Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

More Than Love...[+16/+17]

#11
Hei dear! Mersi ca m-ai anuntat de next.

Deci.. mi-a placut. Itachi?! Credeam ca e Sasuke. Eh.. mi-am facut sperante deageaba >.> Lasand asta, capitolul mi-a placut. A fost cam scurt totusi. So.. naratiunea este acolo. Sta cuminte la locul ei. Dialogul nu a fost sec si deloc mult. In cantitati potrivite. * smile * Descrierea a fost frumoasa. Ai descris frumos sentimentele Sakurei cand era in ghiarele lui Itachi. Greseli de tastare nu cred ca ai avut. Nu m-am uitat dupa ele ca deobicei. Actiunea nu este fugarita de nici un fel de gaina si este ok. Totul decurge frumos. Eh, sunt curioasa cine o salveaza. Desi am o vaga banuiala. xD

Te astept cu nextul.
Bafta si multa inspiratie in continuare!

Bye, bye!
:bye:
Debb.<3

#12
Va multumesc pentru comm-uri^^
Sorry ca e scurt:((
More Than Love
Capitolul 4



O lumina alba...este tot ce pot vedea in fata ochilor. Ma atrage spre ea, parca vrand sa imi rada existenta de pe fata pamantului. Durerea imi inunda atat trupul cat si sufletul, incep sa alerg, sa scap de aceea gaura alba care ma atrage spre ea, dar fara efect, deja eram inauntrul ei. Ma trezesc bursc, ochii mei deschizandu-se emanand stralucire, frica si suferinta.
-Sakura! sare pe mine Hinata. Oare ce cauta ea aici? Ce s-a intamplat?
Hinata incepe sa imi povesteasca totul, cum eram sa fiu violata de catre Itachi, tocmai in curtea scolii. Lacrimile incep sa imi inunde fata, nu imi venea sa cred, am crezut ca a fost doar un cosmar de care o sa uit in curand. Sufletul meu plange, sangereaza pentru cel care l-am crezut fratele meu, pentru ca i-am dat sanse, si din atatea sanse s-a nascut dependenta, practic i-am dat teren liber ca sa ma violeze. Ochii mei verzi ii intalnesc pe cei ai Hinatei, care incercau sa ma calmeze, sa imi trimite din curajul lor. O imbratisare, atat de calda, de iubitoare, ma fac sa nu mai plang, sa imi accept cruda viata, oribila soarta. Uneori ii multumesc ca este prietena mea, singura mea prietena adevarata, care ma intelege, care ma iubeste si ma accepta cu tot cu defectele mele.
Pe usa intra Naruto urmat de Neji, care avea bratul bandajat, dar totusi intrebarea ramane, cine ma salvat?
-Sakura ne bucuram ca te-ai trezit, spune Naruto incet, usor suparat. Directorul la exmatriculat pe Itachi si gasca, si isi cere scuze pentru cele intamplate.
Ma ridic de pe patul alb si tare si imi imbratisez prietenii, multumindu-le ca mau salvat din ghearele obsedatului de Itachi. Lacrimile se scurg usor pe fata mea, ajungand pe podeaua rece, disparand intr-un final lafel ca sentimentele mele pentru Itachi. Ei stau si se uita la mine ca la felul al paispe'lea si imi spun dintr-o suflare ca nu ei au fost cei care m-au salvat. Imi las capul in jos, fiind oarecum socata de raspunsul lor si observ ca purtam un hanorac negru, foarte larg. Acest parfum...acest mic indiciu, oare cine este salvatorul meu? De ce ma asteptam la acest miros? De ce imi este atat de cunoscut? Oare cine ma salvat? Usor, usor ametesc, iar prietenii mei ma pun usor inapoi pe pat, eu punandu-le intrebarea care ma sacaie atat de tare.
-Ne-a zis sa nu iti spunem, ci sa iti dam asta, spune Neji calm, si imi intinde o hartiuta roz impaturita, apoi toti trei au iesit din cabinet, cu un micut zambet care le lumina fetele usor triste.
Deschid hartiuta si incep sa citesc atenta randurile cu un scris frumos, caligrafic, usor citabil, parea atat de cunoscut, de asteptat, am innebunit sunt sigura.

