Lacrima ÃŽngerului

[MaDy^^]

Hi my dear:*. Sorry pentru ca nu am comentat mai devreme, dar am avut ceva probleme legate de net. Inca o data iti multumesc ca m-ai anuntat. Pai sa incepem cu inceputul. Am observat ca ai inceput sa descri mult mai mult decat in capitolele precedente, naratiunea a fost cat de cat ok insa se putea sa spui mai multe lucruri. se pare ca ai inceput sa pui spatiu dupa semnele de punctuatie, dar nu dupa toate asa cum ar trebui sa faci. Ai avut cateva greseli de tastare da minore, insa ai c-am avut greseli de exprima in mai multe locuri si chiar ai mancate cateva cuvinte. De exemplu:
" Mi-am mutat la fratele lui." - in aceasta propoziti iti lipseste cuvintul 'privirea'. Mai sunt si in alte locuri astfel de greseli dar nu le enumar pe toate caci nu are rost si pe viitor sa fii mult mai atenta.
Cam atat am avut de spus si imi cer scuze ca am fost c-am rea. Daca te-am suparat cu ceva te rog spunemi si o sa se rezolve. Sper sa ma anunti cand pui next-ul.


bye,bye:bye:

[Tweety]

Heei scumpo >:D< Scuze ca nu am trecut mai devreme pe la ficul tau. Insa acum sunt aici sa comentez :))
Pentru inceput, ma bucur ca ai adaugat putina drama in ficul tau. Mi-a placut cum ai relatat trecutul familiei Andrei, insa cred ca ai putea accentua mai mult sentimentele personajelor.
Actiunea a fost grabita. Incearca sa o mai incetinesti.
Dialogul a fost mai bun decat in celelalte capitole, dar in unele parti inca a fost sec.
Mai ai de lucrat la descriere. Te-ai axat pe aspectul fizic al personajelor si ai uitat de emotii, insa sunt sigura ca vei rezolva pe parcurs.
Ideea este interesanta, insa trebuie sa mai adaugi putin mister, pentru a tine cititorul in suspans.
Ai avut cateva greseli de tastare si de exprimare, dar le poti corecta usor daca citesti capitolul inainte de a-l posta.
In concluzie, mi-a placut capitolul. Sper sa ma anunti cand aduci continuarea.
Spor la scris >:D<

[Akane Hime]

Salutari din nou si imi pare rau tuturor ca nu am mai apucat sa pun continuarea. Dar am reusit sa o pun si sper sa va placa:
Cap. 5
Viitorii membri ai familiei
Si istoria lor
Partea II



Something new:
Nick’s P.O.W. (In timpul pranzului in aceasi zi)


Ceasul batu ora unu dupa-amiaza. Eu impreuna cu fratele meu spalam vasele in bucatarie. Dupa ce am mancat, tata ne-a informat ca azi, pe la ora cinci, vom merge sa o vizitam pe viitoarea mama. Pe langa faptul ca o sa avem o mama iubitoare, o sa mai avem si o sora de aceeasi varsta. Minunat. Din cate tin eu bine minte, nici Dylan, nici eu n-am comentat pe tema asta. De fapt, ideea de avea o soranu-i chiar asa de rea.
-La ce te gandesti? ma intreba Dylan, dupa care aseza cateva farfurii in dulap.
-La viitoarele membre ale familiei. Apropo, tu cum crezi ca o sa fie surioara noastra?
Dylan statu cateva clipe ganditor dupa care raspunse:
-Habar n-am. Sper numa sa nu fie o tocilara. Ca daca este, am dat de dracu’.
Dupa ce am terminat treaba in bucatarie, ne-am indreptat catre camerele noastre.
#Eu sper sa fie frumoasa# i-am zis eu prin intermediul telepatiei.



De la varsta de noua ani, eu impreuna cu fratele meu am inceput sa comunicam prin intermediul telepatiei. Conform spuselor lui tata, este un dar destul de comun in familia noastra si mai ales intre frati. Noi doi nu suntem copii obisnuiti. Suntem vrajitori in devenire. Familia noastra a fost de mii de ani o familie de vrajitori. Mai sunt si alte familii de vrajitori, dar sa intalnesti una e destul de rar.


Mama noastra a murit cand amandoi am avut varsta de cinci ani. Pe atunci invatam vrajile de baza. Cum sa aprinzi un foc cu manile goale, sa faci sa creasca un stejar dintr-o ghinda in cateva secunde si sa poti misca apa.


Accidentul s-a petrecut cand eram la camping. Ca tema de casa, cum zice tata, a trebuit sa aprindem un foc foarte repede. Mai exact in cateva secunde. Cand am auzit, mai sa nu lesinam. Vraja aia ne-a luat cateva ore sa o punem in aplicare, iar acum el vrea sa o facem in cateva secunde. Toata ziua, eu cu Dylan ne-am chinuit sa aprindem focul. Pe la apusul soarelui, tata s-a dus sa caute niste lemne pentru foc. Motivul pentru care nu folosea magia este ca, atunci cand suntem in afara casei trebuie sa ne comportam ca si cum am fi niste oameni normali. Daca asta o sa se si intample.


