Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

More Than Love...[+16/+17]

#21
Hey :* Ms mult pentru dedicatie :x Te pwp si te iubesk pt asta :*

Greseli de tastare nu am vazut :-? In schimb am vazut o imbunatatire radicala :x Ai mentinut acea descriere care te introduce in fic si ai mentinut atmosfera intr-un mod.. placut. N-ai mai sarit atat de brusc de la ceva la altceva, ci te-ai axat pe durere, pe sentimentele ei, si ai strecurat momente importante si marcante.

Ce mi-a placut a fost reactia Sakurei, in legatura cu palma aceea catre Sasuke. Adica ai facut ceva ce ea poate ca n-ar fi facut, si astfel ai evitat sa treci de la o chestie la alta, pastrand insa interesantul. Imbratisarea cu ma-sa chiar a fost neasteptata. Ma gandesc ca poate si Karin sufera in interiorul ei :-? Nu stiu, zic si eu asa :P Mi-a placut sa vad o imbratisare materna perfecta in ficul asta. Mi-a placut. Modul in care Sakura a renuntat la cel pe care il iubeste pentru cea pe care o iubeste este dureros iar tu ai descris foarte frumos asta.

Felicitari :)
[Imagine: SIGN.png]
Thanks ^Ciresica^
SasuSaku fics || Miky`s Smile Zone

#22
Elle de ce nu m-ai anuntat de next ? :die:
:ask: No way .... Deci ador capitolu` asta
La fel ca celelalte
Astept nextu` si
sper sa ma anunti de el .

Ceaw baw ! :*
[center][Imagine: 17d10516.gif]
Listen true music xD

Smoke the life ,
Cuz` life smoke you. xD[/center]

#23
Yee, a venit nextul. Deci mi-a placut foarte foarte foarte mult. Imi place foarte mult cum descrii sentimentele, ma face sa simt si eu. Actiunea descurge incet, nu este fugarita de nimeni, foarte bine. Greseli de tastare nu cred ca am vazut. Ma bucur ca m-ai anuntat :* Pai, astept nextul cu foarte mare nerabdare. Sper sa il pui repede si sa ma anunti si pe mine. Te pupacesc dulce de tot. Bye.

#24
Thx for comm\\\'s guys ^_^



Usor, usor o noua zi apare, o noua zi, noi mistere de rezolvat. Ochii mei verzi se deschid, intampinand ziua cu un suras, un zambet sincer venit din inima. Cat mi-as dori ca pe usa sa intre tata, sa imi zica un dulce ,,Buna dimineata, bombonel!\\\'\\\', vise...numai vise, el este langa ingeri, iar langa mine, o pacatoasa, nu se va mai afla niciodata. Ochii incep sa mi se umezeasca, amintindu-mi frumoasele clipe petrecute cu tatal meu. Off, de ai putea fi aici sa vezi prin ce trec, mama, Itachi, fratele sau geaman, Sasuke, de ce mereu viata e asa grea? Dupa cateva momente de meditatie, picioarele mele fac contact cu parchetul rece, indreptandu-se spre baie, pentru un micut dus. Azi fiind sambata nu vreau sa ma agit, vreau sa traiesc viata la maxim, cum ar fi facut si tata, cum ar face orice adolescent de varsta mea. Corpul meu cu forme apetisante incepe sa se delecteze cu ,,masajul\\\'\\\' facut de picaturile de apa care se izbesc de acesta, iar gandul meu, usor, usor, zboara la Alejandro. De ce si el? De ce persoanele care le iubesc cel mai mult pleaca de langa mine? Alejandro, al meu, inca iti mai simt dulcile sarutari, mangaierile jucause, parfumul tau de vanilie care ma imbata la fiecare imbratisare, ma faceai mereu fericita, fiori implinirii si ai iubiri erau mereu prezenti in preajma ta. Opresc apa si imi infasor firavul corp intr-un prosop moale, care abia daca imi trecea de fund si pasesc timid in camera mea, incercand sa ma usuc la par cu un alt prospop. Chiar in momentul acela intra Sasuke pe usa:

-Saku mama ta...--dar nu a mai continuat cand m-a vazut. Ochii lui negri vroiau sa vada mai mult, mult mai mult, avea o privire pofticioasa, perversa as putea spune, necaracteristica lui. Ma scana din cap pana in picioare, uneori oprindu-se mai mult timp asupra decolteului facut de prosop, muscandu-si buza inferioara, semn ca privelistea il incanta si inca cat. Dupa un timp isi aminteste ce avea de zis si continua, eu inca privindu-l fix, obrajii mei fiind arami, eram jenata de situatia in care ma aflam--. Asa deci Sakura mama ta, te roaga, sa vi jos sa mananci, a spus acesta dintr-o suflare, plecand din camera mea cat ai clipi.

