Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

OraÅŸul Zeilor

#1
Yo!! :3
Da... cu ce să încep. Păi ideea este dintr-un proiect de idei la care lucrez acum şi doresc foarte tare să o pun în aplicare. Doresc să mai schimb câte ceva şi prin modul meu de a gândi dar şi prin modul de a percepe lucrurile.

- Acest fic este dedicat unor persoane, care sunt două, mai exact: Denny, care m-a ajutat foarte mult şi o iubesc, cât şi lui Andrei - Kiryuu, un bun prieten de pe Zup la care ţin mult(şi nu, nu mă vei dezamăgi, clar să-ţi fie. :P)-

Şi ca să vă spun câte ceva legate de fic, da, au să fie creaturi magice pe aici -> Vampiri, vârcolaci, fantome, demoni... etc.
Aştept critică dacă se poate, doresc fiindcă vreau să nu mai am greşeli - mai ales de tastare şi dacă vedeţi, vă rog să le enumeraţi, câte puteţi. ;;)





“Adevărul m-a împiedicat întotdeauna din a spune minciuna.
O duceam bine atunci când cuvintele mele înşelau, trişau şi înduceau în eroare.
Am devenit un obsedat de acţiune... am ajuns după gratii.
Mi-am învăţat lecţia.
Vânătăile colorate ce stăteau atârnate de pielea de sub ochi, m-au ajutat să privesc lumea sub o altă noanţă. Urmele sângeroase ce îmi tatuau braţele, picioarele şi spatele, m-au învâţat că viaţa nu este un joc. Umezeala din ochi şi bătăile agitate de durere ale inimii mele, m-au făcut să cred în faptul că speranţa poate să existe şi că omul trebuie să lupte pentru a se proteja.
O pereche de mâini întinse la greu, mi-au adus prieteni.
Şi acum mă mai gândesc, îmi aduc aminte... Ce vremuri erau în puşcărie.”



I
‘Cursă nebună’

_________________________





Frecventam cam des acum, în ultimele luni, cluburile şi barurile de gay.
Nu că ar fi ceva neobişnuit pentru mine, ştiu de când eram în faşă ceea ce mă va atrage cu adevărat şi acel lucru erau chiar pretendenţi la sexul meu, masculii.
Mâna ce şedea frumos şi atârnată pe cealălaltă, încrucişată pe mijlocul meu, am ridicat-o încet pentru a-mi reintroduce ţigara în gură. O lăsasem prea mult să se consume de una singură şi era o pierdere de bani şi timp. Cu toate că acum simţeam nevoia să gust gazul toxic şi cenuşiu pe papilele mele.
Priveam geamul încetoşat de aburi şi pe nesimţitea mai trăgeam cu ochiul pe stradă să vâd cine vine şi cine iese pe uşa blocului. Mai trăgeam din tigară, iar apoi când am văzut că s-a terminat am apăsat-o pe suprafaţa metalică a scrumierei de pe pervaz, continuând să privesc cum fumul se subţia şi dispărea în aer.
În câteva clipe o voce ma întrerupt din a mai face ceva şi tânărul bărbat s-a afişat în dreptul trupului meu, privindu-mi chipul cu plăcere.
Nu ma deranjat faptul că altceva mai bun nu făcea decât să mă admire, dar nici eu nu m-am putut abţine din a nu deschide gura.
- Ai găsit ceva interesant pe faţa mea? L-am întrebat, tot continuuând să privesc la scrumieră şi la mucurile adunate acolo, în cenuşa lor.
- Priveşte-mă! Mi-a şoptit el aşa de rugător, chiar dacă încerca din greu să nu se înmoaie.
Am surâs, iar capul mi l-am întors încet, lâsându-l să-mi cadă în partea cealălalt ceva mai jos, iar ochii mei de un gri metalic aprins l-au fixat pe ai lui cititnd cu râvneală starea sufletească ce ii se citea aşa de clar pe iris.
- Eşti extrem de frumos! A exclamat el şi apoi şi-a pus palma dreaptă pe obrazul meu, mângâindu-l blând şi alenea.
Doar când îl privesc, îmi dau seama că tremură din toate încheieturile şi vrea aşa de tare să i-o trag la fel ca seara trecută, în club şi la mine în apartament.
Ca doi nebuni, două fiare ce nu-şi pot stăpâni poftele trupeşti şi gândul de a avea pe cineva într-o seară aşa spontană ca cea de ieri.
Îl las să mă mai admire puţin, acum încep să mă afund în amintirile de aseară:
Club, muzică, mulţi oameni, travestiţi sau gay ce ma conta, cu toţi ne dezlănţuiam pe ring sau ne petreceam timpul într-un colţişor mai îngust cu cineva, lingându-ne de zor.
Stăteam ca deobicei la bar şi mă uitam ba la unul, ba la altul şi sorbeam cu poftă din vinul alb ce se ondula odată cu mişcările fine ale palmei mele, unde îl poziţionasem cam toată seara.
Şi atunci l-am depistat. Stătea tot la bar, doar că era o diferenţă de patru scaune între noi. Mă privea aşa fermecat şi pătrunzător încât mai avea puţin şi sărea pe mine.
Am râs şi mi-am ridicat palma ceva mai în sus şi l-am ademenit cu două degete, făcându-i semn că se poate apropia mai mult de mine. Nu a ezitat şi într-o clipită se afişase în faţa ochilor mei luminaţi de neoanele multicolore de deasupra capetelor noastre.
Am schimbat câteva cuvinte şi după ce am părăsit locul ne-am refugiat între două blocuri, într-un spaţiu mai strâmt în apropierea clubului în care am fost. Ceva nebun avea să iasă din asta şi noi profitam ca apucaţii unul de celălalt, sărutându-ne şi explorându fiecare părticică a trupurilor noastre excitate.
Însă nu a dorit să continuăm totul acolo, aşa că l-am adus la mine fiind şi mai aproape.
Când am ajuns ne-am croit drum pe pereţi, pe jos, spârgând tot felul de lucruri în jurul nostru, până ce am ajuns să aterizăm pe pat. El primul, eu pe urmă după ce m-am descotorosit de curea şi restul hainelor şi...
- La ce te gândeşti?
- Hm... doar privindu-te aşa mă aprind la culmea, am spus eu evidându-i întrebarea şi l-am apucat de părul de la ceafă, trăgându-l mai aproape de mine.
Am zâmbit amândoi, ştiind ce ar putea să urmeze, din nou. Aşa că am lăsat să se petreacă.
De data aceasta aveam chef să fiu eu cel răsfăţat, fiindcă aseară tipul doar sub mine gemea în extaz şi de fericire, atunci când mă adânceam în el şi îi „posedam”.
Mi-a străbătut buzele, sărutându-le de mai multe ori cu zor fără să îşi lase limba să se înfiltreze în gura mea pentru a se alătura la un joc umed cu a mea.
Dar chiar şi aşa l-am lăsat să-şi facă damblalele, lăsându-mă pradă lui.
Nu m-am clintit din loc, stâteam în continuu rezemat de peretele de lângă geam, privindu-l pe brunet cum începea să mă atingă şi să mă dorească din ce în ce mai mult.
A început să coboare cu mâinile şi buzele pe piept, unde îmi muşca din când în când perlele întârite, sărutând alocuri şi tot aşa mai departe. Până ce a coborât spre blugi mei unde trebuai să scape mai întâi de curea pentru a ajunge la ceea ce doreşte.
Însă telefonul ne-a întrerupt, eu l-am oprit din a se ridica şi i-am spus că poate să continue ceea ce face, pe mine nu mă deranja nimic. L-am luat de pe pervaz şi l-am dus la ureche pentru a saluta persoana de la celălalt capăt.
- Hey...
- Chezario, unde mama naiba eşti băiete? O voce răguşită şi extrem de dură a început să-mi spargă timpanul.
- Mai uşor bâtrâne, sunt acasă savuram o... prăjitură. Am minţit eu, cu toate că avea să afle defapt ce făceam, aşa cum mereu se întâmpla când mă prindea în astfel de momente, mai perverse.
- Nu-mi pasă ce faci, eu te vreau aici la secţie... dar defapt să te trimit pe urmele unui nenorocit. A evadat din arest aseară şi acum hoinăreşte străzile New York-ului în căutarea unei noi victime. Strigă el ca nebunul.
Dar eu deja nu prea mai mă concentram, fiindcă brunetul deja trecuse la treabă, iar eu începusem să gem câte puţinul.
- Aha... ah, eşti bun la asta! Am spus eu lingându-mi buzele şi privindu-l pe tânăr cum linge cu poftă mândria mea întărită.
- Ce!? Chezario, iar ţi-o tragi cu cineva?
- Poate... Am spus eu şi apoi un rânjet pervers mi-a apărut pe chip.
- Îţi baţi joc de mine fiule? Eu am nevoie de cel mai bun om al meu şi el ce face? Lasă pe unu să i-o sugă... Treci aici imediat, sau nu, îţi trimit datele prin fax şi te apuci de urmărire.
- Înţeles!
Eram la limită. După ce am închis apelul, am dat cu telefonul de pământ şi l-am prins pe tip de păr pentru al face să se mişte mai repede, nu mai aveam timp...