Dupa ce tata se facu nevazut, mama s-a dus sa caute niste tufe cu mure. Cateva minute mai tarziu am auzit, am auzit un tipat. Ne-am dat seama din prima ca a fost mama.Cat de repede am putut, am fugit in directia de unde s-a auzit tipatul. Cand am ajuns, am vazut-o pe mama inconjurata de o haita de lupi. Am observat ca nu face nimic, atunci l-am auzit pe Dylan soptind : „E ranita”. La auzul acestor cuvinte, mi-am indreptat privirea de la fratele meu la mama. Atunci am vazut ca se tinea de piciorul stang care sangera.
„-Apinde-ti un foc, repede” striga mama catre noi. Fara sa mai stam pe ganduri am inceput amandoi in acelasi timp sa incantam vraja. Dupa aceea am asteptat sa se aprinda focul in mainile noastre. Nimic. Am incercat o data si inca odata si tot cu se aprindea, iar lupii inaintau catre ea. Vazand ca se pregateau de atac, am renuntat a mai face vraja si am luat un bat mare din apropiere. M-am aruncat asupra lor, lovind in taoate directiile. In spatele meu, il auzeam pe Dylan care striga intr-una dupa mine. Dar eu nu-i dadeam ascultare, tot ce vroiam era sa o salvez pe mama. Lupii ma muscau, se luptau cu mine, dar lupta asta n-a durat mult caci un dragon de foc se ivi dintre copaci, alungand lupii.
Dupa ce acestia plecara, dragonul disparu, iar din locul de unde s-a ivit, aparu tata rasufland cu greu. S-a uitat in jur, iar cand o vazu pe mama, a fugit la ea ca un fulger de repede. Din cauza dureri de la ranile de la picioare, m-am prabusit. Dylan veni langa mine si a inceput sa ma intrebe tot felul de chestii, dar eu nu i-am dat ascultare. Dupa ce vazu ca nu-i dau atentie, mi-a luat un brat si la dus dupa gatul sau, dupa care cu cealalta mana ma lua de talie. Usor, cu masi marunti, acesta ma duse sa vad cum se simte mama. Cand ne-am apropiat de ea, m-am ingrozit de ceea ce vedeam. Tot ce a ramas din persoana care mi-a dat viata si care m-a iubit, a fost un corp distrus, cu beregata sfasiata si cu multe alte muscaturi si rani.

Atunci cand am vazut ca din cauza lenevelii noastre, n-am reusit sa salvam persoana cea mai draga, am jurat ca niciodata sa nu mai lasam altceva sa intervina in studiile noastre de vrajitori.
-Alo! Pamantul catre Nick, raspunde Nick! Tipa Dylan readucandu-ma cu picioarele pe pamant.
-A, ce ? Ce s-a intamplat? L-am intrebat agitat.
-Iarasi ai visat cu ochii deschisi. Te simti bine amice? Ma intreba el putin ingrijorat.
-Da, sunt bine, i-am raspuns cu jumatate de gura. Ma gandeam la ziua aia neagra.
-Ah, facu Dylan intelegand depre ce vorbeam, intrinstandu-se in acelasi timp. Ai chef de un joc pe consola? Ma intreba, deschizand usa de la camera sa arantand catre televizorul lui si cele doua console care plangeau dupa noi.
- S-a facut! I-am zis eu zambind diavoleste.
Indata ce i-am raspuns Dylan se repezi sa pregateasca jocul.
Poate ca Dylan n-a fost chiar asa de afectat de moartea mamei, el zicea ca ea n-a murit, ci s-a transformat in altceva. Pe atunci am crezut asta, dar nu si tata. El a fost cel mai afectat dintre toti de moartea mamei. De atunci, face tot ce-i sta in putinta sa ne ofere tot ce dorim. Chiar daca radea si glumea cu noi, in sufletul sau era tare trist. Dar, dupa doua saptamani acea tristete a disparut. Binenteles ca eu si cu Dylan am devenit curioasi sa aflam cum de a scapat de acel sentiment. Am reusit sa aflam motivul multumita lui Dylan. Caci, intr-o seara pe cand se intorcea de la baie, a mers prin fata camerei lui tata, iar atunci l-a auzit vorbind cu cineva, mai exact povestind cuiva ceva. Dylan a reusit sa deschida putin usa si l-a vazut pe tata stand pe marginea patului tinand in mana o poza cu mama. Atunci si-a dat seama ca tata defapt ii povestea mamei cele ce s-au intamplat. Cand am auzit, m-am bucurat stiind ca tata nu mai era nevoit sa-si ascunda acele emotii.
Dar nu a durat mult, pentru ca o alta problema a aparut. Seful tatei incepu sa-i faca zile negre, tinand-ul mai mult la lucru. Din cauza lui n-am mai reusit sa petrecem timp cu tata pentru ceva vreme. Dar intr-o zi cand eu ma uitam plictisit prin ziar, am gasit un anunt. In acel anunt se cauta angazati cu cativa ani de experienta. Am stat atunci si m-am gandit. Dupa cateva minute de meditat, mi-a picat fisa. Tata avea toate calitatiile necesare pentru a fi angajat. Dupa ce am stat de vorba cu Dylan, am sunat impreuna la patronul companiei care cauta angajati cu disperare. Cand am terminat de vorbit cu domnul patron, care a fost destul de politicos pentru a ne oferi informatiile necesare, am discutat si cu tata.

Dupa ce si-a dat demisia de la job-ul curent, s-a dus la interviu sa vada daca-i surade norocul. Ceea ce s-a si intamplat. Tata a primit postul, iar plata a devenit dubla in comparatie cu vechiul sau salariu. Nu mult dupa acel evenimet, am aflat de la tata ca au avut un mare succes, iar compania a devenit si mai mare si mai puternica. Atunci cand seful tatei, fiinatatorul companiei, s-a retras si l-a lasat pe tata in locul lui. Lucru care ne-a bucurat pe toti mai mult ca oricand. De atunci, tata a avut mereu timp pentru noi. In aceea vreme eu si fratele meu aveam varsta de treisprezece ani, iar pentru ca tata a devenit noul sef al companiei, ne-am mutat intr-o alta casa care era, sa fiu sincer destul de mare comparativ cu apartamentul unde am trait noi pana acum. Dar partea cea mai faina a casei este ca, la subsol avem locul nostru. Locul in care puteam sa ne invatam vrajile si sa le exersam.

Cand am implinit paisprezece ani, tata ne-a spus ca sunt nivele chiar si la vrajitori, iar nivele le noastre sunt 5 si 6. Categoric, m-a luat Dylan, pentru ca el studia si noaptea in timp ce eu dormeam. Ceea ce nu mi-se parea corect.
- Mai aveti o ora si sa va faceti bagajele, zise tata din tocul usii.
- Pentru ce? Am intrebat eu putin confuz.
- Mai o ora si plecam sa o vizitam pe viitoarea voastra mama si viitoarea voastra sora si o sa stam cu ele pentru cateva zile. Mai aveti si alte intrebari? zise tata aproape suparat.
- Nu, am zis eu si Dylan in acelasi timp.
- Bine, zise el inchizand usa in urma sa.

