Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Looking for soulmate

#11
Nu ai disclaimer ? Pune - ţi sau topicul se închide. Îţi las termen de 3 zile. Există un topic stiky care specifică totul despre el. Read it.
-

#12
Am pus acel disclaimer. Imi cer scuze ca l-am omis...
Va multumesc tuturor celor ce au comentat acest fic. :D

Capitolul 7

O noua zi de toamna incepe in Tokyo. Zi cu atat mai aglomerata cu cat era sambata. Soarele incearca din toate puterile sa-si faca simtita prezenta,dar norii grosi ca o mantie de fum ii ingreuneaza efortul. Racoarea diminetii se face simtita. Pasii unei fete cu chip angelic, ochii verzi patrunzatori si parul roz, lung si matasos, se afunda in covorul fosnitor format din frunzele cazute. Sakura impreuna cu mama ei, se duceau la mall-ul din centrul metropolei pentru a-si cumpara o rochie de seara pentru petrecere. Masina parcheaza in fata centrului comercial si cele doua intra. Acest spatiu era un paradis al shopping-ului de lux. Acest mall cu adevarat exclusivist unde gasesti marci precum Armani, Dior, Chanel, Versace, Prada nu este pentru oricine. Daca nu ai o situatie materiala prea buna e mai bine sa fugi din fata vitrinelor inainte sa te apuce plansul. Bineinteles ca nu era cazul rozaliei. Dupa 2 ore de cautari, au ajuns intr-un magazin Valentino care le-a atras atentia. Sakura se plictisise deja de probat pentru ca mama ei era foarte greu de multumit. Odata ce au ales o rochie pentru adolescenta cele doua au pornit spre casa.
Intre timp Sasuke statea intins pe pat in camera lui. Acesta se gandea la Sakura si la cate sperante isi facuse in legatura cu petrecerea. Gandurile i-au fost spulberate insa de telefonul de pe noptiera care suna. Incerca sa ignore sunetul deranjant insa in zadar. Se ridica cu greu de pe pat si ridica telefonul privind ecranul luminos. Cand observa ca cea care suna este Ino pe chip expresia de pe fata i se schimba in una nervoasa.
-Ce vrei?
-Asa ma saluti, scumpule? Spune Ino cu o voce seducatoare.
-Nu imi mai spune asa! Te mai intreb o singura data. Ce vrei?
-Te-am sunat sa vorbim in legatura cu petrecerea. In plus imi era si dor sa te aud.
-Ce am putea sa vorbim in legatura cu asta?
-Ma gandeam sa ne asortam hainele. Ce zici?
Dezgustat fiind, brunetul inchide telefonul fara sa-i mai spuna nimic. Sasuke se intinde iar pe pat si priveste lung tavanul. Nu-i venea sa creada cat de neinspirat a fost cand i-a cerut blondei sa fie ea cea care-l insoteste, insa era prea tarziu sa dea inapoi.
Dupa cateva ore de relaxare, Sakura incepe sa se pregateasca de petrecere. Ea se imbraca cu o rochie de seara de un verde imperial, lunga, cu un slit adanc pe o parte, din matase croita armonios cu cristale. Rozalia isi accesorizeaza rochia cu un colier si o pereche de cercei unicat, lungi, de aur alb cu smaralde in forma de lacrima. Ea se incalta cu o pereche de sandale argintii cu toc. Aceasta isi prinde parul intr-un coc lasand o suvita roz, usor ondulata, sa-i alunece pe langa chip. Dupa ce se machiaza discret cu fard de pleoape, rimel, dermatograf si pe buzele frumos conturate aplica putin luciu de buze, tanara este gata de plecare.
Sasuke se pregatea intre timp de petrecere. Acesta se imbraca cu un costum negru si o camasa neagra decheiata la primii 3 nasturi.
Dupa jumatate de ora, Ino ajunge si este intampinata de brunet. Aceasta il strange in brate si il saruta pe obraz. Nedorind sa faca o scena in fata parintilor, Sasuke afiseaza un zambet fals si o prezinta tatalui pe fata.
-Tata, ea este Ino Yamanaka.
-Incantata de cunostinta. Spune Ino cu un zambet inocent.
-Placerea este de partea mea, domnisoara Yamanaka. Trebuie sa fiti o fata foarte speciala. Stiu cat este Sasuke de pretentios.
Sasuke era absolut dezgustat de tot ce se petrecea. Ino era catalogata drept aleasa lui, cand el pur si simplu nu o suporta. Singura fata care i-a furat inima si pentru care avea sentimente sincere era Sakura. Ea trebuia cea cu care sa se mandreasca, cea care trebuia sa fie recunoscuta ca iubita lui.
Peste putin timp, familia Haruno ajunge la somptuasa resedinta a familiei Uchiha. Sakura a ramas oarecum uimita cand a intrat deoarece era prima oara cand lua parte la un astfel de eveniment. Era mult mai maret decat isi inchipuia. Asa isi imagina ea salile de bal din povestile pe care i le citea mama ei cand era mica. In orice incapere te aflai puteai admira peisajul neobisnuit de frumos datorita geamurilor uriase. Dupa ce te lasai ghidat de spoturile din tavan, ajungeai in sala propriu-zisa unde se desfasura petrecerea. Pe parchetul exotic se aflau zeci de mese rotunde pe care se aflau delicatese precum caviar, homar. Fiind o iubitoare de dulciuri, privirea Sakurei a fost furata de o fantana de ciocolata de langa bufetul suedez. Aceasta nu avea timp de asa ceva asa ca incepe sa-l caute cu privirea pe Sasuke. Deodata o observa pe Ino care flirta cu trei baieti, dar nici urma de brunet. Incepe sa il caute prin casa pe tanar, dar nimic. Intr-um moment de pura inspiratie, rozalia se uita pe geam si il observa pe Sasuke care statea singur pe un sezlong langa piscina din spatele casei. Aceasta coboara si se apropie usor de el.
-Frumoasa vreme in noaptea aceasta, nu-i asa? Intreaba Sakura privind luna plina.
Sasuke recunoaste imediat acea voce calda si se intoarce mirat…