Şi am sărit cu maşina peste o încărcătură de lemne, care trebuia să ajungă la fabrică.
Eu cu partenerul de serviciu scoteam foc pe străzi. Doar eram în urmărire şi se părea că evadatul nu dorea să oprească motocicleta aia sub nici o formă.
Nenorocitul, avea curaj în el şi asta îmi creea pofta de acţiune. Curgea prin venele mele adrenalina şi ochii îmi sclipeau după ochelari negrii de soare.
Am rânjit şi am băgat viteză, colegul meu mi-a spus că putem să îl prindem dacă mergem pe următoarea stradă, dar eu aveam o idee mult mai genială.
Dacă îl urmăream ajungeam aproape de spaţiul unde se construia un bloc cu 10 etaje şi dacă el vedea că noi nu vrem să ne mutăm traectoria, avea să încerce să ne încurce prin a se îmbârliga printre fiarele acelea. Însă chiar şi aşa, după cum îmi aduc eu aminte, trebuia să fie un zid de tuburi din ciment care erau puse una după alta şi una peste alta, precum un cub. El avea să fugă în în partea lor şi noi ca să-l prindem la ieşirea din acel loc o luăm tot în faţă şi îi blocăm drumul.
Zis şi făcut. A decurs aproape totul după plan, dar individul a dorit să o ia în faţă şi vâzând că nu aveam cum să-l mai prindem, doar dacă nu răscolim întreg oraşul, am mărit viteza şi l-am izbit de acele tuburi.
Bărbatul din dreapta mea a ieşit fulger pe uşă ca să îl verifice dacă mai respiră sau dacă mişcă. Eu am rămas la locul meu, ţinându-mi palma la gură şi gândindu-mă. Apoi îl văd pe poliţist cum se ridică de jos cu omul acela în braţe. Îl ţinea peste umăr şi încerca să-l aducă la bord.
Am deschis geamul ÅŸi am strigat:
- E viu?
- Da!
- Te ajut?
- Nu, mă descurc, nu e aşa de greu.
- Normla nu vezi că e piele şi os, la dracu` în arest nu te hrăneşte chiar nimeni, pe mine m-au hrănit odată. Am spus eu privind cum îl aducea spre maşină.
- Tu, ai avut noroc Chezario, cred că dacă nu te hrăneau le-o trăgeai bine de tot şi te ţineau minte. A spus el râzând şi privindu-mă în ochii.
Era un om bun şi avea un zâmbet blând, era mai mare ca mine cu nouă ani. Şi de fiecare dată când mergeam cu el în misiuni, găsea o portiţă sigură de scăpare.
L-a băgat pe tip încet în spate şi după s-a urcat înapoi pe locul său. După ce a închis uşa am pornit motorul şi am derapat pe şoseaua umedă spre secţia de poliţie, unde avea să ne aştepte şeful, desigur nervos pe mine şi mândru pe Ken.
Pe drum eu din când în când îmi mai duceam privirea spre oglinda retrovizoare, dorind să-l observ pe bărbatul blond din spatele nostru. În cazul în care dorea să vătămeze pe cineva, eu trebuai să-i trag un cot în maxilar. Aşa era regula la noi în maşină. Ken mă sfătuise să fac asta, fiindcă de multe ori aveam cazuri în care infractorul din spate putea să îşi iasă din minţi şi să atace pe cineva.
- De ce porţi ochelarii de soare acum, când soarele stă să apună? Vocea amicului meu a început să mă amuze şi eu i-am dat o palmă peste umăr aşa cum făceam mereu.
- Doar mă ştii, mereu am vrut să arăt ca un poliţai` "western" sau aproximativ... Pe dracu, aşa vreau, ce mă mai întrebi Ken? am spus eu zâmbind.
- Da, ai dreptate te ştiu aşa de bine încât am impresia că ar fi bine să ne unim destinele...
- Vulpoi ce eşti. Chiar ai vrea? îmi întorc capul spre el şi clipesc de câteva ori din gene.
Începe el să râdă după urmez şi eu, doar cel din spate se închină la ce aude şi vede.
Ah cât de mult îl ador pe omul ăsta, nu vreau să mă despartă nimeni de el.
Câte misiuni frumoase am putut avea, zile petrecute în căldură, aproape goi... Nopţi în care hoinăream ca fantomele străzile în căutarea răufăcătorilor. Parcă desprinse toate aceste momente dintr-un film american cu doi parteneri de poliţie.
Imediat am zărit secţia şi imediat ce Ken s-a dat jos mi-a spus că e mai bine să îl duc eu pe tipul din spate înăuntru, ca să vadă şeful ce am făcut. Oricum eu l-am prins personal, adică l-am izbit brutal, dar ce mama naibii mai contează.
Îl înşfac şi îi pun cătuşele, şatenul, adică amicul meu întră ca nebunul începând să facă un mic spectacol anunţându-mi intrarea. Toţi apludă şi doar şefu` stă cu trabucul între dinţi şi mă priveşte şceptic şi plictisit de tot balamucul format în secţia lui.
- Ce spuneţi domnule Ronald, nu vă place captura pe care o are Chezario? Spune partenerul meu în timp ce îl apucă pe domn de umăr.
- Nu. Şi dacă a-ţi terminat cu toată tărăşenia aceasta vă rog înmânaţi jandarmilor omul, căci vreau să fac un anunţ special.
Eu înmânez captura şi după mă aşez în poală la şaten, care adineauri s-a aşezat pe un scaun ce se rotea. Îmi aprind o ţigare şi încep a o savura cu plăcere, în timp ce mă fac comod pe poala amicului meu.
- Bine în fine, nu începeţi ritualurile voastre de gay la mine în secţie. După cum spuneam: avem un tânăr nou sub aripa noastă.
- Da! Strigă toţi curioşi, de parcă ar fi ceva extraordinar. În fine, că de mult nu au mai venit absolvenţi sau cum le spunem noi „motani”.
- A absolcit cu note foarte bune academia de poliţie Jeraldo Norr, plus are specializare în spionat. Vreau să-l întâmpinaţi pe motanul Michael Ace Newman.
Gata, famfara a pornit şi deja mă săturasem. Ce era aşa de special la un puşti absolvent? De parcă ar fi vreun fiu de preşedinte...
Acesta cu sfială înaintează printre noi şi ne salută.
Era îmbrăcat într-o cămaşă albă, purtând pe deasupra o jachetă lungă până la genunchi de un albastru întunecat, o pereche de blugi ce-i veneau pe picioare şi fund, ceva mai zdrenţuroşi la nivelul încheieturi piciorului.. Şi pereche de bocanţi negrii plini de curele.
L-am privit de sus în jos, îmi plăcea ţinuta, semăna cu mine când am ieşit din puşcărie şi m-am înrolat pentru prima dată la academie.
- Hmm... păr roşcat. Am spus eu în şoaptă.
Băiatul s-a uitat fix la mine şi avea o privire inocentă pe chip, totuşi avea trăsături mature şi nu puteam nega că arăta bine pentru vârsta lui.
- A, observ că l-ai remarcat pe agentul nostru cel mai bun, Chezario Jorando.
S-a apropiat sfios de mine şi a întins măna prezentându-se cu repeziciune.
- Emoţii de început, încântat! am spus eu şi i-am strâns mâna. El a zâmbit ferm şi obrajii i s-au roşit pentru câteva clipite.
- Da, acum că a-ţi făcut cunoştinţă, vreau să vă spun că voi doi de acum în colo ve-ţi fi parteneri.
- Cum!? Am strigat eu surprins de ce tocmai scosese babacul pe gură. Cum adică parteneri, dar Ken? Ce...? Eu făceam crize şi bătrânul se îndrepta spre biroul său. Nu pleca Ronald şi dă-mi un motiv plauzibil prin care să pricep ce tocmai ai spus!
- E tânăr, e nou şi vreau să-i fi mentor şi să-l antrenezi, aşa cuma făcut Ken Richerdson cu tine în toţi aceşti ani. Timpul partenerului tău s-a scurs... din păcate. El va fi acum pentru o altă persoană mentor dar şi partener permanent. Te rog să nu mai strigi şi bucurăte de acest prilej, ar trebui să fi mândru.
Vocea lui dură şi aproape răguşită mă enerva la culmea, mai aveam puţin şi săream pe el, doar că restul cât şi acel Michael au sărit să mă ţină. Vâzând că şi motanul mă atinge, am izbucnit şi mai rău. Mi-am luat haina, pistolul şi am plecat naiba de acolo.