Am uitat de viitoarea mama. Sa fiu sincer n-am nimic impotriva ei, dar nu cred ca cineva ii poate lua locul. Ea si tata s-au cunoscut la o petrecere de-a companiei. Noi nu am putut merge pentru ca aveam multe teme si eram pedepsiti. Si sunt sigur ca nu vreti sa stiti. Dupa aceea petrecere, tata a devenit mult mai fericit si mai optimist. Nu am mai vazut demult acea fata pana acuma. Nu a durat mult ca a mers si la intalnire, ceea ce mi s-a parut ciudat, caci trecu nici patru zile de cand s-au cunoscut. Iar azi, vrea sa ne reantalnim ce ea si cu fica ei. Ciudat ca de cand o stim n-am vazut-o deloc pe fata. Oricum o sa o vad azi.

Dupa o ora de jucat cu consola lui Alan, caci asa imi mai place sa-i zic lui frate-miu,dar nu inainte sa ne facem bagajele, ne-am imbracat si am mers cu masina tatei pana la casa lor. Cand am ajuns, am fost surprins de ceea ce vedeam, cum ca nu am mai fost la ea acasa, mi s-a parut destul de draguta avand in vedere de marimea ei. In fata noastra este o casa cu doua etaje de culoare bej. Sa fiu sincer cred ca ar putea sa schimbe putin culoarea. Tata suna la usa, iar dupa cateva secunde, aparu o femeie cu parul de culoarea maro si prins intr-o coada joasa, cu ochii blanzi si cu un zambet dulce pe fata. Ea ne pofti in sufragerie, dupa care tata ne-a spus, mai mult ordonat, sa ne punem gentiile in spatele canapelei. Dupa aceea, ea si tata s-au asezat pe canapea, iar eu cu Dylan ne-am pus pe niste fotolii. Ei doi au tot vorbit intr-una depre o nunta sau ceva in genu. Stai asa! Nunta!
Ohhh, nu. Eu care credeam ca v-a fi peste cateva luni, patru sau cinci, dar....
- Ah, da. Am uitat sa va spun asta. Nunta v-a avea loc luna viitoare, chiar dupa ce terminati scoala. Dupa aceea ve-ti vedea.
Grozav asta imi mai lipsea. O nunta.Ooooffff. Era mai putin sa mai zic ceva in gand, asta pana l-am auzit pe Dylan
# Ai putea macar sa taci. Te aud de parca mi-ai tipa in ureche. Uf. Ai noroc ca nu te aude tata.# zise el al naibi de suparat. Tocmai aveam de gand sa-i zic ceva, dar cineva intra in sufragerie si am simtit cum mi s-a oprit inima.

[MaDy^^]

Hey dear:*. Mersi ca m-ai anuntat si pot spune ca ai progresat foarte mult. Adica nu ai folosit atata dialog, totusi puteai sa il mai scurtezi, ai avut descriere desi se putea mult mai bine iar naratiunea a fost ok. Din cate am observat ai avut cateva greseli dar foarte minore si ma bucura faptul ca le-ai corectat. Ai c-am grabit totusi destul de mult actiunea, incerca sa nu o grabesti ca nu o fugareste nimeni. Ma bucur ca ti cont de sfaturile pe care le primest. Inca un lucru ma mai bucura acesta fiind faptul ca ai lasat spatiu supa semnele de punctuatie. As mai avea totusi ceva de spus. Exprimarea a fost mult mai buna, insa ai fi putut sa folosesti expresi mult mai frumoase. Cam atat am avut de zis si sper sa ma anunti cand pui next-ul ^^.

bye,bye:bye:

[Akane Hime]

Salutari tuturor. Chiar daca nu am prea primit pareri, am de gand sa spun ca daca as vrea sa devin cu adevarat o scriitoare, nu trebuie neaparat sa ma bazez pe pareriile celor din jur. Imi este de ajuns sa stiu ca povestea mea este buna si merita citita. Asa ca voi continua sa postez capitole din poveste. Va urez tuturor o lectura placuta!
Cap. 6
Partea I : Mic-dejun
cu belele
Nick’s P.O.W. :

In fata mea era cea mai frumoasa fata pe care am vazut-o vreodata. Parul ei lung ii ajungea pana la cot, iar culoarea era aceeasi ca si a ochilor ei. Maro ciocolatiu. Bluza pe care o avea, era de culoarea neagra si ii pune in evidenta corpul ei perfect. Pana si blugii ei faceau acelasi lucru. Aceasta se uita mirata, cand la noi – la mine si la Dylan- , cand la mama ei si tatal nostru. Mama ei ii zambii si ii explica cum sta situatia. A stat acolo si s-a uitat mirata la ei. A fost si mai mirata atunci cand mama ei a informat-o ca vom sta cu ele pentru cateva zile. Se pare ca ea nu a primit vestea la fel de bine ca si noi. Dupa ce am vorbit mult si bine si am aflat povestea lor tragica, care a fost destul de trista, eu cu Dylan ne-am plictisit asa ca ne-am pus sa facem ceva ca sa alungam plictiseala. Adica, el s-a pus sa asculte muzica la mp3 lui, iar eu am inceput sa ma joc pe telefon. Preocupatia noastra, a fost brusc distrasa atunci cand tata a urlat in gura mare. Dupa ce ne-am pus in fata lui ca la armata, ne-a zis sa ne luam bagajele si sa mergem cu Andra, numele sorei noastre, si sa o urmam. Am ajuns in camera ei si ceva m-a facut sa ridic din spranceana. Camera ei nu a fost cum mi-am inchipuit eu, toata roz cu papusi si animale de plus, ci a fost destul de interesanta. Peretii ei erau de un rosu sters, iar tavanul a ramas alb. Deasupra patului ei erau cateva picturi interesante, o chitara electrica care era de un rosu aprins, niste trandafiri albi si multe valuri de plecau de la patul ei. Si toate acestea erau in nuante diferite de rosu, ba mai inchis, ba mai deschis. Pe langa asta, langa patul ei erau doua saltele gonflabile, iar avand in vedere ca ea tocmai cea venit, pot sa pun pariu ca mama ei a aranjat totul.
-Draguta camera, i-am zis eu admirandu-i camera.
- Mersi, zise ea calma in timp ce se indrepta catre un dulap imens. Sa stiti ca daca vreti sa cautati baia e a doua usa pe stanga.
- Multumesc, zise Dylan politicos, dar eu stiam ca el doar vrea sa-i dam o impresie buna despre noi.
Amandoi am mers catre baie. Cand am intrat, ne-am trezit ca-n valurile marii. Pe podea gresia e de culoarea fundul oceanului, iar pe pereti erau pictate valuri de diferite culori si diferite marimi.
# Wow. Ce atmosfera. Cred ca vreau sa merg la mare anul asta# i-am zis eu lui Dylan admirand baia. Nu era chiar oribila. Dar era al naibi de curata, niciun pic de mizerie in colturi sau in alte locuri. Ceea ce e putin de speriat. Dar banuiesc ca mama e de vina pentru asta. Amandoi am facut toaleta de seara, dupa care ne-am dus inapoi in camera Andrei. Cand am ajuns, am gasit-o imbracata in pijamale. Dupa care am intrebat-o cum de s-a schimbat asa de repede, iar ea mi-a raspuns ca are propria ei baie.
-Aha, i-am raspuns eu, multumit de raspunsul primit. Dupa care ne-am pus la culcare.