#13
Capitolul 8

Ochii lui Sasuke s-au luminat la vederea chipului gingas al fetei. Aceasta putea fi asemanata cu o zana. Ochii ei verzi straluceau in lumina lunii mai puternic decat smaraldele care ii accesorizau tinuta.
-Stii… este frumos sa iti intampini musafirii. Spune Sakura in timp ce se aseaza langa el.
-Ai venit pana la urma? Intreaba Sasuke cu o privire plina de afectiune.
-Sunt aici, nu? Eu si familia mea am fost invitati la petrecere de catre tatal tau.
O liniste apasatoare se lasa insa pe cei doi nu ii deranja, ochii vorbeau pentru ei. Cei doi se privireau intens fara sa spuna niciun cuvant. Brunetul se apropie de ea, cu o mâna ii cuprinse talia, iar cu cealalta ii desmierda incet parul stralucitor. Acesta ii prinde barbia cu doua degete si ii cuprinde buzele dulci intr-un sarut tandru, mult asteptat de amandoi. Razele lunii mangaiau pielea fina a rozaliei. Sakura rupe usor sarutul privindu-l cu dragoste.
Deodata se aude o voce masculina care il striga pe Sasuke. Cei doi se ridica repede astfel incat sa nu fie vazuti de nimeni. Ar fi facut o impresie proasta daca ar fi fost vazuti impreuna cat timp Sasuke era cu Ino. Ei intra pe rand inauntru si se indreapta spre sala de petrecere. Tatal brunetului il prinde pe acesta de brat, anuntandu-l ca trebuie sa ii prezinte pe cineva.
Cei doi se indreapta catre familia Haruno. Cand i-a vazut, Sakura a capatat o usoara tenta de roz in obraji.
-Sasuke, el este Katsumi Haruno, sotia lui Aiko si incantatoarea sa fiica Sakura.
-Pe Sakura am avut deja onoarea sa o cunosc. Suntem colegi de clasa. Spune brunetul privind-o pe rozalie.
-Foarte bine, poti sa pleci acum. Am lucruri importante de discutat cu Katsumi.
In timp ce tatal lui Sasuke si tatal Sakurei discutau, cei doi indragostiti se indreptau spre ringul de dans. Au inceput sa danseze lent, imbratisati nepasandu-le de cei din jur. Ino ii privea din alta parte a incaperii tremurand de nervi. Ce face ea aici? De ce danseaza cu el? Cum de Sasuke o suporta? Aceste intrebari ii treceau prin minte blondei. Cand observa ca dansul s-a terminat si Sasuke nu e prin preajma, Ino se indreapta spre Sakura si o apuca de brat, tragand-o dupa ea intr-o incapere in care sa fie singure.
-Ce crezi ca faci tu aici?
-Petrec. Ce ti se pare ca fac? Intreaba Sakura ironic.
-Mi se pare ca incerci sa mi-l furi pe Sasuke!
O stare de dezgust total o cuprinde pe rozalia. O privea pe Ino cu oarecare uimire.
-Esti geloasa pentru ca eu sunt cea care a fost invitata de el la petrecere. Eu sunt partenera lui. Striga blonda inrosindu-se de nervi.
-Si eu care credeam ca esti cu unul dintre cei trei tipi cu care flirtai mai devreme. Ii raspunde Sakura ridicand din spranceana.
-Eu…chiar nu stiu despre ce vorbesti…
-Eu cred ca stii exact la ce ma refer. Ai grija ce cuvinte folosesti cand vorbesti cu mine daca nu vrei sa mai amintesc vreodata de asta. Adauga tanara parasind camera, trantind usa in urma ei.
Dupa cateva ore de petrecere, invitatii incepeau sa plece la casele lor.
-Ma bucur foarte mult ca ne-ati incantat cu prezenta. Spune tatal lui Sasuke afisand un zambet fals.
-Placerea a fost de partea noastra. Spune tatal Sakurei afisand acelasi zambet fals.
Pe drum, atmosfera in masina Sakurei era destul de incinsa. Tatal ei povestea despre ce a vorbit cu domnul Uchiha fiind plin de nervi. Ei din totdeauna au fost rivali. Deodata tatal ei se opreste din povestit si o intreaba calm pe adolescenta.
-Deci tu si cu acel Uchiha sunteti colegi de clasa?
-Da. S-a mutat anul acesta la scoala noastra.
-Deci el este tanarul cu care ai iesit de cateva ori in oras? Adauga mama tinerei.
Sakura isi da o palma usor peste frunte, fara sa atraga atentia parintilor. „ Nu puteai sa taci? Era atat de greu? Era destul de nervos si fara sa-i spui despre asta!” gandeste rozalia.
Tatal Sakurei simtea cum sangele incepe sa-i fiarba de nervi. Fiica lui, scumpa lui fiica a iesit in oras cu „dusmanul”? Acesta se inroseste tot la fata. Incearca sa se calmeze dar in zadar.
-Pot sa stiu de ce nu am fost anuntat in legatura cu asta? De ce mereu sunt eu ultimul care afla?
-Tata, nu este mare lucru. Oricum, tu fiind mai mereu plecat nu am avut cand sa-ti spun.
-Deci acum e vina mea? Sa-ti fie clar domnisoara. Nu vreau sa mai aud ca ai vreo legatura cu el!
Mama Sakurei realizand ce mare prostie a facut incearca sa-si calmeze sotul dar fara nici un rezultat.
Ochii adolescentei s-au umplut de lacrimi. Aceasta si-a asezat capul pe geamul rece privind afara. Dupa 10 minute de mers masina parcheaza in fata casei. Sakura iese imediat din masina trantind portiera in urma ei.

