iar o picatura ii atinge buzele. Se apropie de mine din ce in ce mai mult... Ma saruta, dar ma zbat. Chiar daca mi-a ramas putere, mintea imi interzice sa ma mai opun sarutului. Nu se poate asa ceva... Dar, in ultima clipa, ratiunea imi revine si il imping pe baiat. Se pare ca si el s-a desteptat din transa, deoarece o neprefacuta uluire i se citeste pe chip. Simt cum obrajii mi se fac fierbinti. El roseste de asemenea. La naiba! A avut un efect advers, si inca ce mai efect! Incerc sa schimb subiectul, propunandu-i sa se transforme intr-un bucatar si sa intre in gazda la cineva. Suigetsu accepta si, fara sa mai am timp sa mai spun ceva, dispare, lasand in locul sau cativa stropi de apa. Si eu ar trebui sa ma car, redevenind insipida Karin.
Acasa, imi iau la revedere de la clona binevoitoare, iar Sai exact acum deschide ochii. Se ridica in capul oaselor si isi cere scuze ca mi-a ocupat patul timp de o noapte. Eu ii raspund ca nu e nicio problema, pentru ca stiu ca "meseria" asta nu ii provoaca nicio placere. Inchide ochii si zambeste, dar nu cred ca dupa acest zambet se ascunde vreo emotie, vreun sentiment. Dialogul nostru nu mai poate continua, caci cei trei intra in camera, anuntand tragica veste a mortii lui Taito. Noua ne cer sa facem un tablou care sa il ilustreze. Eu ma prefac ca nu l-am mai vazut, dar Sai este pregatit sa imi arate toate trasaturile batranului. Ne luam cate o panza, iar mana imi merge cu repeziciune. Terminam in acelasi timp, dar imaginile sunt foarte diferite. Portretul supraveghtorului meu ii reda barbatului perfect trasaturile, pe cand eu, in loc sa il desenez pe Taito, mi-a iesit un Suigetsu, la fel de fidel redat cum a fost mosul. Ma rusinez, nu mi se poate intampla asa ceva!

Iertati-ma pentru ca nu s-au intamplat prea multe in capitolul asta...

[Yuki `]

Chiar că am fost inspirată să intru pe zup...
Deci mie una mi-a plăcut capitolul ăsta şi nu mp deranjează că nu e acţiune 100%. Trebuie să aibe şi ăştia o pauză, right ?
Deci Taito a murit şi nu a mai putut să fie salvat, deci asta face lucrurile să fie interesante, mai ales după lupta cu Karin şi Suigetsu. A fost interesant, mai ales că Suigetsu e la fel de indiferent ca întotdeauna şi biata Karin trebuie să-l salveze...Dacă ar afla că l-a salvat Karin, ar face infarct ? Cred că da..
Ce interesantă poţiune O__O. Ăştia doi s-au sărutat..? Wă, ce efect mişto XD A fost chiar drăguţ şi mai ales atunci când şi-au revenit. Erau roşii ca racul :X
Ce drăguţ a fost protretul lui Karin :3 Oricum, e mai bine că l-a desenat pocit, pentru că aşa nimeni nu o să-şi dea seama că ea ştie cine e sau cel puţin nu o să bănuiască că ea e Yuri.
Deci e chiar interesant ficul şi de abia aştept să văd ce se întâmplă în continuare. Mult succes şi multă inspiraţie >:D<

[Ops!]

Hakasaka Hikaru



*

Deschid ochii si cercetez locul cu privirea. Langa mine se afla Juugo, care nu s-a trezit inca din lesin. La naiba! Mainile mele sunt legate fedeles, iar sabia mi-a fost luata. In fata mea se afla Kabuto, care pare distrat de dificultatea in care ma aflu. In ochii sai se vad sclipiri rautacioase, iar zambetul de pe chip este infiorator. Bine macar ca n-a fost si Suigetsu capturat! Stiu ca nu ii pasa prea mult de soarta mea, dar fata aceea trebuie sa-l fi convins. Acum ca am ajuns sa ma gandesc la ea... Oare de ce ar vrea si ea sa distruga Konoha? De unde stia ca suntem urmariti? Chiar eram filati? Sunt prea multe intrebari si nu cred sa gasesc raspunsul prea curand. Linistea este apasatoare, ca de mormant. Ca sa rup tacerea, il intreb pe rapitor de ce ne-a dus in acest loc si nu ne-a ucis si, mai ales, de ce ne-ar vrea raul.
Incepe sa chicoteasca iar apoi chicotelile i se transforma in rasete isterice. Cu greu se potoleste si imi raspunde:
- De ce sa va ucid? Ca sa ma privez de placerea de a va chinui? Din cauza ta, Uchiha, Lordul Orochimaru a vrut sa ma ucida, spunand ca sunt inutil, ca toti cei care nu sunt folositori, care nu lupta, merita sa moara. Din cauza ca tu esti un geniu, iar eu doar un biet ninja medical. Ei, acum s-a cam schimbat treaba! Puterea mea si puterea Lordului iti intrec si sigiliul, si Sharinganul si inteligenta. Nu ai ce sa faci, decat sa ma rogi cu lacrimi sa te crut! apoi incepe iar sa hohoteasca.
Aud un zgomot si intorc capul. Tovarasul meu redevine constient si, cand il zareste pe Kabuto, privirea dementa ii revine. Blestemul sau devine din ce in ce mai vizibil, iar forma sa demonica apare, distrugand funiile. Se napusteste cu furie asupra creaturii, dar este lovit in plin si distruge cateva coloane, cateva stalactite si alte stalacmite, iar un sunet ciudat se poate auzi. Nu prea-mi place cum suna, chiar deloc... Alte izbucniri ale rapitorului nostru ma fac pe mine insumi sa innebunesc. Nu m ise poate intampla, nu mie... Imi activez Sharinganul, desi nu vad ce rost are. Ba are! Detectez fluxul de chakra al lui Kabuto si observ ca este instabil, ceea ce inseamna ca nu va rezista mult sub aceasta forma. Cred ca asteptarea va fi cel mai inteligent lucru pe care voi putea sa-l fac.

