Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Kisaeng

#11
Hey xD

Suuunt primaaa! :))
Vreau sa spun ca acest capitol, chiar daca e mai scurt, e mai bun. Naratiunea nu prea a fost grabita, deci e bine. Dialog nu exista deloc. E bine ca nu mai faci capitole bazate doar pe dialog. Dar nu strica atata timp cat nu este in exces. Descrierea exista, dar poti mai mult. Incearca sa mai descrii sentimente, peisaje, incaperi, persoane...Te felicit pentru ca ai evoluat :D Dar pe viitor incearca sa faci capitole mai lungi :P.Si nu uita data viitoare sa ma anunti cand pui next-ul >:P
See ya. :bye:
Unele lucruri sunt irealizabile pana cand vine cineva care nu stie asta si le realizeaza (Albert Einstein)

[Imagine: hitsugaya.png]
by Toxâ„¢

Genialul si superhaoticul meu fic: "No rock, No Life"


#12
hey there...din ce am vazut pana acum esti fana a serialului Queen Seon-deok(Secretele de la palat-versiunea in romana, parca)...si eu sunt o fana inraita a serialului si o coincidenta stranie e faptul ca in timp ce ti-am citit fic-ul si chiar acum cand scriu ascult soundtrack-ul :D

ideea e draguta, originala, dar mai ai de lucru...cateodata ai probleme cu naratul, gen acum e din punctul de vedere a Sakurei, in propozitia urmatoare narezi la persoana a III-a...un alt lucru la care trebuie sa lucrezi e modul cum vorbesc personajele...pe vremea lor respectul era luat in considerare si, daca ai urmarit cu atentie serialul, ai observat ca si acolo nu-si permiteau sa se jigneasca direct sau sa spuna anumite lucruri

alta chestie ar fi faptul ca actiunea ta galopeaza...ia-o mai incet, nu te grabeste nimeni...stiu ca poate vrei sa ajungi intr-un anumit punct cu actiunea, dar conteaza mult cum ajungi acolo ;)

astept sa vad ceva progres, si nu ar strica sa reduci din dialog si sa ai mai multa descriere si naratiune


se ya ^_^
Timpul trece. Chiar si atunci cand pare imposibil. Chiar si atunci cand fiecare bataie a ceasului doare la fel ca pusul sangelui sub o vanataie. Trece neregulat, cu rataciri ciudate si pauze taraganate, dar trece. Chiar si pentru mine.

[Imagine: chibi_1647.gif]
, chibi-ul lui funky_angel
[Imagine: 059_shiny.gif]

#13
Capitolul V

Sakura:

Au trecut doua saptamani de cand am nascut iar Hinata s-a casatorit cu Deidara iar eu nu i-am spus inca lui Pein ca il iubesc .
Azi va trebui sa merg la o petrecere impreuna cu Pein , Hinata si Deidara unde sunt multi nobili. Cat urasc asta deoarece trebuie sa vorbesc cu sotiile nobililor si ele barfesc pe la spate si prin fata vorbesc frumos cu tine din gura si sa rad si desi poate nimic nu e amuzant.
Ma uit prin dulapul meu cu rochii si scot de acolo o rochie albastra brodata cu fire de aur deoarece eram la curtea regala si desi nu eram inca sotia lui Pein totusi asa eram considerata.
Dupa ce o servitoare termina de aranjat parul pleaca iar eu mai stau cinci minute dupa care ma ridic si parasesc incaperea .
Ma indrept spre sala tronului dar nu intru deoarece Pein tocmai iesea. Cand ma vazu imi zambi dupa care a spus ca petrecerea a inceput de douazeci de minute.
Nu ma interesa caci nu dadeam socoteala la nimeni ca intarziasem deci puteam sa intarzii si sapte ore .
Dupa ce ma striga de vreo trei ori ma dezmeticesc si merg spre el apoi incepem sa mergem pe jos si desi un rege nu ar trebui sa mearga niciodata el face o exceptie si merge pe jos .
Tot drumul Pein vorbea cu mine dar eu doar dadeam din cap fiind cu gandul in alta parte decat la ce spune .
Ma gandeam la toata viata mea : cand Sasuke a aflat ca are un copil dar nu la durut deloc de el sau de mine , cand l-am intalnit pentru prima data pe Pein , cum mi-am petrecut lunile stand cu el. Ma gandeam ca am sa am o viata perfecta.
Ajunsi la petrecere toti s-au ridicat de pe scaune si s-au inclinat. Dupa ce ne-am asezat pe scaune s-au asezat si ei dupa care a continuat petrecerea .
Petrecerile erau plictisitoare deoarece ascultam muzicasi admiram dansatoarele care se miscau ca frumzele toamna prin aer. Si vorbeam cu ficele nobililor sau cu nevestele lor care nu faceau alceva decat sa barfeasca pe oricine nu avea la inima.
Niciodata nu mi-a placut sa fiu draguta si prin spate sa barfesc. Mai bine spun in fata ce am de spus si nu zic pe la spate.
Nu dupa mult timp vad ca un grup de doamne se indreapta spre mine iar eu vreau sa-mi pun mana in cap dar ma abtin deoarece nu este politicos sa faci asa ceva.
Cum credeam , ele se indreapta spre mine . Se opresc si ma intreaba daca vreau sa le insotesc la o scurta plimbare . Eu ma uit la Pein care zambea cand ma vedea ca sunt sociabila cu toate fetele iar eu schitez un zambet si le spun un simplu da.
Dupa ce plec de langa Pein incep sa-mi zica ca se zvoneste ca nu stiu ce doamna s-a culcat cu un servitor si altele de genu asta. Eu dau din cap dar nici nu le bagam in seama ce ziceau doar zambeam si dadeam din cap ca si cum le-as fi ascultat.
Ce femei enervante, zvonurile poate nici nu-s adevarate dar ele le dezbat parca ar fi politicieni .
Asta ma enerveaza, daca sunt femei ar trebui sa-si vada de ale lor nu sa dezata cu cine s-a culcat cutareasca si cu cine nu s-a culcat. E problema ei nu a lor.
Dupa ce ma plimb asa vreo jumatate de ora din cand in cand ascultand ce mai zic le spun ca sunt obosita si imi iau la revedere de la grupul cu care mi-am petrecut dupa-amiaza.
Ele se inclina respectuos iar eu parasesc grupul care nu cred ca stie alceva decat sa barfeasca si nici nu m-ar mira daca m-as auzi barfita pe la spate.
Mintisem ca ma simt obosita, defapt eu vroiam sa scap de asa zisele mele prietene care daca spun ceva care le deranjeaza nu-mi zic direct in fata, si chiar daca ar vrea nu pot deoarece ar fi aspru pedepsite asa ca daca e ceva ma vorbesc pe la spate.
Dar sa continuam, eu acum ca am scapat ma indrept spre un loc secret unde imi petrec eu cu Pein clipele inainte de munca deoarece el e rege si nu prea are timp dar isi face timp saracul de el . Acest loc era o pajiste foarte frumoasa , cu copaci ce o inconjoara si nu poate fi usor descoperita, cu flori parfumate, si in centru cu un lac cu apa cristalina unde se joaca pestisorii colorati. Uitandu-ma la acel peisaj imi aduc aminte ca si Sasuke m-a dus odata intr-un loc la fel de frumos care ear tot secret si uite cum am sfarsit... el sa se casatoreasca cu alta iar copilul meu sa fie crescut de un barbat cu o inima mare si de fier pentru unii si pentru mine una mare si plina de dragoste.
Ma asez pe iarba fara sa-mi pese daca se murdareste rochia si stau asa cred ca vreo doua ore pana vine Pein cu o fata ingrijorata.
-De ce nu mi-ai spus ca vii aici? Tu stii cat te-am cautat?
Atunci am observat ca era seara si trecusera mai mult de doua ore cum credeam eu.
-Scuze... am ramas asa si am uitat sa anunt. spun cu cateva lacrimi in ochi deoarece eram foarte sensibila cand cineva tipa la mine.
Acesta cand vazu ca incep sa plang a spus ca de acum sa-i spun si ma lua in brate.
" Acum este momentul perfect" gandesc eu.
-Pein.... stii ... daca propunerea ta mai e valabila.... as dori sa ....ma casatoresc ....cu tine..
Acesta cand auzi mai avea oleaca si sarea in sus de fericire dar se abtinu si doar ma lua in brate.
Dupa ce i-am spus ce am pe suflet am plecat amandoi bine dispusi: eu ca i-am spus iar el ca am acceptat propunerea.