#14
Capitolul 9

Sakura fuge in casa indreptandu-se spre camera ei. Aceasta se tranteste in pat si incepe sa planga, umezind lenjeria roz, de bumbac.
Intre timp mama ei incerca sa il convinga pe tatal sau sa nu fie atat de drastic.
-Scumpule, Sakura nu a facut asta intentionat. Plus ca ei nu au deocamdata nicio treaba cu afacerile, de ce i-ai interzis sa aiba vreo legatura cu el?
-Ai spus bine „deocamdata”. Peste doi ani vor fi majori si ambii vor mosteni cate o avere uriasa. Stii ce rivalitate este intre firma noastra si a lor. Am muncit prea mult ca sa las totul sa se duca pe apa sambetei pentru o pasiune trecatoare.
-De ce nu ai incerdere in ea? Nu ar face nimic necugetat. Tocmai ca stiu ce rivalitate este intre voi si odata cu asta, ar fi o sansa sa se termine.
Fara sa mai asculte ce are de spus sotia lui, tatal Sakurei se duce la culcare.
Intre timp, rozalia statea intinsa in pat privind in gol. Trebuia sa-si dea seama ca asta urma sa se intample. Nu-i pasa de ce spuneau parintii ei. Ea nu avea de gand se renunte la dragostea pe care i-o purta brunetului. Aceasta obosita fiind, cade in lumea viselor.
A doua zi soarele stralucea puternic pe cer. Vantul domol matura strazile de frunzele cazute. Sakura inca dormea, pana cand este deranjata de ceasul ei destptator care arata ora 7:00. Aceasta se ridica cu greu din pat si se indreapta spre baie cu gandul sa-si faca un dus. Dupa tanara deschide dulapul din lemn de cires si se imbraca cu o pereche de bulgi negri, un tricou stramt alb, un bolero rosu si se incalta cu o pereche de baleini rosii. Sakura coboara si observa ca parintii erau deja acolo.
-Buna dimineata, scumpo!
-Buna dimineata! Spune Sakura in timp ce se aseaza la masa si incepe sa bea dintr-un pahar cu suc de portocale.
-Ti-a mai venit mintea la cap, domnisoara? Intreaba tatal fetei ridicand din spranceana.
La auzirea acestor cuvinte, rozalia pune paharul usor pe masa si ofteaza adanc. Aceasta se ridica si fara sa mai spuna nimic isi ia jacketa si pleaca spre scoala pe jos.
Dupa jumatate de ora de mers tanara ajunge in curtea scolii. Trece pe langa Sasuke fara sa il vada si cand ajunge aproape de clasa simte cum cineva o prinde de talie.
-Nu stii sa saluti? Intreaba brunetul zambind si lipind-o usor de perete.
-Scuze. Nu te-am vazut. Adauga Sakura privind in jos.
-S-a intamplat ceva? Pari suparata.
-Este vorba de tatal meu. Nu vrea sa ma vada prin preajma ta.
-De ce nu? Intreaba Sasuke confuz.
-Din cauza rivalitatii dintre parintii nostri…
Sakura nu apuca sa-si termine propozitia pentru ca buzele ei au fost cuprinse de ale brunetuli intr-un sarut tandru. Sasuke rupe usor sarutul privind-o pe rozalie plin de incerdere.
-Asta nu inseamna ca nu putem fi impreuna. Parintii tau nu trebuie neaparat sa afle.
Sakura zambeste larg si il imbratiseaza strans pe tanar multuminu-i. Dupa cateva momente cei doi se intra in clasa si se aseaza fiecare in banca lui.
Niciunul dintre ei nu putea sa fie atent la ora. Se uitau unul la altul facandu-si cu ochiul si zambind. Cand profesorul nu era atent isi aruncau biletele pline de cuvinte dulci. Pe unul dintre ele scria:
„ Te astept dupa ore in fata scolii. Vreau sa-ti arat ceva si nu accept niciun refuz. Nu-ti fa grij. Nu vom fi vazuti de nimeni.
Sasuke”
Dupa inca cateva ore care au trecut in acelasi ritm si care s-au derulat sub privirile pline de invidie ale blondei care simtea cum ii fierbe sangele de nervi, puteau pleca acasa. Rozalia isi strange toate lucrurile in ghiozdan si dupa ce toata lumea a plecat se indreapta spre curtea scolii unde se afla Sasuke.