Dupa acest micut incident ma imbrac in graba, aruncand neglijent pe mine o rochita bleo-marin si coborand in fuga la bucatarie. Acolo o vad pe mama cum statea la masa ingandurata, capul fiind sprijinit in abele maini,iar Sasuke masandu-i umerii incordati zambind dulce spre mine. Ma simt bine in preajma ei, parca pentru prima data ceva este schimbat la ea, aura ei, nu mai razpandeste raceala si ura, ci iubire si caldura. Ma asez stanjenita la masa, avand un micut zambet timid pe fata, iar mama tresare cand ma simte, cand imi simte prezenta usor vulcanica. Isi ridica usor capul si pot observa cu stupoare ca si-a dat jos lentilele rosii. Ochii ei albastrii precum marea imi trimit fiori de placere in tot corpul, imi trimit amintiri frumoase din copilarie, inauntrul meu tipand de fericire, dar tot odata, imi transmit si o amintire dureroasa, tata avea ochii albastri, cei mai frumosi, albastri ochi...Las o lacrima cristalina sa se prelinga pe chipul meu albicios, stergand-o rapid ca sa nu vada cineva ca plang, ca dinou plang, si afisez cel mai frumos zambet posibil.

-Sakura, spune mama incet si calm, vreau sa te duci la magazin cu Sasuke sa faci cumparaturile, eu trebuie sa ma duc sa imi caut un loc de munca, continua ea si se ridica de pe scaun, putand observa cu usurinta ca era imbracata la patru ace, ma saruta in fuga pe crestet si usa de la intrare se trantesti in urma ei.

Raman socata de gestul ei. Mama s-a schimbat? Cum? Inima mea incepe sa o i-a la galop de fericire, in timp ce sufletul meu radiaza, iar un zambet dulce imi apre pe chip. Mama, c****a pe care o stiam odinioara, imbracata sumar, prestand in paturile bocatasilor, acuma, este o femeie normala, frumoasa, dulce si calma. Tata, iti multumesc de mii de ori pentru ceea ce faci, iti ajuti fica de sus, de la ingeri si tu si Alejandro, ingerii mei protectori. Chicotesc incet, atragand atentia baiatului de langa mine, care numai de cat se apropie amenintator. Ma ridic ca arsa de pe sacaun si incerc sa ma indepartez, mergand cu spatele. Un pas, doi pasi, trei pasi si o iau la fuga, dar sunt prinsa de incheietura de brunet, care ma tranteste violent de masa, obligandu-ma sa ma urc cu fundul pe ea. Iar am acea senzatie de disconfort, iar impulsurile inimi care imi zic sa il sarut, sa imi fac de cap, iar ratiunea sa ma potolesc. Ahh privirea lui, care exprima atat de multe si totusi nici un sentiment, ochii lui negri care ma atrag spre el, buzele lui rozalii care ma implora sa le sarut, as putea innebuni la cat de frumos este acest om.

-Sasuke te rog nu....spun eu incet, dar era prea tarziu...Buzele noastre s-au intalnit, recunoscandu-se pe data, incepand sa se framante intr-un sarut apasat. Limba lui imi mangaia incet buzele, muscandu-ma usor de buza inferioara vrand sa adanceasca sarutul, sa devina unul pasional si captivant, un joc pervers, iar eu ii dau acordul. Mana lui se plimba jucaus pe coapsa mea, tragand usor de lenjeria mea neagra, ma vroia si inca acum, iar eu abia asteptam. Mainile mele stau in parul lui, tragand usor de el, facandu-l sa zambeasca pervers, saruturile devenind din ce in ce mai apasate.
-Hmp…..se aude un tusit fortat venit din tocul usii care ne-a facut sa intrerupem micutul joc pervers, care avea sa inainteze spre dormitor.

