Lost forever, Love me beat

[Crazy Person]

Sper sa va placa !!:*:*:*

Discalimer: Nu detin niciun personaj din anime-ul Naruto (in afara de cele create de mine), personajele apartin lui Masashi Kishimoto si nu fac profit de pe urma lor.

Cap 1…


Frumoasele si dureroase amintiri imi vin in minte. Nu le mai suport. Durerea din sufletul meu imi sfasie fiecare minut al vietii mele. De cand a plecat , inima mea a incetat sa bata. Naruto a plecat dupa el crezand ca il va aduce inapoi, dar nici el nu s-a mai intors. De fiecare data cand ies din casa imi aduc aminte cum m-a lasat pe banca rece. A spus doar un simplu “multumesc” si a plecat. Nu l-am uitat, si nici nu o sa indraznesc sa-l uit. Hinata, Lady Tsunade, Ino, toti imi zic sa-l uit, dar inima mea nu poate sa faca asta. Cand il vad pe el si pe Naruto in poze lacrimile cristaline si reci incep sa curga pe obrazul cald. Sa-l i-a naiba pe Itachi, din cauza lui Sasuke si Naruto nu mai sunt in Konoha. Doar la el ma gandesc, doar pentru el imi fac grij si plang in fiecare seara. Timp de 5 ani am plans, am suferit in tacere, si asa voi continua daca el nu se va intoarce. Astazi plec intr-o misiune cu Hinata si Ino. Acum toate 3 suntem colege de echipa si cele mai bune prietene. Ies pe usa casei mele si imi trag aer in piept. Privesc ciresul de langa casa mea care abea incepuse sa infloreasca, era primavara. Era anotimpul noilor inceputuri !
-Buna fetelor, mergem?
-Buna, Sakuraa! Ai auzit unde vom merge?
-Nup, unde?
-In satul Cetii…
Dupa mica noastra conversatie am pornit la drum. Stiam acel sat, acolo l-am imbratisat prima data, acolo am plans crezand ca o sa moara, dar iubirea si durerea din sufletul meu a invins si l-am salvat.
Mergeam ganditoare observand ca ceva s-a miscat intr-un tufis apropiat. Le-am zis fetelor sane oprim crezand ca ne urmareste ceva, dar era doar o veverita. Din cauza lui am devenit asa precauta, din cauza lui m-am antrenat zi si noapte sa devin mult mai puternica . Pentru ca atunci cand il voi vedea ma voi lupta cu el, voi plange si voi tipa, sunt sigura de asta.
-Sakura, ai patit ceva?
-N..nu, Hin, nu am nimic, de ce? Intreb eu printer suspini…
-Pentru ca ai lacrimi in ochi! Daca te gandesti la ei, fi linistita , sunt sigura ca n-au patit absolut nimic.
Nu pot sa cred ca am inceput sa plang din nou, mereu cand ma gandesc la ei plang, iar inima mea bate cu o putere nemarginita.
Dupa 5 ore de mers am ajuns in satul Cetii. Multa lume isi facea de treaba pana cand o doamna ne-a observat.
-Buna seara , fetelor! Urmatima , va rog ..
-Buna seara doamna, venim imediat…
Ne-a condus la conducatorul satului iar el ne-a inmanat pergamentul de care aveam nevoie. Domnul ne-a si rugat sa ramanem peste noapte acolo, dar noi 3 incapatanate nu am dorit si am plecat din sat.
-Fetelor, am un sentiment ciudat cu plecarea, cred ca ar fi trebuit sa ramanem !
-De ce nu ai zis mai inainte, am iesit deja din sat, nu ne mai intoarcem !
Le-am inteles pe fete, doar ca nu stiu din ce motiv inima mea batea asa tare , incat daca avea cum, ar fi iesit din piept.
Am mers mult timp, pan ace am obosit. Eu si cu Hinata am plecat dupa lemne de foc iar Ino s-a dus sa gaseasca o pestera unde sa dormim. Hinata a luato inspre Sud, iar eu spre Nord . In timp ce cautam lemne eram atenta la tot ce se misca in jurul meu. Adevarul e ca eram super speriata. Doar cand eram cu Sasuke nu imi era frica de negura noptii. El parca era lumina mea, parca era steaua care ma ghida. Dar cand a plecat lumina din sufletul meu s-a stins, iar steaua care ma ghida a disparut. Am simtit o atingere pe umarul meu si inima mea batea de parca cineva ar vrea sa ma omoare ! M-am intors cu pasi marunti , cu capul lasat in jos.
-Sakura, te-am speriat cumva?
-Hinata, cum ai putut sa-mi faci una ca asta? Sti macar cum batea inima mea?
-Scuze-ma fricoaso, dar am venit sa iti zic ca am strans destule lemne, asa ca hai sa mergem.
-Bine, vin imediat, asteapta-ma 1 minut.
Dup ace frica s-a dus am plecat cu Hinata spre pestera pe care o gasise Ino. Am facut focul si am adormit. Mai bine zis, Hinata si Ino au adormit, nu eu ! Eu nu aveam somn asa ca m-am gandit ca ar fi bine sa ma plimb. Am mers ingandurata cam vreo 10 minute pana am ajuns la un lac. Lumina luni ii dadea o stralucre magica. Un cires inflorit era in mijlocul lacului, petalele lui cazand una cate un ape lac.
Nu mai vazusem nici-o-data ceva asa frumos. M-am intins pe iarba moale si am privit pana dimineata lacul. Ochii mei nu erau obositi deloc, dar mintea mea era . Toata noaptea derulasem , daca pot zice asa, amintiri cu Sasuke si Naruto. Cele mai mult find cu Sasuke.
-Sakura , aici erai? Sti cat de mult te-am cautat?
-Nup, si imi pare rau ca v-ati facut griji pentru mine !
-Nebuno!! Treci aici, hai trebuie sa plecam .
Se putea vedea cu ochiul liber ca erau nervoase si ingrijorate pentru mine. Peste 3 ore am ajuns inapoi in sat. Cum am ajuns i-am dat lui Lady Tsunade pergamentul si am primit alta misiune. Cat de cruda putea fi cu noi!! Dar ii multumesc pentru cruzimea si bunatatea ei pentru noi , pentru ca doar asa puteam ajunge mari ninja.
[/font]

[Irukandji]

Deci sa incepem cu inceputul.