-Deci ce doreai sa-mi arati?
-Vei vedea…
Acestea fiind spuse, brunetul o prinde de mana pe rozalie si o ghideaza spre locul pe care dorea sa i-l arate. Pe drum cei doi mergeau imbratisati fara sa stie ca cineva ii urmareste.
Dupa o ora de mers ajung la periferia metropolei si intra pe o proprietate care parea a fi a familiei Uchiha. Trecand de o casa cocheta, total diferita de vila in care locuia el, ajung intr-o padurice. In mijlocul acesteia se afla un un iaz ce reprezenta mediul de viata a doua lebede. Iazul era stabatut de un pod, la capatul caruia se afla un foisor inconjurat de flori. Sakura se delecta cu imagimile din jurul sau. Vazand zambetul larg de pe chipul tinerei, Sasuke se asigura ca este incantata de acel loc.
-Vin aici cand ma satur de aglomeratia si de zgomotul din oras. Stii, esti prima fata pe care o aduc aici. Adauga brunetul lasand capul in jos, obrajii fiindu-i acoperiti cu o nuanta rosiatica.
La auzul acestei replici, inima rozaliei incepuse sa bata mai puternic din cauza emotiei.
Tanarul se apropie usor de ea si o saruta pe obraz dupa care incepe sa priveasca impreuna lebedele.
-Stiai ca lebedele traiesc toata viata in perechi? Cand moare una, moare si cealalta. Adauga brunetul cuprinzadu-i talia.
-Nu, nu stiam…
-Uite Sakura, eu chiar nu am de gand sa renunt la tine. Nu ma intereseaza cat de departe trebuie sa merg ca sa-i conving pe ai tai ca nu am nicio legatura cu rivalitatea dintre ei si parintii mei.
-Multumesc mult. E bine de stiut ca nu te lasi intimidat atat de usor.
-Te iubesc, Sakura! Spune brunetul saruntand-o usor pe frunte.
-Si eu!

#15
Hi there!!!

Ti-am citit si eu ficul si pot sa spun doar ca il ador. L-am mai gasit pe un forum, unde am vazut ca l-ai terminat. Tatal Sakurei este cam aspru si ce-i drept si-a dat cam greu seama de dragostea dintre Sasura si Sasuke da' nah...
Imi place ideea ficului si titlul, mi s-au parut destul de originale, adica partea cu rivalitatea dintre familii nu cred ca am mai intalnit-o. Naratinuea este ok iar dialogu' l-ai imbunatatit, undeva a fost el sec dar l-ai facut din ce in ce mai bun. Descrierea este frumoasa dar cum a zis si mami, Venus-Roseta, puteai sa descrii mai mult ce a simtit Sakura cand a aflat ca Sasuke a invitat-o pe Ino la petrecere sau cand a aflat de rivalitatea dintre cele doua firme, dar e ok oricum. Actiunea nu este grabita si asta imi place. Greseli de scriere nu cred ca am vazut, iar daca au fost eu sigur nu le-am observat. Cam atat am avut de zis. Mie una imi place foarte mult si mi se pare intreseant.

Te pup si spor la scris. :*
Bye!!! :*:X

#16
Hey there sweety , welcome here :x


Wow , ficul tau a ajuns in top cinci pentru mine:X E asa de minunat , ar trebui sa te apuci sa scrii o carte , si nu e gluma:)) A si imi pare rau ca nu am comentat pana acum , astazi e lucky day ca l-am vazut :)) . Imi place foarte mult ca ideea e originala , in zilele de azi nu mai prea vezi ficuri atat de originale , deci , BRAVo ! Sti cum e ficul tau ? E precum o ploaie ai carui picuri tot cad si se completeaza unul pe altul , pana se creeaza ceva minunat .La fel se intampla cu cuvintele frumoase si rare pe care le folosesti cand descri . Insa , Mi-ar placea mai mult sa descrii cat de mult se iubesc cei doi , sentimentele pe care le are frumoasa Sakura in momentul de fata in legatura cu situatia in care e cu parintii ei , sau de exemplu ai putea sa ne spui (cititorilor) de ce sunt in asa rivalitate. Sunt multe ocazii in care ai putea sa te exprimi mai mult ca autor.