#2
Oh, ficul cel nou :> Să ştii că-l aşteptam xD
ÃŽncep cu greÅŸelile de tastare and this kind of stuff ...

Fregventam - frecventam
nisimţitea - nesimţitea
vâd - văd
ma - m-a
cititnd - citind
blănd - blând
deobicei - de obicei
explorându - explorând; eventual ' explorându-ne '
evidându-i - evitându-i
blugi - blugii
Normla - normal
noastă - noastră
absolcit - absolvit [ să ştii că am râs când am pronunţat cuvântul cu voce tare :]] ]
obrajii i s-au roşit - obrajii i s-au înroşit
a-ţi - aţi
ve-ţi - veţi


Ok, astea au fost greşelile pe care le-am observat; să ştii că am citit cu atenţie ficera rânduleţ şi cred că astea sunt toate *laughs*
Anyways, tu chiar a imaginaţie ! o.o Ah, stai - ţi-am mai spus : )) But it's true ya know. Bun. Nou fic, idee nouă şi chiar îmi place. Mai ales când ai pomenit pe acolo de creaturi de-astea, ale nopţii. Mă cam dau în vânt după tipi care se transformă în vârcolaci sau vampiri. Yeah, deja îmi imaginez... :))
Hmm, deci atitudinea lui Chezaro [ btw ador numeleee <3 e rar întâlnit şi-i grozav ! ] îmi place - prea mult aş putea spune. Ofc, e clar că va fi un seme. Ahh, mi-am adus aminte de asta :
Citat:- Aha... ah, eşti bun la asta! Am spus eu lingându-mi buzele şi privindu-l pe tânăr cum linge cu poftă mândria mea întărită.
- Ce!? Chezario, iar ţi-o tragi cu cineva?

Daa - clar e un badass seme :x El e cel care ' trage ' :))
Citat:Eu am nevoie de cel mai bun om al meu şi el ce face? Lasă pe unu să i-o sugă...
--> mai mult dacă ar putea tipu' xD

Deci : Michael ăsta e un începător şi va avea nevoie de Chezario ca să-l înveţe. Nah, în calitate de tip mai în vârstă. Şii, cică a mai fost şi la închisoare. Mai bine nici că se putea :>
Oh, ai grijă să continui - şi mă refer CHIAR LA TOT FIUL ! Să nu cumva să-l întrerupi, precum celelalte. Eu, una, sunt pe fază :>
Mult succes cu următoarele capitole xD


Adina .

#3

Multumesc ca m-ai anuntat ca ai pus fic-ul. Well, ce avem noi aici? :> Ceva yaoi, eh?~ pai m-am apucat de citit dupa o zi dupa ce l-am vazut ca l-ai postat. Nici nu mi-am dat seama ca asta e ficul despre care imi vorbeai. Ca sa vezi ce m-a tampit orarul de la scoala :))
Anyway, sa trecem direct la subiect. Am chef sa las un comentariu lung, sa vorbesc ( sau cel putin sa incerc ) despre fiecare greseala in parte si tot ce ai mai scris tu acolo.

Pai incep cu inceputul:
Titlul este promitator, suna bine, ramane doar de asteptat daca are legatura cu continutul fic-ului. Pare ceva misterios dar si melancolic intr-un fel, asa ca ar atrage destui cititori.
Asezarea in pagina este si ea la fel de buna, chiar daca unele propozitii sunt mai inghesuite si ar fi trebuit sa dai enter, la prima vedere arata ok. Apreciez persoanele care scriu cu italic intr-un fic pentru a sublinia ceva, mai ales cele care scriu cu diacritice. Deci si la categoria asta este ok.

Unele din greseli au fost enumerate de Ada, dar voi spune si eu cele ce-mi vor sari in ochi si nu au mai fost spuse.
nunaţă - nuanţă ( acolo, in prolog la al nu stiu catelea rand...)+
predendenţi - pretendenţi
tot continuuând să privesc - continuând
cititnd cu râvneală - citind
unde trebuai să scape - trebuia


Am adaugat si alte cuvinte pe langa cele scris gresit ca sa vezi unde sunt pozitionate in lucrarea ta pentru a da un edit si modifica, ar fi foarte bine ca alti cititori sa nu mai dea peste ele. :)

In prolog propozitiile au fost cam scurte si unele nu ma duceau cu gandul la nimic. Ma faceau sa imi mut gandul si sa privesc dintr-o alta perspectiva. Nu ai subliniat mare lucru acolo, adica cred ca ai avut ceva probleme cu exprimarea, in rest e ok.

Imi place ideea cum s-au intalnit cei doi ( la inceput ). Doua fiare doritoare de sex... hmm... Ai idei bune in materie de yaoi. Ma amuzat Chezario cand a vorbit cu tipul ala la telefon. Nu ca ma asteptam sa-l opreasca pe ce-l ce il facea sa se simta bine, ci ma asteptam sa nu raspunda la telefon. Hehe, m-ai surprins aici! xD
In primul paragraf m-am uitat mai mult dupa greseli, in al doilea am zis sa las gramatica deoparet si sa ma bazez pe poveste in sine.

Mai ai uneori probleme cu exprimarea, folosesti termeni ciudati, dar nu e nimic, si eu fac asta uneori, insa incerc sa inlocuiesc acele cuvinte cu alte intelesuri mai normale ale lor.
"-Tu, ai avut noroc Chezario, cred că dacă nu te hrăneau le-o trăgeai bine de tot şi te ţineau minte. A spus el râzând şi privindu-mă în ochii."
:)) Interesant tipul.

Tema, cum am mai zis, este originala, chiar nu am mai citit asa ceva inainte. Apreciez mult ca toate ideile iti apartin 100%, sau cel putin asta cred, nu am citit toate ficurile si nu am de unde sa stiu, dar imi place mult.
Greseli am vazut cam multe, dar nu-i nimic, le poti corecta cu un edit. Fii mai atenta, sunt deranjante uneori la ochii cititorului.

Ce as mai putea spune? Ken si Chezario faceau o treaba buna, erau colegi buni din cate am observat. Oare vei descrie o scena intre ei sau 'grupul" lor va ramane istorie? Oricum diferenta de varsta ma cam sperie, dar nu e nimic rau ( prea rau ;)) ).
Cam atat, voi mai comenta si la next, probabil mai putin decat acum, dar mi-a facut placere sa scriu. In primul rand te felicit pentru acest nou fic si te sustin sa il continui, iar in al doilea rand te anunt ca imi place si este o idee buna si originala.