Descrierea: frumusica. Sa sti ca este un avantaj. Ai descris foarte bine sentimentele si asta mi-a placut foarte mult. Nu strica sa mai lucrezi, insa deja te descurci destul de bine.
Naratiunea: putintel cam grabita. Lucrurile au trecut mult prea repde. Acum sunt in sat, acum si-au terminat misiunea. Nu povestesti prea mult. Singurul lucru existent la tine este descrierea. In rest mai ai de lucru.
Dialogul: Ingrozitor de sec si de prost facut. Iti strica tot ficul. Adica pe langa descriere care e chiar frumoasa, dialogul asta e... nici nu imi gasesc cuvantul :)). la asta ai cel mai mult de lucrat, pentru ca e destul de prost.
Gramatica mai lasa de dorit in unele locuri. Nu stau acum sa caut greselile pentru ca nu prea am chef, insa ai grija pe viitor.
Estetica o duce bine.
Titlul e oke.
Ideea nu foarte originala. Se putea si mai bine, insa e important si cum o dezvolti de acum inainte.
Greseli de exprimare nu ai. Propozitii penibile nup.
In principiu ficul e oke. Mai lucra la dialog si la naratiune si va fi si mai bine. Cam asta e tot. Kiss u si astept nextuletzul ;;)

[Crazy Person]

O sa iti asculr sfatul, multumesc pentru el si pentru comentariu Irukandji. Sper sa va placa :*:*:*

Cap 2…

Cand am aflat unde aveam misiunea picioarele mele au inceput sa tremure, inima sa bata tare, iar ochi sa d-ea drumul lacrimilor. Toti se uitau la mine ciudat, simteam asta. Se intrebau ce am.
-Sakura, ai patit ceva?
-Nu pot sa cred, Lady Tsunade chiar acolo ne trimiti?
-Da, acum iesiti din biroul meu !
Dupa ce am iesit din biroul dansei le-am zis fetelor unde aveam sa mergem!
-Sakura, tu glumesti cu noi, nu?
-Nu as glumi cu asa ceva, Hinata sti asta!
-Chiar in satul Sunetului, dar acolo nu sunt….
-Ba da Hinata, o sai vedem, cred !
Am plecat acasa sa imi pregatesc cate ceva pentru plecare cu lacrimile curgand pe obrajii calzi.
Mi-am strans lucrurile si am plecat cu fetele in Satul Sunetului.. Tot drumul nu am vorbit deloc cu fetele, doar m-am gandit la cum o sa fie cand ne vom revedea ! Ochii lui negri ca intunecimea nopti imi imi veneau in minte. Mergand cu fetele am observat o creanga rupsanduse deasupra capului Hinatei. Am aruncat cu un kunai in asa fel incat sa o prind pe Hinata, iar creanga sa cad ape alta.
-Auu, Sakura m-a durut, fi si tu m-ai atenta !
-Iarta-ma Hin, darn u cred ca ai fi vrut sa lesini, asa-i?
-Poate ca ai dreptate, adica deloc ! Zice Hinata scotandu-mi limba si incepand sa rada…
Noaptea ce neagra si friguroasa venii repede. Frunzele copacilor zburau in aer parca find amintirile mele. Ino si Hinata s-au dus dupa lemne iar eu am ramas la trunchiul copacului unde avea sa inoptam. Privesc atenta luna, a carei lumina strabatea crengile batrane ale copacilor ! Stiu ca suna ciudat, sau infricosator, dar eu mi-l imaginam pe Sasuke luptanduse cu mine, iar eu provocandu-i rani grave ! El a fost singurul baiat, este si va fi singurul baiat de care sunt indragostita. Linistea si frumusetea naturii ma faceau sa visez sis a plang pana cand au sosit fetele.
-Hei, Sakuraa, sunt destule lemne? Pentru ca cineva numit Ino a avut grija sa scape aproape toate lemnele intr-un parau!
-Nu-i adevarat asta, Saku, e vina Hinatei, ea m-a impins!
-Sunt destule lemne, nu va mai certati atata pentru o porcarie! Acum cred ca ar fi mai bines a facem focul si sa ne culcam, ce ziceti?
Fetele se uitau masca la mine, de parca cine stie ce cuvinte am mai spus. Adevarul este ca nici-data nu am vorbit calm cu lacrimile in ochi. S-au m-au uitat putin la mine si s-au pus pe treaba. Dup ace am facut focul am adormit ca niste mici bebelusi. Eu m-am trezit cu o ora inaintea fetelor, am mancat si am avut grija sa arunc betele care ramasesera in apa, ca nu cumva cineva sa afele ca am fost pe-a colo. Dupa trezirea fetelor am plecat spre sat. Am ras asa de mult incat ochi mei erau plansi de fericire iar burta ma durea ingrazitor.
-Cred ca am ajuns! Sau nu?
-Fetelor stiti ca eu sunt foarte desteapta , de aceea am luat 5 la acel test, adica e o nota de trcere. Deci sa stiti ca am ajuns. Zice Ino de parca era Miss Inteligenta!
Pe mine si pe Hin ne-a bufnit rasul ingrozitor de tare,asa de tare incat domnii ce pazeau poarta au aruncat cu shurikenuri (nu stiu daca am scris bine) in noi.
-Cine sunteti si de ce ati venit aici?
Cred ca v-ati dat seama ca nebuna si haioasa de Ino s-a ascuns de un copac iar eu si Hin ne uitam la ei destul de ciudat.