Dupa o luna...

Eu sunt atat de bucuroasa. M-am casatorit acum cateva zile cu Pein si am devenit regina Sillei iar micuta mea Sachiko acum e printesa si daca nu ma casatoream trebuia sa fie un copil fara tata si care trebuia sa traiasca in saracie. Deci nu am cuvine sa-i multumesc lui Pein pentru iubirea aratata mie si copilului care nici macar nu e al lui si are grija de el ca de ochii din cap.
Au trecut asa anii iar fetita mea are doi ani . Azi ar trebui sa fie ziua ei dar trebuie sa si-o sarbatoreasca fara tatal ei deoarece pleaca in razboi.
Eu stau in camera mea si ma gandesc cum sa-l opresc sa nu se duca deoarece presimt ca ceva ingrozitor se va intampla.
In camera intra servitoarea care era in brate cu fetita mea si imi spune ca daca vreau sa-mi iau ramas bun de la sotul meu ar trebui sa ma grabesc deoarece el pleaca.
Imi iau fetita si ii spun ca mergem.
Eu mergeam inainte iar servitoarea cu copilul meu in spate.
Ajunsi acolo ii spun ca il astept iar acesta imi zambeste si imi spune ca la intoarcere are o surpriza pntrun mine iar eu ii zic sa mi-o arate. Dupa multe implorari imi spue unde este dar ma roaga sa nu ma duc sa o iau decat dupa ce vine el.
Dau din cap afirmativ si il iau in brate de parca ar fi ultima data...
Dau din cap cand imi vine in minte o idee nu foarte frumoasa si incer sa- mi zic ca nimic rau nu se va intampla.
Razboaiele normale dureaza cam o luna dar acesta cred ca ar sa dureze o luna si ceva maxim doua.