Draga Sakura,

Vreau sa ne intalnim diseara, in fata ciresiului din curtea ta, vei vedea adevarata mea fata, la miezul noptii sa fi acolo. Sper sa treci peste socul de astazi si sa te pregatesti pentru urmatorul.
XOXO, Eroul din umbra.

Cine este acest Erou din umbra? De unde imi stie casa? De ce vorbesc singura? Imi scutur capul, si deschid usor usa, cu miscari usoare, silentioase, pasesc usor spre scarile profesorilor, vreau sa plec de la scoala, nu vreau sa mai mi se intample ceva. Am fugit pur si simplu, in timp ce diriginta tipa dupa mine sa ma intorc inapoi, dar nu am ascultat, pur si simplu am lasat inima sa decida ce sa fac. Adrenalina a pus stapanirea pe mine, curajul, nebunia si curiozitatea, vroiam cine este acest erou si mai erau doar 6 ore pana la miezul noptii. Oare este cine ma astept eu sa fie?
[Imagine: animeloves.jpg]
Odododododo ;x
Lumea asta te distruge,Te induce în eroare, Fură tot şi apoi fuge,Te răneşte şi te doare! x333
Gânduri Nespuse, Neştiute şi Inexplicabile

#13
Cine ? Scuze pentru graba cu care mi-am pronuntat intrebarea... heloo >:d<... cine a fost ? Este prima oara cand comentez, dar mi-as fi dorit sa descopar acest fic mai devreme. Ideea este cea care m-a atras, Sakura este indragostita de noul ei tata, Sasuke, nici ca puteai gasi unul mai bun.

Sper ca Itachi a iesit din peisaji, si nu o sa mai apara. Descrierea imi place, prezinti foarte bine. Acest capitol a fost facut in graba, este clar. Cam atat am avut de spus, nu am ce sa mai adaug, este suficient.

:bye:

#14
Thx for comm's^^ So...