Bafta! *hugs*

#4
Inainte de toate, eu nu o sa-ti critic gramatica, nu sunt in masura sa o fac. *laughs* Iti spuneam si la profil, incerc sa dau comm dar ma distrage B.E.G @-)
Ce poti cere mai mult de la un fanfic ? Yaoi, politist, unu ca si Changmin [adica e si top si bottom cateodata] e smoking hot [ la atitudine frate =p~]. N-am ce zice inafara ca momentan e genial. I mean, nu pot sa-mi fac o parere detaliata daca nu stiu mai mult, desi inceputul pare promitator mai ales daca o sa fie supernatural. :]
In viziunea mea, vampires = hot smut ... asa ca ;_; astept scene de 'sex' so freaking much ;_; am citit cateva pe engleza si mereu mi-am dorit mai mult, d'aia zic =).
Am un singur lucru de reprosat, nu-mi place cum te-ai exprimat la descrierea unui saruti, parca ai spus ca "fără să îşi lase limba să se înfiltreze în gura mea" acel infiltreze dupa parerea mea suna cam urat o.o' idk asa mi se pare. ^^

BTW dear, multumesc ca imi dedici ficul *hugs*
[Imagine: tumblr_ljy3o2Lf311qzf4bro1_500.gif]

Always keep the faith !



YunJae, YooSu, ChangSica, HunHan.



The pleasures of the mighty are the tears of the poor
A song will outlive all sermons in the memory
Always Keep The Faith
Deferto Neminem
Hope to the End













#5
Hello!! Of, după o săptămână ca asta vin şi eu abia duminică cu nextul la fic, dar mă bucur că vin decât să nu. -.-" Sincer aveam de gând ca ieri să-l postez, doar că nu ştiu ce naiba am păţit şi nu aveam o idee bună, dar acum am - adică am avut şi am şi scris-o, o vedeţi jos. XD
Vă spun de acum: Capitolul acesta la fel ca şi următorul vor fi pline de hentai şi cuvinte vulgare şi mai necenzurate. Deci fiţi pe fază!! *laughs* Ca să ştiţi.
Acum am să încerc să răspund în mare parte la comurile voastre: Mersi fetelor sunte-ţi aşa nişte bombonele.
Ţie F.A.N.I îţi mulţumesc de critica dată, am să ţin cont promit. La fel şi ţie my Angel, mersi că mi-ai spus pe unde am greşit. Denisa, scumpa mea mă bucur că-ţi place şi sper că îl vei citi în continuare.
Iar ţie draga mea Psycho, mersii fiindcă este prima dată când treci pe la ficurile mele. Love you!! *hugz*

Mie una nu mi se pare aşa de grozav acest capitol, într-un fel nu-mi place cum am relatat acţiunea... sper doar ca vouă să vă placă. Şi sincer vă spun că încerc din greu să-mi diminuez greşelile de tastare. :[




II
‘Greu de crezut’

__________________





“- Fi atent... Chezario!”