Andra’s P.O.W
Eram pe o campie cu flori multicolorate. Totul era tacut, precum o oaza de liniste. Stateam in picioare, priveam orizontul. De nicaieri am simtit ceva umed pe mine. M-am uitat la cer, nici un nor. Atunci de unde provine aceasta umiditate? Abia atunci, m-am uitat catre picioarele mele. Groaza puse stapanire pe mine. Un sarpe de apa era incolacit in jurul picioarelor mele si urca din ce in ce mai mult. In cateva secunde, l-am simtit dupa gatul meu. Mi s-a parut ciudat ca, in loc sa aud un sasait, am auzit o voce ce-mi vorbea cu blandete:
-Nu-ti fie teama! Nu te voi rani. Te voi ajuta, dar trebuie sa ai incredere, bine? Ma intreba sarpele cel straniu.
Dupa ce i-am raspuns „bine”, sarpele se prefacu intr-o balta, iar balta s-a prefacut intr-o femeie frumoasa. Avea parul ca de aur si cu ochii de culoarea apei la fel ca si rochia ei minunata.
-Eu sunt Spiritul Apei, zise misterioasa femeie catre mine. Mai tarziu, te vei intalni si cu fratii si suroriile mele. Pana atunci trebuie sa ma stapanesti pentru ai intalni.
-Cum sa te stapanesc? Nu inteleg, i-am spus eu confuza.
Aceasta chicoti usor, dupa care vorbi din nou.
-Bineinteles ca nu sti, zise ea gandind cu voce tare. Esti o vrajitoare, iar eu sunt prima ta incercare.
-Sunt....o vrajitoare? Dar cum?
-Unul dintre parintii tai trebuie sa fi fost un vrajitor sau vrajitoare. Asta e singura explicatie logica.
Daca stau bine sa ma gandesc, tata se comporta destul de ciudat uneori, dar nu bagam de seama.
-Tata a murit in accident, am gandit cu voce tare.
-Probabil ca el a fost vrajitor, dar a trebuit sa-si ascunda puteriile fata de muritori. Asta e legea lor, trebuie sa-si ascunda adevarul despre adevaratul trecut. Mai ai un frate sau o sora? Ma intreba ea, brusc intesesata de familia mea.
-Nu. Sunt singura la parinti. De ce?
-Asta explica tot. Din cauza ca esti singurul lui urmas, ti s-a daruit din nastere puterile si talentele sale.
Am vrut sa o mai intreb si alte lucruri, dar n-am reusit. Ea se prefacu in praf, in timp ce campia disparu de sub picioarele mele. Ceva imi cuprinse umerii si ma scutura usor.

-Andra. Andra e timpul sa te trezesti „Frumoasa Adormita”, se auzi o voce familiara.
Incet, mi-am deschis ochii si l-am vazut pe Nick deasupra mea.
-’Neatza! Era si timpul sa te trezesti, zise el zambind voios.
Dupa care iesi pe usa, m-am ridicat putin si am zarit paturile frumos aranjate. „Wow. Ce ordonati sunt. Cred ca nu o idee prea rea.” , am gandit in timp ce-mi faceam toaleta de dimineata.
Ajuns in pragul bucatarieie, am ramas putin uimita. Mama era ajutata de „tata” cu mancarea, in timp ce Nick si Dylan puneau farfuriile pe masa. Erau atat agitati, dar totodata, fericiti incat n-au observat ca am intrat. Acest lucru m-a infuriat putin. Il vedeam pe Nick cum turna suc de portocale in cate patru pahare. Cand l-am vazut, mi-am adus aminte de „accidentul” lui Teo cu sucul. Nu mi-am luat privirea decat pentru o clipa, iar in momentul urmator, il aud pe Nick strigand:
-Hey!
Mi-am intors privirea catre el, iar acesta era ud.
-Ce s-a intamplat? A intrebat „tata”, ajungand in dreptul lui.
-Habar n-am. Parca a sarit sucul pe mine.
Dylan si cu mine am chicotit pentru cateva secunde.
-N-are cum sa „sara” sucul, zise Dylan dandu-si ochii peste cap.
Nick isi scutura capul, dupa care pleca spre camera mea sa se schimbe. Dylan il urmari parca uitand sa-i spuna ceva important. Mi-am dat ochii peste cap si am inceput sa curat sucul varsat.