*

Din fericire, las deoparte opera mea de arta deoarece mi se dau niste haine negre. Trebuie sa particip la ceremonia de inmormantare si tocmai de asta am eu chef acum! Nu neg, il respect pe batran pentru puterea pe care a detinut-o, pentru sufletul sau bun (avand in vedere ca iubea toti satenii si toti satenii il iubeau) dar nu ma simt in largul meu purtand doliu pentru cel caruia i-am rapit suflarea. Cu toate astea, voi trece peste acest lucru. Trebuie sa gasesc un pretext destul de bun pentru a-l reintalni pe Suigetsu, care se pare ca si-a gasit meseria de bucatar si care mi-a urmat sfatul, ramanand in gazda la cineva. M-am mai gandit la ceva, si anume ca avem nevoie de un complice, cineva care sa cunoasca legile pe care se bazeaza satul, cand se fac intruniri, dar acest cineva sa fie extrem de naiv, de preferat un copil sau un batran. Nu mai am timp sa mai reflectez despre acest lucru, caci sunt "trasa" la propriu de maneca pana la ceremonie. Privesc ochii tuturor, care arata tristetea din sufletele lor. Mormantul este frumos, impunator, iar pictura lui Sai sta pe altar. Numele barbatului este scris cu niste litere care nu se mai pot numi astfel, se pot numi doar arta. Acum chiar nu ma simt bine si cer sa parasesc locul, o plimbare facandu-mi bine. Merg o bucata de drum, ma asigur ca nu ma mai pot vedea si o iau la fuga. Ma ascund dupa zidul unei cladiri si redevin Yuri. Odata cu reaparitia ei, simt niste simtaminte identice cu cele pe care le-am avut un timpul acelui sarut stupid. Cred ca Suigetsu nu m-ar fi obligat sa beau daca n-ar fi stiut el insusi ca acea potiune trezeste pofta trupeasca. Nu se poate sa ma fi indragostit de el, asta niciodata!
Ma indrept spre restaurantul la care lucreaza si nu pare sa fie nimeni aici. Dar ma insel, deoarece baiatul rasare ca de nicaieri si este la fel de binedispus ca intotdeauna.
- Ce faci, soro, ai dat-o pe negru? ma intreaba cu tipica-i nonsalanta.
- Farte, este ceva serios! ii strig. Am ramas de doua ori mai putini decat eram din cauza ca a sosit acea fiinta odioasa. Deci, avem nevoie de cineva care sa ne ajute, si m-am gandit ca un copil este cea mai buna alegere. Cu toate ca Taito a murit, studentii Academiei au avut cursuri si acum ar cam trebui sa iasa. Lasa aici o clona care sa aiba grija de local si o sa incercam sa ne facem un complice. Picii astia sunt tare naivi si se lasa manipulati usor.
Tovarasul meu imi asculta planul si ne indreptam spre Academie, dar incercand sa nu fim vazuti. Pe ultimul iesit il inhatam.Desigur, pana sa il luam ne ascundem printre crengile copacilor din imprejurimi. Nefericitul este o fetita mica, firava, cu parul roscat prins intr-o coada, cu ochii asemeni marii. Cativa pistrui simpatici stau pe nasul ei carn. Cativa colegi de-ai ei se intorc inspre ea iar eu ii fac semn lui Suigetsu sa nu scoata niciun sunet. Acei copii fac niste bulgari de pamant si o ataca de-a dreptul. Unul isi face curaj si o impinge pe copila, aruncand-o la pamant. Ea se ridica cu chiu, cu vai si pleaca privirea. Are praf pe mainile sale mici. Alt elev prea s-o pocneasca, dar eu si tovarasul meu sarim inainte sa apuce s-o faca.
- Lasati biata fata in pace! strig, de parca ar fi copilul meu.
Micuta se ascunde dupa mine, iar doua perle i se rostogolesc pe obraji, devenind o singura nestemata la barbia fetitei.
- Da' tu cine esti, tanti? Asta e cea mai slaba de la academie, abia de arunca niste kunaie! Este inutila, merita pedepsita!
Ma cutremur. Exact de-asta am ajuns eu aici, pentru ca eram nefolositoare in ochii lui Sasuke. In acelasi timp, mania clocoteste in mine. Apuc gatul acelui nesabuit si il amenint ca o va pati rau daca se va lua din nou de fata. Toti care erau cu el se sperie si o rup la fuga.
Pe mititica o iau in brate, iar ea nu se opune deloc, doar tinandu-se bine de rochia mea. Incepem o calatorie spre o padurice de la cealalta margine a satului si ne oprim pe creanga masiva a unui copac extraordinar de batran. Ea incepe, fara s-o fi intrebat careva dintre noi ceva:
- Ma numesc Hakasaka Hikaru si am opt ani. Dupa cum probabil v-ati dat seama, sunt nepoata batranului ninja Hakasaka Taito, luptator respectat in Satul Frunzei. Datorita... datorita notelor mele slabe am ajuns batjocura tuturor si sunt adesea batuta de catre colegii mei. O, nu stiti cat va multumesc pentru ajutorul dumneavoastra!
Desi povestea ei ma intristeaza intr-o oarece masura, inauntrul meu sunt numai zambet. Este marioneta perfecta, naiva, doritoare de protectie. Cu toate acestea, sa lucrez cu nepoata fostului meu dusman este o nebunie curata!