In fine , ideea e ca ai un fic minunat , dar s-ar putea si mai bine . Eu sincer iti iubesc ficul si abia astept sa citesc capitolul urmator :X
Pana atunci iti urez multa , multa inspiratie si imaginatie !

Ja ne .¸¸.•*´¨`*•.¸¸.•

MY FIC ะ PETALA RĂTĂCITĂ ะ
Dᵃᶜᵃ ᶰᵒʳᶤᶤ ᵛᵃʳˢᵃ ˡᵃᶜʳᶤᵐᶤ ˢᶤ ᶤᵘᵇᶤʳᵉᵃ ᶰ⁻ᵃ ᵗʳᵉᶜᵘᵗ, ᵖᵒᵃᵗᵉ ᵐᵃᶤ ᵃᵖᵃʳᵉ ᵒ ˢᵃᶰˢᵃ ˢᵃ ᵖᵒʳᶰᶤᵐ
De La-nceput ..!
Dʳᵃᵍᵒˢᵗᵉᵃ ᵉ ᵒ ˢᵃᵍᵉᵃᵗᵃ ᶜᵉ ᶤᵗᶤ ᶠᵃᶜᵉ ʳᵃᶰᶤ ᵈᵉ ᶠᵒᶜˑˑˑ ˢᵘᵖᵃʳᵃ ᶜᵉˡ ᶜᵉ ᶤᵘᵇᵉˢᵗᵉˑˑˑ ᶜᵉˡ ᶤᵘᵇᶤᵗ ᶤˢᶤ ᵇᵃᵗᵉ
Joc
Tʳᶤˢᵗᵉᵗᵉᵃ ᶤᶰᶜᵉᵖᵉ ᶜᵘ ᵒ ˡᵃᶜʳᶤᵐᵃ, ᵇᵘᶜᵘʳᶤᵃ ᶜᵘ ᵘᶰ ᶻᵃᵐᵇᵉᵗ, ᶤᵃʳ ᶠᵉʳᶤᶜᶤʳᵉᵃ ᵐᵉᵃ ᶤᶰᶜᵉᵖᵉ ᶜᵘ..
Tine

#17
Va multumesc din suflet pentru comentarii. Sincer nu ma asteptam sa va placa si ma bucur ca acest fic este pe gustul vostru. :D