Dupa doua luni de asteptari si ganduri negre vine un soldat plin de sange la poarta palatului.
Juggo vine la mine plangand si spuandu-mi sa vin afara. Eu cand o vad asa vin repede afara si il vad pe prietenul cel mai bun al sotului meu, Deidara, care era si capitan al armatei, plin de sange.
Chem repede un doctor care ii ingrijeste ranile iar eu o trimit pe servitoare la Hinata sa vina aici repede.
Cu lacrimi in ochi il intreb de ce numai el e.... si unde este armata.
Un moment de tacere se asterne peste noi iar acea tacere imi dadea fiori pe sirea spinarii. Il mai intreb odata unde este. Iar acea tacere ce poate fi si un raspuns nu prea dorit de mine.
-Unde este? intreb cu capul in jos lasand sa cada cascada de lacrimi ce nu le mai puteam tine.
-Nu mai este... spuse pe o voce stinsa.
Desi stiam raspunsul ma gandeam ca era doar un cosmar ce doream cu ardoare sa nu devina realitate.
-Aratami unde este! spun, mai mult ordonand deoarece vroiam sa ii mai vad chipul pentru ultima data.
-Nu cred ca ai dori sa vezi...
-Nu imi spune ca as dori se ce nu! tip printre lacrimi deoarece am inceput sa il iubesc mai mult pe zi ce trece iar acum nu pot sa-i spun.
-Dar...
Nici nu apuca sa termine ultima fraza deoarece ma uit urat si dupa acea privire ma roaga sa-l urmez.
Ma duce undeva si acolo era o targa cu o carpa pe ea.
Dau carpa aceea plina de sange la o parte si ii vad chipul alb su fara viata. Ma abtin sa nu plang si ii spun sa ma lase singura. Acesta nu scoase nici un cuvant gandindu-se ca vreau sa plang singura.
Dar nu , am sa fiu tare si nu am sa plang.
Dupa ce pleaca incep sa rad si ii zic si desi stiam ca nu o sa ma auda si chiar daca m-ar fi auzit nu ar fi putut sa imi zica nimic.
-Vezi... ti-am spus eu sa nu te duci dar tu nu m-ai ascultat si acum, uite!
Si eu care doream ca la intoarcere sa-ti spun un lucru care nu l-am facut in toti anii astea si pe care tregret ca nu am apucat sa-l fac.
Te iubesc si te voi iubi toata viata si nu ma voi casatori cu nimeni!doar cu tine o sa stau pana la sfarsitul vietii.
Dupa ce ii spun asta il sarut scurt pe buze pentru ultima data si plec. Il vad pe Deidara in spatele meu si vru sa-mi zica ceva dar il intrerup.
-Cine l-a omorat?
-Imperiul Han.
-Stiu ca va-ti lupat cu Imperiul Han dar cine mi-a omorat sotul?
-Regele imeriului.
Dupa ce imi spune asta plec fara al lasa sa-mi mai zica ceva.
Ma duc in camera mea si ma pun in pat gandindu-ma ca acum eu o sa conduc regatul.
A doua zi dimineata ma scol , ma imbrac intr-o rochie alba si ma duc in sala tronului undei erau oficialii care ma steptau pe mine.
Ma urc pe tron si incep sa vorbesc.
-De azi inainte eu voi conduce regatul si n-mi pasa ce credeti!Nu ma voi casatori cu un print strain si il las pe el sa conduca regatul!
-Dar, inaltimea ta, tu esti femeie.
-Nu te-am intrebat ce sutn si nu imi pasa ce o sa ziceti!
Dupa ce spun aceasta ma ridic si plec lasandu-i pe oficiali nervosi de atitudinea mea.


Dupa zece ani

Acum eu sunt regele regatului sua mai bine spus imperiului Silla iar oficialii ma respecta ca si poporul de altfel.
Am invins imperiul Han si acum Silla este foarte mare.
Am tot ce-si poate dori o femeie: sunt rege, regatul imi e prosper , am pamant fertil iar poporul e fericit si nu duce lipsa de nimic sub domnia mea.
Fetita mea are doisprezece ani si este foarte frumoasa.
Are parul negru si ochii verzi. Parul seamana ca al lui Sasuke iar ochii ca ai mei. Mi-as fi dorit sa semene cu Pein deoarece el a avut grija de noi pe cand Sasuke ne-a lasat sa fim muritoare de foame.
Deci, nu as putea niciodata sa-i multumesc lui Pein si sper sa ne intalnim intr-o alta viata unde sa nu ne desparta nimeni.
O vad pe Sachiko alergand spre mine.
-Mama, mama...
-Ti-am spus sa nu mai alergi!
-Da , mama dar vroiam sa-ti spun ceva.
-Spune !
-Azi la ore am invatat despre Confucius.
-Bravo , scumpa mea.
Dupa aceasta fetita pleca in camera ei unde invata zilnic pentru cand voi muri sa ma inlocuiasca si sa aiba grija de popor si sa faca din imperiu cel mai bun imperiu.
Ma uit la ea si imi amintesc de mine si de lipsa care am avut-o : dragostea mamei.
Dar eu sunt obisnuita si fara ea si cred ca mi-e mai bine.

Hinata:

Eu am un baiat de doisprezece ani , cu parul ca al meu si ochii ca a lui Deidara.
Ma uit la Deidara si ii multumesc lui Dumnezeu ca mi l-a lasat in viata si ma uit la Sakura care sufera dar nu vrea sa o arate.
Ma plimb prin gradina gandindu-ma la toate astea cand dau de Sakura.
-Buna, ce faci? eu cu ea vorbesc ca si inainte, nu ii zic maiestate.
-Bine, tu?
-Ma plimbat si ma gandeam la noi, in tinerete.Ai vrea sa ma insotesti?
-Mi-ar face placere.
Ea zambea si desi in inima ei, ce tot zic aici?ea nu mai are inima!i-a lasat-o lui Pein si el a plecat cu ea.
Nu pot sa cred cat de tare e dupa toate incercarile prin care viata a pus-o. Nu si-a cunoscut niciodata mama, Sasuke a parasit-o, Pein a murit...si dupa toate astea ea tot acelasi zambet pe fata il are. Dar s-a schimbat foarte mult.
Inainte zambea din inima, dar acum zambeste doar fizic caci cum am zis acum e de fier si vad ca in ultima vreme e tot mai rece, distanta chiar si cu propriul ei copil.
-Sakura...pot sa te intreb ceva?
-Zi!spune cam rece.
De odicei se schimba foarte repede: acum e destul de buna iar peste o clipa e rece si distanta.Pacat ca mai tot timpul e rece si nu prea mai e buna.
-De ce esti asa de rece si distanta de la o vreme chiar cu propriul tau copil?
-Hinata, daca ti-ar muri singura persoana care ar tine la tine ce ai face?
-Dar multi tin la tine!
-Pai...stii ce in toti anii astea mi-am dat seama ca nu prea tineti la mine!
-Cum poti sa spui asa ceva?
-Foarte simplu: mai intrebat vreodata daca mie bine sau rau?Nu, i-ai multumit lui Dumnezeu ca nu l-a luat pe Deidara si atat!
Te-ai gandit vreodata cat ma doare lipsa lui Pein? NU!
De acum incolo nu-mi mai pune asemenea intrebari si veziti de viata ta!
Dupa ce mi-a spus aceste cuvinte care ar fi trebuit sa nu le spuna ma lasat plangand. A facut-o sa o urasc si nu inteleg de ce.