Iertati-ma ca n-au fost lupte. :-ss

[Yuki `]

Yeah, mi-e super somn, da' vreau să îţi las comm. Iartă-mi greşelile de tastare. Nu le fac cu intenţie.
Ce drăguţ din partea ta că ai postat un alt capitol :3 Dacă ai ştii ce fericită sunt că Sasuke e în situaţia aia..lăsând la o parte că l-a omorât pe Itachi, e prea nu ştiu. Se crede mult prea deştept şi puternic, când Naruto e de zeci de mii de ori mai tare ca el. Îţi pierde şi ăsta controlul în peştera unde e cu Kabuto şi Juugo ? Drăguţ :3 păcat ca bietu' băiat şi-a pierdut controlul şi sigur nu a fost plăcută lovitura. Eh, asta e.
Karin să se îndrăgostească de Suigetsu ? O____O Hai că asta-i bună...dacă nu era scris la titlu SasuKarin, aş fi crezut că ei chiar vor fi împreună, serios vorbind. Nu îi plac înmormântările ? Sincer ? Nici mie. O cam înţeleg în privinţa asta.
Aşa..ăştia răpescun copil, care printr-un noroc chiar e nepoasa lu' Taito şi culmea e ca Sakura şi Karin. wth :| hai că aici m-ai dat pe spate..nu mă aşteptam la asta.
Well, de abia aştept să văd ce o să se întâmple în următorul capitol şi sper ca să fie vreo luptă ceva. Prea multe capitole liniştite îmi dau o stare de nerăbdare :]] Cum vrei tu oricum. Orice capitol, cu sau fără lupte e bine primit ;D
Well, succes la next şi să ai multă inspiraţie >:d<

[Ops!]

[/align]