Capitolul 10

Acest frumos moment dintre cei doi indragostiti a fost distrus de telefonul Sakurei care suna. Aceasta incepe sa fie nelinistita cand vede cine suna si cu greu accepta apelul.
-Sakura Haruno, vreau sa vii imediat acasa si nu vreau sa aud nicio scuza!
-Dar… tanara nu mai apuca sa spuna nimic pentru ca tatal ei ii inchide telefonul in nas.
-Ce s-a intamplat? Intreaba Sasuke ingrijorat.
-Trebuie sa plec. Ne vedem maine.
Acestea fiind spuse Sakura fuge cat o tin picioarele pentru a ajunge cat mai repede acasa incat sa nu dea de banuit. Pe drum se gandea la ce scuza sa inventeze.
Dupa jumatate de ora de alergat, adolescenta ajunge in fata usii si trage aer in piept. Cu teama deschide usa si intra in living unde se afla tatal ei.
-Buna, tata… ai vrut sa ma vezi?
-Unde ai fost? Intreaba tatal ei ridicandu-se de pe canapea.
-Ehe… am fost pana la Hinata… Aceasta nu apuca sa termine propizitia pentru ca simte o palma peste fata ei.
Parul ii era ravasit pe fata, ochii ii erau acum plini de lacrimi. Aceasta pune usor mana pe urma rosie ramasa pe chipul ei gingas. Nu-i venea sa creada ce se intampla. Era prima data cand tatal ei o lovea.
-Sa nu indraznesti sa ma minti! Am aflat unde ai fost si mai ales cu cine! Crezi ca nu stiu despre relatia ta cu acel Uchiha? Tipa tatal ei.
Tanara nu isi mai simtea picioarele. Se apropie usor de peretele din spatele ei si se sprijina de el.
Tatal ei realizeaza ce a facut si se apropie usor de fiica lui strangand-o in brate.
-Imi pare rau, Sakura. Doar ca ti-am mai spus si ma repet ca nu vreau sa te mai vad in preajma lui.
Tanara isi impinge usor tatal si isi sterge lacrimile ce ii inundau fata. Ar fi vrut sa spuna atat de multe insa ceva din interiorul ei o oprea. Aceasta isi mai priveste odata tatal si fuge la etaj. Intra in camera si tranteste usa in urma ei. Se aseaza pe pat si isi strange genunchii la piept, privind in gol. Niciodata nu isi mai simtise sufletul atat de gol si greu in acelasi timp. Era prima oara cand iubea cu adevarat pe cineva insa fericirea cu el nu-i era permisa. De ce parintii nu puteau intelege ca ei doi sunt un intreg? Nu putea gasi raspunsul la aceasta intrebare. Aceasta se da jos din pat. Isi simtea picioarele foarte grele. Intra in baie si lasa apa la jacuzzi sa curga. Dupa 10 minute de asteptare, adolescenta paseste in cada cu apa rece si se scufunda complet in ea. Era total confuza. Nu stia daca vrea sa mai iasa de acolo sau nu. Desi apa era foarte rece inca simtea caldura de la palma primita de la tatal ei. Deodata isi aminteste de sarutul cu brunetul si de cel mai frumos moment din viata ei, cel in care i-a impartasit iubirea. Un zambet inocent isi face loc pe chipul ei care acum era deaspura apei.
Aceasta iese din apa rece si se infasoara intr-un halat de baie. Nu-i pasa ce se va intampla atata timp cat era cu baiatul pe care il iubea.
Atmosfera nu era una mai linistita in partea cealalta a orasului. Sasuke a plecat la putin timp dupa Sakura si cand a ajuns acasa a fost asaltat cu intrebari de catre tatal lui.
-Unde ai fost?
-De cand te intereseaza? Raspunde Sasuke putin iritat.
-De cand am aflat ca iesi cu acea Haruno!
-O spui de parca ar fi un lucru rau…
-Chiar este! Stii ca pot sa fiu foarte dur, Sasuke! Nu ma provoca! Sa-ti intre bine in cap ca ea si familia ei sunt dusmanii nostri!
-Tu chiar nu intelegi, nu? Viata nu este mereu o competitie. Eu o iubesc si nimic nu va schimba asta! Nu ai decat sa faci ce vrei pentru ca nu ma intereseaza.
Sasuke pleaca in camera lui in timp ce tatal sau nu facea decat sa-l priveasca cum se indeparteaza. Odata ramas sigur, acesta loveste puternic peretele lasand in urma niste picaturi de sange. Barbatul incepe se tremure de nervi. Propriul sau copil, pe care l-a crescut si pentru care dorea ce este mai bine, il tradase. Acesta era oarecum confuz, nu-si mai vazuse niciodata fiul atat de hotarat. Insa acest lucru nu-l impresiona, ci dimpotriva il facea sa fie chiar si mai nervos. „Nu pot sa cred ca ma provoci sa fac asta, Sasuke!” gandi acesta. Pune mana pe telefonul ce se afla pe o masuta de sticla si incepe sa caute prin lista interminabila de numere. Se opreste cand ajunge in dreptul lui Katsumi Haruno. Astepta ca acesta sa raspunda. Ar fi dorit sa inchida, dar stia ca este singura solutie pentru a pune capat relatiei dintre cei doi adolescenti. Deodata o voce masculina se aude de la celalat capat al liniei telefonice.
-Ce vrei, Uchiha?
-Banuiesc ca iti dai seama ca nu sun din placere. Nu-ti dai seama cat mi-am calcat pe orgoliu facand asta…

#18
Actiunea mi se pare grabita .
Ti-am mai spus, as vrea ca ideea cu care ai inceput sa fie alungita cat mai mult .
Greseli de tastare sau de ortografie nu am vazut , nu prea am dat atentie lor ...
Dialogul este cam sec dar l-ai mai devoltat si nu este asa de scurt cum era inainte.
Descriere nu prea ai...
Sentimentele nu le descrii foarte bine , ar trebui sa mai lucrezi la ele si sa le dezvolti mult mai mult .
As vrea sa evoluezi la descriere pentru ca ai de lucrat la ea , mai ales la descrierea sentimentelor personajelor dar si la descrierea obiectelor , hainelor etc.
Nu ai exprimat sentimentele Sakurei cand a fost lovita de tatal sau , trebuia sa descrii durerea din sufletul ei si cum se simtea ea in acel moment .
Ar trebui sa lucrezi la aseazarea in pagina a capitolelor pentru ca nu arata bine.


Nu te grabii sa postezi urmatorul capitol si uitete de doua ori inainte sa il postezi .