~In camera Andrei~
Normal P.O.W.
Nick intra in camera, urmat indeaproape de fratele sau. Dylan inchise usa incet, in timp ce Nick se dezbraca de tricoul murdar.
-Ce ai de gand sa faci? Il intreba Dylan ridicand o spranceana.
-Am de gand sa fac un dus. Mi-a ajuns sucul pana la piele, iar acum e lipicios.
Dupa ce se descotori de tricou, porni catre baia alaturata, luand pe drum si un prosop.
-Dar nu a zis Andra ca nu imparte baia cu nimeni? Intreba Dylan din nou.
-Heh! Crezi ca-mi pasa? Oricum pana o sa-si dea seama, aburi or sa dispara. Stai putin! Daca nu stau in dus mai putin de zece minute, nici n-or sa fie aburi, zise el in timp ce intra in baie.
Dylan ofta. Stia din comportamentul lui ca trebe sa stea drept paznic. Dar ii veni o idee.
-Apa e calda? Ii striga Dylan, dupa care rase in surdina.
-Da! E faina. De ce? Se auzi vocea lui Nick in timp ce dusul mergea.
Dylan chicoti. Apuca cu mana stanga in aer un robinet invizibil si-l intoarse spre stanga.
Nick care facea dus linistit, simti ceva ciudat. Apa deveni din calda, in rece ca gheata.
-Ahhh! Tipa Nick. Rece! Dupa ce striga il auzi pe Dylan care, se prapadea de ras.
Nick opri apa si striga:
-Dylan! Te omor! Tipa Nick, iesind din cabina de dus cu un prosop infasurat in jurul taliei. Ceea ce nu stia Dylan, era ca Nick avea boxerii dedesupt.
In mometul in care Dylan il vazu ca iasa, acesta fugi mancand pamantul.
In cateva secunde, Nick isi trase perechea de pantaloni pe el dupa care fugi dupa brunet. Cand iesi din camera Andrei, il vazu pe fratele sau facand o fata comica in timp ce zicea:
-Na–na–na-na–na!
Ii scoase limba, dupa care fugi in jos pe scari. Nick il prinse la ultima treapta si incepu sa-l traga de haina, sa-l loveasca si alte cele. Dylan vazu ce este asaltat de saten, incerca sa-i evite atacurile, dar el se misca destul de repede. La un moment dat, acesta isi pierdu echilibrul si cazu pe spate. Chiar daca erau pe podea, tot continuau sa se ciondanesca.
Mike, tatal lor, auzi ceva ciudat din bucatarie. Un sunet asemanator atunci cand ceva greu atinge podeaua in mare viteza. „ Ma intreb ce a fost aia?” gandi el, in timp ce cerceta bucataria din priviri. Atunci, vazu ca fii lui nu sunt prezenti.
-Ia-ti vazut pe Nick si Dylan? Intreba el in timp ce se pregatea sa mearga si sa cerceteze casa.
-Probabil sunt sus, zise Anita, mama fetei. Dar altceva, ii spunea ca ei sunt pe hol. Ceea ce a si fost. A stat frumos si s-a uitat cum cei doi se bateau intre ei fara sa stie ce ii asteapta.


Sper sa va placa. Mama! Cat am scris nu-mi vine sa cred. Pai acum aveti ce citi!
Pe data viitoare!

Ja ne

[Miss M]

Buna, am ajuns si eu pe aici. >:D<
Am sa comentez la modul general de data asta. In primul rand, cred ca trebuie sa te decizi din perspectiva cui povestesti tot. Sunt de acord cu cate un capitol din perspectiva altor personaje, dar tu folosesti atat persoana I cat si persoana a III-a si e cam greu de inteles.
Din cate pricep eu Nick si Dylan sunt gemeni. Nu stiu in schimb cine sunt Jake si Markus, au aparut la "intalnirea" de familie numele.
Propozitiile sunt cam scurte si lipsesc unele semne de punctuatie, iar unele verbe nu sunt conjugate corect. Trebuie sa verifici capitolele inainte sa le postezi, ca sa te asiguri ca sunt usor de citit si scrise corect.
In legatura cu modalitatile de expunere, cred ca ai putea reduce dialogul si sa te axezi mai mult pe descrierea sentimentelor/ actiunilor personajelor, ca sa mai incetinesti actiunea, ce mie mi se pare foarte grabita.
Ideea e foarte frumoasa, vrajitori, dragoni, tot felul de creaturi fantastice :X. Se pare ca Nick e indragostit de Andra, dar inca nu pot fi sigura.
Sper ca nu am fost prea dura, dar vad ca ai ambitie si ar fi super daca ai aduce mici imbunatatiri. Daca nu te deranjeaza, as vrea sa ma anunti cand mai postezi. Astept next-ul!:*

[Akane Hime]

@Mirunyk24: sa sti ca m-ai fost dura cu mine si iti multumesc ca mi-ai dat acel sfat. Eu, una sper sa-ti placa :*
Cap 7.
Partea a II:
Accidentul



Andra’s P.o.w.

Inca imi rasuna prin urechi cearta pe care le-a dat Mike celor doi. Acel lucru nu m-a infiorat, in schimb ceea ce mi-a spus mama a fost si mai groaznic.

Flashback:

Mama zambi pret de cateva minute, in timp ce savuram desertul de la masa de pranz.
-Am o idee splendida, zise ea uitandu-se la fiecare-n parte. Pentru ca azi va fi o zi insorita, as propune sa mergem la un strand in apropiere, zise ea incheiand fraza, dupa care isi savura prajitura ce o avea in fata.
-Poftim? Am gandit cu voce tare.
Piscina e marea mea teroare. De cand am avut „acel” accident. Si nu vreti sa stiti detaliile acuma, caci n-am chef sa le zic.
-Si partea si mai minunata este ca Teo ne v-a insoti impreuna cu sora mea.
„Nu!!!” am tipat in sinea mea.
-Ah! Facu mama. Fetita mea e asa de fericita incat nu stie ce sa spuna.
Doamne, daca ar sti si cat de mult se inseala. In timp ce-l blestemam pe Teo in gand, am auzit un chicotit, sau doua. Am aruncat o privire catre cei doi baieti. Dylan se apleca la urechea satenului sa-i sopteasca ceva. Iar acel ceva a ajuns pana la urechiile mele.
-Fericita? Mai degraba pare ingrozita, ii sopti Dylan, dupa care incepura sa rada din nou.

End flashback.