-Buna ziua, ma numesc Sakura Haruno, cele doua sunt cologele mele de echipa, Ino Yamanaka si Hinata Hyuga. Am venit aici pentru a inmana un pergament conducatorului vostru. Suntem trimise de Lady Tsunade!
Cand au auzit cei doi au ramas masca uitandu-se la mine cu cata raceala am zis acele cuvinte. Ne-au lasat sa intram iar fetele au inceput sa rada dar eu am ramas tot serioasa, cu toate ca inima mea batea foarte tare, ochi mei erau asa de aproape sa d-ea drumul lacrimilor cristaline, iar picioarele mele mergeau cu o frica nemaivazuta.
[/font]

[Crazy Person]

Sper ca va place!! Sper ca nu m grabit actiunea. Mainee e ziua meaaa!!!!!!:*:*:*:*Party:*:*

Cap 3….

Cand am ajuns aproape de biroul conducatorului, doi tineri bine facuti ne-au taiat calea, iar eu , desigur ca m-am luat la cearta cu ei.
-Cine naiba va credeti sa ne taiati calea? Daca vreti sa stiti suntem trimise de Lady Tsunade!
-Aha, ar trebui san e intereseze? Din ce sat mai sunteti si voi, pustoaicelor?
-Cine vorbeste, ce crezi ca daca esti mare si tare , imi esti superior mie? Sa sti ca nu, idiotule!
-Auzi fetito, eu nu te-am jignit, asa ca mai taci!
-Cine zice, tu? Sau prietenul tau? Sa stiti ca suntem trei fete puternice si nu cadem la picioarele oricui. ( Da de unde, ca fricoasa de Ino a plecat sa se ascunda, asa ca am mai ramas doar eu si Hinata) !
-Eu vad ca sunteti doar doua ! Si rozalio, daca vrei sa sti eu si prietenul meu plecam.
Ce infumurati, nu pot sa cred ca m-au lasat cu buza umflata. Daca ma mai intalnesc cu ei, o sa ma implore sa le crut viata aia de nimic. Cine se cred sa-mi vorbeasca ei asa, doar Sasuke si Naruto imi ziceau asa, si in plus de unde stiau ei ca am parul roz, erau cu spatele la mine, si de unde au stiut ca suntem doar doua? Atatea intrebari la care nu o sa am raspuns prea curand. Dup ace am mai stat pierduta in gandurile mele cateva minute bune am intrat la conducator.
-Buna ziua, ne pare rau ca va deranjam, suntem trimise de Lady Tsunade, din satul Frunzei pentru a va inmana un pergament strict confidential.
-Stiu cine sunteti si de unde veniti, dar vreau sa stiu cum va numiti si cat timp o sa stati aici !
-Pai , eu ma numesc Sakura Haruno, ea este Hinata Hyuga, iar ea Ino Yamanaka, si o sa stam cat o sa ne spuneti dumneavoastra.
-Lady Tsunade mi-a vorbit despre voi, eram foarte nerebdator sa va cunosc. Mi-a zis ca nu o sa vreti sa ramaneti asa ca ea va roaga sa stati aici timp de o saptamana.
-O sa stam, dar din pacate nu avem unde dormi !
-De aceea v-am pregatit o locuinta in sudul satului. Uita-ti cheile casei, sper ca o sa va placa !
-Va multumim foarte mult, la revedere!
Am iesit aproape tipand de bucurie din biroul domnului, ce fericire pe capul “nebunelor”!
-Sakuu, iti vine sa crezi? O sa stam o saptamana intreaga in satul lor !
-Mi se pare putin ciudat ce se intampla , Hin, dar si eu sunt foarte bucuroasa ca o sa stam aici, dar pana la urma sa revenim la realitate, nu cred ca o sa-i vedem. Ino tu ce zici?
-Pai…..va dati seama ca o sa dam o petrecere sau o sa mergem la un restaurant san e distram fin prima zi in care stam aici, nu?
-Siguur ca daaa!!! Am tipat amandoua in cor incat toata lumea a intors capul spre noi. Seara a venit pe nesimtite spunandui soarelui s-ai lase nepoata , luna, sa se asterne pe intregul tinut. Dupa cateva minute, luna a pus stapanire peste tot, iar ficele sale , stelutele au venit langa ea, luminand satul plin cu oameni fericiti si tristi.
Eu si fetele ne distram asa de bine pana cand niste betivani dracului au inceput sa se i-a de noi.
-Lasa-ne imediat in pace ca stiu sa te lovesc!!
-Stiu si eu regulile fetito, nu esti de la noi din sat deci nu ma vei lovi!
Iar cand eram asa aproape sa ii trag una in fata, un “faptas” , ca sa zic asa, n-ea salvat. Problema a fost ca nu stiam cine ne-a salvat. Dupa salvarea noastra am duso pe Ino la spital sa se poata odihni din cauza ca ea s-a imbatat manga si acasa nu prea stiam ce sa-i facem. Hinata a ramas cu ea, iar eu am iesit putin afara sa ia o gura de aer. Priveam cerul instelat si luna care dadea mici umbre copacilor. Frunzele verzi si petalele florilor de ciresi se imbinau una cu alta in vantul ce le ducea in zbor. Cu toate ca era intuneric afara, mie nu imi era frica. Asta inseamna un singur lucru….
-Cum ti-ai dat seama?
Cuvintele , auzul, mirosul lui. Nu pot sa cred ca e aici. Inima mea bate cu o putere de parca ar iesi din piept, ochi mei au lacrimi care stau sa curga pe obrazul cald, iar genunchii imi tremura. Imi iau inima in dinti si ma intorc cu fata la el.
-Sakura, Sakura uita-te la tine, cum ai ajuns ! Tot rozalia mea ai ramas.
-Taci din gura , idiotulee !! Nu imi mai vorbi !! Cine te crezi? Ai uitat ce ai facut, nenorocit ce esti!!
-Sakura, ce te-a apucat, sunt eu Hinata!
-Nu se poate, dar a fost chiar aici, Sasuke a fost aici Hinata, nu te mint.
-Esti doar obosita, fi linistita !! Il iubesti prea mult si de aceea iti faci iluzii cu el !! Hai inauntru…
-Dar…
Nu am mai apucat sa zic nimic pentru ca am lesinat, si din cate cred sau stiu Hinata m-a dus intr-un salon din spital.