Edit :
Am dat edit pentru ca am mai vazut ficul tau postat pe un alt site , sper sa tii cont de sfaturile noastre si sa iti schimbi macar cateva capitole pentru ca altfel nu vei evolua deloc .
B.I.T.C.H ( Beautifull.Intelligent.Talented .Charming and Hot !)
________
|FuuFuu~|

#19
Oo Кетамин oO iti multumesc din suflet pentru critica. Mereu sunt deschisa la pareri. Am incercat sa tin cont de sfaturile voastre si sper ca a iesit ceva mai bun.
Multumesc inca odata. Lectura placuta:d:

Capitolul 11

Cei doi afaceristi si-au dat intalnire la o cafenea selecta din centrul metropolei. Acestia au incercat sa poarte o discutie cat mai amiabila, lucru foarte dificil avand in vedere ca fiecare ii lua apararea copilului lui. Dupa o ora cat sa poate de chinuitoare pentru cei doi in care se poate spune ca au ajuns la un numitor comun, fiecare a plecat la casa lui. Pe drum tatal Sakurei dadea cateva telefoane asociatilor lui. Odata ajuns acasa isi gaseste fiica si sotia la masa, servind masa de seara. Acesta le saluta si se aseaza la masa privind-o pe Sakura.

-Stiti, va trebui ca pentru o perioada nedeterminata sa merg la New York cu afaceri.

Deodata ochii rozaliei s-au marit si un zambet de satisfactie si-a facut loc pe chipul ei. Era sigura ca fara ca tatal ei sa fie in preajma isi va putea continua relatia cu Sasuke. Tatal ei vazand ca rozalia rasufla usurata, ii taie aripile spunandu-i ca atat ea cat si mama ei vor trebui sa il insoteasca. Adolescentei nu-i venea sa creada ce auzea. Era ingrozita de faptul ca va trebui sa il paraseasca o perioada pe brunet. Mama tinerei socata fiind, incearca sa lamureasca situatia.

-Dragule, Sakura trebuie sa mearga la scoala. Nu poate sa lipseasca atat de mult.
-Sunt total de acord cu tine. Tocmai de aceea maine voi rezolva cu transferul ei de aici la o scoala din New York. Cu alte cuvinte, maine Sakura va trebui sa-si i-a ramas bun de la colegii ei.

Ochii verzi ai tinerei s-au umplut de lacrimi. Se uita socata la tatal ei care o privea zambind de satisfactie. Aceasta se ridica usor de la masa. Simtea cum ii fuge pamantul de sub picioare. Se indeparteaza de parintii ei si urca usor scarile, sprijinindu-se de balustrada. Intra in camera si se aseaza pe pat punandu-si mainile pe genunchi. Lacrimile continuau sa-i inunde chipul angelic. Era total confuza, nu stia ce avea de facut, nu stia cu ce a gresit atat de mult incat sa merite o asemenea suferinta.
Rozalia se intinde usor pe spate inchizand ochii. Isi amintea de toate clipele frumoase dintre ea si Sasuke. Si-ar fi dorit ca el sa fie acolo, langa ea, sa-i spuna cat de mult o iubeste si ca nimic nu ii va putea desparti. Cu aceste ganduri tanara adoarme visand la brunet.
Dupa o noapte cat se poate de agitata in care nu a facut decat sa se intoarca de pe o parte pe alta, Sakura se da jos din pat si se duce in baie. Aceasta se sprijina cateva momente de chiuveta privind in gol, dupa care se spala pe fata cu apa rece. Adolescenta se uita in oglinda si observa cat de rosii erau ochii ei in timp ce cu o mana isi atinge usor chipul obosit. Se indreapta spre dulap si se imbraca cu ce haine avea la indemana, adica o pereche de blugi deschisi la culoare, un tricou negru strans pe corp, cu un decolteu destul de generos si se incalta cu o pereche de balerini negri. Dupa ce si-a luat jacketa si ghiozdanul, aceasta coboara scarile trecand pe langa parintii ei fara sa le spuna nimic desi acestia o salutau.
Pe drum merge incet, incercand sa intarzie cat de mult posibil momentul in care ii va privi pe prietenii ei in ochi si mai ales pe brunetul care i-a furat inima. Nu stia cum sa le explice situatia. Tinea atat de mult la toti si totusi trebuia sa-si ia adio. Acest gand o macina pe interior lasand cate o lacrima sa-i curga pe obrazul rece.
Cand ajunge in curtea scolii se opreste cateva clipe tragand aer adanc in piept. Hinata isi zareste prietena si alearga spre ea. Odata ajunsa in fata rozaliei, bruneta ramane stupefiata. Parul care altadata era stralucitor si matasos, acum era incalcit si ravasit pe chipul inundat de lacrimi al fetei, ascunzand niste ochi prin care puteai vedea suferinta din sufletul ei.

-Ce s-a intamplat, Sakura? Esti bine? Intreaba Hinata ingrijorata.

Sakura nu isi gasea cuvintele. Aceasta isi musca usor buza de jos si cu o mana isi da la o parte suvitele roz ce gadeau grele pe chipul sau.

-Eu… eu va trebui sa plec…nu stiu pentru cat timp…

Ochii Hinatei s-au marit la auzirea acestor cuvinte. Nu-i venea sa creada ce auzea. Cea care i-a fost cea mai buna prietena, care i-a fost ca o sora si care a fost mereu de partea ei trebuia sa plece. Deodata ochii i s-au micsorat incercand sa-si opreasca lacrimile sa curga.