Ochii mei verzi privesc stupefiati cele trei persoane din fata. Un nod mi se pune in gat, iar inauntrul meu tipam de teama, teama ca lumea va afla ca ma sarutam cu tatal mei vitreg. Ma dau jos de pe masa si inaintez timid, cu un zambet sters pe fata, ii privesc in ochi pe fiecare in parte, ei uitandu-se destul de mirati la mine, imaginile anterioare delurandu-se in mintea lor precum un film, unul care ar putea ajunge, bine mersi, film +18. Imi pun o intrebare tampita, ce Doamne iartama cautau K…..?
[Imagine: animeloves.jpg]
Odododododo ;x
Lumea asta te distruge,Te induce în eroare, Fură tot şi apoi fuge,Te răneşte şi te doare! x333
Gânduri Nespuse, Neştiute şi Inexplicabile

#25
K... Karin ? Sau cine ? :-? Hm :-? ... M-ai prins aici , nu am nici o idee . soo.. capitolu` . Mi-a placut :> . Schimbarea brusca a Karinei ... Da desigur munca divina ca altcineva nu putea :)) . Desigur tu poti sa modelezi personajele dupa bunul plac ^:)^ azi e buna , maine rea , azi buna .. etc etc. Astept capitolul urmator siis` ! >:D< Cya <3
[center][Imagine: 17d10516.gif]
Listen true music xD

Smoke the life ,
Cuz` life smoke you. xD[/center]

#26
Buna,

Merci ca m-ai anuntat si frumos capitol ;) . Descrierea nu lipseste din plan si desi cred ca puteai sa mai amplifici putin teama aceea care a simtit-o cand a vazut-o pe K...? Karin? Konan? Kin? Ma intreb cine ar putea fi acea persoana misterioasa cu K. Actiunea nu e grabita iar dialogul..hmmm... bun. Greseli de tastatura/exprimare nu am vazut deci per total e O.K. Atitudinea lui Karin de acum pot spune ca imi place. Sakura vad ca nu se da in laturi de la o partida de sarutari cu tatal vitreg si ma bucur intr-un fel ca au ajuns la timp acele persoane misterioase care sa-i opreasca din \"joculetul\" lor nevinovat:))
Oricum imi place asa ca anunta-ma de continuare:-h!
[Imagine: 445775bigthumbnail.jpg]
E trist cand stii ca tot ce`a fost s`a terminat.....E trist cand stii ca tot ce`aveai..s`a spublerat! E trist cand stii ca tot ce`a fost...a devenit...O simpla AMiNtiRe, o pata de iubire...Si inca`ncerci s`o iei de`la`nceput.. dar in zadar! incerci tu iara....Negrii, ochi, abis, inchis fara de scapare! Nu incerca tu iara sa te`mpaci! cu gandul ca o sa mai fii~atat! Impaca`te cu`a tau gand si restu il omoara



#27
Yeeee, nextul !!!

Mersi mult ca m-ai anuntat, esti o scumpa :X:*>:>D< DEci capitolul a fost bestial, eu una il iubesc :love: Mi-a placut mult de tot. M-ai facut chiar curioasa. Cine e acea persoana? Karin? Konan? Cine? Ma omori fetita, ma omori, fitear suspansul.

Descrierea a fost foarte frumoasa, actiunea a fost ok, iar greseli9 de tastare nu prea cred ca am vazut.

Deci vreau nexul urgent, cat mai repede ca mor. Sa ma anunti si pe mine cand il pui.

Te pupacesc super dulce :*:*:*

Bye :bye::bye::bye:

#28
heloo
K... ? Exista in lumea asta multe nume cu K, nu trebuie neaparat sa fie Karin. Eu cred ca, daca ar fi fost cu adevarat mama sa ar fi facurt si mai rau , deci poate fi altcineva, dar daca este Karin nu ai exprimat la perfectie sentimentul. A fost un capitol bun, cam scurt dupa parerea mea, nici cinci minute nu iti ia sa citesti. Descrierea a fost buna, dialogul scurt, dar nu sec, actiunea inceata, ideea buna. Cam atat.