More Than Love
Capitolul 5

Stau rezemata de frumosul cires, din el curgand petalele rozalii care intr-un final ajung in parul meu, stralucind in lumina lunii. Analizez o petala incet, atat de fina, precum piele unui bebelus nou nascut, atat de mica, de firava, parca asteptandu-si moartea. Culoarea ei roz imi aminteste de parul meu, o culoare atat de stranie, de rara, anormala. Ma gandesc oare cine o fi Eroul din Umbra? O fi cine ma astept eu sa fie? Ochii mei verzi privesc frumoasa luna, imaginandu-mi cum ar fi sa il sarut, ahh, un sarut din partea brunetului, ar fi precum un vis, as putea sa zbor pe aripile iubiri tot timpul, daca as fi cu el, numai cu el. Numai un sarut si as fi un rai, o atingere si as atinge culmile placerii, o aventura si as putea sa mor...Dar totul ramane inchis in inima mea, daca ar afla lumea ca imi place de tatal meu, ar face haz, as ajunge de rasul tarii, iubirea mea este pierduta, incatusata, o iubire imposibila, aruncata in intunericul imposibilului. Ahh, mai este si Karin, aceea scorpie, c***a, care mi la bagat pe brunet in inima din prima clipa cand la bagat in casa, care ma facut sa il iubesc, dar totusi...ii sunt oarecum...recunoscatoare. O lacrima mi se scurge pe chipul alb, brazdat de razele lunii, pentru fiecare gand trist exista cat o lacrima. De ce persoanele pe care le iubesc, ajung sa fie imposibilul? Alejandro oriunde ai fi, sa sti ca tu esti prima mea iubire adevarat si o sa te iubesc pe veci, dar de rog, macar tu sa ma intelegi, il iubesc si pe el. Oftez in sinea mea, nu o sa ma auda, dar totusi intrebarea care ma doare cel mai tare este...Oare Sasuke o simtiti la fel? Nu as mai vrea sa traiesc daca as sti ca nu, durerea ar fi prea coplestitoare pentru mine, o povara prea grea pentru sufletul meu deja ranit, iubirea este ea insasi o povara, una dulce-acrisoara.
Doua brate imi inconjoara talia subtire, dandu-mi fiori pe sirea spinarii, inima batandu-mi la maxim, iar eu oprindu-ma pentru un moment din respirat. Buzele lui se plimba usor pe gatul meu, muscandu-mi-l usor, facandu-ma sa gem incet, foarte incet. Parul lui imi gandila tenul, facandu-ma sa savurez din plin acest moment, atat de dulce, de pervers...Dar deodata, ma trezesc la realitate, cine o fi acest om? Ma ridic speriata de jos, uitandu-ma atenta la umbra ,,Eroului'', cu pasi mici se apropie de mine, eu incercand sa ma indepartez, dar...intr-un final...ma lipesc de cires. Ii simt respiratia calda cum se plimba pe gatul meu, facandu-ma sa tremur incet, in sinea mea urland de spaima.
-Credeam ca ma vei recunoaste....spune acesta.
Acesta voce, melodia vietii mele, apa fara de care nu pot trai, dorinta mea ascunsa, inima mea pereche. Imi atintesc ochii asupra chipului sau luminat de razele luni...Sasuke...atat de frumos, ma face sa il iubesc mai mult, si mai mult, inima parca iesindu-mi din piept, ochii mei exprimand deja dorinte ascunse. Ochii lui negri precum o friguroasa noapte de iarna ma privesc amuzati, in timp ce buzele lui formeaza un zambet strengar.
-Dar cum? spun eu revenindu-mi din soc. De ce?
-Off, Sakura nu stiu cum sa iti explic. Ai simit vreodata cum Cupidon te loveste direct in inima? Cum iubirea te face sa ajungi la lucruri extreme? Cand femeie pe care credeai ca o iubesti este cea gresita, iar iubirea adevarata este la o inima departare? spune incet, atat de romantic, Sasuke, privinad lumina lunii, eu aprobandu-l incet. Este pentru ca pur si simplu, iubesc...
Chipurile noastre albe, incep sa se apropie unul de celalalt, iubirea fiind magnetul care le atrage. Incet, incet ochii nostri se inchid, lasandu-ne purtati de valul placerilor. Buzele lui le mangaie pe ale mele, usor, usor, sarutul devenind unul pasional, totul invartindu-se in jurul iubirii. Mainile lui se plimba pe spatele meu, incercand sa ma incalzeasca, in timp ce mainile mele sunt in parul lui, jucandu-se si tragand usor, usor, de el, din cand in cand. Buza mea inferioara este usor muscata de brunet, eu gemand scurt si intre-deschizand buzele, el jucandu-se usor cu limba mea, inspectandu-mi lacasul umed. Ma lasa usor, usor pe spate, ajungand pe iarba frageda, el bagandu-si mana sub tricoul meu, ajungand foarte aproape de sutienul meu.
-Ce se intampla acolo? se aude vocea Karinei, ier in urmatorul moment...
[Imagine: animeloves.jpg]
Odododododo ;x
Lumea asta te distruge,Te induce în eroare, Fură tot şi apoi fuge,Te răneşte şi te doare! x333
Gânduri Nespuse, Neştiute şi Inexplicabile

#15
Deci vreau sa iti marturisesc faptul ca iubesc felul in care descri :x Ai acea confuzie, plina de auto-intrebari. Descri destul de detailat, era loc si de mai bine, dar trebuie sa recunosc ca nu stiu... Adia descri prea frumos. N'am vrut sa recunosc, da' la capitolul ala cu Sasori , Itachi , Deidara si restu am bocit :"> Nu ma acuza! :))

Totusi cred ca mergi prea repede :-? e adevarat ca imi place modul in care descri si felul in care descri, atat de desfasurat cu lux de amanunte, insa in capitolul asta e vai de ea, in urmatorul deja are sentimente si in al treilea deja si el are sentimente O.O Totul mi s-a parut prea rapid, iar asta nu e cu siguranta vina descrierii - again, m'ai facut sa bocesc, sa vars cateva lacrimi, EU care n'am plans la Titanic. Insa treci prea repede de la o idee la alta.

Te pwp, si sper sa o iei mai usor, sweety :* Te'am pwpat :*
[Imagine: SIGN.png]
Thanks ^Ciresica^
SasuSaku fics || Miky`s Smile Zone

#16
Hey Ele, am aterizat si eu pe aici. Deci eu iubesc ficul tau. Imi place mult de tot, este bestial, mai ales descrierea. Descrii foarte frumos. Descrierea ta are ceva ce ma face sa vreau sa citesc mai mult si mai mult si mai mult, sa nu ma mai satur, o ador. Desigur ca era loc de mai bine, dar si asa o ador :x:x:x
M-ai facut curioasa, ma intreb ce o sa se intample in continuare, devine din ce in ce mai interesant. Sper ca o sa aduci nextul cat de repede posibil, te implooor .... si te-as ruga mult de tot sa ma anunti si pe mine sa ma anunti cand il pui.
Te pup dulce de tot, cat de dulce pot eu.
Iti urez spor la scris si multa inspiratie si idei.
Bye :bye::love:

#17
heloo
Ma bucur ca a aparut capitolul, a fost frumos. Descrierea este foarte clara, se poate observa usor sentimentele, nu incerca sa pui mai multa descriere la sentimente, ca altfel o sa readuci mereu aceeasi idee si devine plictisitor. Dialogul a fost bun, replica lui Sasuke a fost romantica si bine gandita. Actiunea este lenta. Ideea minunata. A parut Karin, din pacate asa ai vrut, si chiar asa trebuia sa fie, sa bagi si putina drama.

:bye:

#18
More Than Love
Capitolul 6
Dedicat lui: Miky [sisu meu]

Stateam unul peste altul, privindu-ne fix in ochii, inimile noastre vorbind pentru noi, iubirea incercand sa ne lipeasca. Picioarele mele erau in jurul bazinului lui, iar mainile dupa gatul sau, iar el avea pe fata un micut zambet inocent, putin jenat de situatia in care ne aflam si pozitia in care eram, buzele noastre fiind la distanta de doar zece centimetri.
-Cine este acolo? se aude vocea Karinei, iar eu in gand incercam sa ma rog sa plece, si chiar asta s-a intamplat.
Rasuflu usurata si ma trantesc pe spate, Sasuke venind langa mine intrebandu-ma daca vreau sa continuam. Atat de dulce, scump, si pervers, atat de....imposibil. Da, este doar un vis pentru mine, acel sarut a fost doar un vis, care cu timpul se va sterge din memoria mea, care va ajunge intr-un colt intunecos al inimii mele. Usor, usor, gandul imi zboara la Itachi, la promisiunea care mi-a facut in urma cu trei ani, promisiunea care si-a incalcat-o, chiar el, cel care i-a dat ,,nastere\"
******
-Itachi, nu trebuie sa faci asta, spun eu in timp ce Itachi se aseaza in genunchi in fata mea.
-Promit, incepe el sa zica, micute picaturi de sudoare se scurg pe fruntea lui remarcand ca el este stresat, ca de acum, continua el, cine iti va face rau, va avea de aface cu mine, cine te va rani, si eu il voi rani, de cine te vei indragosti...Atunci eu ma voi impaca cu gandul ca surioara mea o sa devina femeie, spune acesta si se ridica saruntandu-mi fruntea.
Raman nemiscata pentru cateva minute, apoi lacrimile se scurg pe fata mea, ajungand undeva pe podea, ii sar in brate ascuzandu-mi fata trista in pieptul lui, ascultand melodia vietii, inima lui. Ma simteam asa de bine, de protejata in bratele lui, era mai mult decat un frate pentru mine, erau un al doilea tata. De ce mereu soarta e asa de cruda cu mine? Si de ce fericirea ezita sa apara?

******
Priveam cum norii acopera luna, cum inca o zi se duce, inca o speranta. O stea luceste cel mai tare dintre toate, o stea imi dea curajul in fiecare seara, in fiecare zi, sa lupt incontinuu, pentru ca lumea este un loc rau si dur, unde oamenii sunt lafel, steaua tatalui meu. Imi pun capul pe genunchi si incep sa visez la familia perfecta, tata viu, mama aceeasi si eu...Exact ca acum ceva timp, dar visele raman vise, visele niciodata nu se implinesc. In gand imi pun o dorinta inocenta ca mama sa redevina ea, pe care o iubeam asa de mult. Lacrimile se scurg usor din ochii mei verzi, atragand atentia brunetului care vine si ma imbratiseaza. Cum as putea eu sa fac chestia asta? Daca eu nu am avut iubirea necesara de ce sa ii fac pe altii sa sufere? De ce sa o fac sa sufere pe cea care mi-a dat viata, pe mama? Se vede ca il iubeste, iar eu nu ma pot opune iubirii ei, nimeni nu poate. Ma retrag din imbratisare, si ma ridic in picioare vrand sa merg in casa, dar brunetul ma apuca de incheietura, lipindu-mi corpul de al lui, cerand din priviri un sarut. Fara macar sa contientizez ceea ce urma sa fac, l-am pleznit....pe cel care il iubesc cel mai mult. Lacrimile mele incep sa curga mai abundent, ajungand precum un rau pe fata mea...
-Sasuke, spun eu incet, te rog nu face asta, ma ranesti mai mult, te rog frumos, dute la mama, iubeste-o cum si ea te iubeste. Termin fraza si alerg spre intrare, lasandu-l pe brunet cu gura cascata, spunandu-mi numele de nenumarate ori.
In casa sunt intampinata de aceeasi atmosfera rece, dura, fara pic de iubire, aceeasi de cand a murit tata. O vad pe mama in bucatarie gatind si pur si simplu.... o imbratisez pe la spate, aceasta scapand un ou pe jos, ramanand socata de gestul meu negandit. Ceea ce am facut a fost un impuls din inima, am nevoie de o imbratisare materna, am nevoie de mama. Imi inec fata trista in parul ei roscat, incepand sa plang mai tare, strangand-o mai tare in brate. Acesta se intoarce cu fata la mine, rupand imbratisarea mama-fica, iar eu, crezand ca vrea sa ma plezneasca imi inchid ochii, dar nu a fost asa pentru ca in urmatorul moment simt cum ea ma imbratiseaza, soptindu-mi incet sa ma linistesc ca totul va fi bine, in timp ce imi mangaia parul rozaliu. Raman socata de gestul ei, iar in inima mea incep sa ma urasc pe mine, pentru tot ce i-am zis. Imbratisarea, cuvintele ei, ma simt atat de bine, nu vreau sa plec, vreau sa raman mereu la pieptul mamei. Dupa un timp, dupa cateva minute superbe, ochii incep sa mi se inchida, o sarut pe obraz in semn de noapte buna si ma duc in camera mea, trantindu-ma pe pat si adormind imbracata. Tristete, atata tristete in inima unui copil ca mine...care incurand face 18 ani.
-Multumesc tata, spun eu incet, iar o ultima lacrima se scurge pe chipul meu.

Ma scuzati pentru eventualele greseli de tastare:\"> sper ca va placut^^
[Imagine: animeloves.jpg]
Odododododo ;x
Lumea asta te distruge,Te induce în eroare, Fură tot şi apoi fuge,Te răneşte şi te doare! x333
Gânduri Nespuse, Neştiute şi Inexplicabile

#19
Buna,
Pot spune cu mana pe inima ca este foarte frumos conturat fic\'ul. Descrii foarte bine sentimentele, facandu\'ne sa le simtit, sa le traim. Actiunea nu este grabita iar dialogul nu este sec. Personajele sunt destul de utilizate dar la tine sunt puse in roluri care nu au fost prea utilizate sau chiar deloc ceea ce face fic\'ul original si interesant. Relatia dintre ele este una tensionata si ma intreb ce se va mai intampla in continuare. Sper sa vina continuarea cat mai repede si sa ma anunti:-h
Spor la scris!
[Imagine: 445775bigthumbnail.jpg]
E trist cand stii ca tot ce`a fost s`a terminat.....E trist cand stii ca tot ce`aveai..s`a spublerat! E trist cand stii ca tot ce`a fost...a devenit...O simpla AMiNtiRe, o pata de iubire...Si inca`ncerci s`o iei de`la`nceput.. dar in zadar! incerci tu iara....Negrii, ochi, abis, inchis fara de scapare! Nu incerca tu iara sa te`mpaci! cu gandul ca o sa mai fii~atat! Impaca`te cu`a tau gand si restu il omoara



#20
heloo
Mi-a placut capitolul, la fel ca si celelalte. Descrierea este minunata, simtit ce vrei sa spui, dar mai ales, ii simtim durerea ce o loveste pe Sakura. Acum ca ea s-a apropriat de mama ei suferinta va fi si mai mare, inainte poate nu i-ar fi pasat, ar fi trecut peste toate, stia ca Karin n-o iubeste, dar acum, dupa ce s-au imbratisat stie ca acolo in inima ei se regaseste o bucatica de fericire si ubire. DE ce mama ei a plecat cand i-a vazut ? Nu stiu. Dialogul, naratiunea, ideea, actiunea sunt perfecte.

:bye:




Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)