#14
buna am trecut pe aici si cum a ramas si sper sa reusesc sa aduc eu urmatorul capitol. Asta pentru cei care nu stiu, adica mai nimeni. Sho-Yo sa gandit sa facem acest fic impreuna, deci e posibil ca nextu sa fie postat de mine;). Asa sa revenim la tine. Ceea ce imi place e faptul ca acest capitol e lung, chiar daca mai ai de lucrat. Ai cam grabit actiunea. nu inteleg de ce nu ai descris nunta. Adica eram chiar curioasa sa vad cum arata rochia ei. In fine. vad ca vrei sa mai elimini din dialog, foarte bine, la decriere inca putin mai ai de lucrat.
Nu pot sa cred ca Pein a murit. In fine. Ai facut-o pe Sakura o persona destul de rece, chiar si cu fata ei. Pai cam atat. Restu vorbim pe mes.
[Imagine: h8v.gif]
 

#15
Fiind primul meu comentariu voi fi un pic mai dura..sper sa nu te superi ( Daca da..P.M. si se rezolva) Deci ai greseli de tastare..dar se vor remediaa in timp
Actiunea mi se pare foarte grabita...deci Sasuke a vazut-o pentru prima data...au facut s*x, apoi cand a plecat acasa..nu stiu cum asa hop-toc a devenit regina... dupa care dintr-o prostie i-a fost luat rolul..apoi a ramas insarcinata... hinata s-a mutat cu ea..apoi a fost gasite de Pein..a devenit regina..acesta a fost ucis.. deci este mult prea grabita.... undeva ai spus ca Sasuke i-a cerut reginei sa o aduca pe Sakura macar [ca] concubina... nu ai mai spus nimic dupa..de decizia lui Sasuke..intr-un capitol ai inceput sa vorbesti la persoana I EU..nu stiu ce..si tot in acelasi capitol...imedia ce a terminat Sakura de zis ceva.. ai inceput cu persoana a III si suna un pic cam rau..de fapt cred ca nu se face asa... in fine.. acum partile pune..ideea pot spune ca este absolut originala 100%..nu stiu ce spun altii dar asa mi se pare...ma bucur ca Sakura se bunuca sa lui Konona ii merge bine, asta dovedeste ca este o persoana buna si sensibila..folosesti un pic prea mult dialog..iar in unele cazuri vine urat as putea spune..remediaza-l si baga mai multa descriere... va fi mult mai bine... Imi pare rau ca a murit Pein..ar fi trebuit sa aiba si ei cateva momente impreuna...romantica..dar...si Sasuke l-a omorat..e vreo legatura...nu vreau sa Sakura si Sasuke sa nu fie impreuna..eu ador acest cuplu..dar o poti "imperechea si cu Naru daca vrei:doua puncte D: asa... imi plac rochiile acelea..si Faptul ca Sakura a devenit o persoana irascibina..ii poate dauna fetitei..si apropo Sasuke stie ceva despre ele? deci in fine..as avea multe de comentat si bune si rele..dar.. astept capitolul urmator... si nu vreau sa te superi pe mine..sa stii ca eu doaar iti dau niste sfaturi..nu stiu daca sunt in masura..dar dupa parerea mea daca asculti sfaturile ce ti se dau ..ficul tau se va imbunatatii... fiindca de obicei asta fac sfaturile...
Chiar nu vrea sa te superi pe mine si imi cer scuze daca te superi..nu vreau sa par nesimtita..dar de la un timp imi place sa critic... dat fiind ca eu am criticat in general nu un capitol..pe toate... aici ma opresc eu..cum am spus daca te deranjeaza ceva P.m. se gata!
in rest iti doresc multa inspiratie..si spor la scris...Ja. ne.!

#16
Buna :X. Am citit totul cu mare curiozitate, deoarece este o idee foarte originala si interesanta.
La inceputul ficului, ai avut cam mult dialog, dar ma bucur ca l-ai mai redus.
Imi place ca faci capitole foarte lungi, insa incearca sa nu mai grabesti actiunea.
Descriere am vazut ca ai , dar ai mai putea adauga.
Chiar daca mai ai de lucrat la el, mie imi place la nebunie.
Astept cu nerabdare nextul.
Spor la scris :X
~ I'm the girl who is lost in space, the girl who is disappearing always, forever fading away and receding farther and farther into the background. Just like the Cheshire cat, someday I will suddenly leave, but the artificial warmth of my smile, that phony, clownish curve, the kind you see on miserably sad people and villains in Disney movies, will remain behind as an ironic remnant. I am the girl you see in the photograph from some party someplace or some picnic in the park, the one who is in fact soon to be gone. When you look at the picture again, I want to assure you, I will no longer be there. I will be erased from history, like a traitor in the Soviet Union. Because with every day that goes by, I feel myself becoming more and more invisible... ~
Elizabeth Wurtzel


My fic: http://animezup.com/forum/showthread.php...884&page=3


]I love my family :X They are my life
My mom' : KittyKat
Surorile mele dragute : Renesmee, Elvira, Mailin, Sasame, FrogyGirl
My twin sis' : ~ Black Heart ~
Ficele mele mult iubite: Ame si ♪ Ąѕђą ♪
My Grannie : Venus- Roseta
Nepotica mea : Ioanayoana, ßéкi♡
Ma friend: Moxxy
Nora mea: Oxygen
Matusile mele minunate: Contagieuse, Tigroaica
Ma uncle : Danysor


#17
gata eu nu mai am rabdare asa ca postez nextu...sper sa va placa :o3 Lectura placuta:X

Cap VI Amintirile ma chinuiesc

SAKURA:

Am lasat-o pe Hinata singura plangand acolo, iar eu am plecat nepasatoare de langa ea. Nici macar nu mi-am cerut scuze, probabil ca e suparata pe mine sau mai rau..ma uraste. Eii asta e. Nu ma voi omara pentru chestia asta. Nu mai sunt aceeasi copila firava si naiva. Nu. Am ingropat-o demult sub pamant. Am spus stop. Acum sunt regina acestui tinut imens si am o multime de oameni care ma respecta si alti care sigur imi doresc moartea, dar nu o vor obtine.