Am oftat. O sa fie o zi lunga, am zis in gandul meu in timp ce mi-am luat geanta de plaja pe umar. De afara, am auzit claxonul masinii, care ne spunea sa ne grabim.
Drumul a fost scurt si linistit. Dupa ce parcase masina, am vazut la intrare o femeie ce semana cu mama. Numai ca parul ei e mai scurt si mai deschis la culoare. Langa ea, statea un baiat cu parul aranjat ca un arici si asculta muzica pentru ai alunga plictiseala. Cand ma vazu, dupa ce m-am dat jos din masina, un zambet malefic ii inflori pe chip. Banuiam ca in acel moment stalmacea un plan pentru a ma umili in fata tuturor. Oh, nu. Nu azi. Azi, eu voi fi cea care va rade la urma. In timp ce eu cu Teo ne aruncam priviri urate unu, altuia, am auzit-o pe mama prezentandu-i pe cei doi din fata noastra.
-Mike, baieti, aceasta este sora mea, Annet si fiul ei,Teodor. Ann, Teo, acesta este logodnicul meu, Mike. Iar cei doi de langa Andra, sunt Dylan si Nick, fii lui, zise mama dupa ce termina de indicat cine-i cine. Acestia facura cunostinta, iar Teo a ramas cu fata lui uracioasa chiar si cand a strans mana cu Dylan si Nick. Dupa aceea, am intrat in cladire. Mama imi adresa scurt cateva cuvinte, adica sa-i duc pe baieti la vestiare, pentru ca ei au venit aici pentru prima data. Norocul a dat peste noi, caci numa bine am gasit patru cabine libere. Fiecare a intrat in cate unul. Eu nu am stat, m-am schimbat cat am putut de repede, dar m-am pierdut in amintirea acelei patanii de acum trei ani, care mi-a lasat o groaza in mine de nu m-am apropiat de o piscina in veci.


Flashback:


Au trecut doi ani de la moartea tatalui meu, dar eu inca simt ca a fost ieri. Toate acele scene se repetau in mintea mea tot timpul. Fie ca era noapte sau zi. Pentru ca acuma e vara, mama a propus sa mergem la baie la un strand, pentru a ne racori. Acolo ne-am intalnit cu Teo si matusa Annet. El tot imi arunca priviri care mai decare mai urate si mai despretuitoare, dar eu nici ca le bagam in seama.

Mama a tot insistat sa intru in bazin, nu sa inot dar macar sa plutesc. Eu, am refuzat. Dar in schimb m-am asezat pe marginea bazinului, cu picioarele in apa pana aproape de genunchi. Nu imi era teama de apa, doar ca nu vroiam sa fac nimic. Tot ce vroaim, era sa stau putin la racoare, in camera mea in timp ce citeam cartea mea favorita, Sherlock Holmes.

Din bazin, Teo tot ma jignea, dorind sa-mi atraga atentia. Da tare disperat e copilul asta! Il ignoram pe deplin. Pana la un moment dat cand n-am mai auzit nimic. M-am uitat la sezlonguri, unde stateau mama si tusa Ann, dar nu era nimeni. M-am uitat in si-n alte directii, atunci le-am zarit la standul cu dulciuri. Mi-am intors capul si am oftat. Dar un lucru tot mi-se parea ciudat, dar ce?
A, da. L-am uitat pe Teo. Am scanat rapid bazinul. La celalat capat erau cativa copii care faceau scufundari, dar nici un semn de Teo. Ma intreb unde a disparut. Ia stai putin, de cand imi pasa unde ii diavolul ala?

Motivul pentru care nu mai era nimeni prin jur este ca era inca devreme. Bazinul la care stateam eu, era unu care se adancea treptat. La capatul unde era cel mai adanc erau trei trambuline. Acestea erau pozitionate la trei inaltimi diferite, dar si in asa fel in care sa evite contactul una cu cealalta. La cea mijlocie, sareau un grup de baieti care mai de care mai ciudat si interesant de vizionat. Cand unu dintre ei se pregatea sa faca un salt, am avut o presimtire rea. In momentul in care el a intrat in apa, am simtit cum cineva ma cuprinse de talie si ma scufunda o data cu el in apa.
Dadeam ca bezmetica din maini si din picioare, incercand sa ma duc la suprafata, dar era taman pe dos. Cu cat ne duceam mai mult catre fundul bazinului, stransoarea devenea si mai puternica. Am incetat sa ma mai zbat si am inceput sa ma gandesc cum sa fac ca sa ies din menghina cea dureroasa. Am dat de cateva ori din picioare, iar dintr-o data simt cum sunt eliberata. Am profitat de ocazie si am inceput sa inot catre suprafata. N-am inotat mult ca de data asta am simtit cum ma trase din nou catre fund. Dar de data asta ma apuca de par. A fost o durere insuportabila. Singura modificare a scenariului a fost ca de data asta l-am vazut pe cel care m-a scufundat. Cum imi place mie sa spun. Colac peste pupaza, Teo este cel care m-a tras. Si de data asta, l-am lovit cu picioarele in „ alarma” lui. Cand m-a scapa a doua oara, am reusit sa strig dupa ajutor, in caz ca ma va auzi cineva. Teo ma apuca violent, si ma scufunda atat de repede incat am simtit fundul bazinului cu capul. Atunci totul deveni negru.

Am stat in bezana cea ciudata. Imi era frig. De nicaieri am simtit cum cineva imi apasa pieptul puternic si intr-un anumit ritm. Dupa cateva incercari repetate, am deschis ochii si imediat am scos afara din mine o cantitate de apa. Cand mi-a revenit, m-am uitat in sus. In jurul meu, erau acei baieti care faceau sarituri. Se pare ca m-au auzit si au venit in salvarea mea la fix.
Unul dintre baieti, care statea in fata mea, ma intreba daca ma simtieam bine. Eu am raspuns ca da. Acestia s-au bucurat, iar unul dintre ei ma invelira cu un prosop. Le-am multumit pentru ajutor, iar acestia mi-au dat numerele lor de telefon, in caz ca o sa am nevoie de ajutor intr-o zi.
Restul zilei, a fost normal. Mama n-a aflat de micul incident, iar salvatorul meu, a vorbit el ceva cu Teo. Cand cei doi au revenit, Teo era palid ca varul. Nici n-am intrebat de ceea ce au vorbit, pentru ca nici nu-mi pasa. Acei baieti erau de treaba. Din cate am inteles, ei au venit pentru a se antrena pentru un concurs de sarituri.
Cand veni ora inchiderii, baieti erau pe picior de plecare cand m-am apropiat de ei sa le urez mult noroc. Acestia mi-au multumit de urare si au pornit in drum spre casa.
De atunci nu i-am mai vazut si ma intrebam daca isi vor mai aduce aminte de mine...