-De ce? Murmura cu greu bruneta.
-E prea mult ca sa-ti pot explica. Te rog sa-mi promiti ca mereu, indiferent de ce se va intampla noi vom ramane prietene.
Hinata izbucneste in plans si isi imbratiseaza strans prietena.
-Bineinteles ca vom ramane prietene, orice ar fi!

Cele doua au continuat sa planga una pe umarul celeilalte pana cand s-a auzit clopotelul care vestea inceputul orelor. Pe drumul lor spre clasa, niciuna dintre fete nu a spus nimic. Pentru Sakura era foarte dificil sa stie ca este ultima ei zi acolo. Trecea pe langa atat de multi oameni care i-au fost alaturi si stia ca este posibil sa fie ultima oara cand ii vede. Aceasta intra in clasa si se aseaza in banca ei alaturi de Hinata.
Peste putin timp profesorul intra in clasa si imediat dupa el un baiat cu parul negru si ochii ca taciunele isi face aparitia, cerandu-si scuze pentru intarziere. Pe drumul brunetului spre banca sa, o vede pe Sakura care privea total absenta pe geam, incepand sa zambeasca. Zambetul i-a fost sters de imaginea Hinatei care era desfigurata de la plans. Acesta era total confuz, nu stia ce se intampla.
Dupa ce ora se terminase toata lumea a iesit din clasa. Sakura se plimba singura prin scoala depanand amintiri. Deodata acesta simte o mana calda care o prinde de talie. Realizand cine este, tanara se intoarce incet stand fata in fata cu Sasuke. Aceasta privea in jos, evitand un contact vizual cu brunetul. Tanarul ii prinde barbia fetei cu doua degete, cuprinzandu-i buzele intr-un sarut. Vazand ca o lacrima s-a strecurat afara din ochii fetei, Sasuke intreaba ingrijorat:

-Sakura… s-a intamplat ceva?

#20
Să ştii că nu am să fac pe pupincurista cum mai mulţi copilaşi cu vârste între 12 şi 15 fac asta, dar ideea ficului nu - i cine ştie ce. O epocă modernă, persoanele din akatsuki sunt implicate... am experienţă cu ficurile de pe FF.net şi acolo sunt o droaie în genul. Aşa că nu pot spune că e fic original că nu e. Idei în genul am văzut şi pe FF.net de la useri de prin 2009 cât şi pe Quizilla. Nu spun că ai fi plagiat, dar idei de genul există şi love story iar Sakura e Mary Sue le găseşti prin toate grădinile. În primul capitol am văzut că te repeţi extrem de rău. Dacă tot vrei să îmbogăţeşti textul şi să - l faci mai drăguţ, poţi oricând să foloseşti figuri de stil pentru că daia există.

Epitete, comparaţii, de asemenea te-aş sfătui să foloseşti şi hiperbole în dialog sau monolog dacă personajele au diferite stări spre exemplu sarcasm, ironie whatever. Ai prea mult dialog şi asta strică. Nu ştii să descrii mai deloc. Sunt replici scurte, seci şi banale. Primul lucru care strică rău acest fic este ideea. În prim plan aflându - se Mary Sue nu ai cum să spui că ideea e originală că nu e. Dar luându - te după puştoaice care nu au ajuns nici măcar la liceu devine o problemă. Şi ca să evoluezi nu citeşti ficul lu' sysu căci şi ăla e un eşec. Citeşti cărţi bune şi groase cu o exprimare adecvată. Vorbind despre exprimare este mă rog simplă ce să zic şi prin simplă spun că e banală nu atrage cu nimic.


Exprimarea face totul şi când începi să vorbeşti despre o chestie tu fiind narator, omiţi extrem de multe lucruri şi strici toată atmosfera. Nu ai o punte între fragmente, sau măcar aşează testul în pagină încât să pricepem această trecere. Foloseşti prea multe puncte de suspensie unde nu îşi au locul şi am impresia că nici nu ştii măcar la ce se folosesc şi de ce. Dacă nu ai nici cea mai vagă idee nu le folosi. Ai o problemă foarte gravă cu verbele şi timpurile. Nu vreau să - mi fac o părere despre asta şi am să dau vina pe lipsa de experienţă pe care ai lăsat - o de izbelişte şi nu ai făcut nimic în privinţa asta. Sasuke se duce face, drege, dar nu se ştie când. Tot ce se ştie e că Sasuke a rămas suspendat undeva într - un timp necunoscut. Ar trebui să faci ceva în privinţa asta altfel cineva mai experimentat va crede că nu ştii română sau că nu te-a interesat prea mult să faci ceva cu chestia asta.



Cam asta ar fi .



PS : Nimic personal cu tine, sunt plictisită. + dacă ai observat sunt obiectivă şi chiar nu îmi place să te pup în fund doar pentru că eşti o fată de treabă. Şi sper să nu - mi schimb opinia radical.
-




Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)