Ma indrept spre dormitorul meu, care candva eram cu Pein in el. Ce vremuri. Cat ma iubea. Pentru el eu eram averea, aerul, viata lui. Nu putea sa traiasca fara mine sau sa stie ca eu sufar, nici nu accepta sa ma vada trista. Ma iubea, il iubeam, dar totul sa terminat in acea oribila zi cand l-am lasat sa plece, puteam sa mai insist, dar nu... Pentru asta ma urasc, ma urasc ca nu am stiut sa-l opresc si sa fiu mai dura. Cand dau sa fac dreapta spre dormitorul meu in mine intra cineva, imi duc privirea spre faptas avand scantei in ochii mei. Mare mi-a fost surprinderea sa o vad pe Sachiko care isi cerea scuze si cu capul aplecat, exact ca si cum i-as fi luat acum viata.
- Ce ti-a venit sa alergi ca disperata pe aici? Te urmarea cineva? Nu te gandesti ca puteai sa te lovesti sau sa provoci si alte intamplari pe aici? De cate ori ti-am spus sa nu mai alergi. O printesa nu alearga, merge frumos, cu gratie aratand cine e ea. Maturizeazate odata fetito. Tipam la ea de parca ar fi omorat pe cineva, dar sa se invete minte.
- Imi pare..tare rau, mama. Nu, nu am vrut...si a plecat de langa mine. Oricat a incercat sa-si ascunda suspinul din glas nu a reusit. Ma uit dupa ea si cand a intrat in acel abis plec si eu spre camera mea. Azi nu mai am chef de nimic.

SACHIKO:


Am plecat de langa mama cu lacrimile in ochi. Tot ceea ce doream era sa o rog sa vina cu mine si sa ne plimbam. Eram chiar fericita, dar soarele din sufletul meu a disparut si a aparut furtuna. M-am lasat “inghitita” de intunericul de pe hol ce duce la dormitorul meu.
Deschid usa mare maronie si intru in intimitatea mea. Ma “izbesc” de patul moale din mijlocul camerei cu asternuturi rosii cu fluturi izbucnind in lacrimi. Nu inteleg. Nu inteleg de ce mama e asa de rece cu mine. Cu ce i-am gresit? Ce am facut sa merit asta? Uneori am impresia ca nu ma iubeste deloc. Ca sunt o povara pe capul ei. De cand tata a murit, mama nu mai e aceeasi persoana. Nu mai zambeste din toata inima. Oare va mai zambi vreodata? Oare se v-a schimba? Mii si mii de intrebari incep sa-mi apara si raspunsuri nu gasesc. Ma doare capul, iar durerea sa accentueaza. Am impresia ca peretii movalii, asemenea florilor de liliac inflorit se invart cu mine. Totul se invarte. Dau sa ma ridic, dar nu fac decat doi pasi si m-am prabusit, lovindu-ma la cap de coltul noptirei negre lacuite de langa pat. Am aterizat pe covorul alb si pufos, iar ochii mei verzi se inchid treptat. Simt cum ceva se scurge de la cap, dar nu mai stiu nimic. Totul e negru, prea mult negru...

SAKURA:

Am lasat-o sa plece. Nici nu m-am dus dupa ea. Eu am intrat in dormitorul meu urias, rosu, cu un pat in mijloc cu lenjerie crema, iar deasupra patului este montata o perdea alba ce cade usor pe langa acesta. Noptierele visinii isi fac veacul langa pat. Azi este ziua in care eu si Pein am spus “Da”. Un cuvant atat de simplu si neinsemnat a ajuns sa fie plin de iubire pentru cei ce se casatoresc. Aveam atatea emotii in acea zi.

~Flasback~

Astazi ma marit cu Pein. E o zi absolut minunata. Nu numai prin faptul ca afara e cald si frumos, dar eu imi voi uni destinul cu barbatul ce-l iubesc. Rochia este alba. Pe corset sunt brodate cateva modele, absolut minunate, cusute cu fir de aur, iar la baza este acelasi model. Voalul alb si transparent imi ajunge pana sub fund, iar mainile imi sunt acoperite de manusile albe ca imi ajung pana la cot. Parul rozaliu este prins intr-un coc foarte frumos cu o coronita argintie in fata, iar bretonul este intr-o parte.

Cobor scarile acoperite cu o mocheta rosie si ma indrept spre curte. Acolo ma asteapta o trasura cu cai albi si cu voal pe langa ea impreuna cu flori. Ma urc in trasura impreuna cu Hinata, care e nasa mea de cununie. Ea este imbracata cu o rochie lunga, albastra cu cateva diamante, iar voalul de la fusta este usor ridicat. Este absolut superba si parul ei lung este ondulat si prins cu cateva floricele argintii.