Încet, încep să-mi revin din şoc şi recurg la forţele mele duse la limită să mă pun pe ambele picioare. Dar chiar şi aşa ele mă trădează şi mă lasă să zac într-o baltă de sânge, pe şoseaua cimentată de sub pod.
Doar strigătul lui l-am putut auzi în momentul când maşina a lovit o alta când încercam să îl depăşesc. Însă tot în zadar, mintea mea a fost prea înceţoşată de gândul că avea să mă părăsească...
- Sfinte Cristoase, Chezario! Vocea lui speriată începea să se audă aşa de clar, asta însemnă că îmi revin pentru că la un moment dat doar un piuit mai auzeam şi nimic altceva.
- Aghh... Am scâncit eu, atunci când a venit spre mine şi a încercat să mă tragă de pe locul şoferului. Uşor, vrei să mă rupi? L-am întrebat eu.
- Nu, dar oricum ai făcut-o tu deja. Eşti complet nebun... A strigat el şi într-un final a reuşit să mă scoată de acolo, aşezându-mă în braţele lui.
Îi puteam auzi inima bătând cu ritm, respiraţia accelerată şi agitată, trupul care îi tremura sub mine, chiar şi acum, îl uram. Îl uram pentru că nu ma lăsat să mor, pentru că avea să mă lase... Pentru că nu va mai fi acolo când voi dori să râd şi să plâng. E mult prea dureros şi încep şă simt un gust amar în gât, semn că nu mai suport tensiunea asta adunată necondiţionat în sufletul meu.
Când mi-am revenit îndeajuns încât să pot să umblu, i-am spus să-mi dea drumul fiindcă vreau să plec de aici. Nu a durat mult şi imediat mi-a trântit un “nu” în faţă , care m-a deranjat aşa de tare încât a stârnit bestia din mine.
Cu repeziciune l-am apucat de tricoul gri cu pumnul, strângând bine materialul, reuşind ca apoi să mă pun puţin pe picioare şi să-l trag în sus cu mine. Deja mă călca pe nervi şi mai avea şi tupeul să nu îmi asculte ordinul.
Văzând că reacţiile mele nu erau bune şi nu cooperam cum trebuie, a deschis gura şi m-a întrebat destul de încruntat:
- Ce vrei să faci?
- Hmp, eşti prost sau ce? Nu vezi că încerc să scap de tine cât mai posibil. Am ridicat eu tonul la el nervos, însă avea aceiaşi expresie pe chip, cu toate că ochii lui transmiteau doar dezamăgire şi durere. Asta cu adevărat ma şocat, dar am încercat să mă păstrez rece.
Începeam să strâng şi mai tare acel material pe care îl purta şi la un moment dat el şi-a pus palma pe pumnul meu, încercând cumva să ajungă la mine prin furtuna de furie care pusese stăpânire pe conştiinţa mea.
- Nu mă atinge! Am strigat eu nervos şi chiar când i-am dat drumul el mi-a prins rapid încheieturile şi le-a imobilizat la spatele meu, strângând de ele tare şi indemnându-mă să mă las puţin în jos.
- Nu mă joc Chezario. Eşti rănit, sângerezi şi...
- Nu e mare scofală blondule, am trecut prin situaţii şi mai grele de atât, dar poate le-ai uitat la fel cum o să o faci şi când mă vei părăsi şi vei pleca la un motan.
Simţeam o aura destul de înflăcărată venind din spatele meu şi brusc m-am pomenit cu palma lui pe obrazul stâng care m-a tras până ce privirile noastre s-au întâlnit, iar chipurile ne erau aşa de apropiate încât puteam chiar să ne şi sărutăm... Mă tenta poziţia în care eram, dar imediat am şters acel gând fiindcă mă enervasem destul de tare, iar Ken mă legase strâns la mâni cu cătuşele.
La naiba! acum sunt prizonierul lui, în ce hal am ajuns.
- Stai acolo. Îmi spune el precum un stăpân şi se îndreaptă spre maşina pe care am lovit-o eu acum câteva minute.
Complet uitasem de ea şi sincer nu îmi păsa în momentul acesta dacă persoana din ea mai trăia sau nu. Eram complet absorbit de partenerul meu şi trupul lui care se mişca în direcţia aceea.
“Ahh, nici nu-ţi dai seama cât de mult mă faci şi fierb. Pot să te am?” Doar asta îmi trecea prin cap acum şi am surâs amuzat, dar adevărul era că...tânjeam după el, după trupul lui bine clădit, după tot ceea ce ţinea de fiinţa lui. Nu cred că o pot numi iubire, nu simţeam ceva aşa de puternic mai mult îl consideram ca pe un frate mai mare. El fiind şi primul care m-a acceptat cum sunt la început, îi rămân dator, iar acum doar când mă găndesc că are să plece, poate, mă doare inima.
Îl pot numi şi tată, cu toate că am unul adevărat, însă acela nici nu prea mai ştie de existent mea. A fost ani în şir nepăsător şi atunci când a aflat că am intrat la puşcări nici nu a vrut să mai audă de mine, pentru că reprezentam o ruşine pentru familia noastră. Halal părinte, doar mama şi sora mea mult iubită au fost mereu alături de mine, iubindu-mă in contiinu, nepăsându-le de stautul meu sau de ceea ce am comis.