[Crazy Person]

Lumee e ziua mea!! Apropo va rog frumos sa-mi dati mai multe comentrai sa stiu daca va place sau nu. Eu o sa-l continui , nu o sa ma las de el. Dar va rog dati comentari. Sper sa va placa!:*:*:*



Cap 4…..

Dimineata a venit destul de repede. Cateva raze ale soarelui imi mangaiau chipul plans. Plansesem din cauza lui, chiar daca Hinata nu ma crede el chiar afost acolo. Am si motive sa zic asta, i-am auzit glasul, i-am simtit mirosul, aproape i-am vazut fata sin u imi era frica in negura. Stiu ca suna chiar ciudat, si ca nimeni nu ma crede , dar el a fost acolo, langa mine. A fost asa aproape dar asa departe.
-Neata, somnoroaso, te-ai trezit?
-Neata si tie, da sunt treaza, ce-ai in plasa?
-Aici, ti-am adus niste lumanarele cu parfumate !
-Ino s-a trezit, cand plecam din spital?
-Da , e pe coridor, am venit la tine sa te i-au.
M-am dat jos din pat, m-am incaltat si am iesit afara. Era o zi insorita si frumoasa , asa ca eu am plecat sa ma antenez si fetele la cumparaturi. Stiu ca vi se pare ciudat, find fata sa nu fac cumparaturi, dar mie mai multi mi placea sa ma antrenez, ma linistea.
Mergeam linistita prin padure uitandu-ma la razele soarelui. Amintirile nu imi lasau mintea sa se odihneasca, Tot vedeam ochi lui Sasuke, auzeam cuvintele lui, simteam parfumul lui. Il iubesc asa mult incat visez si plang pentru el. Acum ca am ajuns in satul asta sper sa- vad, de fiecare data cand am fost in satul Frunza simteam ca el ma priveste. In fiecare noapte stateam si priveam luna. Doar prin ea ma tineam legatura cu el, doar asa stiam ca el tine la mine, se gandeste si ma priveste. Durerea vorbelor lui ma fac mereu sa plang, sa sufar ! M-am asezat pe iarba verde si am inceput sa privesc florile de cires ce paraseau crengile copacului. Am pus capul pe iarba si observam nor ice aveau mii de forme. Acum , sincer, gandul meu era la Naruto. Locul asta era asemanator ca cel in care mi-am luat “la revedere” de la blondinul fericit. Zambetul si vorbele lui ma faceau mereu sa rad cu lacrimi. Mereu a stiut cum sa ma faca sa zambesc cand eram trista, dar nici-o-data nu a reusit sa i-a locul brunetului meu. Sasuke a stiut sa-mi starneasca interesul, a stiut sa ma faca sa vad realitatea dureroasa. De fiecare data cand sunt trista ma gandesc la Naruto si Sasuke, ei doi au aflat cum sunt eu ceea adevarata.
-Hei rozalio , vrei sa radem putin?
-N..Na…ruto!! Tu esti?
-Sakuraa, nu din nou! Ce te-a apucat? Pe cine ai vazut?
-Hinata am auzit vocea lui Naruto, nu mint !
-Sunt doar amintiri !
-Ba nuu, credema! Chiar el a fost…Si ieri seara a fost Sasuke, trebuie sa ma crezi. E adevarat ca am avut iluzii, dar in niciuna nu i-am auzit sau simtit.
-Vrei sa zici ca ne dau semne?
-Cred ca da ! Apropo Ino unde mai e?
-E acasa . Eu am venit dupa tine, s-a inserat si trebuie sa mergem acasa.
-Nu te supara , dar nu vin. Vreau sa stau aici. Promit ca voi avea grija de mine.
Dupa ce am vorbit cu Hinata, ea a plecat iar eu am ramas singura. De data aceeasta imi era foarte frica in intunericul noptii. Asta insemna ca “iubitul” meu nu e aici. Priveam frumosi copacii ce faceau galagie din cauza frunzelor ce se loveau una inr-alta.
Am inceput sa aud niste zgomote ce veneau dintr-o poiana. Alergam asa tare incat nu mai puteam respire. A inceput sa ploua. Cerul varsa lacrimi , era trist, nervos si poate ingrijorat pentru mine. Poate ca aveam sa sufar.
Doi baieti se antrenau din greu. Din pacate nu reuseam sa le vad fata pentru ca aveau masti. Erau Anbu Black. Nu stiu de unde imi vine acest curaj dar stiu nu am avut ce face si m-am dus la ei. Desigur ca eu inceput sad ea cu kunaiuri in mine provocandu-mi rani.
-Opriti-va imediat. Nici macar nu v-am facut ceva si ati inceput sa ma loviti!! Tipam ca o nebuna in ploaie.
-Am inteles , iartane !
Baiatul ce a vorbit cu mine i-a facut semn celuilalt sa plece si asa a facut.
-De ce a plecat?
-Rozalio, esti tu? Esti chiar frumoasa mea ?
Nu avea cum sa fie el, nu se putea sa se intample asta. Dar totusi era vocea lui, daca eram intr-un vis?! Nu are cum , eu nu visez Anbu Black. Lacrimile au inceput sa curga una dupa alta. Inima mea batea foarte tare incercand sa iasa din pieptul meu si picioarele mele incepeau sa-si piarda echilibrul.
Nu stiam ce sa cred pana si-a dat masca jos, am ramas blocata! Nu avea cum sa fie…….