Se pare ca am ajuns la biserica. Covorul rosu este nelipsit, iar pe margini sunt flori. Emotiile incep sa puna stapanire pe mine. Deci trebuie sa ma calmez. Desi nu pot. Noroc ca ma luat Deidara de mana, iar Hinata era in fata mea. Pasesc usor pe covor, iar in fata mea se afla Pein imbracat cu un costum alb si coroana pe cap. Imi zambeste dulce si ma ia de mana. Sala era plina de oameni nobili si tot asa. Florile nu aveau cum sa lipseasca.
Preotul incepe sa vorbeasca, iar eu mai am oleaca si cad pe jos de emotii. Asa este..aceasta e cea mai importanta zi din viata unei femei. Oare cand ajunge la partea cu daca il iau de sot? Eii uite si raspunsul.
- Rege Pein o iei de sotie pe regina Sakura Haruno, pantru a o iubi si respecta pana cand moartea va va desparti?
- Da.
- Regina Sakura Haruno il iei de sot pe regele Pein, pentru al iubi si respecta pana cand moartea va va desparti?
- Da, am spus-o din toata inima si cred ca s-au putut observa emotiile din glasul meu.
- Atunci va declar sot si sotie. Ceea ce a legat Dumnezeu nici mana omului nu poate desface. Poti saruta mireasa.
In sfarsit a terminat, chiar asteptam acest moment. Sub miile de aplauze ale invitatilor eu si sotul meu ne apropiem usor unu de altu pana cand buzele noastre au facut contact. Mainile mele intra in parul sau, iar el ma trage tot mai aproape. Profit de acest moment cat pot de mult. Buzele mele sunt mangaiate de ale lui. Imi deschid buzele rosii, iar limba lui intra in locasul umed explorand tot ce e acolo. Ne desprindem usor din sarut si ne uitam in ochii celuilalt. Sunt trezita de petalele de florile ce zboara pe langa noi. Iesim afara, ca sot si sotie, si suntem intampinati de porumbeii albi ce zboara si mii de petale de flori “aruncate” in noi.
~End Flashback~


Imi duc doua degete la buzele mele rosii si le ating usor. Amprenta lui a ramas tiparita aici. Inca ii simt buzele dulci cum le apasa pe ale mele. Mi-e asa de dor de el. O lacrima se prelinge pe obrazul rozaliu. O las sa cada, nu mai conteaza. Tot ce vreau este sa-l mai simt inca odata langa mine, sa-i mai simt odata sarutarile si cuvintele spuse in soapta la urechea mea. Cuvinte de dragoste. Sa-i mai simt trupul lipit de al meu, sa-l simt in mine, sa stiu ca e cu mine, iar dimineata sa fiu trezita de respiratia lui calda si intampinata de un sarut dulce. Sa mergem impreuna sa o trezim pe Sachiko.

Sachiko! Un sentiment ciudat si-a facut aparitia in sufletul meu. Unul de teama si nu stiu de ce. Si asta s-a intamplat cand i-am spus numele fetei. Nu-i nimic. Incerc sa inchid ochii, dar in fata mea imi apare fetita mea scumpa, dar e trista si nu vesela. Parul ei este ravasit si hainuta e rosie, nu... e plina de sange. Ce se intampla? Totul a devenit rosu. Tot ce ma inconjoara e..e..e sange! Nu. Stop. Langa printesa mea apare o persoana imbracata in negru, parul negru, tot e negru. Sachiko dispare usor cu acea misterioasa persoana “inghitite” de sange.
- SACHIKOOOO! M-am trezit. A fost doar un vis. Ce bine. Pe usa intra o servitoare intrebandu-ma ce am patit, iar in acel moment imi aduc aminte de tot. Visul, Sachiko!

Nu-i mai raspund si sar ca arsa din pat, indreptanduma spre dormitorul fetei mele. Merg, mai bine spus alerg si acum urmeaza momentul final. Deschid usa si..si..nu pot sa cred ceea ce vad...

http://rochiadevis.ro/rochii-de-mireasa/...e-pasiune/ -rochia(prima) sakurei
http://www.enunta.ro/coafuri_mireasa5.jpg -coafura sakurei
http://www.swissbeauty.ro/index.php?pg=coafor – coafura hinata
http://imireasa.ro/wp-content/gallery/te...basm_0.jpg - rochie hinata
[Imagine: h8v.gif]
 

#18
Ok am revenit.trebuia vineri, dar am avut ceva treaba asa ca..in fine nu mai stau la barfe si va pun capitolul urmator. sper sa va placa si ca nu ma urati:D Deci Lectura Placuta.>:D<


Cap VII Durerea unei mame...consecinta faptelor

SAKURA


Nu-i mai raspund si sar ca arsa din pat, indreptandu-ma spre dormitorul fetei mele. Merg, mai bine spus alerg si acum urmeaza momentul final. Deschid usa si..si..nu pot sa cred ceea ce vad... Langa pat, pe covorul candva alb sta Sachiko. Pete rosiatice sunt pe acel covor, iar parul ei negru prinde o reflexie de rosu. Picoarele imi tremurau numai la ceea ce vedeam, dar tot nu ma tineau pe loc. Nu am mai stat propita langa usa si am alegat spre ea. Aici nu m-am mai putut tine pe picioare si am cazut in genunchi strigand numele brunetei mele mici si luand-o la pieptul meu. Numi pasa daca ma murdaresc de sange, acum ea conta. Dar nimic, ea nu raspundea... nu ma auzea. Era liniste. Asa multa liniste ma dispera. Imediat au sosit si servitori castelului, ramanand stana de piatra la imaginea din fata lor. Nu puteam sa cred. Ce stau acolo ca mumiile? De ce nu vin odata sa ma ajute?
- Ce tot stati acolo de parca a-ti vazut o stafie? –Nimic, nici un raspuns. Nu se mai auzea nici musca- Miscati-va odata mumiilor! Aduceti un doctor! Repede! Nu vedeti ca prinstesa e aproape moarta? –tipam la ei ca nebuna, iar ei se invarteau pe acolo ca curcile bete. Doamne aici imi trebuie o mana de barbat.- Rezista scumpa mea, am spus in soapta.