L-am privit preţ de câteva minute şi da, aveam de gând să fug. Chiar nu îl mai suportam şi doream aşa de tare să plec din locul acesta blestemat. M-am pus pe picioare, căci înainte stăteam cu fundul pe ciment ca un căine ascultător şi am luat-o în spate.
Ken analiza destul de uimit acea maşină, de parcă nu ştiu eu ce comoară a găsit acolo. Aveam şanse mari să scap, dar din păcate a început un mobil să sune, nu era al meu, ci era al lui şi în momentul în care s-a întors m-a zărit şi a început să strige ca nebunul după mine.
Când am văzut, am început să alerg ca să nu îl las să mă prindă. Dar degeaba o făceam, tăietura din partea splinei mă omora şi mă încetinea cumplit. În faţa ochilor începea să se pună o ceaţă şi imediat mi-am dat seama că dacă mai fac mult efort am să pic pe jos.
Altă cale nu era decât aceea de al înfrunta corp la corp.
A ajuns în spatele meu încercând să apuce de lanţul scurt al cătuşelor însă eu în momentul acela m-am întors spre el cu faţa şi l-am lovit cu piciorul în faţă, el aproape căzând pe jos.
Nu l-am atins aşa de mult fiindcă s-a ferit câtuşi de puţinul. S-a repezit cu pumnul la mine ca să mă lovească în faţă, dar eu imediat i-am anticipat mişcarea şi m-am lăsat pe spate cât de mult posibil.
Din cauza că nu prea puteam să mă folosesc de mâini, a trebuit să mă bazez pe picioare.
Mi-am încasat câteva lovituri în burtă şi în faţă, dar nici el nu a scăpat mai uşor, fiindcă l-am muşcat de mână, l-am lovit în stomac cu picioarele şi tot aşa mai departe. Ne-am încăierat precum câinii pe o bucată de os.
- Eşti bun chiar şi când eşti rănit! A exclamat el şi apoi a rânjit.
- Nu mă laud, dar îţi voi rupe spatele. Am spus eu începând să râd şi apoi am fugit spre el şi mi-am aplecat capul pentru al nimerii în burtă, dar imediat acesta mi l-a prins cu palmele şi m-a îndepărtat, ca apoi să mă doboare şi să se aşeze pe mine. O mişcare destul de inteligentă, dar care avea să fie plină de consecinţe...
Respiram amândoi greu şi răsuflurile noastre se contopeau împreună. Ken nu înceta din aş mai apropia faţa de a mea şi dacă era conştient de ceea ce făcea, atunci nu cred că se supăra dacă îi gustam buzele.
- Ken ştii că ai intrat în cuşca leului. I-am spus eu şi el imediat a încercat să nu se mai apropie de mine, dar a fost mult prea tărziu pentru că eu mi-am pus ambele mâini încătuşate pe gâtul lui, înconjurându-l şi l-am tras cu forţă spre mine până când a ajuns în dretul chipului meu şi buzele noastre aveau o distanţă extrem de mică între ele.
- Tu mai provocat.
Nu a mai spus nimic, nu s-a clintit şi a rămas aşa cum l-am pus eu. Am zâmbit ştrengăreşte şi apoi mi-am trecut limba peste buzele lui moi, gustându-le ca apoi să îl lipesc complet de mine şi să-l sărut cu foc, până ce avea să se zbată după aer.
Nu a reacţionat negativ, nu a încercat să mă oprească... Cu toate că indiferent dacă o făcea, tot nu scăpa de mine. Începea să mi se alăture şi mi-a permis să-i explorez căldura din lăcaşul umed, savurând fiecare părticică din el.
Eram pe şosea, aproape de pod, maşinile zdrobite zăceau tot acolo şi într-un final una din ele a explodat... nu mi-a păsat, noi am continuat-o tot aşa până ce l-am trântit la pământ, acum fiind eu deasupra lui şi continuând să-i sărut dulceaţa buzelor moi, cât şi pielea gâtului care îl făcea să tresară, spre uimirea mea.
Credeam că e un om de fier, cu toate că mereu zâmbea şi râdea, se proastea împreună cu mine. Mă gândeam mereu cum ar reacţiona dacă aş fi primul lui bărbat. Şi se pare că am aflat, dar tot mai îmi trebuiau dovezi.
O căldură înăbuşitoare amestecată cu un fum destul de neplăcut s-au făcut simţite, norocul nostru a fost că era răcoare afară şi vântul a dus gazul şi flăcările în partea opusă nouă.
Îmi plăcea la nebunie situaţia în care ne scufundam împreună şi atmosfera era de vis, parcă desprinsă dintr-un film. Dar nu, era realitate şi dacă nu îl făceam acum al meu, dacă nu aveam să-i simt corpul aproape de al meu, niciodată nu cred că voi avea pace în suflet.
Am încetat pentru câteva secunde, ca apoi să ne rânjim unul la celălalt. Mi-am dat seama imediat ce vrea şi cred că şi el a sesizat dorinţa ce ardea în mine necontenit.