[Fifilina]

In primul rand,hello!
Pai ficul tau este dragut,ideea este frumoasa,titlul este inspirat..Cu suspansul stai bine..Dar sa trecem la lucruri mai serioase.
Sincer,parerea mea este ca trebuie sa mai lucrezi,pentru ca pentru mine descrierea este cam plictisitoare si nu se prea leaga de naratiune.Dar de narat,sa zicem ca este bine,dar nu perfect,intotdeauna este loc pentru ceva mai bun.
Dialogul,in unele parti mi s-a parut sec. "Hei rozalio , vrei sa radem putin?" ; "Rozalio, esti tu?Esti chiar frumoasa mea ?" Aceste doua replici m-au zgariat rau pecreieri,mi se par extrem de banale.In plus repeti de cam multe ori "rozalio".
Gramatica...Am observat cateva greseli:
afost - a fost
sin u - si nu
antenez - antrenez
iartane - iarta-ne
ma linistea..merge ma linisteste pentru ca asta se intampla si in prezent nu numai in trecut(ma refer la partea cu antrenatul).
In rest nu am mai observat greseli de gramatica, dar poate ca or fi, poti scapa de ele, inainte sa il postezi poti sa te uiti peste el.
Imi place ca capitolele tale sunt lungi, ai inspiratie, idei frumoase,dar mai trebuie sa lucrezi la partea de gramatica.
Pai sper sa nu te supere comentariul meu,nu te critic pe tine..Vreau doar sa vad mai mult de la tine pentru ca sigur poti sa te perfectionezi si o sa iasa ceva foarte frumos.
Succes si multa inspiratie in continuare!
Bye:X

[Crazy Person]

Sper sa va placa!! Multumesc de comentariu Feeling Free ! :*:*:* O sa incerc sa iti ascult sfaturile :*:*:*


Cap 5….

Nu steam ce sac red pana si-a dat masca jos, am ramas
blocata ! Era chiar Kakashi-sensei !!! Ce cauta el aici, si de ce mi-a spus asa?
-Ce se intampla aici?
-La multi ani !!!
Imediat ce Kakashi-sensei a zis asta mii de baloane colorate au inceput sa cada din copacii si toata lumea a venit la mine. Eu ramasesem cu un zambet pana la urechi si cu lacrimi in ochi. Atunci mi-am dat seama ca ei tineau la mine, ma iubeau asa cum eram eu, cu bune si rele. Erau toti la petrecerea surpriza : Ino, Hinata, Tsunade, TenTen, Rock Lee, Neji…….
Toti au venit pentru mine, pentru petrecerea mea. Dar lipseau cei mai importanti oameni din viata mea, “iubitul” meu si “fratiorul” meu. Ne-am distrat pana dimineata, am dansat, am baut si am ras pana ne-au tinut vorbele, dar eu tot nedumerita eram. De ce am simtit patful lui Sasuke si de ce i-am auzit glasul? Atatea intrebari, mii de intrebari la care nu am inca raspuns. Pe la 10:00 dimineata s-au trezit toti si au plecat inapoi spre sat. Eu si fetele am ramas in satul Sunetului. In timp ce fetele mergeau inaintea mea eu, neatenta, cu gandul in alta parte, am lovit pe cineva.
-Pardon, nu am fost atenta !
-Tu esti, Sakura? Ce cauti aici?
Era ……..Sasuke ! Era el, ingerul meu in fata mea, ochii au dat drumul lacrimilor cristaline, inma sa bata cu o putere nemarginita si picioarele sa-mi tremure. Am inceput sa tip la el ca o nebuna care nu isi dadea seama ca e lume pe langa ea.
-Mai indraznesti sa-mi rostesti numele dupa tot ce mi-ai facut? Nenorocitule!! Cine te crezi sa vorbesti cu mine, crezi ca pentru mine a fost asa usor cum a fost pentru tine?
-Iarta-ma, Sakura, am fost un prost, stiu asta! Te rog nu mai plange , te implore sa ma ierti !! Eu….te….
-Nu mai spune nimic ! Daca vreau plang, daca vreau te iert , nu ma intereseaza ce vrei sa-mi spui, idiotule !! Si ai dreptate, esti un prost!!
Dupa ce i-am zis cuvintele acestea am disparut in padure. Doream sa nul mai vad, sa nu ii mai aud glasul ! Il iubeam asa mult incat imi venea sa il i-au in brate dar stiam ca nu trebuie sa fac asta !! Am stat pana seara in padure incercand sa ma linistesc, nu ma interesa de Hinata si Ino care isi faceau griji pentru mine, ma interesa doar de noi, doar de el !
Atata durere in sufletul meu, atata iubire si tristete pentru el, doar pentru el. Cerul a inceput sa verse lacrimi amare pentru mine parca in fiecare picatura simteam cum durerea inceta putin cate putin. Intr-un sfarsit a aparut Sasuke.
-Sakura, te rog frumos, asculta-ma !
-Vrei sa te ascult? Tu nu m-ai ascultat pe mine, tu ai plecat si m-ai lasat singura ! Eu de ce te-as asculta?
-Stiu ca nu ar trebui sa ma asculti, dar te rog , incearca!
-Nu vreau si punct! Te urasc si te……
Nu am putut rosti acel cuvant. Am inceput sa ma lupt cu el, am facut mii de justsuri pana cand am obosit.
-Ce crezi? Am devenit puternica! Nu mai sunt un copil !!
-Stiu asta, te-ai maturizat, te-ai facut mai frumoasa decat erai! Te rog, incearsa sa ma ierti !!
Nu mai puteam rosti vreun cuvant, aveam rani grave dar tot stateam in picioare aproape de fata lui. Cerul nu se oprise din varsatul lacrimilor, parca astepta un sfarsit al nostru ! Ma uit la Sasuke care nu mai putea rezista dar incerca.
-Nici sa nu te gandesti ca te voi ierta !! Poate in visele tale, idiotule ! Crezi ca o sa reusesti ceva cu doua cuvinte, afla ca nu !! Lasama in pace !! Mi-ai facut destul rau …..Rosteam aceste cuvinte fara sa stiu ca Hinata si Naruto se impacasera si erau in casa, la caldura, la gura semineului.
-Nu o sa ma parasesti nici-o-data, da Naruto?
-Sigur, iubita mea, ma bucur ca m-ai iertat, iti promit ca nu o sa mai plec vreodata !! Dup ace ii rostise aceste cuvinte o saruta pe frunte. Intre timp la mine si Sasuke era mai rau.
Lacrimile mele se imbinau cu picaturile de durere ale cerului. Puterea de a mai sta in picioare incepea sa ma lase. Dar totusi am rostit ultimele cuvinte !
-Sti cat am suferit eu? Sti macar ca eu te iubesc si ca nut e-am uitat, sti ? Nu sti pentru ca ai fost plecat si ai avut grija sa ma faci sa sufar sis a plang !!
-Sakura…..sti de ce am plecat ! Credema ca nu am vrut sa te fac sa suferi sau sa plangi. Asa ca te rog iartama ! Daca nu ma ierti macar primeste acest trandafir ca simbol al iubirii mele.
Era un trandafir albastru, cu cativa spini, exact ca dragostea noastra, Senzuala si Dureroasa !
-Il primesc cu multa….dragoste ! Dar nu te iert….mai e mult pana atunci !
Cand mainile noastre s-au atins am simtit o flacara a iubirii arzand mai tare ca inainte , mult mai tare.