Simteam cum inima mi se rupe in bucati, iar cerul mi-a cazut in cap. Asa ma simteam acum. Defapt nu cred ca puteam descrie ceea ce era in inima mea. Inima mea..inima mea de mama era zdrobita, era strapunsa de o tapusa. Nu mai existam. Nu cred ca mai respiram, dar totusi simteam cum sangele inca imi circula in vene. Eu trebuia sa fiu in locul ei. Eu sunt cea care trebuia sa piarda sange. Pein te rog...ajuta-ma.

Totul era negru in jurul meu. Acum ea conta, ea exista. Nu mai conta regatu, supusii sau altcineva inafara de scumpa mea. Lacrimile incepeau sa-si faca loc pe obraji mei, fiecare cu durerea ei. Sufletul meu de mama era sfasiat si servitori tot nu au faceau nimic. Noroc ca Deidara a auzit zarva si a venit in ajutor.
- Doamne Sakura, ce a patit Sachiko? Rezista micuto. – ii cunosteam urma de ingrijorare din glasul sau, in fond el ii este ca un unchi pentru ea.-
- Deidara, te rog...te rog...ajuta-ma. Servitori nu fac nimic altceva decat se se invarta ca niste curci bete. Te rog. Nu stiu cat mai rezista, nu stiu cat sange a pierdut, nu stiu cat de grav e. Nu stiu nimic. Conduc un stat si cu fata mea nu ma descurc. Deidara! Am tipat la ultimele fraze. Nu mai puteam. Plangeam fara oprire. Simteam cum totul s-a prabusit. Micul meu “regat” s-a prabusit si eu odata cu el. Eram sub acele “pietre” care nu ma lasau sa ies la suprafata. Simteam ca mor, dar ce rost avea sa mai traiesc daca micuta mea moare. Nici unul. Pein era mort, iar daca se duce si ea eu nu mai am de ce sa traiesc. Plangeam in hohote. Trebuia sa ma descarc cumva.
- Atentie aici! -a tipat Deidara si linistea s-a lasat si toti erau aliniati ca la armata asteptand ordine, chiar erau amuzanti.- Voi ce faceti aici? Printesa moare si voi ce faceti? Tu du-te dupa doctor, tu adu... –si tot asa dadea ordine si fiecare facea ce li se spunea.- Acum a-ti inteles? A-ti plecat sau n-ati plecat?

In acel moment am ramas doar eu, Sachiko si Deidara. Toti s-au evaporat de aici. Blondul o ia pe micuta si o aseaza pe pat, iar eu ma tarasc in genunghi pana langa ea. Era asa palida. Ochii ei verzi nu ii mai vedeam si buzele rozalii acum incep sa devina violete, ca sa nu mai spun ca nu ii mai vad acel zambet dulce ce topea inima oricui. Of si cand ma gandesc ca am fost asa rece cu ea, daca o pierd e doar vina mea. Doar a mea.

De ce am certat-o? Nu sunt o mama buna. Doamne te rog salveaza-mi fata, daca e necesar ia-ma pe mine. Vreau ca bruneta mea sa fie bine. Bruneta...ha..ce ciudat. Imi aduc aminte de... asa ii spuneam lui. Cand il iubeam, dar totul s-a stins si nu cred ca-l voi mai vedea vreodata. Sirul gandurilor imi este intrerupt de Deidara ca imi spune sa ma duc sa ma schimb, dar refuz in mod categoric. Iar acum a intrat pe usa una din servitoare cu apa calduta, carpe curate pentru a opri sangerarea cat de cat.

Eu tremuram din toate incheieturile. Nu mai stiam decat un nume: Sachiko si aveam un singur gand: daca moare? Nu, nu trebuie sa ma gandesc la cei mai rau. Acum regret ca nu am petrecut mai mult timp cu ea. Regret. Regrete si iar regrete, iar timpul inainta, nu puteam sa il intorc. Nu puteam sa intorc roata vieti, pentru a repara ceva. Nu pot. Pot sa dau ordine in caz de conflicte sau razboi, dar sa dau timpul inapoi imi este imposibil. Totul se invartea. Eu eram in centrul dureri. O durere infinita, care nu stiu cand se va termina sau daca se va termina. Nu stiu daca voi mai zambi sau sa fiu fericita. Nu cred ca mai eram capabila de ceva.
- Sachiko iarta-ma! Iarta-ma iubita mea.

HINATA:

A plecat si m-a lasat aici. Nici nu s-a intors sa vada daca plang sau nu. Nu i-a pasat. A plecat. S-a dus. Nu mai e aceiasi fata vesela. Chiar daca nu a fost o fata de rege, imparat sau altele, chiar daca a avut o viata dura... mereu, dar mereu a acceptat viata asa cum e si nu s-a plans. Candva radea din toata inima... a cunoscut dragostea, dar totul s-a schimbat. Treptat..treptat. Din ziua in care a fost alungata de la palat, dintr-o prostie. Treptat...apoi cand Sasuke a refuzat sa discute cu ea in particular, poate ca daca accepta acum totul era diferit. Chiar si asa a reusit sa iasa la suprafata, iar acolo s-a intalnit cu Pein, dar nu a durat mult. Fericirea i-a fost luata de moartea acestuia.

Prietena mea nu mai exista. Cea de acolo e una fara suflet si dura. E doar o imitatie. O papusa fara sentimente. Nu stiu cand o voi mai vedea zambind cu adevarat. Dar intrebarea e: Va mai zambi cu adevarat vreodata? Va mai fi fericita? Mi-e mila de ea, nu nu e mila..e...e durere. Da durere. Doare sa o vad suferind si singura. O cunosc. O stiu de mica si imi este ca o sora, iar fata ei ca o nepotica. Le iubesc pe amandoua si sunt in stare de orice pentru ele, pentru sotul meu si copilasul meu.