:bye:

#29

Ce cautau Kakashi, Hinata si Naruto aici? Ce vroiau? Imi musc usor buza semn ca frica ma acaparase, stiam ca Hinata si Kakashi nu o sa spuna, dar Naruto? Gura sparta a orasului? In mintea mea incepe sa se desfasoare un micut film in care toata lumea rade de mine si ma priveste cu o oare care ura, isi bat joc de mine, de sufletul unui copil...si...aveau dreptate. Cum Doamne am putut cadea prada sentimentelor mele pentru brunet? Cum Doamne am permis asa ceva? De ce l-am sarutat? Daca se ajungea la mai mult? Mult mai mult? Aceste intrebari imi umblau prin cap, fara raspuns, dandu-mi o senzatie de voma, o durere de cap si o stare de lesin. Ma lipesc de tocul usii, incercand sa ma tin pe picioare si incep sa le explic ca tot ce au vazut a fost un micut joc, doar un sarut, dar nu le-am spus tot...pentru ca acel sarut, incarcat cu tot ce simt, cu iubire, ura, frica, fericire, tot ce am simtit pe acel moment, era din dragostea ce s-a nascut in mine pentru brunet.


Pe tot parcursul povestioarei mele, Hinata si Kakashi ascultau atenti, pana si Naruto a fost putin atras, dar zambetul tampit de pe fata lui spunea alt ceva sau poate intelegeam eu gresit. Ma asez usor pe scaun uitandu-ma la fetele celor patru, simteam cu picioarele ma lasa, cum corpul meu devenea din ce in ce mai greu, iar ochii mei priveau in gol, eram oare cum un mort-viu. Sunt o proasta, cea mai mare proasta. M-am indragostit de persoana gresita, de ce mereu mi se intampla numai mie asta? Lacrimile incep sa imi inunde fata, incet, incet, ajungand jos, uscandu-se pe parchetul rece. O imbratisare din partea lui Kakashi, ma face pentru un moment sa ma opresc, dar apoi incep sa plang si mai amar, sentimentele revenind in forta. Omul acesta, acest minunat om, Kakashi este pentru mine un tata si va fi in continuare, imi stie toate secretele, chiar si cele mai intunecate, si de fiecare data cand fac o prostie ma iarta si ma imbarbateaza, soptindu-mi un ,,O sa fie bine\\\'\\\', exact ca tata..., exact ca el. Ochii lui negri mereu te incantau cu iubire, protectia si fericire, iar vorbele dulci pe care le spunea te calmau imediat. Din priviri ii implor pe Hinata si Naruto sa nu spuna, sa nu ma dea de gol, pentru ca intr-un final o sa afle si mama, dar nu acum, sa ma lase macar sa traiesc si eu umpic, sa resimt iubirea care m-a parasit de mult, un sentiment care a devenit oarecum, necunoscut.

-Sakura...-spune Naruto serios, prea serios, niciodata nu l-am vazut intr-un asa fel, decat daca era important. Un nod mi se pune in gat, asteptand intrebarea dureroasa care mi-o va pune, eu trebuind sa raspund la ea, sau mai bine zis, voi incerca sa raspund la ea.- Va place unul de altul? Adica va iubiti sau asa ceva? continua acesta pe un ton usor nervos, stragand din pumn, era nervos, prea nervos, de ce? Asta este o intrebare buna, nici macar eu nu stiam de ce era asa.