[Crazy Person]

Hey, buna....Multumesc celor care imi citesc ficul si sunt asa rai incat sa imi lase si mie un commentariu. Va mai rog inca o data anuntati-ma si pe mine daca va place sau nu ! Chiar daca nu va place eu o sa-l continui si punct. Sper sa va placa:*:*:*


Cap 6….


Obrajii mei au inceput sa ia culoarea focului, iar ochi sa ii priveasca pe ai lui. Erau negri ca intunecimea npotii, plini de speranta, plini de iubire ! Am luat floarea si am plecat grabita. Alergam foarte repede, in padure era o liniste de ne-patruns, singurul sunet care se auzea era plansetul meu. Stiu ca am facut bine, dar inima mea nu vrea sa accepte asta. Stiu ca daca ma voi lasa prada iubirii nu am sa rausesc nimic din ce mi-am propus. Vreau sa-l vad pe Sasuke inapoi in sat, vreau sa ramana acolo , sa nu mai plece si de aceea nu ma las parada iubirii mele. Am vazut ca ma iubeste, ca tine la mine, dar nu sunt asa proasta incat sa cred tot ce zice. In timp ce eu ma asezam la trunchiul unui copac sa ma linistesc si sa privesc trandafirul albastru, Hinata si Naruto se bucurau unul de altul….
-Narutoo, nu mai fi asa rau, frisca aceea imi trebuia !
-Exact, imi trebuia mie ! Deci vino aic sa vezi ce gustoasa e !
-Nici sa nu te gandesti, nu te apropiaa!
Se bateau cu frisca, erau fericiti, nu ca mine si Sasuke ! El era in alta parte poate suferind sau dormind, nu stiu ce facea, iar eu plangeam , ma gandeam la noi doi, la trandafirul albastru.
Se facuse dimineata , dupa o noapte trista pentru mine si “ingerul” meu pazitor, dar pentru Hinata si Naruto foarte amuzanta si distractive. M-am trezit si am plecat spre Hinata. Vroiam sa-I spun ca au am sa plec in Konoha. Nu ma vroiam sa stau aici, sa sufar in locul asta, mai bine nu-l vedeam ,macar asa nu sufeream mai mult.
-Hina,sunt eu Sakura, te rog sa deschizi usa !
-Sunt Naruto, Hin doarme, ce vrei?
-Neata si tie, te rog sa ii zici Hinatei ca plec in Konoha . La revedere, “micul meu fratior”…..
-La revedere, Soro !!
Am inceput sa radem amandoi dupa care am plecat. Eram asa obosita , dar tot doream sa imi continui drumul. Tot timpul in care mergeam simteam o privire atintita asupra mea. Doi ochi ma priveau din umbra, dar nu era ura, nu era indiferenta sau dorinta de a lupta, era un sentiment cald, arzator, era iubire ! Razele soarelui nu imi paraseau deloc trupul oboist si fara viata. Era o caldura arzatoare, as fi dat aproape orice pentru o gura de apa. Spre norocul meu am gasit un izvor , mi-am umplut sticluta cu apa si am plecat. Nu indrazneam sa intorc capul inapoi, stiam ca daca voi face asta nu voi mai continua ce am inceput. Sufletul meu tanjea dupa el, dupa atingerea lui, imi era dor de el…..
Miile de amintiri imi apareau in minte , se loveau una intr-alta, daca ai fi fost in mintea mea nu ti-ai fid at seama care sunt amintirele bune si rele. Dupa 6 ore nesfarsite, planes si dureroase de mers am ajuns in Konoha. Le-am aratat baietilor de la poarta bentita si mi-am continuat drumul. M-am dus la Lady Tsunade pentru a discuta cu ea.
-Ma scuzati, Lady Tsunade , pot sa intru?
-Sigur ca da, Sakura , intra ! Am auzit ca ai vrea sa vorbim…
-Da, vreau sa vorbim despre misiunile mele….Nu mai vreau vreo misiune in Satul Sunetului, din motive..le sti si tu, Lady Tsunade.
Aceste cuvinte parca nu erau ale mele, simteam asta ! Poate cateva erau , dar altele inima mea nu le accepta , dar creierul era de alta parere. Am lasat capul in jos uitandu-ma la mainile mele si am asteptat raspunsul…
-Imi pare rau Sakura, dar toti ninja au misiuni, credema, si nu pot sa te sctesc de misiunile acelea. Stiu ca te vei supara pe mine, dar trebuie sa treci peste asta.
-Dar….
-Nici-un dar, acum te rog frumos sa pleci !
Nu credeam nici-o-data ca imi va zice asta. Avea motivele ei, dar aveam lacrimi in ochi cand am vorbit cu ea.
Hinata era singura norocoasa, mereu a avut noroc in dragoste, pe langa mine care sufar pe fiecare zi. Acum ea sta cu Naruto, sunt fericiti, sunt impreuna la bine si la rau, nu ca noi doi. “Noi doi” , imi vine sa rad cand zic asta, suna tare prostesc…Ar trebui sa zic “eu si Sasuke” , pentru ca nu suntem impreuna, nun e vedem absolute deloc si iubirea noastra creste ascunsa in umbra, nevazuta de ochi lumi.

[Crazy Person]

Va rog din nou sa-mi dati macar un comentariu, va rog din toata inimioara mea micuta:D I hope you like t:*:*:*


Cap 7…


Mergeam plangand pe strada fara pic de viata, fara urma de om ! Priveam cerul ce vroia sa verse lacrimi pentru mine, parca incercand sa imi aline sufletul ranit, picaturi reci de ploaie incepura sa-mi ude trupul cald si obosit. Mai aveam ceva de mers pana acasa si-n plus nimeni nu ma astepta, asa ca m-am hotarat sa-mi continui plimbarea…. Nu voi intelege in viata mea de ce nu vreau sa imi ascult inima, de ce nu vreau sa recunosc iubirea pentru el ! Lacrimile mele si ale cerului incepusera sa se contopeasca una cu alt ape fata rece si umeda. Nici macar nu mai aveam rost sa traisc, sa visez, sa iubesc, aveam doar un rost prostesc in viat mea acela de a plange in tacare dupa dragostea mea de mult pierduta in sufletul meu ! Mai bine muream, nimeni nu avea sa-mi duca dorul sau sa planga dupa mine, poate Ino si Hinata , in rest nimeni nu mai tinea la mine, asta credeam eu….
-Naruto, imi e dor de Sakura! Adica nu am vazut-o de cateva zile, si as vrea, daca nut e superi, sa ma duc sa o vizitez, maine desigur .
-Nu ma supar, e pritena ta si “surioara” mea, sti asta, mergem impruna sa vedem ce face pustoaia aia nebuna!
Dupa aceste vorbe Hinata incepu sa tipe de bucrie si sari pe Naruto sarutandul in graba ! In timp ce ei se bucurau ca ma vor revedea, eu imi plecetuiam soarta ….
Am cazut in genunchi privind luna ce sclipea trimitand raze reci si indurate pe pamant. O raza puternica imi strabatea trupul rece si in acelasi timp inima calda. Ma gandeam sa-mi iau viata asta de nimic, dar totusi ma gandeam la cei care poate tineau la mine si iubeau in felul lor…. Am luat kunaiul in mana si mi l-am dus spre venele maini, am strans pumnul cat de tare am putut in asa fel ca venele sa se incoedeze sis a le pot vedea si mi-am taiat venele…. Sangele a inceput sa curga pe mana mea, acum imi dadeam seam ace prostie facusem. Mainile albe devenisera rosi iar fata imi era acoperita cu putin sange, ma manjisem toata… Am inceput sa plang si sa tip dupa ajutor dar parca totul amutise in jurul meu.
Avea norocul ca un localnic imi auzise strigatul de ajutor si venise dupa mine. Cand a ajuns la mine eu lesinasem deja, asa cred….
Incercam sa-mi deschid ochi dar ploapele mele pareau prea grele. Imi simteam capul greu dar asezat pe o perna moale. Auzeam voci cunoscute mie darn u-mi dadeam seama ale cui sunt. Eram aciperita cu un cearceaf alb, asa cred… Incercam sa-mi misc unul din degetele maini pentru ca cineva din incapere sa afle ca incercam sa ma trezesc, dar nu reuseam.
Glasul imi era ragusit si blocat in gat, nu puteam scoate vreun sunet. Speram ca ce se intamplase seara trecuta sa fi fost un vis, dar nu era asa ! Intr-un sfarsit dreros am reusit sa deschid ochi sis a vad ale ciu erau vocile ce imi tulburau linistea…Erau , Ino, Hinata si Naruto ! Vorbeau despre mine, isi faceau grija pentru mine! Cu vocea aproape moarta am scos un sunet fara vlaga…
-Bu..na, ce…..