L-am trântit violent de uşa de la apartament, continuând să-i sărut buzele, iar cu mâna drepată încercam să deschid broasca. Auzind micul zgomot care mi-a dat de înţeles că am deblocat-o, l-am prins în braţe pe Ken, pentru a lovi uşa cu piciorul.
Imediat ce s-a deschis Ken m-a tras după el înăuntru, cu toate că era apartamentul meu, dar ce mai conta, era greu să mă pot abţine din nu al atinge.
Ne-am oprit pentru câteva minute, în care eu am tras aer adânc în piept şi el la fel.
- Vrei o cafea, ceva? Am îtrebat, cu toate că eu nu făceam aşa când deja mă aflam în timpul „acţiunii”. El m-a privit şi mi-a cerut doar un pahar cu apă şi eu imediat i l-am oferit ca să poată să-şi potolească setea.
- Nu pot crede că am ajuns aici...
Auzind asta mi-am lins buzele şi după i-am cuprins bărbia în palma mea, obligându-l să mă privească în ochi.
- Ascultă Ken, ştii că pentru mine eşti ca un frate, dar aş da orice să ţi-o pun. Ştiu că ai o soţie şi poate un viitor copil, nu vreau să intervin între voi, sunt foarte bucuros că te-am cunoscut, dar e faptul că m-ai sedus în felul acesta nu o putem scoate la suprafaţă decât prin asta.
- Ştiu, a spus el blând şi apoi mi-a atins obrazul, zâmbind. Ţin la tine şi nu regret, aşa că acum vreu să-mi arăţi ce ştii. Fiindcă că de multe ori mai pus pe jar şi curiozitatea de a experimenta cu tine m-a pus pe foc.
Braţele mi le-am strecurat sub materialul gri al tricoului său, ce ascundea un trup de invidiat. El şi-a înfipt degetele în părul meu şaten, prinzându-se bine pentru că în următoarea secundă eu l-am trântit pe suprafaţa dură din lemn a mesei, începând să-l sărut cu ardoare şi foc pe buze, simţindu-le savoare dulce.
Începea să se simtă bine şi trupul îi vibra sub al meu. Am început să mă las şi mai jos sărutându-i pielea şi începând să-l dezbrac de tot ce avea pe el, fiindcă simţeam nevoia să-l cuprind de tot şi să mă înfig în carnea lui apetisantă.
Am început prin ai muşca pe rând sfârcurile ce se întăriseră încă de la început, încă de la primele atingeri şi după ce am finalizat acest lucru, am trecut din nou la buzele lui pentru a le linge şi a le săruta nebuneşte. Şi totuşi nu am renunţat la idea de ai pişca muguri întăriţi cu degetele, pentru al provoca să scoată şi mai multe sunete şi gemete clare şi plăcute urechilor mele.
Am surâs amuzat de felul în care reacţiona, iar asta mă provoca şi mai mult.
- La naiba cu tâmpeniile acestea, vreau ceva mai mult.
Când spuneam asta, însemna că doream mai mult de la el şi de la trupul lui, însă mai întâi aveam de gând să-l fac pe el să se simtă bine.
Am coborât spre blugii lui negrii deschizând şliţul şi scăpând de nenorocita aceea de curea, ca apoi să-i scot mândria întărită din boxerii albaştrii pentru a o gusta din plin.
Atunci când limba mea a făcut contact cu capul acesteia, Ken a scos un sunet aşa de plăcut timpanelor mele şi aşa de zgomotos, în semn că îi plăcea ceea ce fac. Nu mi-a spus să mă opresc, din contră m-a lăsat în continuu să i-o sug şi să-i creez plăceri nebănuite până acum de el.
Din când în când o mai strângeam pentru a amplifica plăcerile ce-l posedau pe partenerul meu, care începea acum să-mi strige numele într-un ritm alert şi dulce. Inima mea mai avea puţin şi sărea din piept, fiindcă niciodată nu am crezut că se va întâmpla acest lucru divin, dar da, se întâmpla şi aveam de gând să profit din plin.
Nu prea mai rezista aşa că am încetat şi mi-am îndreptat capul spre chipul lui şi mi-am lipit buzele de ureachea lui stângă pentru ai şopti ceva. Ceva care avea să-l înebunească şi mai tare, iar apoi am conturat cu salivă o dârâ ce s-a prelungit pănă la sfârcul lui stâng, pe care l-am şi prins între dinţi şi l-am muşcat uşor pentru al face să tresară din loc şi să-şi încordeze trupul.
Are să fie o zi lungă şi nu am de gând să mă opresc doar aici...

#6
Okey, sa vedem. Am promis ca voi arunca o privire si ce mi-au vazut ochisorii. De cand am inceput sa citesc nu mai m-am putut opri. OMG, girl! You're a genius!! :X Ador felul cum descri, iar personajele sunt mult prea interesante. Sunt chiar curioasa ce se va intampla in continoare cu elevul acela nou, Michael.
Anyway, m-ai lasat in suspans cu: "Are să fie o zi lungă şi nu am de gând să mă opresc doar aici..." >_> Action, action! *laughs* Abia astept sa citesc continoarea, asa ca hurry up and ganbate la scris!
Chuu ¬*
[Imagine: AnimeGirlSigV22.png]
[Imagine: 830089ew0r4hg5kr.gif]
-Cand, in sfarsit, gasim ceea ce am cautat in intuneric, aproape intotdeauna constatam ca era chiar asta. Intunericul.
C.G. Reinhart

#7
Citat:Are să fie o zi lungă şi nu am de gând să mă opresc doar aici...