Demonul din pestera


Copila ne-a mai povestit ca, in urma cu o noapte, l-a urmarit pe bunicul sau, desi el ii interzisese acest lucru, stiind-o slaba si neindemanatica in artele ninja. Ea s-a ascuns dupa copaci, a facut tot posibilul sa nu fie observata. Apoi, a auzit un zgomot infiorator si s-a catarat intr-un arbore, observandu-i pe Kabuto, Juugo si Sasuke inaltandu-se la cer. S-a gandit sa se ia dupa ei si a ajuns la o pestera, undeva pe un munte foarte abrupt. Drept dovada, ne-a aratat genunchii facuti praf din cauza stancilor ascutite si mainile pline de zgarieturi. Am mai spus ca am gasit complicele perfect? Eu si Suigetsu i-am multumit si i-am spus ca o sa plecam in cautarea acelui demon ce ne capturase camarazii. Raspunsul ei ne-a lasat uimiti pe mine si pe tovarasul meu. Fetita s-a oferit sa supravegheze misiunea, dar s-a gandit ca, pentru a fi de folos, macar cateva zile de antrenament i-ar fi folositoare. Isteata fata! Am mai stabilit ca o voi lua in casa in care stau pentru ca a ramas singura in totalitate. Cu doi ninja medicali, un chuunin periculos,un pictor ingenios si un jounin care pare priceput, nu cred sa nu mai evolueze pana la "marea misiune" cum o numeste ea. Alaturi de ea ma voi pregati si eu, fortificandu-mi chakra iar, in cinci zile, progresul va fi destul de vizibil. Sper. Cinci zile este termenul limita, deoarece ea a aflat ca, dupa cinci zile de tortura, camarazii ne vor fi ucisi si vor plati pentru "pacatele" lor. Ma jur ca are stofa de kunoichi! Insemnez locul in care ne-am intalnit, o iau de mana si plec, lasandu-l pe Suigetsu sa "mediteze" dupa cum s-a exprimat el insusi. Ajung iar dupa un zid si redevin Karin, ceea ce n-as vrea sa mai fiu vreodata. Scot un kunai dintr-un saculet si o amenint pe Hikaru ca va fi vai si-amar de ea daca va spune cuiva ca folosesc o tehnica de transformare. Ea da energic din cap in semn de aprobare si un strop de transpiratie ii aluneca de pe tample pana pe obraji. Ma intorc la inmormantare si le spun lui Naruto, Sakurei, lui Ino si celorlalti despre "descoperirea" mea si sugerez ca ar fi un gest foarte frumos daca am tine-o in gazda si daca i-am oferi un antrenament bun, astfel incat sa nu mai fie batjocorita. Sai ma priveste cu neincredere, semn ca banuieste ceva in ceea ce ma priveste, dar apoi afiseaza acelasi zambet lipsit de emotie.
Dupa ce ceremonia ia sfarsit, ne indreptam spre viitorul refugiu in caz de razboi si o lasam pe Hikaru sa se odihneasca, asta dupa ce o ajutam sa se schimbe in haine curate, total opusul zdrentelor pline de sange pe care le purta (haine cu totul noi, dar care s-au stricat din cauza colegilor ei, dupa cum sustine). Numai o jumatate de ora a stat intinsa, deoarece a vrut sa se pregateasca pentru eventualele misiuni. Asa te vreau, Hikaru! Antrenamentul s-a dovedit mai greu decat m-as fi asteptat, si a fost din ce in ce mai dur de-a lungul celor cinci zile. Ne intoarcem extenuate si asteptam pana ce noaptea ia locul zilei. Din fericire, am scapat de sub urmarirea lui Sai, dar, ca masura de precautie, lasam doua clone in odaie. Si de aceasta data iesim pe fereastra, iar la locul insemnat il luam si pe Suigetsu. Dupa informatiile scoase de la copila, muntele este la cativa kilometri departare, floare la ureche pentru un ninja rezistent. Cu toate astea, am presimtirea ca va fi mai dificil decat pare la prima vedere...

*

Presiunea este din ce in ce mai mare. Din cauza nebuniei sale, Juugo nu ma poate dezlega, iar fara maini sunt pierdut. Kabuto se pregateste sa ne omoare dupa o lunga si dureroasa tortura fizica si mentala. Aproape ca sunt ca bietul meu camarad de ratacit spiritual. Mii de vipere ii ies din corpul blestemat si nu imi dau seama cum de a rezistat atat, avand in vedere ca fluxul sau de chakra este total instabil. Dupa alte rasete demonice se napusteste asupra noastra si totul pare pierdut. Sau nu. Dintr-odata apar acea fata (pe care cred ca o cheama Yuri, avand in vedere substitutia ei), Suigetsu si un copil care nu stiu ce cauta pe aici. Cand ii zareste pe cei trei, monstrul scoate un urlet demn de povestile pe care ni le spuneau batranii cand eram mici. Misterioasa mea tovarasa il prinde intr-o iluzie pe rapitorul nostru si banuiesc ca este un fel de genjutsu in care o lumina sta la capatul unui tunel intunecat, iar mii de entitati il impiedica pe cel prins in iluzie sa ajunga la acea lumina care promite o eternitate de fericire, o liniste sufleteasca. Mana dreapta a lui Orochimaru devine vulnerabila, iar Juugo si celalt companion al meu pregatesc un atac in forta. Lor li se alatura si micuta roscovana care arunca niste stele shuriken. Dar, peste aproape un minut, genjutsul isi pierde efectul iar Kabuto redevine constient. Mania care ii cuprinde fiinta ar speria pana si cel mai mare conducator al tuturor timpurilor. Serpii pe care ii controleaza au niste colti lungi si ascutiti si se reped spre tanara. Suigetsu isi da seama de asta, apuca sabia si sare sa o apare, luptand cu reptilele teribile. Acest lucru ii ofera adolescentei suficient timp pentru a-mi desface legaturile de la maini si acum sunt eliberat. De asemenea, deoarece adversarul este prea ocupat, am timp sa imi recuperez sabia Kusanagi, cu ajutorul careia creez un Chidori care il ameteste pe rival. El nu se lasa mai prejos, caci supusii sai veninosi ma apuca de gat, de parca ar fi niste constrictori. Yuri apuca un kunai si ii taie, iar eu cred ca am gasit solutia pentru a-l invinge pe acest monstru odios. Camarazilor mei le spun sa il atace pe inamic ba din spate, ba din fata, confuzandu-l. Astfel, fetita il zgarie pe spate cu un cutit, iar Kabuto intoarse instinctiv capul. Atunci, un pumn din partea celeilate fete sosea. Acum il strapung cu sabia pe oponent, iar Suigetsu creaza un tsunami devastator. Juugo il arunca la pamant, iar podeaua de piatra duduie, facand acelasi zgomot care m-a speriat acum cinci zile. Genjutsul isi arata efectele, bestia redevenind acel ninja medical scund cu par argintiu si ochi negri in care se ascunde ura absoluta. Rasul care m-a terifiat se aude din nou, iar un parau de sange ii curge de la frunte la barbie... Arunca in jurul nostru zeci de kunaie explozive, iar o tehnica de foc completeaza dezastrul. Copila este inconjurata de flacari, iar Yuri merge dupa ea, chiar daca isi pune viata in pericol. Rochia sa imaculata incepe sa arda si si-o sfasie, desi roseata ii apare pe obraji. Trupul sau este armonios, talia subtire, sanii mici asemeni unor bulgari de nea, soldurile un pic mai late decat ar avea de obicei cineva cu silueta ei. Dar nu am timp sa o admir, deoarece trebuie sa iesim de aici. Juugo si Suigetsu raman prinsi sub niste daramaturi, dar nu ma mai pot intoarce din drum. Trebuie sa salvez doar ce se mai poate salva. Eu, fata si micuta facem deodata un salt urias, iar exploziile nu ne mai pot rani. In acest fel m-am descotorisit de doi camarazi defectuosi, unul dintre ei putand sa ma injunghie pe la spate, altul debil mintal. Noi trei ramanem pe o ramura de copac. Imi dau jos haina pentru a o imbraca pe aceasta superba faptura. Cu toate ca aspectul ei este atat de nemaiintalnit, caracterul imi aduce aminte de Karin. Nici nu imi mai dau seama cum de n-am uitat-o, deoarece am urat-o atat de mult... Durerea imi frige obrajii si imi dau seama ca am fost zgariat pe fata de nenumarate ori. Atunci, micuta se apropie de mine si, cu un deget, imi vindeca zgarieturile mai superficiale, iar pe cele mai adanci le mai diminueaza. Dar, nu stiu de ce, imi pierd controlul si o lovesc cu toata puterea, ea prabusindu-se de pe creanga. Datorita unor fire pe care si le-a pregatit este insa salvata, iar eu ma intreb ce e cu mine. Yuri striga:
- Animal ce esti! L-ai lasat acolo pe Suigetsu, ai lovit-o pe ea, ea fara de care n-ai fi trait acum! Tine minte! Ai fi fost mort si nimeni n-ar fi stiut de soarta ta! Acum sunt sigura ca ai gheata in vene si ca cea careia i-ai luat viata nu merita nici pe departe sa ii faci ce i-ai facut! si lacrimi formeaza paraie pe obrajii ei delicati, croindu-si drum mai apoi pe pamant. Chiar cred ca sunt un animal... Dar Karin a meritat ce a patit, si asta cu varf si indesat!

Stiu ca nu este un capitol prea bun...

[Yuki `]

Termină. Este un capitol bun, zău. Mie una îmi place, să ştii :3
Scuze că dau comm doar acum, da' na =] eu scriu la română, scriu la ficuri, vorbesc pe mess....o să mor în astea.
Deci Sasuke şi ăştia erau să scape ? Să nu-mi spui că Juugo şi Suigetsu mor. Asta ar fi chiar culmea :| Totuşi, să sperăm că va fi bine. Karin i-a trântit bine cuvintele alea. Chiar nu merita deloc să fie ajutat. Sasuke e vorba ei, un animal, şi un nemernic. A lovit bietu' copil deşi doar la ajutat o.O
În plus, de ce i.a lăsat pe Juugo şi Suigetsu acolo ? Ce enervant e ~X( Ăştia l-au ajutat pe parcursul misiunilor, deşi Suigetsu stătea cu el ca să obţină Samahada, totuşi, ăştia doi l-au ajutat. E oficial...e un nemernic..
Regretă ce i-a făcut lui Karin ? =] o să fie chiar haios când o să vadă că trăieşte, asta dacă nu ai alte planuri şi ea rămâne Yuri :-?.
Eh, o să văd pe parcurs. Succes la next şi capitolul ăsta chiar a fost mişto >:D< [ tot nemernic rămâne Sasuke ]

[Ops!]

Un nou inceput



*

Nu mai imi dau seama ce s-a intamplat noaptea trecuta... Pur si simplu stiu ca zac intr-un pat moale, invelita de o patura calduroasa, iar o compresa cu apa rece imi sta pe fruntea infierbantata. In camera se mai afla si micuta Hikaru, si Sakure de asemenea. Ochii Sakurei nu mai au sclipirea pe care o aveau de obicei, verdele deschis care il aveau irisii ei captand o nuanta inchisa, intunecata, care duce cu gandul la moarte. In schimb, ochii copilei sunt la fel de inocenti ca niciodata, iar nicio urma de roseata nu isi face prezenta pe obrajii dalbi.
- Ma intreb cum se face ca te-ai imbolnavit atat de rau... replica experimentatul ninja medical. Este posibil sa fi avut halucuinatii. In timpul noptii, la o ora tarzie, te-am auzit strigand cuiva ca este un animal, iar tu erai transpirata. Febra cred ca te-a cuprins, dar o astfel de temperatura apare doar in cazul unei rani adanci sau in cazul unei gripe severe. Sper sa te insanatosesti... Ieri-seara, doi oameni au fost gasiti sub daramaturile unei pesteri, arsi, aproape morti. De atunci, multi medici se lupta sa-i salveze si sa-si dea seama cine sunt ei. Am venit sa o iau pe Hikaru, deoarece, desi nu este foarte priceputa, orice ajutor conteaza. Dupa Taito, n-as vrea sa isi mai piarda nimeni suflarea, oricine ar fi acela!
Se opreste, iar lacrimi amare ii imapaienjenesc ochii. De parca n-ar fi omeneste sa suferi, scrasneste din dinti si pur si simplu o ia pe micuta de maneca hainei si o trage, trantind mai apoi usa cu manie. Cate sentimente poti trezi unora doar din cauza unui cutit! Viata este tare ciudata. Orice secunda de neatentie, orice lacrima varsata, orice suparare poate schimba micul nostru Univers. Ma intreb daca acei oameni sunt chiar Juugo si Suigetsu... In Konoha sunt multe pesteri, iar coincidentele sunt aproape la ordinea zilei. Totusi, ceva chiar atat de asemanator... Lasand aceste intrebari, la care nu voi gasi raspuns doar atunci cand nu vor mai fi desfigurati, mi-am amintit intamplarile din noaptea trecuta. Nu stiu daca am zis ceea ce trebuia... Sasuke e un nemernic, un misel, dar poate ca l-a durut... Nu stiu de ce, dar ma trezesc deodata ca incep sa ma imbrac in haine rosii ca sangele, exact opusul albului curat, de fecioara, acest rosu inspira la senzualitate, si nu cred ca se cuvine sa merg asa la un spital. Nu mai conteaza! Nu treb uie sa am regrete pentru nimic din ceea ce fac. Remuscarile, durerile, tristetile, toate distrug incet sufletul, iar inauntru nu ramane decat un gol... Dar, fara sa-mi dau seama, am un kunai in mana si imi retez parul, ramanand foarte scurt si taiat inegal. Un ninja nu trebuie sa se lase condus de sentimente, dar cand mintea pur si simplu lasa simtamintele sa ii ia locul, atunci nu cred ca mai putem face ceva. Dar bat campii degeaba, cand eu ma pregateam sa ii vad pe ei. Plec din casa, trecand pe langa Naruto si Sai, pe langa toti oamenii din sat... Spitalul, alb ca un culcus de fecioara, dar intunecat de durerile pacientilor mi se arata. Intru cu sfiala, iar pasii ma conduc spre al doilea etaj, unde toti medicii lupta pentru viata a doi oameni. O pot zari si pe Hikaru, care pare sa priveasca situatia cu mai mult calm decat ceilalti doctori, carora lacrimile le inunda portile sufletului, cu greu reusind sa le stapaneasca. O mica cuta apare intre sprancenele copilei, cuta ce imi dovedeste ca toate suferintele prin care a trecut, antrenamentul dur si indelungat, misiunile grele si periculoase au maturizat-o, au transformat-o intr-o persoana rece, calculata si, in acelasi timp, straniu de optimista. Alaturi de ea, si eu am devenit alta...

*

Ma aflu intr-un loc linistit, o liniste stranie, de nepatruns. Nici urletele vreunor lupi, nici strigatele din satul ce se vede la orizont nu se pot auzi. Calmul din acest loc nu imi trezeste armonie, doar teama. O patura de omat se afla sub picioarele mele, iar norii varsa lacrimi inghetate. Oare de ce gandesc in acest fel/ Niciodata n-am mai crezut ca norii pot plange, ca zapada formeaza o plapuma sub care stau florile... Ma simt obosit si amortit, iar lumea pe care o stiam si pe care mi-o imaginez in fata ochilor imi provoaca un imens dezgust. Atat de mult sange, atatea sentimente ce n-ar fi trebuit sa existe vreodata. Ochii mei sunt grei asemeni plumbului, iar in picioare pot simti acum o caldura stranie. Imi aminteste de genjutsul acela care l-a doborat pe Sasu... Sas... Sasuke! Simt ca ma prabusesc dar, odata cu a mea cadere, pe cer apar chipuri cunoscute, de la Juugo pana la Kisame, de la Sasuke pana la... Karin. Toti imi striga sa ma trezesc, sa revin la realitate! Fata ma ameninta chiar si cu moartea daca n-o fac. Dintr-odata, filmul se rupe, iar acea fata ce lasa crini in urma ei imi apare in fata, doar ca ne aflam pe o stanca. Rochia vaporoasa, imaculata este exact opusul privirii ei ce ascunde pofte si dorinte. Stanca se frange deodata, iar fata se prabuseste in lacul din sange care se afla jos, si care nu pare sa crute pe nimeni. Pare sa se cufunde tot mai adanc in lichidul rosu, cand o vad ridicandu-se chiar pe cea care m-a lovit, pocnit si insultat de atatea ori. Cu toate ca este aceeasi, privirea ei este cu totul alta, iar paraie de sange ii picteaza chipul. Incetul cu incetul, ea dispare, iar eu incep sa strig cu toata puterea:
- Karin! Karin, nu pleca! Nu ma lasa singur in acest infern, in lumea aceasta a sangelui, a bataliilor si a dezastrului! Ramai cu mine...
Simt ca m-am trezit cu adevarat.Si mai simt, de asemenea ca am imbratisat pe cineva foarte important mie. Ridic privirea si o adolescenta cu parul roscat si ochii asemeni focului mi se arata. Rochia rosie ii vine pe trupul de liana, scotandu-i in evidenta liniile fine ale corpului. Flacari ii cuprind obrajii si ma tinteste mai mult decat uimita. Oare ce s-o fi intamplat cat timp am fost in transa? Alaturi de aceasta minunata faptura, zeci de persoane, tinere sau batrane, femei sau barbati se holbeaza la mine de parca as fi cineva special, cum nu s-a mai intalnit. In realitate, eu sunt atat de comun...