Nu am mai pomenit nimic de moartea lui Pein crezand ca o va durea si mai tare, am incercat sa evitam subiectul si sa ne continuam viata, dar ea nu a privit asa si a crezut ca nu ne-a pasat. Daca ar sti ea de cate ori ma gandeam la ea. Daca ar sti ca am varsat lacrimi pentru ea si inca vars. In fond e ca o sora pentru mine, dar se pare ca lantul prieteniei noastre se slabeste incet..incet si va ajunge sa se rupa.

Oare ce e cu zarva aia? De cateva minute toti de la palat fac o zarva mai ceva ca la un razboi. Ma indrept usor spre intrare si in drumul meu dau de o servitoare.
- Ce s-a intamplat? E mai rau ca la un razboi. Ce e cu atata zarva?
- Domnita, printesa Sachiko s-a lovit puternic la cap si nu stim inca cat de grav e. Ma iertati, dar am o sarcina de indeplinit.

Am ramas socata, ce socata?...Eram stana de piatra. Am dat din cap ca poate pleca si dupa ceva vreme de ramas pe loc ca o statuie am realizat ca trebuie sa urc sus. Urcam repede scarile, nici prea repede. Nu doream sa-mi rup ceva. Ma intreb cum e Sakura? Ce spun. E distrusa in mod clar. Intru in camera si il vad pe sotul meu incercand sa o calmeze pe rozalie si doctorul care o consulta pe “nepotica” mea. Mii si mii de lacrimi izvorau din ochii Sakurei. Nu am rezistat nici eu si am dat drumul “inchisori”. Eii scumpul meu, ai doua femei ce trebuie linistite. Ma intrept spre prietena mea. In momentul asta nu mai conteaza ce a fost mai inainte. Dau o iau in brate, dar mi-o ia inainte si incepe sa planga pe umarul ei. Incercam sa o linistesc, dar nimic. Era o masina de plans.

SAKURA:

Am luat-o pe Hin in brate si am inceput sa bocesc pe umarul ei, iar ea incerca sa ma consoleze. Dar nu prea reusea. Ce prietena puteam sa pierd. Una de neinlocuit, unica in lumea asta mare si rea. Putine persoane mai sunt ca ea. Doresc sa-mi cer scuze, dar o servitoare ma anunta ca a venit un rege cu o treaba foarte importanta. Ma intreb cine e? Desi nu am chef sa primesc pe cineva ma duc. Nu am chef de o cearta intre state. Nu mai conteaza ca sunt plina de sange, asta e cel mai putin important. Ii rog pe cei doi sa stea cu doctorul, iar eu plec spre sala tronului. Oare cine e? Cine vine asa pe neanuntate?....
[Imagine: h8v.gif]
 

#19
Heey, am citit si acest capitol cu mare placere. Aproape ca am inceput sa plang. :))
Ai descris foarte frumos sentimentele personajelor. Mi-a placut enorm.
Totul a fost imbinat perfect. Ai folosit foarte bine naratiunea, la fel si dialogul, care nu mi s-a parut sec.
Mi-a placut faptul ca ai povestit din perspectiva a doua personaje. Sakura si Hinata. Mi-a placut la nebunie cum ai exprimat durerea Hinatei si regretul ei fata de prietena sa.
Cum am mai zis, te pricepi. Eu una astept capitolul urmator.
Spor la scris si multa imaginatie ! :X
~ I'm the girl who is lost in space, the girl who is disappearing always, forever fading away and receding farther and farther into the background. Just like the Cheshire cat, someday I will suddenly leave, but the artificial warmth of my smile, that phony, clownish curve, the kind you see on miserably sad people and villains in Disney movies, will remain behind as an ironic remnant. I am the girl you see in the photograph from some party someplace or some picnic in the park, the one who is in fact soon to be gone. When you look at the picture again, I want to assure you, I will no longer be there. I will be erased from history, like a traitor in the Soviet Union. Because with every day that goes by, I feel myself becoming more and more invisible... ~
Elizabeth Wurtzel


My fic: http://animezup.com/forum/showthread.php...884&page=3


]I love my family :X They are my life
My mom' : KittyKat
Surorile mele dragute : Renesmee, Elvira, Mailin, Sasame, FrogyGirl
My twin sis' : ~ Black Heart ~
Ficele mele mult iubite: Ame si ♪ Ąѕђą ♪
My Grannie : Venus- Roseta
Nepotica mea : Ioanayoana, ßéкi♡
Ma friend: Moxxy
Nora mea: Oxygen
Matusile mele minunate: Contagieuse, Tigroaica
Ma uncle : Danysor


#20
Hey there! xD

Cica la mine cu omu'-n negru =)) Scuze dar chiar nu mi-am dat seama ca vorbeai de moarte :))
...Acum sa revenim la fic...
Un nou capitol extraordinar mi-a iesit in cale :P
Pai pot sa comentez ceva? Bine poate doar o mica chestie :))

Citat:Oare ce e cu zarva aia? De cateva minute toti de la palat fac o zarva mai ceva ca la un razboi. Ma indrept usor spre intrare si in drumul meu dau de o servitoare.
- Ce s-a intamplat? E mai rau ca la un razboi. Ce e cu atata zarva?

Aici practic te-ai repetat...Mi-a placut la faza asta faptul ca e o rima acolo "intrare"-"servitoare" nu cred ca ai facut-o intentionat, dar e super tare :))

In afara de asta chiar n-am ce comenta :P Faci niste capitole superbe si foarte foarte lungi :))

Sa vedem ce se intampla in continuare...Ce-i cu regele ala? Hai ca o sa aflu in capitolu' urmator...
Merci ca m-ai anuntat si s-o faci si data viitoare...Spor la scris! :P

See ya :bye:
Unele lucruri sunt irealizabile pana cand vine cineva care nu stie asta si le realizeaza (Albert Einstein)

[Imagine: hitsugaya.png]
by Toxâ„¢

Genialul si superhaoticul meu fic: "No rock, No Life"





Utilizatori care citesc acest subiect:
2 Vizitator(i)