End flashback

Am oftat lung. N-am deschis bine usa, ca l-am vazut pe cel care intr-o buna zi, va sfarsi sugrumat de mainile mele.

~Va urma~

Wow...inca un cap lung. Sper sa va placa :*

Ja ne

[Miss M]

Buna, am venit, multumesc de anunt!>:D<
In capitolul asta a fost ceva mai multa descriere, actiunea a fost mai putin grabita, ceea ce e bine. Mai ai in schimb de lucrat la capitolul gramatica & ortografie. Unele virgule sunt puse aiurea, la fel unele cratime. Ar mai fi si timpurile verbale pe care le folosesti amestecate, nu arata frumos si nici nu se aude bine. Incearca sa nu mai repeti cuvintele, eventual cauta sinonime pentru ele. Fii atenta la genul substantivelor si la terminatii, te sfatuiesc sa citesti capitolele de 1-2 ori inainte sa le postezi, ca sa fii sigura ca sunt scrise corect. Ai avansat din punct de vedere al modalitatilor de expunere, i-ai descris sentimentele fetei mai bine ca oricand, ceea ce mi-a placut. La fel si cu gesturile, dar accentul trebuie sa ramana pe sentimente, povestirea fiind la persoana I.
Am vazut ca ai mai redus din dialog, e foarte bine asa. Dialogul trebuie sa apara numai cand exista replici importante, discutii vitale pentru firul narativ.
Capitolul in sine mi-a placut, astept next-ul! :*

P.S. Din nou, sper ca n-am fost prea dura, am prostul obicei :">.

[Akane Hime]

@Mady^^: Iti multumesc foarte mult pentru ca imi citesti povestea si-mi dai sfaturi utile. Sper sa-ti placa acest capitol. ^_^
Cap. 8
Partea a III-a:
La strand