Scuzati-ma, n-au fost lupte.

[Yuki `]

Cât mi-a plăcut capitolul ăsta :3.
Tu...tu...tu chiar vrei să-i omori pe Suigetsu şi Juugo ? Oricum, nu cred că sunt ei. Sper să nu mă înşel. Oricum, Karin îşi taie părul...bă ce stupid XD mie îmi place cum îi stă cu părul lung. Eh, deocamdată nu reuşesc să mi-o închipui cu părul scurt. Ori o să vrea să pleace din sat, ca să îi ajute pe Sasuke şi ăştia ? Drăguţ :3 E doar intuiţie, da' cred că greşesc. Da' până la urmă, ea ce căuta la spital ? Cine e acolo ?
În a doua parte, cine vorbeşte? :| Chiar nu îmi dau seama...am crezut că e Karin, da' acum că mă gândesc mai bine, e cumva Sasuke ? =] Of frate...dacă e el, chiar e tare replica finală.
Nu am ce să comentez la descriere, pentru că mie una îmi place şi sincer am pretenţii la aşa ceva. Dialogul nu e sec, slavă Domnului, aşa că nu trebuie să dorm pe birou în încercarea de a-l citi. Naraţiune, păi e bună, mai ales că e la persoana I. Nu am ce critică să-ţi aduc. Nu ai avut greşeli e tastare, deci corectezi capitolul după ce-l scrii, nu ca mine :]]
Aştept nextul şi poate o să fie ceva acţiunea [ nu e obligatoriu o luptă ], aşa că succes >:D< şi noapte bună :]]

[Ops!]

Razbunarea lui Hikaru

*

Nu imi vine sa cred... Bratele lui Suigetsu sunt incolacite in jurul abdomenului meu, iar toti medicii adunati pentru a-l salva se uita ciudat la noi doi. In ochii sai vad lacrimi, or el nu plange niciodata. Dar daca el si-a dat seama ca sunt in viata, atunci exista sansa sa fiu compromisa. Hikaru a devenit mai puternica si nu ii mai este atat de frica de mine cum ii era la inceput, deci trebuie sa fiu vigilenta, caci situatia a luat o intorsatura neasteptata. In plus, astazi este ziua in care asediul va incepe si am impresia ca palatul din carti de joc mi se va darama chiar inainte de a-i pune ultima veriga. Sakura rupe tacerea mormantala, intrebandu-ma daca il cunosc pe adolescent. Cu greu ii raspund ca da si ca facea parte din echipa pe care o crease Sasuke, dar care s-a destramat. Ea da din cap si imi dau seama de ce toti doctorii s-au oprit: celalalt ranit a decedat, dar copila insista sa fie identificat si mortul. Dupa o jumatate de ora chipul sau este refacut, iar eu ii deschid ochii incet-incet... Este chiar Kabuto! Dar atunci Juugo unde mai e? N-ar fi putut sa scape de sub bolovanii aia in niciun mod... Simt ca mi se face rau si ametesc. Totul se invarte cu mine si cred ca o sa ma prabusesc...
Suigetsu se ridica din patul in care a stat ore intregi si ma prinde in brate. Multimea mai are putin si pufneste in ras, deoarece bietul baiat este gol-pusca. Cu siguranta ar fi hohotit daca pierderea lui Kabuto nu le-ar fi umbrit veselia. Rusinat, tanarul ia cearsaful si se inveleste cu el in jurul soldurilor. Din fericire pentru el, i se ofera repede niste haine noi si un unguent pentru singura cicatrice pe care zecile de ninja medicali n-au putut-o vindeca. Se pare ca si el va locui alaturi de mine si de copila, doar ca vom sta toti trei in aceeasi camera. Pe timpul razboiului vom fi cinci, sapte si chiar zece intr-o incapere din cate am aflat din discutiile pe care le-am avut cu satenii. O observ pe Hikaru care alearga, banuiesc ca spre Academie, deoarece astazi este examenul care va decide daca devine genin sau nu. Pana la urma, eu de ce mai stau aici? Ies pe usa si sunt urmata de catre Suigetsu, care ma intampina cu o avalansa de intrebari despre supravietuirea mea, Yuri, de ce doresc sa distrug Konoha si multe altele. Cu greu reusesc sa ii raspund la toate, dar cel putin am un nou ajutor. Daca ma gandesc mai bine, nu mai sunt singura in lupta impotriva lui Sasuke. Chiar daca puteirle mele au crescut, orice ajutor e binevenit, mai ales contra ucigasului lui Itachi...