Hinata se uita mirata la el, nu si-a vazut niciodata iubitul asa, iubit fiind putin spus. Ma uit la Sasuke, care privea indiferent pe fereastra, privea in gol, cauta ceva, poate ceea ce caut si eu, un raspuns la nenumarate intrebari ce imi umblau prin cap, la fiecare sarut, imbratisare, atingere sau cuvant rostit de el. Eu, care abia daca imi raspund singura la intrebarile din mintea mea, cum as putea sa raspund la aceasta intrebare asa....usoara? Il iubesc, il ador, as sari pe el sarutandu-l non-stop, stand imbratisati pentru vecie, simtindu-i inima cum bate la unison cu a mea, respiratia calda cum imi umbla pe gat, parfumul lui care ma innebunea, care ma innebuneste, m-as satura si cu prezenta lui, cu un cuvant dulce rostit de el, dar as parea o usuratica, o prea mare usuratica. Clipesc usor, nu pot sa spun ,,da\\\'\\\', pentru ca eu nu stiu ce simte el pentru mine, poate e doar o pasiune trecatoare, poate doar ma foloseste, poate inima mea nu mai stie ce este iubirea adevarata, dar, totusi, nu pot sa spun un ,,nu\\\'\\\', pentru ca este dureros, toate saruturile le-am daruit cu dragoste, atingerile pline de pasiune, nici macar eu nu mai stiu ce sa zic, cum sa ii raspund? De cine sa ma las ghidata? De inima sau ratiune? O alta intrebare grea, prea grea...

-Naruto...-incep eu sa spun, un inceput idiot. Privirea tuturor se atinti asupra mea, eu lasand capul jos, lacrimile curgand in voie, privirile lor ma dureau, parca eram o ciudatenie. Ce as putea sa zic? Cum sa ii raspund? Inima mea urla, pur si simplu urla, sa zic un sincer ,,da\\\'\\\', iar mintea, imi ordona sa imi tin in frau sentimentele si sa zic un ,,nu\\\'\\\'. Dulce sau curd? Ce as putea alege? Respir in ritm alert, Naruto presandu-ma cu privirea lui usor veninoasa, obligandu-ma sa raspund cat mai repede.- Naruto...Eu nu stiu ce simt, chiar nu stiu, te rog sa ma crezi! tip eu la el, ridicandu-ma de pe scaun si incercand sa ma duc in camera mea, dar el m-a prins de mana si m-a luat in brate, mangaindu-mi usor parul rozaliu, incercand sa ma calmeze, dar nu putea, durerea din inima mea era prea mare, mult prea mare...

Plang, nu ma mai pot oprii, de ce mereu in viata mea sunt puse atatea piedici? De ce nu ma iei odata, Doamne, la tine? De ce? Intrebari fara raspuns, ca deobicei. Imi arunc privirea trista spre Sasuke, ochii lui exprimau gelozie, nervozitate, iar un urmatorul moment...usa se tranti, semn ca el a plecat. De ce mereu cand vreau sa il vad cum ma apara, cum ma calmeaza, el pleaca? De ce niciodata nu isi divulga sentimentele pentru mine? De ce?. Ma simt goala, simpla, fara culoare, fara el. Inima mea, franta, de atatea ori, de prea multe ori este incarcata cu durere, suferinta, regrete, atat de multe sentimente care nu ar trebui sa existe acolo, dar totusi sunt prezente...Daca ar exista ceva, sau cineva, care sa ma ajute...si stiu si cine. Ma eliberez din imbratisarea lui Naruto, si ii spotesc lui Hinata la ureche sa faca ea cumparaturile ca ii dau eu bani inapoi. Aceasta aproba cu un micut zambet pe buze, o sarut usor pe obraz si fug. Fug, fug, oare unde? La cimitir...De ce? Imi este dor de tata, trebuie sa il vad...Un micut zambet imi apare pe fata, iar inima mi se face cat a unui purice, asteptam de mult acest moment,,Tata, asteapta-ma, sunt pe drum!\\\'\\\'

Hope you liked!! ^^
[Imagine: animeloves.jpg]
Odododododo ;x
Lumea asta te distruge,Te induce în eroare, Fură tot şi apoi fuge,Te răneşte şi te doare! x333
Gânduri Nespuse, Neştiute şi Inexplicabile

#30
heloo
Ce capitol trist, eu asa l-am simtit. Cand iubirea nu sti daca este impartasita suferi, dac acaeea persoana este geloasa si nu accepta sa te imbratiseze altul... suferi, cand nu ai dreptul sa iubesti, suferi, cand este Sakura Haruno... iar suferi. Cam despre asta este vorba, nu are cum sa-l uite, cum sa-l stearga din viata ei, cum sa-si infranga sentimentele... nu are cum sa fie cu Sasuke oricat si-ar dori ea.

:bye:




Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)