Păăăi, un lucru e cert : Chezario chiar nu dă semne a se apropia de final [ şi ofc, nici nu-mi doresc asta :> ], dar tu da - ne-ai lăsat în suspans, din nou :]]
Hmm, nu ştiu de ce îmi vine să spun fraza cu shaorma... :-? Anyways, reviiiin *laughs*

Am zărit câteva greşeli, dar dă-le naibii ! Cine mai putea sta să corecteze acele minuscule erori când tu ai început cu tot yaoi-ul ăla <3 Frate, şi ce mi-a plăcut :x
Deci, firstly... stai să caut în capitol scena care o adoooor. Ah da. Era vorba de acel sărut dintre Ken şi Chezario în faţa exploziei xd Îţi dai seama, atâta pasiune şi nepăsare; asta chiar mi-a plăcut, m-ai încântat xD
Titlul capitolului - Greu de crezut - chiar mi-a stârnit curiozitatea de a citi; de fapt, l-am recitit mai adineori ca să memorez de-a dreptul tot ce ai scris. Şi well, chiar asta s-a întâmplat *laughs* Greu de crezut treaba cu, Ken. Mi-l imaginam uke-ul calm, inocent, extrem de naiv şi pur - dar iată ce surprize ai adus :>

Succes ţieee *hugs*


#8
Holala, iubita am ajuns si eu la ficul tau ;x Scuze ca nu am lasat comentariu mai de mult dar nu am vazut acest fic >.>.
Deci este pur si simplu genial =]] Primul capitol are 2 replici penale care m-au facut sa rad cu lacrimi, dar sa si ma inrosesc in acelas timp :]]. Pfoa, capitolul 2 este crima si pedeapsa ;P [daca tot suntem la subiectul politie =]] ] Yaoi-ul este pur si simplu genial, ma rog jumtate din el pentru ca abia astept sa vad continuarea ;x

Cat mai repeedee te roog frumos ;o3 ne-ai oprit intr-un punct culminant si nu mai suport asteptarea asta atat de lunga si grea :]]. repejor cu next si nu uita sa ma anunti si pe mine, noul si micutul tau cititor ;D. Te pup ;*
[Imagine: animeloves.jpg]
Odododododo ;x
Lumea asta te distruge,Te induce în eroare, Fură tot şi apoi fuge,Te răneşte şi te doare! x333
Gânduri Nespuse, Neştiute şi Inexplicabile

#9
Mmm... Deci il iubesc pe Ken, mi se pare un tip atat de dulce si bun si... uff, e prea cool. Tot ceea ce-mi face el mi se pare super, mai ales tachinarile cu Chezario. Ca veni vorba, prima parte a capitolului a fost plina de actiune, insa si a doua, dar acolo e vorba de altceva xD
Momentul cand s-au batut, apoi sarutat in acel fundal plin cu fum, masini si foc de la explozii m-a facut sa ma gandesc la un film politist... Ai descris atat de bine incat ma simteam cameramanul ce filmeaza o scena dintr-un film cu gay politist. Really, chiar nu glumesc :))
Cum am mai spus, imi place Ken, dar nu ma asteptam sa accepte atat de repede avand in vedere ca are si sotie... but it's ok, e si mai dulce acum. xD Ultima parte m-a facut sa salivez putin... sau poate putin mai mult *blush* de aceea imi doresc sa continui capitolul si cu restul scenei.

Bafta! :* <3 Si sa ma anunti la profil in caz ca intarzi. ^^

#10
Bun, ai facut cerere la critics asa ca sunt prezenta si la datorie (oricum treceam pe aici si fara cerere, dar mai asteptam un capitol)
Sa revenim la oile noastre.
Imi place prologul. E scurt, dar cu o mare incarcatura emotionala. Il prefer asa, decat sa fie prea lung si sa nu spuna nimic. Fereste-te de prologurile kilometrice si lipsite de sens. In cazul asta, mai mic insemna mai bun. :))
Ca sa am o baza de comparatie, iti spun ca ti-am urmarit si celelalte ficuri ( pe unele le-ai terminat, pe altele le-ai inchis, in fine) si iti spun cu sinceritate ca ai evoluat.
Spre deosebire ce primele ficuri, acum stilul ti se modifica in functie de personaj sau de genul pe care il abordezi. Asta e un lucru bun si demn de admirat. Nu foarte multi reusesc sau isi ofera destul de mult timp pentru a se pune in pielea personajelor pe care le creaza.
Observ ca preferi persoana I. Eu, personal, o prefer pe a-III-a pentru ca imi e mai usor sa povestesc asa. Totusi, ma bucur ca esti capabila sa descri sentimentele si trairile la persoana aleasa. Sfatul meu e, ca in cazul in care pe parcurs vei schimba perspectiva, sa ai grija la caracterul personajelor. Cand vorbesti din perspectiva altui personaj, se schimba automat si stilul scrierii.
Nu inteleg inca ce legatura are titlul cu textul, dar banuiesc ca voi afla pe parcurs, dar pot sa spun ca imi place. Are o anumita greutate care ne face sa ne gandim la lucruri marete.
Ai cateva inversiuni care nu prea isi au locul acolo: "complet uitasem de ea" e una dintre ele. Nu e grav. Probabil nu ai fost atenta cand ai scris. Se mai intampla. Oricum, greselile de genul acesta pot fi corectate printr-un simplu edit.
Cat despre creaturile despre care ai vorbit la inceput, astept sa vad cum vei imbina firul fantastic al actiunii cu realitatea. Atunci o sa comentez mai multe. Oricum, imi place povestea si modul in care o faci sa evolueze.
Ai mai multa grija la greseli de acum inainte, incearca sa le corectezi si nu mai scrie in word (sau seteaza-l pentru limba romana) pentru ca multe dintre greselile de tastare vin de acolo.
Oricum, multa bafta in continuare si spor la scris:*

"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
[Imagine: chibi_5001.gif]
, chibi-ul lui



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Amurgul zeilor Aneedo 11 6.385 10-07-2013, 08:38 PM
Ultimul răspuns: Aneedo


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)


This forum uses Lukasz Tkacz MyBB addons.