*

Doamne, ce obosita sunt! Cel putin am ajuns la timp pentru examen si toate zilele de antrenament trebuie sa fi dat roade. Se pare ca trebuie sa executam cel putin trei clone pentru a trece testul. Eu voi fi ultima care il va da, deci am timp sa ma adun. Daca am putut fi calma in fata unor oameni cu rani infioratoare, atunci voi putea fi la fel de linistita in fata lui Iruka-sensei. Timpul trece atat de repede si imi vine randul. Toti se uita la mine, ochii scaparandu-le de bucurie, fiind siguri ca voi rata. Dar reusesc sa fac sapte clone si mi se ofera bandana. Sunt cea mai buna! Sunt cea mai buna! O, nu... Nu sunt cea mai buna. Am picat in echipa tocmai cu Akihito si Yuki care, desi puternici, sunt cei care m-au umilit cel mai mult in toti acesti ani. Ii aud barfindu-ma, intrebandu-se daca nu cumva am mituit profesorul. Incep sa chicoteasca, iar eu explodez. Ma ridic din banca si ma reped spre ei. Ma trezesc ca ii car pumni lui Akihito, care este surprins de iesirea mea, asteptandu-se sa tac si sa inghit. Ei bine, nu. Daca voi fi coechipiera cu el, atunci va fi condus de mine! Yuki vine prin spatele meu si ma prinde, astfel oprindu-ma sa ii mai bat amicul. Iruka pare foarte suparat si ne spune ca ar trebui sa ne ia bandanele, dar din cauza situatiei deplorabile in care e satul si din cauza lipsei de ninja calificati nu va face acest lucru. Ni se da drumul si, inainte de asta, ni se inmaneaza saculetii cu arme. Toti elevii sunt fericiti iar roseata le cuprinde obrajii. Se duc la parintii lor si le povestesc cum au devenit adevarati luptatori. Eu nu am cui sa ii spun, cel putin, nu acum... Mi-ar placea ca bunicul Taito sa mai fie aici! Dar ce se intampla? Un kunai ca de nicaieri imi zgarie obrazul, iar un firicel de sange curge ca un parau spre gat, iar in cele din urma mi se opreste pe haina. Zaresc zambetul ironic al unuia dintre coechipierii mei, apuc cutitul si ma indrept inspre el. Sar pe el si il injunghii in abdomen, iar mama lui priveste ingrozita scena.
- Daca ati stii ce face minunatul vostru fiu, atunci nu crede ca mi-ati mai purta pica pentru ziua de azi! ii spun si dispar in multime.
Nu mai sunt fraiera care eram inante si niciodata nu voi mai fi asa! Dar am uitat de misiunea ce o aveam! Eu trebuia sa dau drumul panicii. Stiu ca o sa doara, dar... Iau un kunai si ma zgarii cu el pe tot corpul, iar apoi creez niste clone pe care le transform in niste oameni pe care mi-i imaginez. Dau iama intr-un han plin de multime si incep sa strig:
- Invadatorii! Sasuke Uchiha a venit sa se razbune! Femeile... copii ce... nu s-au... inrolat... la Academie si ...batranii... refugiul... casa Sakurei Haruno... si ma prefac ca lesin.
O gospodina se repede la o trusa medicala, scoate niste bandaje si imi panseaza ranile. Ceva cade pe acoperisul cladirii si niste explozii asurzesc multimea. Un batran invoca o pasare enorma, pe spatele careia se asaza toti satenii ce nu sunt in stare sa lupte, iar barbatii, femeile shinobi si studentii de academie, geninii si chuuninii lupta cu zecile de clone care dispar rand pe rand. In putin timp, pasarea ne duce la destinatie si sunt asezata pe patul din camera mea. Acolo mai stau si Karin si acel baiat la a carui supravietuire am contribuit. Ma "trezesc" si sunt felicitata pentru ce am facut. Mai ales ca adevaratii invadatori o sa apara foarte curand... Dupa ce toti se vor refugia aici, eu, Suigetsu si Karin vom pune bombe in cladire si majoritatea vor muri in urma atacului, iar cei ce pot sa lupte vor avea parte de o mare surpriza. Totul merge ca uns, iar razbunarea mea va fi desavarsita! M-am alaturat acestor luptatori doar pentru a ii face pe cei ce m-au facut sa sufar sa sufere la randul lor.

A doua parte este din perspectiva lui Hikaru.