Acesta imi arunca o privire, ce-i trada sentimentul de pe fata, dupa care rosti incet:
-Ne vedem la piscina, pisicuto, zise el dupa care ranji ,malefic.
Am oftat. O sa fie o zi lunga.
-Ce a vrut sa spuna prin „pisicuto”? ma intreba o voce familiara din spatele meu. Arunc o privire peste umar si-l vad pe Dylan, cu o privire ingrijorata.
M-am intors pe jumatate si am rostit incet sa auda numai el.
-Mi-e teama de apa, precum pisiciile, am zis eu privind podeaua cenusie.
Dintr-o data, am simtit o mana pe umarul meu drept. Mi-am ridicat privirea usor si l-am vazut pe Dylan, zambindu-mi cu blandete, ca un frate mai mare. Nu dura mult, caci am simtit o a doua mana, dar pe celalat umar. Mi-am intors privirea si am vazut ca era Nick, fratele lui. Pacat ca nu erau gemeni, caci faceau aproape toate lucrurile la fel.
-Suntem aici sa te ajutam, fie ca vrei sau nu, zise Nick dupa care imi facu cu ochiul.
Am dat din cap ca semn aprobator si ne-am indreptat catre usa ce ducea catre piscina. Am tras aer in piept. E acum, ori niciodata, am gandit eu in timp ce deschideam usa.
Dincolo de usa, era o sala usor luminata de razele soarelui. Tavanul era facut in totalitate din sticla. Nu s-au schimbat prea multe de la ultima vizita. Ne-am uitat putin in jur, pana la un moment dat. Atunci am vazut-o pe mama facandu-ne cu mana, ca semn sa mergem catre ei. Ceea ce am si facut, cand am ajuns langa ei, mama ne-a spus sa ne punem prosoapele pe sezlogul pe care-l vrem, de parca nu am sti sa facem asta de unii singuri. Nu stiu cum, dar am ajuns din nou la mijloc. Nick se stabili in partea mea stanga, pe cand Dylan se puse in partea mea dreapta. M-am uitat cand la unu cand la altu. Ce s-a intamplat cu astia doi? M-am intrebat in sinea mea, dupa care m-am intins pe sezlong. Am stat linistita si relaxata, pana cand m-a intrebat Dylan daca nu vreau sa merg cu el pana la standul cu dulciuri din apropiere. Am aruncat o privire catre mama, iar aceasta se pare ca a auzit, caci ea imi facea semn sa ma duc. Am dat din umeri si am mers cu Dylan pana-n colo.
-Pot sa stiu de ce a trebuit sa fiu pusa din nou la mijloc? L-am intreb ca sa scap de liniste.
-Fara suparare, dar nu-mi place cum te priveste varul tau, zise el cu o voce joasa. Si nu doream sa stea aproape de tine.
Wow. Daca s-ar da un premiu pentru cel mai bun frate-vitreg, Dylan l-ar castiga cu siguranta , am gandit eu in timp ce-mi scuturam usor capul. Pana ce ne-am intors, Dylan n-a mai scos nici o vorba. Si ma simtiam putin usurata. Cand am ajuns inapoi langa familia noastra, am observat o oarecare atmosfera ciudata. De parca cineva se razboieste. Atunci, i-am vazut pe Nick si pe Teo. Presimtirea mea a fost adevarata. Cei doi se uitau urat unu la altul. Mai putin ca se iau la cearta sau mai rau.
Muzica imi rasuna prin urechi, relaxandu-ma complet. De cand ne-am intors, Nick si Teo nu si-au mai aruncat nici o privire. Acum, toata lumea se distreaza la piscina. Toata lumea, inafara de mine. Nick si Dylan s-au tot rugat de mine sa intru si eu cu ei, dar eu de fiecare data i-am refuzat. Iar acum, stau pe sezlog si ii privesc cum se stropesc, rad, se scufunda unu pe altu. De multe ori, mai chicotesc si eu.
Am oftat lung. Cred ca e a cinci a oara pe ziua de azi. Cat o sa mai tina toata sarada asta oare? Am coborat privirea. Din senin, ceva rece si umed imi pica in crestetul capului. Am ridicat inapoi privirea si l-am vazut pe Nick, ud din cap pana-n picioare. Parul lui castaniu semana cu acele unui arici. Iar motivul pentru care simteam ceva, era ca el statea aplecat deasupra mea, lasand stropi de apa de pe el sa cada pe mine. Acesta mai avea si manile pe solduri, plus un zambet atat de larg incat pot sa-l vad la sfarsitul zilei cum se vaita ca-l doare maxilarul.
-Ce faci strengarit-o? Ma intreba el voios, grupa mare.
-Nimic.
-Te-ai distra mai mult, daca ai sta cu noi la piscina. Nu trebuie sa intri, doar sa stai pe margine. Te rog! Ma ruga el, facand o fata de catelus ranit.
Se uita asa la mine intr-una, de marca vroia sa ma dau batuta. Nu mai suport!, am tipat in sinea mea.
-Bine! Bine. Ai castigat! Am anuntat ridicand mainile-n aer in semn ca ma predau.
El sari in sus de bucurie, la propriu. Dupa care, ma apuca de incheietura maini drepte si ma trase usor catre piscina. Ma asez pe margine, iar Nick facu la fel. In tot acest timp, el a continuat sa zambeasca.
-Daca nu te pot baga in apa, pot macar sa stau cu tine pe margine. Hey, Dylan! Tipa catre fratele sau.
Acesta se opri din activitatea lui si inota catre noi. Ca si Nick, el avea parul ca un arici. Se scutura rapid precum un caine si se pozitiona in fata noastra.
-Da? Ce vrei? Se rasti el, uitandu-se cand la mine, cand la Nick.
-Stai cu noi? Intreba el inocent.
Dylan ofta si se puse la mine. Si din nou am simtit ceva rece si umed. Am aruncat o privire cu coada ochiului catre Dylan, care si-a infasurat mana pe dupa umerii mei.
Dupa cateva minute, cu chiu cu vai, cei doi reusira sa ma bage in apa. Nu la cea adanca, ci cea care imi ajungea pana la talie. Atunci, am inceput sa jucam volei. Toata lumea. Toti, inafara de Teo, care parea cam suparat si s-a decis sa faca scufundari. In acel moment, chiar ma simtiam bine. Daca ar fi si durat...
-Haide-ti copii! Este timpul pranzului! Striga mama de la sezlongul ei.
Rand pe rand, am iesit afara din apa. Cand mai aveam doar un pas si eram complet afara, am aruncat o privire inapoi catre piscina. Nici urma de Teo.
-Hey! A iesit Teo? Am intrebat fara sa-mi mut privirea.
-Mmmmm. Nu cred, imi raspunse Nick, care veni langa mine, purtand un prosop dupa gat. De ce?
Am oftat scurt, dupa care m-am uitat catre el. Ma privea ingrijorat.
-Sunt bine, i-am zis zambindu-i usor. El imi raspunse la zambet. Se apleca la urechea mea si-mi sopti:
- Sa vi sa mananci, bine? Dupa care, ma saruta pe obraz si o lua la sanatoasa, chiar inainte sa-i zic eu cateva.
Din nou ma lovi un sentiment de nesiguranta. Am ajuns la sezlong si am vazut ca ceva lipseste. M-am uitat de mai multe ori sa vad daca era cu adevarat pierdut. Si era.
-Mama! Sti unde este esarfa mea? Am intrebat-o fara sa-mi opresc cautariile.
-Nu e aia? L-am auzit pe Dylan. Mi-am ridicat privirea si am urmarit directia care o arata degetul lui. Chiar atunci, am zarit esarfa plutund pe apa. Lucrul care ma ingrozea cel mai mult, era ca se afla langa zona unde indica 2,90 m. adancime. Minunat! aproape am urlat in mintea mea. Dylan, care era langa mine, tresari usor, dupa care se apropie de fratele sau. Ii sopti cateceva rapid, iar Nick pali instant. Nu stiu de ce, dar dupa cateva secunde isi reveni.
M-am apropiat nervoasa de marginea bazinului.
-Nu este amuzant Teo! Am zis eu pe un ton ridicat.
Am astaptat putin, iar langa esarfa mea aparu de nicaieri, Teo avand pe chip acelasi ranjet malefic.
-Daca o vrei, vino sa-o iei! Urla el in gura mare.
Asta chiar ma infuriat. Inainte sa mai fac ceva, cineva ma prinse de incheietura. Si bineinteles ca era Nick.
-Nu face asta, imi sopti el.
Un singur gand imi rasuna intr-una. Ce naiba?. Mi-am tras mana si am intrat in bazin. Mergeam catre Teo cu pasi mici si nesiguri. Cand a ajuns apa pana la umerii mei, am inceput cu adevarat sa ma inspaimant. El isi dadu ochii peste cap, lasa esarfa sa pluteasca si incepu sa inoate catre mine. Ma lua de maini si ma trase langa esarfa. Aproape ca puteam sa o ating, dar nu puteam pentru ca imi tinea Teo mainile.
-Nici sa nu te gandesti! Suera el printre dinti. Te-am adus pana aici numa sa ma distrez, zise el in timp ce culese esarfa de pe suprafata apei. Mi-o lega usor de gat si incet incepu sa se indeparteze de mine. Prima parte a fost usoara si plictisitoare. Acum vine partea a doua care a e mai grea si mai distractiva, zise el pregatindu-se sa faca ceva. Dar ce? Ah, a trebuit eu sa cobesc in gand. Dupa ce incheia propozitia, se indeparta de mine rapid. Asa, lasandu-ma sa ma scufund. Ma tot zbat sa raman la suprafata, dar fara folos.
Ce se va intampla acuma? Voi fi salvata de catre cineva, sau o sa ma inec?

[MaDy^^]

Hey dear:*. Si eu iti multumesc ca m-ai anuntat din timp ca vei pune next-ul. ASa pai ce sa zic. Mi-a placut mult naratiunea si sunt foarte curioasa ce o sa se intample mai departe. Descrierea nu ti-a lipsit, te descurci foarte bine dar niciodata nu strica mai multa^^. Semnele de puntuatie au fost la locul lor si ai lasa spatiu dupa ele, cea ce ma bucura foarte tare. imi place mult cum evoluezi si daca vei continua asa iti zic ca daca vei vrei vei putea deveni o scriitoare foarte buna. Zic asta deoarece ai multe idei care captiveaza cititorul:*. C-am atat am avut de spus si astept urmatorul capitol.


bye,bye:bye: