Minunile vietii

[Storymaker]

Capitolul IV

In aceasta noapte, copilasii se adunara in camaruta stramta si friguroasa in care de un an in coace, seara de seara li se spunea o poveste. Acum, lucrurile aveau sa fie diferite, caci un tanar visator trecand intr-o zi prin zona, vazandu-i pe micuti in ce conditii traiesc se sperie atat de tare incat suna la un orfelinat ce nu de prea mult timp isi facea reclama spunand ca "Primim orice copil parasit sau fara de ajutor".
Astfel, in aceasta noapte - ce in mod normal ar fi parut foarte frumoasa, datorita stelelor ce-si trimiteau lumina catre pamanteni, cat si a lunii ce se hotarase a se arata in toata splendoarea sa -ceva neobisnuit avea sa schimbe viata micutilor vagabonti.
Cam in jurul orelor 12 -daca nu ma insel in acel timp al noptii cand fantomele si spiridusii isi fac de cap prin casele impopotonate ale oamenilor cu suflet negru- ei bine pe atunci, orfelinatul Speranta Mizera, impreuna cu o mana de politisti dadu un raid in micuta casuta si-i prinsera pe toti copiii, care se luptasera ca vechii cavaleri din povesti cu dragonii ce doreau a-i desparti unii de altii.
Totusi, aceast poveste avea un alt final, caci creaturile fantastice erau pe cat de puternice pe atat de rapide, asa ca toti bravii razboinici cazura dupa o lupta eroica ce avea sa fie cantata zece ani -cat timp aveau sa stea la orfelinat- in colturi angelice ale imaginatiei lor.
Noaptea trecu pentru prima oara fara o poveste, iar toti invinsii fusesera inchisi in inchisoarea "Speranta Mizera". Acolo, alti detinuti le impartasira faptul ca in cei doi ani de cand orfelinatul fusese deschis, nimeni nu a reusit sa scape. Totusi, cum bravii cavaleri din vechime nu se lasau batuti cu una cu doua, asa ca nici cei ce le ascultasera povestile si aventurile nu aveau sa o faca. Dar lucrurile luara o alta intorsatura pentru curajosii copii, caci supraveghetorii se dovedisera a fii dragoni blanzi si iertatori.Din povesti se stie ca atunci cand un dragon e invins si o spaima trece, una mai mare pandeste de dupa colt gata sa se arunce asupra bietului om ce se crede ferit de pericole.
In acest orfelinat poate ca si in altele, adolescentii ii controlau pe cei mici folosind diplomatia pumnului. Cei mari-cum erau supraveghetorii chemati s-au opus cu inversunare chinuitorilor si i-au potolit. Numai pentru 3 luni totusi, caci dupa aceea, s-au intors mai puternici ca inainte si cu o rautatea mai mare decat o avusesera vreodata. Acum, faceau excese de putere si ii cotonogeau pe cei mici fara nici un motiv. Cei mici erau terifiati de bestiile ce-i asupreau in acest fel. Toti inafara de unul se plecau in fata lor de cate ori treceau. Acest "unu" era numit Alexandru si era unul dintre cei treizeci de copii ce nu demult ascultau cu ochii cat cepele basmele batranului betiv.
Alexandru incercase de nenumarate ori sa se opuna bestilor, dar acestea erau prea numeroase si prea puternice, iar ceilalti copii nu aveau curajul de a-l sprijini. Intr-o zi, cand isi luase dinnou bataie, cu ochii plini de lacrimi de furie isi aduse aminte de cavalerul Montemier ce se aflase intr-o situatie asemanatoare. O creatura ii parjolea consatenii iar el neputand face nimic de unul singur, ii stranse pe cei patruzeci de curajosi si impreuna reusisera a ucisde creatura blestemata, eliberand tinutul de teroarea ei.
Baiatul zambi, se ridica in maini si porni sa se plimbe insangerat prin orfelinat in cautarea celor douazeci si noua de camarazi. Dupa multe cautari ii afla si le povesti teroarea prin care treceau el si cu noii sai camarazi. Prietenii sai la auzul unei astfel de grozavii simtira sangele clocotindu-le in vene. Se decisera sa plece la razboi!
A doua zi, cand adolescentii isi faceau relele ca de obicei dominandu-i pe cei mici prin ura si forta bruta, o ceata de treizeci de mititei intrara in camera in care se intamplasera atat de multe rele. Alexandru iesi in fata si le striga cu putere:
-Prea multe rele ati facut, iar tirania voastra ne-a invinetit trupurile de multe ori, dar sufletele noastre sunt inca puternice! Este timpul sa platiti cu aceeasi moneda pentru nenumaratele dati in care ne-ati chinuit atat de rau!
Una dintre bestii ranji si le poruncii celor fricosi sa atace grupul de rebeli. Cei fricosi incepura sa planga si drept rasplata primira o palma de la una dintre bestii. Numai atat apuca bestia sa faca, caci o rafala de jucarii se napusti asupra capului sau, inrosiindu-l. Adolescentul se rostogoli in dureri cumplite si cu un glas plin de ura ordona atacul. Lupta incepuse, iar acum nu mai era cale de intoarcere. Bestiile atacau neorganizat, iar Alexandru stia asta, asa ca se retrase printre ai lui, care stateau cu inimile inflacarate gata sa asculte orice ordin.
Alexandru striga:
-Formatia zid-tepusa!
Armata se supusese instant si fiecare isi lua locul, ochind cu betele -smulse de la cateva maturi aruncate; bete ce luasera in imaginatia copiilor forma unor sulite mortale- burtile atacatorilor. Creaturile se aruncara in aer dorind sa faca prapad in locul in care vor cadea. Ura se citea in ochii lor si nimic inafara de un curaj inuman nu i-ar fi putut salva pe micutii razboinici. Dar tocmai asta era parte frumoasa: acesti copii aveau acel curaj, iar speranta, seriozitatea si iubirea lor fata de cei ce au fost loviti se scalda atat de placut in ochii lor incat cei abuzati simtira o furie de nedescris fata de bestiile ce le facusera atata rau. Baietii cazura: unii in bete-zvarcolindu-se pe jos de durere; altii in linia de soldatei, loviind cu pumnul in stnga si in dreapta. Alexandtru se lupta ca un leu pe moarte loviindu-i pe asupritori in organele genitale cu pumnii, acestia rostogoliindu-se pe jos supusi de durerea unei astfel de lovituri.
Oricat de bravi au fost, si oricat s-au straduit, batausii i-au infrant intr-un final, iar atunci, cand doreau sa le aplice pedeapsa, micutii abuzati ce se uitasera la lupta au sarit pe asupritori, muscandu-i de toate partile corpului. Bestiile au fost infrante si au avut nevoie de spitalizare mult, mult timp.
Aceasta zi a ramas in mintile copiilor drept "Marea zi" in care cei mici au iesit de sub robia celor mari, iar Alexandru a fost incoronat ca "Mare Protector peste cei mici si slabi".
Multe povesti frumoase are viata, iar aceasta este numai una dintre ele. Sper ca v-a placut. Urmatorul capitol o sa vina in curand daca nu o sa fiu banat ;)