-Sakura, Sakura, te-ai trezit in sfarsit ! Uita-te la tine, nebuno, ce ai vrut sa faci ! zise Hinata dupa care imi ridica trupul si mi-l stranse in brate. Avea lacrimi in ochi, simteam asta .
-Hey, rozo, ce faci? Pana la urma ai vrut sa vezi si tu lumina? In timp ce vorbea Naruto a inceput sa rada cu lacrimi in ochi. A venit si mi-a sarutat obraji umezi cu lacrimi cristaline, dupa care m-a imbratisat strans in bratele-I puternice.
-Buna, Sakura, sti macar cate griji ne-am facut pentru tine? Esti asa nebuna incat vrei sa mori, eu nu cred ! Ino vorbea si eu radeam… Nu puteam sac red ca tineau la mine incat venisera sa vada ce fac. Ma uitam in jurul meu si am vazut ca ma aflam intr-un salon de spital, am vazut ferestrele mari ce lasau sa patruna razele soarelui calduros. Il cautam cu privirea, dar nu-l gaseam. Cat de ipocrita pot fi, cum sa fie aici ! Daca ar fi aici as plange si as tipa si nu vreau asta, vreau sa fiu calma si fericita. Imi priveam mana bandajata , imi aduceam aminte de ce facusem, cat de idioata puteam fi!
Dupa 2 ore de stat si vorbit cu prietenii mei in spital doctora mi-a dat drumul. Cand am vazut soarele, cerul, natura am zambit si am inceput sa sar de bucurie. Eram fericita ca vedeam lumina zilei si ca nu murisem.-Bine ca am iesit de acolo, prieteni vreti sa mancam ceva, fac eu cinste.
-Nu ne suparam deloc ! Dar trebuie sa dai explicate serioase, domnisoara ! Cum naiba ai putt sa faci una ca asta, crezi ca merita sa te sinucizi, spune, reuseai ceva?
-Nu mai tipa la mine, Narutoo ! Nici eu nu mai stiu ce-a fost in capul asta prost.. Macar sunt vie, in fata voastra, nu moarta intr-un sicriu !
-Cum poti vorbi asa Sakura? ! Da-ti una peste gura, cum sa fi moarta, ai inceput sa glumesti pe chestiile astea si nu e bine !
-Stiu asta, dar incercam sa va ridic putin moralul ! Haide-ti sa mancam ceva sis a uitam de probleme, ok?
-Binee, dar sa nu mai faci asta, ca alta data nut e vizitez la spital ci te i-au la bataie!
Am inceput toti sa radem dupa care am pornit spre locul unde se gatea ramen. Eram fericiti, ne iubeam uni pe alti si tineam la noi… Fericirea ni se citea p chip. Doar eu ma gandeam la el, la Sasuke! Oricat vroiam sa mint si sa nu recunosc eu il iubeam, tineam la el, ma gandeam si plangeam pentru el!

[Crazy Person]

Scuzati-ma ca e mic, dar daca voi nu dati comenatri ma supar:((..glumeam:-P nu ma supar...ma enervez:)) SPer sa va placa:*:*:*


Cap 8…

Se lasase seara, prietenii mei venisera pe la mine. Dupa 3 ore de ras si dansat au plecat spre casele lor. Am plecat in camera mea sa ma schimb , dupa care m-am bagat la culcare.. Nu puteam adormi, simteam ca cineva ma privea din intuneric. Incepuse sa mi se faca frica , corpului meu ii era teama sa se miste. Eu stiam ca inchisesem usa de la intrare, deci nu avea cum sa intre pe-acolo. Pe balcon ! Lasasem usa balconului deschisa pentru ami aerisi camera pe timp de noapte…Dar cine era? Un hot, un ninja sau cineva care vroia sa ma omoare? Urasc momentele de genul asta, tensiune si teama imi opresc gandirea rationala. Un vant linistitor a facut perdelele baloconului sa se miste…. Dintr-o data am simtit o sarutare pe obraz, am inchis ochi sperand sa nu ma omoare !
-Sss, linistestete, sunt eu, Sasuke !
Cand am auzit vocea aceea, inima mea batea cu o forta puternica, lacrimile vroiau sa cada pe obrajii aproape rosiatici iar vocea imi incremenise !
-Nu-ti fie frica, nu-ti fac absolut nimic ! Doar spune si tu ceva !
-N….nu am ce spune ! Misca-te din patul meu, idiotule ! Cine te crezi sa dai buzna in casa mea? Crezi ca te-am iertat? Nici nu te gandi la asta ! Cand te voi ierta iti voi spune, acum pleaca si nu te mai intoarce ! Spuneam aceste cuvinte fara sa-mi dau seama cat de mult il dureau. Lacrimile incepusera sa imi cad ape obraji iar picioarele nu ma mai tineau. Ii priveam ochi ce transmiteau iubire, speranta si indurerare !
-Iarta-ma pentru ce-am facut! Sunt un nimeni, ai dreptate, dar te iubesc ! Stiu ca nu m-ai iertat, si nu pot spune ca nu vreau asta ! Imi era dor de tine, de zambetul si privirea ta !
-Nu sunt proasta ta, nu am uitat ce mi-ai facut, nu am cum sa uit ! Unde ai fost in anii astia? Afla ca deja am aruncat acel trandafir !
Cat de proasta puteam fi ! Nu l-am arucat, statea intr-o vaza pe noptiera mea. Nu ofilise, ci inflorise facand mai multe petale sa apara, exact ca dragostea noastra…
-Sakuraa, te rog sa nu mai plangi, te rog din toata inima sa ma ierti si te implor sa ma ierti ! Am fost orbit de razbunare, fara sa-mi dau seama ca tii la mine, si iarta-ma.
-In legatura cu ce m…int? Aproape ca nu mai apucam sa rostesc cuvintele din cauza privirii lui !
-Trandafirul…e pe noptiera, il vad ! Dupa aceste cuvinte a inceput sa rada , dar foarte putin .
Incepuse sa vina spre mine cu pasi marunti. Cand el dadea un pas, eu mergeam mai in spate pana m-am lovit de usa…
-Sa nu vi mai aproa…….Nu m-ai am apucat sa zic nimic pentru ca Sasuke mi-a prin mainile in ale lui, iar gurile noastre se paropiau din ce in ce mai mult. Isi bagase limba in lacasul umed si il explora cu multa tristete…..Amandoi stiam foarte bine ca acest sarut nu avea sa dureze decat in seara aceasta, doar acum puteam fi fericiti, doar acum puteam san e iubim nul pe celalalt. Am rupt sarutul incet dupa care l-am strans in brate…..Am stat asa minute bune, pana cand el a disparut intr-un nor de fum luandu-si la revedere de la mine!